Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 459/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 459/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 5778/118/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 459/P
Ședința publică de la 17 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E. C. M.
Judecător - M. U.
Judecător – M. D. M.
Grefier - A. B.
Cu participarea Ministerului Public – prin procuror – C. T.
S-a luat în examinare declarat de inculpatul D. L. A. - fiul lui G. și F., născut la data de 26.05.1969 în mun. Medgidia, județul C., aflat în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii din data de 13.06.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ 13 - având ca obiect menținere arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea dispozițiilor art.297 alin.1 Cod de procedură penală, se prezintă recurentul inculpat D. L. A. – în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu G. D., în baza delegației avocațiale de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor art.176 - 181 Cod de procedură penală.
În conformitate cu disp. art. 318 alin. 1 Cod procedură penală,Curtea procedează la identificarea recurentului inculpat D. L. A., care întrebat fiind precizează că își menține recursul declarat în cauză și este dea cord cu apărătorul desemnat din oficiu de instanță.
Apărătorul recurentului inculpat, avocat G. D., având cuvântul critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie .Apreciază că la acest moment procesual, când instanța a fost sesizată cu rechizitoriu și probele au fost administrate în faza de urmărire penală, măsura arestării inculpatului este nelegală și netemeinică, regula fiind cercetarea persoanei în stare de libertate, până la pronunțarea unei hotărâri definitive de către organele judiciare.
În opinia apărătorului, temeiurile inițiale nu subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea măsurii arestării preventive ,inculpatul a fost cooperant. Apărarea înțelege să critice încadrarea juridică a faptelor, urmând să arate motivele cu ocazia soluționării pe fond a cauzei. Solicită a se constata că nu există dovezi că, lăsat în libertate, se va sustrage de la proces, ori că ar exista o rezonanță negativă a faptei în rândul comunității din care inculpatul face parte.
În raport de toate aceste susțineri, solicită revocarea măsurii arestului preventiv, apreciind că măsura este nelegală la acest moment, având în vedere și încadrarea juridică a faptei.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, considerând că o atare măsură ar fi suficientă pentru a garanta interesul general și, totodată, interesul particular al inculpatului, căruia i s-ar oferi posibilitatea să își formuleze mai bine apărarea și șansa la un proces echitabil.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurentul inculpat D. L. A. și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică.
În mod corect prima instanță a constatat incidența disp.. art. 148 al.1 lit f Cod procedură penală, ca temei al arestării, apreciind în raport de probele existente la dosarul cauzei și incidența disp. art.143 și 681 Cod procedură penală, în raport de pedeapsa mai mare de 4 ani pentru infracțiunea dedusă judecății, rezonanța negativă a faptei în rândul comunității restrânse din care face parte inculpatul și consecințele asupra părții vătămate, în vârstă de numai 6 ani.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pentru argumentele deja arătate, formulează concluzii de respingere a cererii formulată în subsidiar de inculpat, prin apărătorul său, apreciind că singura măsură aptă să asigure scopul procesului penal și proporțională cu gravitatea faptei este măsura arestării preventive.
Recurentul inculpat D. L. A., având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate, fiind de acord cu susținerile apărătorului său..
.
CURTEA :
Asupra recursului penal de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin. încheierea de ședință din data de 13.06.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ 13. s-a dispus:
„În baza art.300 ind.1 alin. 1 și alin.3 Cod proc.pen.,
Constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul D. L. A. -fiul lui G. și F., ,născut la 26.05.1969-în prezent aflat în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul I.P.J.C..
Menține măsura arestării preventive față de inculpat.
În baza art.139 alin.1 rap.la art.145 alin.1 Cod proc.pen.,respinge ca neântemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea ,formulată de inculpat.
În baza art.189 Cod proc.pen ,avansează suma de 100 lei onorariu avocat oficiu către Baroul C. ,pentru avocat G. D. .
Se comunică administrației locului de deținere.
Cu drept de recurs în termen de 24 de ore de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru inculpat”.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, prima instanță a reținut următoarele:
„Inculpatul D. L. A. a fost arestat preventiv, în baza încheierii Tribunalului C. nr.57/20.05.2013, pronunțată la data de 20.05.2013(dosar nr.5164/118 2013), pe o perioadă de 29 zile, cu începere de la data de 21.05.2013 până la data de 18.06.2013.
Ulterior, aceeași instanță a fost sesizată cu rechizitoriu, dosarul fiind înregistrat la data de 12.06.2013.
Inculpatul D. L. A. ,a fost trimis în judecată,fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol, prev.de art.197 alin.1 și alin.3 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia ,că în ziua de 13 mai 2013 ,a abuzat sexual de partea vătămată L. M. A., în vârstă de 6 ani și 9 luni, în sensul că a ademenit-o în locuința sa, profitând de inocența acesteia ,a dezbrăcat-o de pantaloni și chiloți, i-a introdus degetul în zona organului genital și a atins-o cu penisul efectuând manevre de frecare pe vagin.
La luarea măsurii arestării preventive au fost avute în vedere dispozițiile art.143 Cod proc.pen. și art.148 alin.1 lit. f Cod proc.pen.
Conform art.300 ind.1 alin.1 Cod proc.pen., instanța este obligată să verifice, din oficiu, în Camera de Consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei acesteia.
Potrivit alin.2 al articolului, dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea arestării și punerea deîndată în libertate a inculpatului.
A..3 al aceluiași text de lege, prevede că atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, menține prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie și că în continuare, se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive.
Astfel, la acest moment procesual există indiciile temeinice, prevăzute de art.143 Cod proc.pen. în referire la art.68 ind. 1 Cod proc.pen., ale comiterii infracțiunii de viol, de către inculpat.
Indiciile temeinice din care rezultă această presupunere rezonabilă, sunt evidențiate de probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: plângerea și declarațiile reprezentantului legal al minorei, declarația părții vătămate dată în prezența reprezentantului autorității tutelare ,a unui psiholog și consilier din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului C. ,procesele-verbale întocmite de către organele de cercetare penală, raportul de constatare întocmit de echipa mobilă din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului C. și raportul de evaluare psihologică asupra minorei ,raportul de expertiză medico-legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală ,depozițiile martorilor, declarațiile inculpatului.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpatului, acesta subzistă în mod indubitabil, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de norma penală de incriminare pentru infracțiunea cercetată (închisoarea de la 10 la 25 de ani ), natura și gravitatea faptei (inculpatul ar fi abuzat sexual de un copil în vârstă de 6 ani,pe care l-a atras în locuință, profitând de relațiile de vecinătate ,de vârsta fragedă și inocența părții vătămate, consecințele pe care fapta le poate avea asupra evoluției ulterioare a acesteia, importanța relațiilor sociale lezate rezonanța socială puternic negativă în cadrul comunității din care provin părțile, la comiterea unei infracțiuni grave, ce provoacă o stare de temere și nesiguranță dar și de indignare și reclamă o reacție promptă și fermă din partea autorităților judiciare. Impactul moral și etic este cu atît mai mare într – o comunitate restrânsă ca cea rurală, oprobiul public atinge cote mai mari decât în zone de aglomerație urbană, reacția promptă a autorităților competente crescând încrederea în actul de justiție .
Este așadar realizată cerința înscrisă în art. 148 alin.1 lit .f Cod proc.pen., ca temei al luării măsurii arestării preventive.
Măsura arestării este în acord cu exigențele art. 5 pct.1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, deoarece asupra inculpatului planează bănuiala că a comis o faptă penală, care prin gravitatea și reacția particulară a opiniei publice ,poate suscita o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă ,fiind necesară astfel apărarea ordinii publice,a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal”.
În termen legal, împotriva încheierii a formulat recurs inculpatul D. L. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În susținerile orale, recurentul, prin apărător, a criticat hotărârea fondului pentru motivele cuprinse detaliat în partea introductivă a prezentei decizii.
S-a solicitat, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea arestului cu măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
La Curtea de Apel C. cauza fost înregistrată sub același nr._ .
Examinând încheierea de ședință din data de 13.06.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ 13., prin prisma criticilor aduse și din oficiu, conform art. 3856 alin 3 cod pr. penală, curtea constată că recursul formulat de inculpatul D. L. A., este nefondat, pentru considerentele care urmează a fi analizate:
Față de mijloacele de probă administrate până în acest stadiu procesual, curtea reține că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive sunt actuale și impun în continuare menținerea arestului preventiv pentru buna desfășurare a procesului penal, respectiv administrarea probelor propuse în apărare de inculpați.
Astfel, sub aspectul îndeplinirii cerințelor prev. de art. 143 cod pr. penală, curtea constată că dosarul conține probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea deduse judecății, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C. nr. 674/P din 12.06.2013.
De asemenea, continuă să subziste cazul de arestare prev. de art. 148 alin 1 lit f cod pr. penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea presupus a fi comisă de inculpat este mai mare de 4 ani închisoare și există date că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol determinat de împrejurările și modalitatea în care a acționat inculpatul, care a ademenit-o pe minora de 6 ani să intre în locuința sa și, profitând de inocența acesteia, a început să o mângâie și să o atingă în zona organului genital, după care, a dezbrăcat-o de pantaloni și de chiloței, i-a introdus degetul în zona vaginului, după care și-a scos organul genital și a început să se frece cu acesta de zona genitală a fetiței, obținând astfel satisfacția sexuală.
Relevante în acest sens sunt reclamația mamei părții vătămate și declarația părții vătămate, declarațiile martorilor audiați în cauză Starciuc A., D. M., I. L. și H. A., toate coroborate cu declarația de recunoaștere a inculpatului.
Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, determinat de gravitatea deosebită a faptei comise, abuz sexual asupra unui copil de numai 6 ani, pe care l-a ademenit în propria locuință profitând de relațiile de vecinătate, de naivitatea și inocența copilului, împrejurări care sunt de natură să creeze un puternic sentiment de insecuritate în rândul comunități locale care își vede expuși copiii la asemenea abuzuri.
De asemenea, fapta este de natură să determine o reacție reală și puternic negativă în rândul comunității locale relativ la faptul că, persoane cercetate pentru infracțiuni deosebit de grave pot fi cercetate în stare de libertate.
Circumstanțele personale ale inculpatului, în contextul unor circumstanțe reale deosebit de grave în care s-a comis fapta, nu pot conduce la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Concluziile instanței de fond sunt în concordanță și cu jurisprudența CEDO.
De asemenea, curtea mai reține că măsura privativă de libertate nu încalcă prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, întrucât măsura arestării preventive este o măsură procesuală, care are ca scop înlăturarea unui pericol concret pentru ordinea publică, corelat cu buna desfășurarea procesului penal.
Concluzionând, curtea constată că cercetarea judecătorească se află într-o fază incipientă, astfel că nu au dispărut temeiurile arestării și nici nu au intervenit modificări ale temeiurilor, care să justifice aplicarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive de libertate, precum cea prev. de art. 145 cod procedură penală – înlocuirea cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Pentru aceste argumente, curtea apreciază că hotărârea suspusă controlului judiciar de față este legală și temeinică, neexistând motive de reformarea acesteia, nici chiar cu privire la cele care pot fi invocate din oficiu în favoarea inculpaților.
D. urmare, în baza art. 385 ind.15 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul inculpat D. L. A., împotriva încheierii din data de 13.06.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ 13.
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală, va obliga recurentul inculpat D. L. A. la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 cod procedură penală, onorariu avocat oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondul MJ în favoarea avocat G. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE .
În baza art.385 ind.15 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală,
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul inculpat D. L. A.- fiul lui G. și F., născut la data de 26.05.1969, împotriva încheierii din data de 13.06.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ 13.
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală,
Obligă recurentul inculpat D. L. A. la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 cod procedură penală
Onorariul avocat oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondul MJ în favoarea avocat G. D..
Definitivă,
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.06.2013.
Președinte,Judecător,Judecător,
E. C. .M. M. U. M. D. .M.
Grefier,
A. B.
Jud fond :N A.
Red dec jud M U.
2ex/19.06.2013
| ← Infracţiuni privind comerţul electronic. Legea nr. 365/2002.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
