Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 90/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA

Comentarii

0

Decizia nr. 90/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 5305/118/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 90/P

Ședința publică din 27 iunie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: M. U.

JUDECĂTOR: E. C. M.

GREFIER: I. C.

Cu participarea Ministerului Public prin procuror C. T.

S-a luat în examinare apelul penal declarat de P. de pe lângă Tribunalul C. și de inculpatul B. N. – domiciliat în C., ., ., . penale nr. 543/07.12.2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, având ca obiect tentativa la infracțiunea de omor (art. 20-175 cod penal).

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.06.2013 și 27.06.2013, când a pronunțat următoarea încheiere.

CURTEA

Asupra apelurilor penale de față.

Prin sentința penală nr. nr. 543/07.12.2012, pronunțată în dosarul penal nr._ Tribunalul C. a hotărât:

În baza art. 302 Cod procedură penală rap la art. 334 Cod procedură penală:

Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a unei fapte reținute în sarcina inculpatului B. N., din infracțiunea de tentativă la omor calificat prev de art. 20 Cod penal -174 alin 1 –art. 175 lit i) Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală prev de art. 181 Cod penal.

În baza art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin 1-175 alin 1 lit i) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit b) Cod penal:

Condamnă pe inculpatul B. N. (fiul lui N. și M., născut la 27 03 1987, CNP_) la pedeapsa de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.

În baza art. 86 alin 1 din OUG nr 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit b) Cod penal:

Condamnă pe inculpatul B. N. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.

În baza art. 33 lit a) -34 lit b) și 35 Cod penal:

Contopește pedepsele și dispune ca inculpatul B. N. să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) Cod penal.

În baza art. 86⁴ alin 1 Cod penal -83 Cod penal:

Dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr 957/19 08 2009 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr 1226/25 11 2009 a Tribunalului C., pe care o alătură la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, dispunând ca inculpatul B. N. să execute în total pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) Cod penal.

În baza art. 71 cod penal interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal:

Scade din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 21 februarie 2012 la 27 februarie 2012 inclusiv.

În baza art. 350 Cod procedură penală:

Menține măsura preventivă a obligării inculpatului B. N. de a nu părăsi țara, luată prin încheierea din 21 mai 2012 a Tribunalului C., în dosarul penal nr_ .

Ia act că măsura preventivă încetează de drept la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 11 pct 2 lit a) Cod procedură penală raportat la art. 10 lit b) și d) Cod procedură penală:

Achită pe inculpata L. N. (fiica lui G. și G., născută la 28 10 1972, CNP_) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizare a infractorului, prev de art. 264 Cod penal.

Ia act că inculpata a fost reținută și arestată preventiv în perioada 21 februarie 2012 - 27 februarie 2012 inclusiv.

În baza art. 302 Cod procedură penală rap la art. 197 Cod procedură penală:

Respinge cererea inculpatei privind constatarea nulității ordonanțelor procurorului din 20 02 2012 privind autorizarea provizorie a interceptării și înregistrării convorbirilor și comunicărilor efectuate de la posturile telefonice utilizate de L. N., în perioada 20 02 2012 ora 18,00-22 02 2012 ora 18,00 și respectiv în perioada 20 02 2012 ora 21,20-22 02 2012 ora 21,20.

Ia act că persoana vătămată B. E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Ia act că S. C. Județean de Urgență C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 191 alin 1 Cod procedură penală:

Obligă pe inculpatul B. N. să plătească statului suma de 1700 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală:

Celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr 234/P/2012 din 07 mai 2012, P. de pe lângă Tribunalul C. a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- B. N., pentru săvârsirea infractiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.20 C.pen. raportat la art.174 alin.1 si art.175 alin.1 lit.i C.pen. cu aplicarea art.37 lit.b C.pen. si pentru săvârsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art.86 alin.1 din OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art.37 lit.b C.pen.

-L. N., pentru săvârsirea infractiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art.264 alin.1 C.pen.

S-au reținut în actul de sesizare a instanței următoarele:

Fapta inculpatului B. N. care la data de 16.02.2012, a condus pe drumurile publice (..Constanta) autoturismul marca Jeep Grand Cherokee înmatriculat în Bulgaria sub nr.B-0135-PP, fără a avea permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule întruneste elementele constitutive ale infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată.

Fapta inculpatului B. N. care, la data de 16.02.2012, în timp ce se afla pe . pieței din cartierul CET din Constanta, a lovit-o cu o bâtă în regiunea capului pe partea vătămată B. E., provocându-i acesteia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 50-55 de zile de îngrijiri medicale, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.20 C.pen. raportat la art.174 alin.1 C.pen. si art.175 alin.1 lit.i C.pen.

Fapta inculpatei L. N. care, fără o întelegere prealabilă cu inculpatul B. N., în intervalul 19.02.2012 – 20.02.2012, a luat legătura cu partea vătămată pentru a-i propune acesteia să ajungă la o întelegere frauduloasă cu inculpatul B. N., l-a ascuns pe inculpat, i-a dat acestuia sfaturi pentru a evita descoperirea si tragerea sa la răspundere penală si a efectuat demersuri pentru a înlesni plecarea acestuia din România, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art.264 alin.1 C.pen.

În după amiaza zilei de 15 februarie 2012 persoana vătămată B. E. și martorul F. O., ambii domiciliați în ., s-au deplasat în mun C. cu intenția ca B. E. să-și repare la un service auto autoturismul cu care venise și să-și procure unele piese de schimb, iar F. O. să încheie niște acte. Întrucât mașina persoanei vătămate nu a putut fi reparată la service în ziua respectiv, cei doi s-au hotărât să rămână peste noapte și au dormit în apartamentul unui prieten al lor, martorul A. C. I., situat la adresa Aleea Egretei, . CET.

A doua zi dimineață, în jurul orei 08,50, B. E. și F. O. au coborât din . a cumpăra un pachet de țigări din piața agroalimentară CET aflată în imediata apropiere -peste drum de blocul în care locuia martorul A. C. I. –în timp ce acesta din urmă pregătea cafeaua.

După ce au cumpărat pachetul de țigări (acesta fiind în posesia lui B.) la întoarcere, B. E. și F. O. au traversat carosabilul Aleii Egreta la intersecția cu . sens sunt edificatoare planșele foto efectuate cu ocazia conducerii în teren a martorului F. O.. La momentul începerii traversării, cei doi au observat că dinspre . lor (dinspre intersecție) a apărut un autoturism marca Jeep Grand Cherokee de culoare argintie, cu număr de înmatriculare de Bulgaria, care vira stânga pentru a se încadra pe .-se de B. și F..

Atât B. E. cât și F. O. au arătat în declarațiile lor date la urmărirea penală că au observat autoturismul Jeep rulând cu viteză normală, din acest motiv apreciind că au timp să traverseze înainte ca mașina să ajungă în locul prin care traversau. Astfel, cei doi au început traversarea, martorul F. O. fiind cu 1-2 pași mai înaintea persoanei vătămate B. E., moment în care au observat că autoturismul Jeep a mărit viteza, apoi frânând brusc și oprindu-se la distanță foarte mică de B. E. (aproximată de persoana vătămată ca fiind de ,,câțiva centimetri”), aceasta și datorită faptului că mașina a derapat puțin din cauza carosabilului alunecos.

Declarațiile lui B. E. și F. O. din cursul urmăririi penale sunt concordante și pentru acest moment, ei relatând în esență că șoferul autoturismului Jeep a coborât geamul portierei, dar până să spună ceva, B. l-a întrebat ,,Ce faci omule (nene), vrei să ne omori?”.

Conform relatărilor celor doi, șoferul mașinii a a deschis portiera, a coborât din mașină și a răspuns pe un ton ,,flegmatic”: ,,Lasă că vă omor eu acum”, după care s-a îndreptat spre B. E., care se afla cel mai aproape de el și care totodată îi pusese întrebarea ce l-a determinat să coboare din autoturism. În continuare, fără avertizare șoferul Jeep-ului i-a aplicat lui B. E. o lovitură cu pumnul în față, în zona dintre nas și buza superioară -astfel cum precizează acesta în declarația dată la 18 02 2012 –doborându-l la pământ. Declarația lui B. referitoare la zona feței lovită se confirmă prin constatarea medico-legală și prin fotografiile judiciare efectuate, care evidențiază o excoriație deasupra buzei superioare, în centru (fila 22 UP).

Observând ., martorul F. O. s-a întors și s-a interpus între prietenul său și agresor, împingându-l pe acesta din urmă pentru a-l îndepărta și totodată protejându-se de eventuale lovituri prin ținerea mâinilor în fața/lateralul capului, și capul aplecat.

Potrivit declarației martorului, agresorul a încercat să-l lovească cu genunchiul în față dar nu a reușit, după care l-a tras de haine și l-a proiectat în caroseria Jeep-ului, F. O. dezechilibrându-se și căzând la pământ din acest șoc. După căderea la pământ, agresorul i-a aplicat martorului o lovitură puternică cu piciorul în cap, acesta din urmă având câteva momente o stare de semiconștiență.

În continuare, martorul a auzit un zgomot metalic și a observat cum agresorul a luat din interiorul mașinii o bâtă tip baseball, de culoare gri argintiu, cu care, din neatenție și din viteza mișcărilor, a lovit portiera deschisă a mașinii. Rezultă că, urmare a zgomotului metalic produs și a culorii bâtei, martorul a perceput faptul că aceasta era confecționată din metal.

F. O. și-a dat seama că respectivul intenționează să-l lovească cu acea bâtă și a încercat să se ridice pentru a fugi, însă șoferul Jeep-ului l-a lovit puternic cu bâta în zona gambei piciorului stâng, martorul căzând din nou la pământ. Imediat după aceasta, agresorul i-a aplicat lui F. O. o lovitură cu bâta în zona capului, provocându-i acestuia din nou o stare de semiconștiență, în sensul că nu mai percepea întreaga desfășurare a evenimentului. Conform declarațiilor persoanei vătămate B. E., în aceste momente martorul F. O. a țipat de durere, totodată solicitându-i agresorului să nu-l mai lovească.

Tribunalul reține că, în acest moment, poziția celor implicați în eveniment era următoarea: autoturismul Jeep se afla oprit pe partea dreaptă a Aleii Egreta, în sensul său de mers; imediat lângă el, practic pe centrul aleii carosabile, a fost lovit martorul F. O., de către șoferul mașinii care în mod firesc, venind dinspre mașină după ce a luat bâta, se afla cu spatele/lateral de aceasta. Persoana vătămată B. E. se afla astfel pe carosabil, pe banda de mers opusă celei a Jeep-ului, mai departe de mașină decât F. O., din moment ce acesta se interpusese între B. și agresor.

Observând că prietenul său F. a fost lovit și se află căzut la sol, la rândul său persoana vătămată B. E. s-a apropiat și s-a aplecat spre acesta –fiind deci cu capul îndreptat spre mașină și spre agresor –cu intenția de a-l ajuta să se ridice și de a se îndepărta de locul respectiv. În acest moment șoferul mașinii i-a aplicat lui B. o lovitură cu bâta, rotind-o din lateral dreapta, peste partea stângă a feței, respectiv peste urechea stângă, maxilarul stâng, și gât –latero-cervical. Urmele exterioare ale acestei lovituri sunt evidențiate în fotografia judiciară fila 23 sus UP, precum și în raportul de constatare medico-legală nr 60/A1/20 02 2012 al Serviciului Județean de Medicină Legală C. . Tribunalul reține astfel că în momentul lovirii, persoana vătămată se afla cu capul aplecat în jos, spre F. O., gâtul fiind flexat spre înainte, iar în aceste condiții cele 4 puncte de lovitură indicate în fotografia judiciară se aliniază și se confirmă aplicarea loviturii cu un corp dur alungit, cu suprafață mare, astfel cum se concluzionează în raportul de constatare medico –legală coroborat cu procesul verbal de examinare medico-legală a martorului F. O.. Ca urmare a loviturii primite, persoana vătămată B. E. și-a pierdut cunoștința pentru scurt timp, căzând la pământ. Rezultă din constatarea medico –legală că în cursul altercației B. E. a suferit și o entorsă la genunchiul drept, entorsă ce a putut fi cauzată în timpul căderii sale la sol.

În acest moment, martorul F. O. a reușit să fugă într-un picior (celălalt fiind afectat de lovitura de bâtă) îndepărtându-se de locul agresiunii, în timp ce șoferul Jeep-ului a continuat să mai aplice câteva lovituri cu bâta lui B. E. în diferite zone ale corpului (pe coapsa piciorului stâng, hemitorace stâng) după care s-a urcat în mașină și a plecat.

După plecarea autoturismului, martorul F. O. s-a întors și l-a ajutat pe B. E. să se ridice și să se deplaseze către blocul AV21B. Cei doi au observat mai multe persoane în apropiere care asistaseră la altercație, care i-au sfătuit să sune la poliție și care le-au indicat numele agresorului, și anume ,,B.”. În această modalitate B. și F. au luat cunoștință despre numele celui care îi lovise.

Conform declarațiilor concordante din cursul urmăririi penale ale celor 2 –B. și F. –după ce au urcat în apartamentul martorului A. C. –P. și acesta a luat cunoștință despre faptul că cei doi au fost bătuți și prezintă leziuni, aceștia au observat de la fereastră Jeep-ul implicat în altercație venind pe alee și oprind în zona blocului, iar A. C. a confirmat că acea mașină aparține lui B. N., pe care îl cunoștea din cartier ca fiind o persoană violentă. În declarațiile sale, martorul A. C. nu se referă la acest aspect punctual, însă confirmă că B. și F. i-au relatat în acele momente, la foarte scurt timp de la incident, că au fost bătuți de șoferul unui Jeep Grand Cherokee cu număr de Bulgaria.

Ulterior, după sesizarea organului de urmărire penală, atât persoana vătămată B. E. cât și martorul F. O. l-au identificat pe inculpatul B. N. dintr-o planșă foto cuprinzând 6 persoane cu semnalmente faciale asemănătoare, ca fiind agresorul care i-a lovit în împrejurările și locul reținute mai sus.

De asemenea, în cursul urmăririi penale s-a stabilit că inculpatul B. N. a deținut până la data de 19 02 2012 (altercația a avut loc la data de 16 02 2012) un autoturism Jeep Grand Cherokee de culoare argintie, cu nr de Bulgaria, dată la care l-a încredințat spre folosință martorului Grigorenco D.. Același aspect, în sensul că inculpatul B. N. a deținut în perioada ce a cuprins și ziua incidentului un autoturism Jeep, este confirmat prin declarațiile inculpatei L. N. și martorei S. L. M..

Având în vedere probele analizate, tribunalul reține că inculpatul B. N. este persoana care a aplicat lovituri în dimineața zilei de 16 02 2012 pe . Pieței CET, lui B. E. și lui F. O..

În ce privește împrejurarea că în acele momente inculpatul B. N. a condus pe . pe . Jeep Grang Cherokee, cu nr de înmatriculare B 0135 PP, acest fapt este dovedit prin următoarele mijloace de probă:

-plângerea prealabilă orală consemnată de organul de urmărire penală la data de 17 02 2012, în care persoana vătămată B. E. declară că ,,am fost loviți...de șoferul unui autoturism care a oprit lângă noi”. Prin urmare, în această primă informație dată organelor de urmărire penală a doua zi după incident, B. E. arată că a perceput vizual că cel care i-a lovit era, în acel moment, la volanul unui autoturism care se afla în mișcare și care a oprit.

-declarația consemnată de organul de urmărire penală a persoanei vătămate B. E., în care acesta relatează amănunțit că a observat un autoturism de teren Jeep Grand Cherokee apropiindu-se de ei cu viteză normală apoi accelerând, a observat autoturismul punând frână și alunecând (deci în esență a observat o mașină rulând pe carosabil) după care a observat că șoferul a tras frâna de mână, a coborât geamul portierei sale, a coborât din mașină, și i-a amenințat pe cei doi, lovindu-i apoi inclusiv cu o bâtă pe care a luat-o din mașină.

-declarațiile –olografă și consemnată de organul de urmărire penală –ale martorului F. O., în același sens cu ale lui B. E..

-declarațiile celor doi, în sensul că după ce au fost loviți, agresorul a urcat la volan și a pus mașina în mișcare, plecând de la fața locului. De asemenea, declarațiile lui B. și F. în sensul că, la câteva minute după aceea, au văzut același Jeep Grand Cherokee deplasându-se pe aleea de lângă . martorului A. C., care arată că cei doi i-au precizat că au fost loviți de șoferul unei mașini.

-datele din care rezultă că inculpatul B. N. își avea domiciliul în același cartier, la distanță mică de locul altercației, deci se justifică prezența sa în zonă și se confirmă verosimilitatea declarațiilor lui B. și F., cu atât mai mult cu cât aceștia nu-l cunoșteau în momentul respectiv.

În altă ordine de idei, tribunalul reține că ansamblul probelor dosarului dovedește cu certitudine faptul că în ziua de 16 02 2012 inculpatul B. N. avea în posesie exclusivă un autoturism marca Jeep Grand Cherokee, înmatriculat în Bulgaria, pe care l-a înstrăinat abia în seara de 19 02 2012, scopul întrăinării fiind tocmai acela de a nu se putea face legătura între autoturism și persoana sa.

Astfel, conform declarațiilor martorei S. L. M. din cursul urmăririi penale, în momentul în care aceasta și inculpata L. N. s-au deplasat la spital pentru a-l vizita pe B. E. (deci ulterior evenimentului), s-au folosit de un autovehicul Jeep de culoare gri înmatriculat în Bulgaria, condus de B. N..

Chiar dacă în cursul judecății cele două persoane audiate susțin că nu B. este cel care a condus autovehiculul către spital, ci L. N., rămâne în continuare susținerea că acest autovehicul a fost pus la dispoziție de B. N., deci se afla în stăpânirea sa.

Conform declarațiilor martorilor C. G., M. Rami și Grigorenco D., coroborate și cu actele de înmatriculare și înstrăinare succesivă a autoturismului Jeep Grand Cherokee cu nr B-0135-PP înmatriculat în Bulgaria, rezultă în esență că anterior și ulterior datei de 16 02 2012 acest autoturism s-a aflat în posesia inculpatului B. N.. Autoturismul a fost cumpărat de M. Rami de la cetățeanul bulgar Ivelin Stefanov I. la data de 23 12 2010, M. Rami l-a încredințat spre vânzare vărului său ,,Umit” din mun C., Km 4-5 știind apoi că acesta l-a vândut, dar fără încheierea de acte legale.

Martorul Grigorenco D. declară că a intrat în posesia autoturismului Jeep Grand Cherokee la data de 19 02 2012, fiindu-i încredințat de către inculpatul B. N. și urmând a se încheia acte de vânzare cumpărare. Prin urmare, acest martor confirmă că la data de 19 02 2012, deci ulterior evenimentului, inculpatul se afla în posesia acestei mașini.

La data de 21 02 2012, martorul C. G. a fost contactat de partenera de viață a inculpatului, care i-a solicitat să-l identifice pe proprietarul din acte al autovehiculului Jeep Grand Cherokee cu nr B-0135-PP (adică pe M. Rami) Prin urmare, rezultă din declarația acestui martor că concubina inculpatului cunoștea despre existența acestei mașini, și mai mult, avea un interes special referitor la aceasta, lucru care poate fi explicat verosibil, în contextul probator, numai prin aceea că acest autovehicul este unul și același cu cel folosit până la momentul respectiv de B. N..

Conform procesului verbal de percheziție a autoturismului menționat mai sus, în torpedoul acestuia s-au găsit printre altele, trei facturi emise de Agroprest Internațional SRL, în care, la rubrica ,,delegat” era menționat numele inculpatului B. N.. Astfel, găsirea acestor facturi care au legătură directă cu inculpatul în mașina vizată, fac odată în pus legătura între aceasta și inculpat, în sensul că autovehiculul este cel utilizat de inculpat.

Având în vedere că inculpatul B. N. a fost recunoscut cu certitudine ca fiind persoana care i-a lovit pe B. E. și F. O., și cum în același timp a fost identificat ca fiind șoferul Jeep-ului, și de asemenea având în vedere că s-a făcut dovada că inculpatul s-a aflat în posesia unui Jeep Grand Cherokee inmatriculat în Bulgaria, de culoare gri argintiu, tribunalul reține că inculpatul B. N. a condus în dimineața zilei de 16 02 2012, orele 8,50 -9,00, un autoturism pe drumurile publice din municipiul C. (aleile Albatrosului și Egretei).

Conform adresei nr_/23 04 2012 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C., inculpatul B. N. nu este deținător de permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.

În consecință, tribunalul reține că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deține permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin 1 din OUG nr 195/2002 republicată.

În ce privește împrejurarea că inculpatul B. N. a folosit o bâtă metalică tip baseball pentru a-i lovi pe B. E. și F. O., aceasta rezultă cu certitudine din declarațiile precise ale celor două persoane lovite, întrucât amândoi au avut aceeași percepție, au remarcat în primul rând forma tip a bâtei de baseball, ce nu poate fi confundată cu o creangă sau un alt băț cu formă neregulată, au remarcat culoarea acesteia, și au explicat în mod credibil motivul pentru care au ajuns la concluzia că bâta respectivă era din metal (lovirea acesteia din greșeală de caroseria mașinii, zgomotul produs în aer de mișcarea bâtei). De altfel, este neesențial, în contextul cauzei de față, a se stabili cu certitudine dacă bâta tip baseball era confecționată din metal sau din lemn, deoarece efectele lovirii cu o astfel de bâtă, indiferent de materialul din care sunt confecționate, sunt similare.

De asemenea, existența bâtei rezultă din constatările medico-legale, acestea în esență semnalând că persoanele vătămate au fost lovite cu un obiect alungit, cu suprafață mare, caracteristici ce descriu un astfel de obiect.

În ce privește susținerile lui B. E. din declarația dată în cursul judecății, potrivit cărora inculpatul B. ar fi luat la un moment dat o creangă din apropiere, cu care l-ar fi lovit, tribunalul le înlătură ca fiind neadevărate, pentru următoarele considerente:

-din desfășurarea incidentului, astfel cum a fost descrisă, rezultă că B. N. nu avea timpul necesar, interesul sau oportunitatea de a traversa . căuta o bucată de lemn (eventual o creangă) cu care să-i lovească pe cei doi.

Pe de o parte, relatările lui B. și F. sunt concordante, în sensul că actele de lovire s-au succedat continuu, fără întreruperi determinate de eventuala căutare a unei crengi de copac. Tot în acest sens, cei doi nu au semnalat nici un moment în care B. s-ar fi îndepărtat de ei, trecând ..

Pe de altă parte, B. nu avea nevoie să caute vreun eventual obiect cu care să-i lovească pe cei doi, câtă vreme rezultă că oricum putea să-i lovească și cu pumnii și picioarele. Altfel se pune problema însă dacă inculpatul știa că are o bâtă la îndemână în autoturism.

Un alt aspect care contrazice susținerea lui Bubuic este aceea că, din fotografiile judiciare de la fața locului, nu rezultă că în apropierea locului incidentului s-ar fi putut afla crengi de copac abandonate cu care inculpatul s-ar fi putut înarma.

-declarația din cursul judecății a lui B. este contrazisă de declarațiile date în cursul urmăririi penale. Or, aceste prime declarații, atât ale lui Bubuic cât și ale lui F., au fost date la scurt timp de la eveniment, înainte ca cei doi să poată fi influențați în declarații, în timp ce declarația dată în cursul judecății a survenit după ce față de B. au fost exercitate mai multe forme de influențare sau încercare de influențare în declarații: intervenția telefonică a prietenului său M. de la N. B., care a susținut că este rudă cu B., deplasările inculpatei L. N. la spital și la domiciliul lui B. spre a discuta cu acesta, discuțiile lui B. cu verișoara sa S. L. M. (aceasta acționând tot într-un sens favorabil lui B.), faptul că B. a depus un înscris notarial –extrajudiciar –în care susține că nu ar fi fost lovit decât cu pumnii și picioarele, susținere pe care el însuși o infirmă în cursul judecății, rezultând deci că a fost determinat să dea în mod mincinos acea declarație notarială; informațiile obținute pe parcurs despre B. N., de natură a-l determina să dea declarații care să nu-l ,,deranjeze” pe acesta, din teama proprie de a nu suporta repercusiuni ulterioare.

Cu privire la susținerile persoanei vătămate B. E. potrivit cărora ar fi suferit leziunea la nivelul maxilarului ca urmare a loviturii de pumn a lui B. N., susținere preluată ca apărare de inculpat, tribunalul o va înlătura ca nesinceră pentru următoarele considerente:

-rezultă din constatarea medico-legală și din fotografiile judiciare că lovitura inițială de pumn aplicată de B. lui B. a produs consecințe minore, și anume o excoriație între buza superioară și nas, așa cum de altfel a și indicat persoana vătămată. Astfel poziționată, lovitura a fost frontală de dinainte spre înapoi, așa încât nu avea cum să provoace o deplasare în lateral a maxilarului.

-rezultă din relatările lui B. și lui F. că, ulterior acestei prime lovituri, B. s-a ridicat și s-a deplasat pentru a-și retrage prietenul din fața loviturilor cu bâta ale lui B., prin urmare la acel moment nu primise o lovitură puternică care să-i provoace deplasarea mandibulei. Dacă ar fi fost astfel lovit, nu ar mai fi avut forța și echilibrul de a încerca salvarea lui F.. De altfel, B. nu a semnalat că după lovitura de pumn ar fi avut dureri deosebit de mari, cum au fost acelea cauzate de lezarea mandibulei.

Toate aceste constatări coroborate, întăresc declarațiile date la urmărirea penală, potrivit cărora B. a fost lovit în zona laterală a capului, cuprinzând și mandibula, în partea a doua a altercației, și anume când s-a apropiat pentru a-l ajuta pe F. să se îndepărteze de B.. Or, în această a doua parte a altercației, rezultă că B. a fost lovit nu cu pumnul, ci cu bâta de baseball, de către B. N..

Cu privire la efectele și consecințele juridice pe care le-au avut loviturile aplicate persoanei vătămate B. E. de către inculpatul B. N., tribunalul reține următoarele:

Conform raportului de constatare medico-legală nr 60/A1/2012 din_ al Serviciului de Medicină Legală C., B. E. a suferit următoarele leziuni traumatice în cursul altercației din 16 02 2012:

-fractură de unghi mandibular stâng cu deplasare de 1,5 cm, ce a determinat asimetrie facială; tumefiere genio-parotidiană dureroasă la palpare . Această lezionare a necesitat intervenție chirurgicală la datele de 17 02 și 18 02 2012.

-entorsă genunchi drept, ce a necesitat imobilizare gipsată.

- marcă traumatică hemitorace stâng posterior și coapsa stângă (se observă și în fotografii).

-plagă contuză superficială buza superioară.

-ca urmare a leziunilor de mai sus, a necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații.

Coroborarea constatării medico-legale cu probele din care rezultă dinamica evenimentului conduc la concluzia certă că inculpatul B. N. a aplicat persoanei vătămate B. E. o lovitură cu o bâtă cu textură rigidă și greutate relativ mare, în zona capului acestuia. Lovitura a fost suficient de puternică pentru a cauza persoanei lovite o fractură a mandibulei și o deplasare importantă a oaselor acesteia, de 1,5 cm . De asemenea, lovitura a cuprins, ca suprafață lovită, atât mandibula cât și zona temporală a capului (zona tâmplei stângi), prin urmare, craniul propriu-zis.

Tribunalul reține că obiectul vulnerant folosit de inculpat este apt, prin folosire cu forță, de a produce lovituri tanatogeneratoare, întrucât este vorba despre un obiect contondent conceput special pentru a fi mânuit în vederea lovirii, greutatea la capătul liber este mai mare decât la cel al mânerului, ceea ce face ca forța de lovire să crească iar duritatea unei astfel de bâte –indiferent că ar fi confecționată din metal sau din lemn –este suficient de mare pentru a rezista contactului cu corpul și oasele umane.

De asemenea, tribunalul reține că inculpatul B. N. are o constituție atletică, astfel cum s-a constatat prin verificarea datelor sale antropometrice, are deci o forță mare a brațelor, iar modul în care aplicat lovitura –prin rotire a bâtei din lateral, deci cu energie cinetică mare –combinat cu efectele produse asupra oaselor persoanei vătămate demonstrează că a aplicat o lovitură puternică. Aceeași concluzie este susținută și de declarația martorului F. O., care a remarcat că mânia și enervarea inculpatului au crescut progresiv atunci când martorul i s-a împotrivit, aceste emoții negative fiind un factor care l-au determinat pe inculpat să aplice lovituri cu forță mare, pentru a se ,,descărca”.

Lovitura a vizat în mod direct zona capului persoanei vătămate, și a fost aplicată într-un moment în care acesta nu se putea apăra, deoarece atenția sa era concentrată către prietenul său căzut la pământ, era aplecat cu capul către în față (oferindu-l deci drept ,,țintă”) iar mâinile erau ocupate pentru a-l ridica pe F. O. de jos.

Față de aceste elemente, tribunalul reține că inculpatul B. N. a prevăzut faptul că aplicarea unei lovituri puternice directe la nivelul capului cu o bâtă poate avea ca efect inclusiv decesul acesteia, întrucât capul este un organ vital esențial al omului, traumatismele importante ale acestuia pot conduce la fracturi, la infiltrații sanguine intracraniene, la alte complicații meningeale,etc, oricare dintre acestea putând conduce la deces.

Faptul că inculpatul a prevăzut (a conștientizat) cele de mai sus rezultă dintr-o multitudine de informații de notorietate, precum și instinctuale, pe care orice om le cunoaște, astfel:

-informațiile publice referitoare la diferitele lovituri la cap suferite de persoane, fie în accidente fie în altercații, care au condus la decesul acestora;

-informațiile publice referitoare la trimiterea în judecată a unor persoane cu acuzația de omor sau după caz tentativă la omor, ca urmare a unor fapte de lovire în zona capului a unor victime. În acest sens, chiar inculpatul B. N. a participat la săvârșirea unei fapte pentru care a fost condamnat, împreună cu alte persoane care au fost trimise în judecată sub acuzația de tentativă la omor calificat, fapta referindu-se tocmai la lovituri cu bâta în zona capului.

-producțiile cinematografice care reproduc acțiuni de lovire, prezentând și efectele unor lovituri în zona capului;

-instinctul și durerile resimțite de orice persoană atunci când se lovește din greșeală la cap, sau când este lovit intenționat, care formează convingerea intimă oricărei persoane că o lovitură puternică la cap poate conduce inclusiv la deces.

-experiența personală a inculpatului în acte de lovire cu corpuri contondente, astfel cum rezultă din înscrisurile privind antecedentele sale penale, care demonstrează că acesta a avut posibilitatea anterioară de a reflecta și de a discuta despre efectele loviturilor cu bâta, de a mânui o bâtă, etc.

Conștientizarea posibilității suprimării vieții ca urmare a unor lovituri cu bâta este evidențiată în declarațiile sale și de martorul F. O., atunci când afirmă că ,,Am reușit să mă ridic, și de frică să nu fiu omorât, pentru că bărbatul lovea cu bâta la cap, am fugit într-un picior...” Prin urmare, se confirmă prin declarația acestui martor că orice om își reprezintă instinctiv și instantaneu posibila consecință a decesului datorat unor lovituri cu bâta în cap.

Având în vedere că inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu bâta, cu intensitate mare, mai întâi martorului F. O. în zona gambei și capului, apoi lui B. E. în zona capului și hemitoracelui stâng-coapsa stângă, după care, fără a se preocupa de starea acestora, a plecat de la locul altercației cu mașina, tribunalul reține că B. N. a acceptat posibilitatea producerii decesului persoanei vătămate ca urmare a loviturii sale cu bâta în cap, fiindu-i deci indiferent dacă această consecință se va produce sau nu.

Pentru considerentele expuse, tribunalul reține că sunt întrunite condițiile intenției indirecte asociate faptei de lovire intenționată aptă de a produce decesul unei persoane, prin urmare sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, săvârșită de către inculpatul B. N.. Având în vedere că fapta s-a produs într-un loc public prin destinație, iar din probe rezultă că au asistat la aceasta și mai multe persoane aflate în apropiere, se va reține forma calificată a tentativei la omor, indicată de art. 175 lit i) Cod penal.

Considerentele de mai sus exclud, totodată, posibilitatea ca fapta astfel reținută să fie încadrată juridic ca infracțiune de vătămare corporală. Diferența esențială dintre tentativa la omor care nu a pus în pericol viața victimei(ca în cazul de față) și vătămarea corporală este dată de poziția subiectivă a făptuitorului față de prevederea și urmărirea sau acceptarea posibilității producerii decesului victimei lovite. Or, probele prezentului dosar stabilesc că inculpatul B. N. a prevăzut eventuala consecință a decesului, și cu toate acestea a continuat actele de lovire, acceptând deci posibilitatea producerii acestei consecințe.

Ca urmare, cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice va fi respinsă ca nefondată.

În continuarea situației de fapt, tribunalul reține că, după lovirea lui Bunuioc E. și F. O., aceștia au reușit să urce în apartamentul martorului A. C. I., și având în vedere durerile mari resimțite de B. E., s-au deplasat la S. Județean C., unde B. E. a fost internat în aceeași zi de 16. 02. 2012.

Ca urmare a constatărilor medicale referitoare la cauza leziunilor, organul de urmărire penală s-a sesizat din oficiu, deplasându-se la spital în dimineața zilei de 17 02 2012 (conform procesului verbal încheiat) și luând contact cu B. E., înainte ca acesta să intre în operația programată în acea zi, pentru . și deplasarea mandibulei.

Ulterior, organul de urmărire penală a luat o declarație amănunțită persoanei vătămate la data de 18 02 2012 și a efectuat fotografii judiciare ale leziunilor existente pe corpul acestuia.

Prin urmare, este neîntemeiată apărarea inculpatului B. N. potrivit căreia declarația dată în spital de B. E. nu poate fi luată în considerare întrucât a fost dată într-o stare de confuzie datorată anestezierii în vederea operației. Se dovedește că anestezierea s-a realizat cu o zi mai înainte de data luării declarației, iar conținutul cursiv, lucid și amănunțit al declarației dovedește că B. E. se afla în deplinătatea facultăților sale intelectuale, de memorare și redare a unor evenimente. Aceeași concluzie rezultă și din faptul că persoana vătămată a fost capabilă fără sprijin să se ridice și să stea în picioare pentru a expune leziunile de violență de pe corpul său, în vederea fotografierii.

După internarea sa în spital, persoana vătămată a luat contact cu rudele sale anunțându-i despre situația sa, iar în acest context a fost anunțată și martora S. L.-M., o rudă mai îndepărtată ce locuia în municipiul C. pentru a urma cursurile unui liceu.

Martora l-a vizitat la spital pe B. E. în ziua de sâmbătă 19 02 2012, după ce acesta fusese contactat de către organele de poliție, ocazie cu care B. i-a relatat împrejurările în care a suferit leziunile datorită cărora s-a internat.

Între informațiile pe care i le-a comunicat, B. i-a precizat și numele agresorului, și nume B., S. L. M. cunoscându-l pe acesta personal întrucât era prietenă și venea în vizită la fiica inculpatei L. N., aceasta din urmă fiind nașa lui B. N..

Martora S. L.-M. a informat-o telefonic pe L. N. despre eveniment și despre implicarea lui B. N. în acesta, iar ulterior, în aceeași zi de 19 02 2012 s-au deplasat împreună la spital pentru ca inculpata să discute cu B. E..

În ce privește conținutul acestei discuții și a altora legate de același subiect, cele trei persoane implicate au relatat următoarele:

-B. E., declarația UP: ,,S. L. M. mi-a spus că ...nașa lui B. N. a intervenit pe lângă ea ca eu să nu depun plângere, el (B.) fiind dispus să îmi dea și o sumă de bani în acest sens... Ieri 19 02 2012 la spital a venit verișoara mea însoțită de o femeie care s-a prezentat ca fiind nașa lui B. N. (recunoscută din fotografii ca fiind L. N.). Această femeie mi-a spus că va vorbi ea cu finul ei astfel încât să ne împăcăm în sensul că finul ei să îmi dea o sumă de bani pentru a acoperi cheltuielile de spitalizare. Am refuzat-o ...i-am spus că a venit poliția la mine și am dat declarații, să nu mă sune pentru că am telefonul ascultat iar la domiciliul meu voi fi păzit de poliție. După aceasta, ea a plecat rămânând să vadă cum voi rezolva eu cu poliția. Verișoara mea m-a sunat astăzi (20 02 2012) și mi-a spus că B. a venit la ea la liceu, și m-a întrebat dacă m-am hotărât să mă împac cu el”.

-B. E., declarația instanță: ,,Cât am fost în spital... am fost vizitat de o nepoată de-a mea și cred că, la un moment dat, am fost vizitat și de o altă persoană, dar nu mai rețin exact pentru că nu prea am stat la discuții. Cred că era o fată sau o femeie, eu am sesizat-o de la depărtare ...nu-mi aduc aminte să fi vorbit direct cu această persoană...Când eram în spital nu am purtat discuții cu nici o persoană din partea lui B. N., în scopul de a ne împăca...Nu am vorbit cu L. N. și nu mi-a făcut propuneri de împăcare”.

-S. L. M., declarație UP: ,,Am vorbit cu L. N. care s-a interesat de soarta lui E. spunând că vrea ca cei doi să se împace....I-am spus lui E. de împăcare iar el a spus inițial că vrea să se împace dacă i se achită cheltuielile de spitalizare, după care s-a răzgândit, rămânând să se mai gândească. În seara zilei respective am fost la (L.) N. acasă, i-am spus că E. are 55 zile de îngrijiri medicale și se fac cercetări pentru tentativă la omor ...Eu cu N. am urcat în salon la E.. Acesta din urmă i-a povestit cele întâmplate mai pe scurt. Atât s-a discutat în prezența mea, după care eu am ieșit din salon și am intrat imediat înapoi. Nu s-a discutat în prezența mea de bani sau de împăcare”

-S. L. M., declarație instanță: ,,Am vorbit cu doamna N. să mergem la spital să vedem cum se simte B., am mers acolo și s-a purtat o discuție în care s-a vorbit și despre numărul de zile de spitalizare și despre lucrurile care se vorbesc în general cu această ocazie...Cu doamna L. N. am vorbit în sensul că i-am comunicat că B. a fost examinat medical, că s-au stabilit un număr de zile de îngrijiri medicale, însă nu rețin dacă i-am spus că s-ar face cercetări pentru tentativă la omor. Am asistat la discuția dintre L. N. și B. E. la spital, aceasta constând în faptul că l-a întrebat să relateze cum s-a întâmplat, să spună cum se simte. În seara respectivă nu a fost nici o discuție referitoare la împăcarea celor doi. D-na L....și-a justificat demersul în sensul că a spus că este nașa lui B. și a venit să vadă ce s-a întâmplat...Când B. i-a relatat lui L. nicoleta la spital evenimentul, el nu prea putea să vorbească și nu i-a dat detalii, rezumându-se la esențial, mai ales că nu am stat foarte mult acolo.”

-inculpata L. N., declarație UP:,,D. seara în jurul orei 20,00 am plecat împreună cu L. M. la S. C. Județean C. unde am vizitat-o pe partea vătămată. Arăt că am mers acolo pentru ca inculpatul să se împace cu partea vătămată. Precizez că inițiativa mi-a aparținut și nu inculpatul a fost cel care mi-a cerut să mă deplasez la spital, deși știa că mă voi duce. Am discutat cu partea vătămată care mi-a spus că vrea să se împace cu inculpatul dar că se teme de poliție. Partea vătămată spunea că vrea să se împace cu inculpatul pentru ca acesta să îi repare dantura și eventual să rămână cu bani. De asemenea, partea vătămată mi-a spus că poliția îi ceruse să nu ia legătura cu nimeni. Partea vătămată mi-a spus să-l mai las 2-3 zile și și să îl caut acasă după ce se externează. Revin și arăt că duminică pe 19 02 2012 am aflat de la partea vătămată că inculpatul era cercetat pentru tentativă la omor”. Tribunalul reține că inculpata a dat această declarație asistată de avocat.

-inculpata L. N., declarație instanță:,,Am mers împreună (cu L. marie) la spital. Acolo, în esență, l-am cunoscut pe B. E., în discuția dintre noi nu a fost nici un moment vorba despre remiterea unei sume de bani, ci doar acesta mi-a spus că a dorit să mă cunoască și a dorit să pună condiția de a sta de vorbă cu mine după ce iese din spital, în sensul că dacă rămâne cu probleme la maxilar, finul meu (B.) să suporte cheltuieli legate de operațiile medicale ale maxilarului. Eu am observat că B. eugen se afla într-o stare relativ bună iar discuția noastră a durat foarte puțin, în cursul acestei discuții B. spunându-mi că urmează să mai stea câteva zile în spital și avansând propunerea ca după ce iese din spital eu să mă deplasez la el acasă pentru a purta o discuție cu acesta, întrucât motiva că în acele momente se făceau presiuni de poliție asupra lui și dorea să vorbească cu mine într-un loc în care se simțea în siguranță, și anume acasă. Eu am acceptat această propunere întrucât nu mi s-a părut nimic nelalocul lui. Revin și precizez că în discuția cu B. la spital acesta mi-a relatat textual că ,,ne-am bătut, ne-am tăvălit puțin”, referindu-se la el și la B.. Eu nu am vorbit despre încadrarea juridică a faptei la spital cu partea vătămată B. E., nici cu L. M. nu am vorbit despre o asemenea informație, respectiv a încadrării juridice a faptei”

Din toate aceste declarații tribunalul reține că singura discuție directă dintre inculpata L. N. și persoana vătămată B. E. s-a referit la posibilitatea generică a împăcării dintre B. și B., impăcare care ar fi cuprins și obligația pentru B. de a suporta cheltuielile medicale pentru reabiltarea maxilarului persoanei vătămate, și eventual, plata unei sume de bani în plus acestuia. Este esențial de reținut că din nici un mijloc de probă nu rezultă că inculpata a solicitat ca împăcarea să presupună ca B. E. să facă declarații mincinoase la organul de urmărire penală, care să-l disculpe pe B. N..

Discuția astfel relatată s-a putut referi prin urmare la despăgubirile civile pe care le pretindea B. E., în schimbul cărora era de acord să se împace cu B. N.; semnificația cuvântului ,,împăcare”, în situația dată, poate fi aceea de renunțare la acțiunea civilă în procesul penal sau de renunțare la calitatea de parte vătămată în cauza penală. Probele administrate nu au conturat un alt sens, ilicit, al intenției de împăcare.

Potrivit art. 16 ind 1 Cod procedură penală, ,,În tot cursul procesului penal, cu privire la pretențiile civile, inculpatul, partea civilă...pot încheia o tranzacție sau un acord de mediere, potrivit legii.”

Tribunalul reține că inculpata L. N. a cunoscut, anterior deplasării la spital, de la S. L. M., că în cauză se fac cercetări pentru infracțiunea de tentativă la omor, în orice caz chiar ea însăși confirmând, asistată fiind de avocat, că B. a înștiințat-o despre încadrarea juridică preconizată, de tentativă la omor.

Această situație de fapt nu este însă relevantă în cauză pentru a stabili existența infracțiunii de favorizare a infractorului în sarcina inculpatei, câtă vreme, chiar în prezența unei infracțiuni care se urmărește din oficiu și exclude plângerea prealabilă, părțile pot ajunge la înțelegere cu privire la latura civilă a cauzei. Or, în cauză nu s-au administrat probe din care să reiasă în mod cert că inculpata a urmărit un alt scop decât acela al intermedierii împăcării ,,civile” a lui B. cu B..

Potrivit art. 264 Cod penal, constituie infracțiunea de favorizare a infractorului, ,,ajutorul dat unui infractor ...pentru a îngreuna sau a zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei...”.

În speță, pe de o parte nu se poate susține că legea este contradictorie și că incriminează ca infracțiune activitatea de împăcare pe latură civilă a părților, pe care o prevede și o încuviințează expres în art. 16 ind 1 Cod procedură penală.

Pe de altă parte, demersurile făcute de părți –și implicit de interpușii acestora –pentru a rezolva amiabil situația din punct de vedere al acțiunii civile, nu echivalează cu o îngreunare sau zădărnicire a urmăririi penale sau judecății, câtă vreme împăcarea nu maschează o convenție ilicită de denaturare a probelor. Or, în cursul urmăririi penale nu s-au administrat probe directe –în sensul unor întrebări punctuale puse lui B. E. și S. L. M., și a unor lămuriri explicite ale acestora –care să lămurească sensul demersurilor de împăcare în care s-a implicat inculpata L. N. la spital. Tribunalul constată că toate cele trei declarații date în cursul judecății de persoanele implicate (B., S. și L. N.) conțin afirmații vădit mincinoase și denaturări evidente ale adevărului –analizând chiar și numai comparativ susținerile fiecăreia dintre aceste persoane la urmărirea penală/judecată –iar în lipsa unor măsuri procesuale adecvate care să preîntâmpine aceste denaturări și puneri de acord în declarații (dispuse de tribunal dar înlăturate de instanța de control judiciar), instanța s-a aflat în imposibilitate de a putea lămuri aspectul respectiv.

Față de considerentele de mai sus, tribunalul va face aplicația principiului ,,in dubio pro reo”, reținând că faptei inculpatei L. N. de a intermedia împăcarea inculpatului B. N. cu persoana vătămată B. E. îi lipsește un element constituiv al infracțiunii, și anume intenția ca prin această împăcare să se urmărească denaturarea mijloacelor de probă și deci favorizarea inculpatului.

În continuarea situației de fapt, tribunalul reține că, la data de 20 02 2012 persoana vătămată B. E. a fost externat din spital, iar după ce a formulat, în această zi, o completare a declarației la organul de urmărire penală și s-au stabilit datele sale antropometrice pentru a fi comparate cu ale inculpatului, s-a deplasat la domiciliul aflat în satul Băltăgești, .> În aceeași zi, inculpata L. N. a fost înștiințată de S. L. M. despre externarea lui B., și a luat hotărârea de a se deplasa împreună cu aceasta în localitatea Băltăgești, la domiciliul persoanei vătămate.

În acest sens, la ora 17,15 martora S. L. M. i-a transmis un SMS lui B., în care i-a spus ,,Vezi că o să venim, că a spus că o să-ți facă ea o ofertă”. În contextul dat, rezultă că martora s-a referit la deplasarea la Băltăgești, și la o ,,ofertă” ce urma a fi făcută de inculpata L. N. (ea). Nu s-a putut stabili în cursul procesului ce cuprindea în concret oferta ce urma a fi făcută.

Inculpata și martora s-au deplasat cu un autoturism condus de un prieten al lui B. N., în timp ce acest inculpat a rămas la domiciliul lui L. N.. În afara autoturismului de teren în care s-au aflat cele două, s-a mai deplasat un autoturism cu mai mulți bărbați, prieteni ai lui B. N.. În acest sens, instanța reține ca fiind veridice informațiile oferite de martora S. L. M. date la urmărirea penală, rezultând, printre altele, că le-a perceput personal și nu le-a inventat ( de altfel, nu ar fi avut nici un motiv) datorită faptului că a relatat inclusiv propria stare de teamă la vederea acelor persoane, iar inculpata i-a dat asigurări că nu trebuie să-i fie frică. De asemenea, în cursul convorbirii telefonice dintre S. L. M. (care se afla în mașină) și L. N. (care se afla într-un local din apropiere) se aude o discuție colaterală dintre mai mulți bărbați care se referă la situația lui B. N., astfel confirmându-se că L. N. se afla în momentul convorbirii în compania mai multor bărbați, și deci confirmându-se declarația martorei S. în sensul că au fost însoțite, într-o altă mașină, de alte persoane.

În localitatea N. B. cele două mașini au oprit, iar persoanele din cealaltă mașină l-au contactat pe un anume ,,M.”, care îl cunoștea pe B., acesta deplasându-se în continuare împreună cu ei.

Numitul M. i-a telefonat lui B. E. la ora 17,55, și a susținut că este văr cu B. N.. Din contextul convorbirii interceptate a rezultat că B. și M. se cunosc foarte bune și sunt prieteni.

M. a propus să se întâlnească cu B., pentru a discuta despre incidentul petrecut, oferindu-se să se deplaseze chiar în seara respectivă, însă B. nu a acceptat, motivând în esență că este supravegheat, că telefonul este ascultat (,,telefonul ăsta-i ascultat..., nu știu care-i treaba și nu vreau să cădeți în altceva” –adică să fie surprinși, descoperiți, ceea ce presupune că existau în apropiere persoane ce îi puteau surprinde).

Din conținutul acestei discuții rezultă că M. îl cunoștea pe nașul lui B. (,,îți dau eu un semn, sau lui nașu”- ceea ce presupune că nașul lui B. ținea legătura cu M.).

De asemenea, tribunalul reține că B. i-a comunicat lui M. despre încadrarea juridică de tentativă la omor. Or, așa cum rezultă dintr-o convorbire ulterioară dintre S. și B., M. se afla împreună cu L. N., fiind astfel evident că și pe această cale i s-a confirmat inculpatei despre încadrarea juridică dată în cauză.

Totodată, din conținutul convorbirii cu M., cât și din convorbirea ulterioară cu S., rezultă că B. manifesta intenția de a colabora în favoarea inculpatului B. și împotriva organelor de urmărire penală, dar se temea că se va descoperi acest lucru.

Astfel, B. afirmă că ,,dacă știam (că B. e văr cu M.) luam atitudine de prima oară” –în sensul că dădea alte declarații. Mai afirmă că ,,am zis pe față și multe c...uri”, în sensul că a declarat explicit aspecte care afectează situația lui B..

Mai târziu, în discuția cu S., B. cere ca întâlnirea cu L. N. să se amâne pentru a doua zi, iar motivul neprecizat ,,nu pot, nu e bine în seara asta” nu poate fi decât în legătură cu teama persoanei vătămate de a nu fi surprins sau interceptat de organele de urmărire penală că are o întâlnire cu inculpata. Or, această teamă, la rândul ei, nu poate avea legătură decât cu sentimentul de vinovăție al persoanei vătămate că se implică în ceva ilicit. În fine, continuând raționamentul, aspectul ilicit din întâlnirea dintre L. N. și B. E., referitor la ,,o ofertă”, nu poate fi decât punerea de acord în declarații în favoarea lui B., și retractarea ,,c...turilor”, în schimbul unui beneficiu material.

Inculpata, martora S., numitul M. și alte persoane neidentificate s-au deplasat în continuare până în localitatea C., unde l-au contactat la domiciliu pe martorul P. C. C., agent al postului de poliție local, acesta fiind nașul lui B.. Identitatea ,,nașului” a fost clarificată în cursul judecății, martorul fiind audiat de instanță.

Martorul P. C., S. L. M. și inculpata L. N., precum și numitul M. s-au deplasat de la C. la Băltăgești cu mașina martorului polițist, au ajuns în fața locuinței persoanei vătămate, în locuință intrând numai polițistul.

Conținutul discuției dintre B. E. și P. C. este incert și din acest motiv nu poate fi interpretat decât în favoarea inculpatei L. N.. Astfel, în esență, chiar dacă contextul general al faptelor conduce către o astfel de aparență, din declarațiile acestor trei persoane nu se poate stabili concluzia certă că martorul polițist a intrat și a discutat cu B. (pentru a intermedia o înțelegere ilicită în raport cu urmărirea penală ce se desfășura), în locul inculpatei care ar fi evitat să intre personal pentru a nu fi acuzată. Există și posibilitatea ca inculpata să se fi abținut să vorbească direct cu martorul polițist despre intențiile sale –tocmai în considerarea calității de polițist a acestuia –și să fi dorit să vorbească numai cu B. E., ,,între patru ochi”.

Conform declarației martorei S. L. M., la ieșirea din locuința persoanei vătămate, P. ar fi spus că ,,este încă speriat, dar dă semne de împăcare”, sensul declarației fiind că P. a încercat să-l convingă pe B. să se împace, dar acesta încă nu s-a hotărât. Nu este însă exclusă nici posibilitatea ca P. să fi spus cuvintele respective doar pentru a-i induce în eroare pe L. și pe M. cu privire la intențiile lui B., iar în realitate să-l fi sfătuit pe acesta să nu se împace, astfel cum a declarat martorul în instanță.

În continuare, rezultă din declarațiile tuturor persoanelor ce au participat nemijlocit la activitatea respectivă că, după ce P. C. a ieșit de la B. E., cei patru s-au întors cu mașina la C., fără ca inculpata să fi putut vorbi cu B. E..

La C. martorul P. a rămas la domiciliu, iar inculpata, martora S., numitul M. și ceilalți însoțitori s-au deplasat la N. B. (unde a coborât M.) și apoi la Năvodari, unde L. N. a intenționat să se întâlnească cu un avocat (conform declarațiilor ei, s-a și întâlnit). De la Năvodari martora S. s-a deplasat la locuința sa din C. cu un taxi.

Pe drumul de întoarcere, rezultă că inculpata L. N. a purtat mai multe convorbiri telefonice, ce au fost interceptate și înregistrate, astfel:

-la ora 19,58 a vorbit cu B. N., întrebându-l dacă se află acasă la ea și spunându-i să rămână acolo și să-l sune pe numitul M. de pe telefonul fix. Din probe a rezultat că M. este soțul inculpatei, care se afla în Germania.

-la ora 20,59 a fost apelată de un număr cu prefix de țară străină și a vorbit cu M., spunându-i că se preocupă de situația ,,finului”, care este la ea acasă. Din context rezultă că inculpata considera că M. nu cunoaște situația ,,finului”(să-ți spună el, nu e bine, e rău), dar rezultă că M. de fapt o cunoștea (știu, știu, știu) Dintr-o convorbire ulterioară rezultă că M. cunoștea chiar și despre deplasarea inculpatei, dar nu de la aceasta(Știam că te-ai dus acolo singură...Nu, nu-s singură.).

-la ora 20,03 B. N. o sună și o întreabă pe L. N. în ce loc este, dar aceasta îi cere să nu mai vorbească la telefon, să închidă telefonul.

-la ora 20,04 inculpata a fost apelată de M., din convorbire rezultând că acesta a sunat acasă dar nu a vorbit cu B. pentru că acesta nu urcase în casă.

M. o întreabă pe inculpată dacă B. trebuie să plece, aceasta răspunzându-i că ,,da, urgent”, pentru că sunt ,,ăia”(polițiștii) în zonă.

Mai rezultă că M. intenționează să îi spună lui B. despre această opțiune a plecării, pentru că inculpata nu a apucat să vorbească cu el, și de asemenea, rezultă că L. N. l-a întrebat pe M. dacă B. va merge la acesta, M. confirmând că este singura opțiune (întrebând retoric ,,Are unde să se ducă?”).

-la ora 20,10 inculpata vorbește cu fiica ei, aceasta confirmând că B. N. este în apartament, rezultând și că la un moment dat acesta a vorbit cu tati (M.).

-la ora 20,14 inculpata a fost apelată de B. N. și i-a spus acestuia să să o aștepte până vine, pentru că merge să stea de vorbă cu cineva (din susținerile ulterioare ale inculpatei rezultă că este vorba despre discuția cu un avocat).

În ce privește încadrarea juridică a acestor convorbiri în conținutul constitutiv al infracțiunii de favorizare a infractorului, tribunalul reține următoarele:

-în primul rând, toate convorbirile se referă la intenții ale inculpatei în vederea unor posibile acțiuni viitoare, dar nici una nu confirmă materializarea acestor intenții.

-discuțiile inculpatei cu B. N. în care îi cere să rămână în apartamentul ei au fost interpretate de parchet ca fiind dovada intenției inculpatei de a-l ascunde pe B. acolo, însă există și o altă posibilitate la fel de verosimilă, neinfirmată de probe, și anume aceea că inculpata dorea ca B. să rămână pentru a-i relata ce a făcut la Băltăgești, ce a discutat cu avocatul, și pentru a evalua situația.

-faptul că inculpata i-a cerut lui B. să nu mai vorbească la telefon nu poate constitui o acțiune ilicită circumscrisă infracțiunii de favorizare a infractorului, deoarece în esență i-a recomandat să rămână pasiv și să nu se autoincrimineze prin convorbiri interceptate; or, această pasivitate a inculpatului, de a nu mai vorbi la telefon, nu constituie în sine o îngreunare sau zădărnicire a urmăririi penale; ca atare, nici solicitarea inculpatei L. N. în același sens nu poate constitui un ajutor dat pentru îngreunarea sau zădărnicirea urmăririi penale.

-din discuțiile cu M. (soțul inculpatei) rezultă că acesta era informat dintr-o altă sursă despre mersul evenimentelor, și rezultă că tot M. este cel care a decis ca B. să meargă la el –inculpata doar întrebând despre această posibilitate. Mai rezultă că, ulterior, M. a vorbit el însuși cu B. N. despre opțiunea plecării din țară.

-în ce privește demersul inculpatei de a vorbi cu un avocat, acesta se circumscrie dreptului la apărare recunoscut de legislație, nerezultând că inculpata a încercat să găsească căi ilegale de îmbunătățire a situației lui B., prin consultația avocațială.

În noaptea de 20/21 02 2012, la ora 23,45, organele de urmărire penală s-au deplasat la apartamentul inculpatei L. N., solicitând ca inculpatul B. N., ce se afla înăuntru, să-i însoțească la sediul poliției, lucru cu care acesta a fost de acord. Rezultă astfel că inculpatul B. N. nu dăduse curs până la acel moment variantei discutate între L. N. și M., de a pleca la L. M. în Germania. Din probe nu rezultă nici că inculpata i-a adus la cunoștință lui B. despre această variantă, că l-a îndemnat să plece sau că l-a ajutat să facă pregătiri efective în vederea plecării în străinătate spre a se sustrage de la urmărirea penală.

Faptul că B. N. se afla la acea oră în apartamentul inculpatei nu este o dovadă certă că se ascundea acolo, din moment ce L. N. se întorsese acasă de cca 2 ore, fiind deci posibil ca în acest timp cei doi să fi stat de vorbă, urmând ca inculpatul să plece ulterior la locuința concubinei sale.

Având în vedere situația de fapt astfel cum a fost expusă, tribunalul reține că activitățile inculpatei referitoare la încercarea de a vorbi cu B. E. pentru a-i face o ofertă, și referitoare la discuțiile despre plecarea lui B. în Germania, la rămânerea acestuia pe moment în apartamentul ei, fără a fi fost concretizate într-o activitate efectivă care să aibă drept rezultat un ajutor dat inculpatului pentru îngreunarea urmăririi penale, constituie o tentativă la infracțiunea de favorizare a infractorului, care însă nu este prevăzută de Codul penal, deoarece legea sancționează numai infracțiunea consumată.

Față de aceste considerente, tribunalul va dispune achitarea inculpatei L. N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizare a infractorului, în temeiul art. 10 lit b) și d) Cod procedură penală.

Va lua act că inculpata a fost reținută și arestată preventiv în perioada 21 februarie 2012 - 27 februarie 2012 inclusiv.

În ce privește solicitarea inculpatei de a se constata nulitatea mijloacelor de probă constând în convorbirile telefonice interceptate și înregistrate cu autorizarea provizorie a procurorului și confirmarea ulterioară a instanței, tribunalul o constată ca fiind nefondată, urmând a o respinge pentru considerentele următoare:

Cele trei ordonanțe ale procurorului, date în ziua de 20 02 2012, conțin în cuprinsul lor mențiunile că:

-din actele de urmărire penală rezultă indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat;

-în lipsa unor probe cu caracter obiectiv privind activitatea infracțională a inculpatului s-ar aduce grave prejudicii activității de urmărire penală;

-există indicii că se încearcă influențarea părții vătămate pentru a se ajunge la o înțelegere frauduloasă cu aceasta;

-interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice sunt necesare în vederea stabilirii corecte și complete a situației de fapt;

-întârzierea obținerii autorizării din partea judecătorului ar aduce grave prejudicii activității de urmărire penală.

Rezultă din toată această motivație –înserată în toate cele trei ordonanțe –că interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice a fost dispusă în considerarea dovedirii și constituirii mijloacelor de probă referitoare la infracțiunea de tentativă la omor calificat. Or, această infracțiune este prevăzută, la art. 91 ind 1 Cod procedură penală coroborat cu art. 2 din Legea nr 39/2003, printre cele care permit folosirea acestui procedeu probatoriu al interceptării convorbirilor telefonice.

Este de menționat, în acest context, că demersul principal al procurorului nu a fost acela de a dovedi infracțiunea de favorizare a infractorului –pentru care nu se poate autoriza interceptarea convorbirilor –ci de a strânge probe care să nu permită inculpatului sustragerea de la răspundere penală pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat (cu alte cuvinte pentru a dovedi cert în instanță infracțiunea gravă). Faptul că în cazul concret ordonanțele menționează un dublu scop –probarea tentativei la omor și prevenirea unei infracțiuni contra înfăptuirii justiției –nu conduce la concluzia că interceptările au fost obținute cu încălcarea legii, ci că în cuprinsul ordonanțelor procurorul a adăugat, în plus față de condițiile suficiente ce justificau măsura interceptării, și elemente care nu pot fi avute în vedere la dispunerea acesteia și anume ,,pentru împiedicarea săvârșirii unor noi infracțiuni contra înfăptuirii justiției”.

Situația este similară celei a unei arestări preventive luate în temeiul a două sau mai multe din cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală, dintre care unul este neîntemeiat și înlăturat de instanța de control judiciar; acest aspect totuși nu atrage netemeinicia arestării preventive în sine, câtă vreme există alte temeiuri suficiente ce o justifică.

În ce privește condiția urgenței, se constată că aceasta se confirmă, din moment ce este vorba despre ordonanțe date în aceeași zi în care s-au purtat convorbirile interceptate, la ore foarte apropiate de cele ale acestor convorbiri: ordonanță de interceptare începând cu ora 16,00, iar convorbirile și comunicările s-au purtat la ora 17,15, 17,55 ; ordonanță de interceptare începând cu ora 18,00, iar convorbirile s-au purtat la ora 19,59, 20,04, etc; ordonanță de interceptare începând cu ora 21,20, care nu avut efecte practice, în sensul că nu au fost interceptate convorbiri în baza acestei ordonanțe. Urgența se referea nu la descoperirea unei viitoare infracțiuni de favorizare a infractorului, ci la descoperirea faptelor de preconstituire de probe false care ar fi pus în pericol demonstrarea realității infracțiunii de tentativă la omor calificat.

Este de menționat că temeinicia ordonanței provizorii se apreciază prin evaluarea indiciilor temeinice inițiale ca ea să-și producă efectul util, neavând relevanță dacă în final au fost obținute într- adevăr interceptări utile în cauză, sau nu. Cu alte cuvinte, faptul că prin ultima ordonanță nu s-au obținut interceptări ale convorbirilor telefonice relevante în cauză, nu înseamnă că ordonanța a fost dispusă neîntemeiat, câtă vreme existau toate premisele ca astfel de convorbiri relevante să se poarte de la posturile telefonice interceptate.

În final, odată ce interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice a fost obținută în mod legal, mijlocul de probă existent în (același) dosar nu poate produce efecte juridice diferențiate, în sensul de a fi folosit pentru situația de fapt referitoare la tentativa la omor, și de a fi ignorat pentru situația referitoare la favorizarea infractorului. În acest sens este și interpretarea per a contrario a art. 91 ind 2 alin 5 Cod procedură penală .

Din analiza mijloacelor de probă, tribunalul reține că declarația persoanei vătămate B. E. din cursul judecății (audiat ca martor) conține, în toate aspectele esențiale, afirmații mincinoase evidente, din acest motiv neputând fi avută în vedere la stabilirea situației de fapt, după cum urmează:

-declarația este contradictorie cu cea din cursul urmăririi penale, precum și cu cea a martorului F. O.; or, declarațiile celor doi din cursul urmăririi penale sunt concordante, și de asemenea se susțin prin probele obiective –constatările medico –legale, leziunile suferite de B. și F. –precum și prin celelalte probe colaterale –declarații de martori, încercarea inculpatului de a înstrăina autoturismul, etc. De asemenea, declarațiile date la urmărirea penală au o cursivitate firească a evenimentului, fiecare acțiune fiind explicată în raport de celelalte, astfel prezentând verosimilitate.

Nu mai puțin, declarația din cursul urmăririi penale a fost dată înainte ca persoana vătămată să știe cine este B. N., și înainte de a se încerca influențarea sa în declarații –prin verișoara S. L. M., prin numitul M., prin deplasarea inculpatei L. N. la Băltăgești. Altfel spus, nu rezultă nici un interes al lui B. E. de a declara mincinos imediat după altercație, dar se confirmă această intenție în cursul judecății, începând chiar de la declarația notarială depusă la dosar, pe care persoana vătămată o infirmă parțial prin declarația sa, în elementele esențiale ale celor două infracțiuni cercetate –acela dacă inculpatul a avut sau nu un corp contondent cu care a lovit, și acela dacă conducea un autoturism sau nu.

Conținutul primei părți a declarației lui B. din cursul judecății, cea în care a fost lăsat să relateze liber, până la fraza de încheiere a acestei relatări libere (,,Consider că aceasta este relatarea a ceea ce s-a întâmplat”) relevă cu evidență că de fapt martorul a încercat să nu spună nimic care să poată fi folosit împotriva inculpatului-în primul rând nu se referă deloc la identitatea agresorului și relatează totul la modul impersonal. Abia după ce i s-au pus întrebări precise de către instanță a admis că este vorba despre B. N., și a început să-și ,,amintească”unele amănunte relevante. Această atitudine în sine este relevantă pentru a concluziona lipsa de obiectivitate și sinceritate a martorului.

În ce privește susținerea acestuia că ,,la două ore de la internare și după ce fusesem cusut cu sârmă la gură a venit poliția”, aceasta este o minciună demonstrabilă; martorul a fost internat la data de 16 02 2012 către orele 10,00, dar intervenția chirurgicală prin care i s-a fixat maxilarul cu sârme a avut loc a doua zi, pe 17 02 2012, cum rezultă din actele medicale. Mai rezultă că organele de poliție s-au prezentat la spital în dimineața zilei de 17 02 2012, înainte de operație, și nu după operație, cum rezultă din procesul verbal încheiat în acest sens. Susținerile martorului așa cum au fost date nu constituie o simplă eroare de date, ci rezultă că urmăresc în mod precis apărarea inculpatului, care în esență pretinde că declarațiile din spital ale persoanei vătămate nu pot fi luate în considerare, pentru că au fost date în stare de șoc și anesteziere în urma operației, și astfel memoria și conștiința acestuia au fost afectate.

Această apărare a inculpatului este falsă, deoarece B. E. a fost audiat amănunțit de organele de urmărire penală abia la data de 18 02 2012, adică a doua zi după operație (și anesteziere).

Susținerea lui B. precum că nu ar fi vorbit deloc în spital cu inculpata L. N., ci doar a văzut-o de la depărtare, sunt contrazise flagrant chiar și prin declarațiile acestei inculpate și ale verișoarei lui B.. Rezultă și de aici că declarația de la urmărirea penală este cea care corespunde adevărului, și nu cea de la instanță.

Chiar și susținerea că nașul său a venit la Băltăgești ,,pentru că nu mă vizitase deloc, am vorbit lucruri banale” este incredibilă, având în vedere contextul în care fusese contactat P. de M., faptul că inculpata era la ușa casei, discuțiile telefonice, etc.

La fel de neconvingătoare este și susținerea că nu mai știe dacă mașina din care a coborât agresorul era parcată și urma să plece, sau venea pe alee, în condițiile în care la UP a relatat cu lux de amănunte de unde a venit Jeepul, cum a accelerat, cum a frânat, etc. Martorul mai susține că nu a observat exact acest aspect pentru că,,era brambureală”, adică activitate intensă de mașini, dar omite că altercația s-a petrecut pe carosabil –practic blocând ambele benzi –și nu a pomenit nimic despre eventuale mașini (care se ,,brambureau”) care să se fi oprit din această cauză, nemaiavând pe unde trece. Realitatea, astfel cum rezultă din probele de la urmărirea penală, a fost că în timpul altercației nu a mai circulat nici o altă mașină în zona respectivă, și deci martorul nu putea fi distras de o asemenea activitate, pentru a nu putea observa că jeep-ul inculpatului este sau nu în mișcare pe alee.

Martorul nu a putut să explice, în dinamica acțiunilor de lovire, cum a fost posibil ca agresorul să-i lovească pe amândoi, pe rând, fără întrerupere, dar în același timp să aibă timp să se deplaseze câțiva metri în spațiul verde și să caute acolo un lemn (de altfel, improbabil de găsit) cu care să lovească.

Tribunalul reține însă că prin probele dosarului nu se face dovada că această poziție subiectivă pro-inculpat a persoanei vătămate B. E. a fost determinată de o acțiune a inculpatei L. N., acțiune care să poată fi încadrată ca o favorizare a infractorului. Declarația lui B. putea fi influențată de prietenul său M., de S. L. M. (B. declarând în curesul UP că această martoră i-a spus că B. a venit la ea la liceu), de inculpatul B. N. însuși, direct sau prin prieteni ai acestuia, sau putea fi dată pentru evitarea unor posibile repercusiuni”.

În termen legal, împotriva acestei sentințe penale au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul C. și inculpatul B. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apelul P. de pe lângă Tribunalul C. vizează greșita achitare a inculpatei L. N., în baza art. 11 pct. 2 lit a rap. la art. 10 lit b și d cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 cod penal, motivând în esență, motivând că probatoriul administrat dovedește vinovăția inculpatei.

În susținerile orale, apelantul inculpat B. N., prin apărător ales a criticat soluția fondului sub următoarele aspecte:

- greșita condamnare a inculpatului de către instanța fondului, invocând că, în cauză, nu există probe care să dovedească vinovăția sa-motiv în raport de care a solicitat ca în temeiul art. 11 pct. 2 lit a rap. la art. 10 lit a cod pr. penală să se dispună achitarea sa, întrucât fapta nu există:

- greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice din art. 20 rap.la art. 174 al.1, 175 al.1 lit i cod penal în art. 181 cod penal, susținând că față de concluziile raportului medico – legal efectuat în cauză, din care rezultă că victimei nu i-au fost aplicate mai multe lovituri de intensitate mare și că inculpatul nu a avut intenția de a ucide, se justifică admiterea cererii și judecarea sa sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev de art.181 cod penal .

La Curtea de Apel C. cauza a fost înregistrată sub același nr._ .

În apel, inculpatul a uzat de dreptul la tăcere, nedorind să dea declarație în fața instanței de apel. Au fost audiați martorul din lucrări A. C. P. și martorul B. F., încuviințat în apărarea inculpatului .

Examinând sentința penală penale nr.543/07.12.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ prin prisma criticilor formulate de apelanți și din oficiu, conform art. 371 al.2 cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

În ceea ce privește apelul formulat de P. de pe lângă Tribunalul C..

Critica nu este întemeiată.

Analizând judicios ansamblul probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, prima instanță a reținut în mod corect că acuzarea nu a reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpata conform legii .

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că într-adevăr probele existente la dosar nu dovedesc cu certitudine că inculpata L. N. a comis acte concrete de ajutorare a inculpatului B. N., fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuna sau a zădărnici urmărirea penală sau judecata acestuia.

Inculpata L. N., nașa inculpatului B. N. a fost informată telefonic despre eveniment și despre implicarea lui B. N. în acesta, mergând în aceeași zi, 19.02.2012 împreună la spital la partea vătămată, de către martora S. L. M. - ruda părții vătămate B. E., care o cunoștea pe inculpată întrucât era prietenă și venea în vizită la fiica acesteia.

Din declarația dată în cursul urmăririi penale de partea vătămată B. E. reiese că ,la spital, a fost vizitat de verișoara sa, martora S. L. M., însoțită de o femeie, care s-a prezentat ca fiind nașa lui B. N. și care i-a spus că va vorbi cu finul ei, astfel încât să se împace, acordându-i o sumă de bani pentru acoperirea cheltuielilor de spitalizare. Mai rezultă că partea vătămată a refuzat-o, cerând-o să nu fie sunat la telefon, a doza fiind sunată de martoră, care i-a relatat că B. N. a venit la ea la liceu, întrebând-o dacă partea vătămată s-a hotărât să se împace cu el.

În fața instanței, aceeași parte vătămată relatează că a fost vizitat de o nepoată și crede că la un moment dat a fost vizitat și de o altă persoană, nereținând exact cine era, o fată sau femeie, sesizând-o din depărtare, invocând că nu-și amintește să fi vorbit cu vreo persoană din partea lui B. N. în scopul de a se împăca și că L. N. nu i-ar fi făcut propuneri de împăcare.

Această declarația este contrazisă de martora S. L. M. atât prin depozițiile date la urmărire penală,cât și prin cea din fața instanței, prin care declară în sensul că a vorbit cu L. N. care s-a interesat de soarta lui E., spunând că dorește ca cei doi să se împace, însă, E. a spus inițial că vrea să se împace dacă i se plătesc cheltuielile de spitalizare, după care s-a răzgândit, rămânând să mai reflecteze. Mai relatează martora că, în seara zilei respective a fost la „N.” acasă și i-a comunicat că „E.” are 55 zile de îngrijiri medicale și că se fac cercetări pentru tentativă la omor.

La prima instanță, aceeași martoră recunoaște că s-a deplasat la spital la partea vătămată B. cu „ D-na N. „ unde s-a purtat o discuție despre numărul de zile de spitalizare însă, nu reține dacă i-ar fi spus că se fac cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor. A mai arătat că aceasta și-a justificat demersul la spital în sensul că este nașa lui B. și a venit să vadă ce s-a întâmplat cu B. relatându-i acesteia despre eveniment fără însă a-i da prea multe detalii.

Prin declarația dată la urmărire penală inculpata L. N. susține că duminică seara. în jurul orei 20,00, a plecat împreună cu S. L. M. la S. C. Județean C., unde a vizitat-o pe partea vătămată pentru ca inculpatul să se împace cu acesta, inițiativa aparținându-i inculpatei. Susține că partea vătămată i-ar fi spus că vrea să se împace cu inculpatul pentru ca acesta să-i repare dantura, cerându-i să –i lase un răgaz de 2 -3 zile, iar după externare să-l caute acasă Arată că, a aflat de la partea vătămată că inculpatul era cercetat pentru tentativă la omor.

În fața instanței fondului, inculpata L. N. a confirmat că a mers, împreună cu L. M. la spital și că partea vătămată i-ar fi spus că dorea să o cunoască întrucât avea de gând să ia legătura cu aceasta după externare pentru ca finul său să suporte cheltuielile legate de intervențiile medicale la maxilar.

Cum bine a reținut prima instanță, din aceste declarații rezultă că singura discuție directă dintre inculpata L. N. și persoana vătămată B. E. s-a purtat asupra posibilității generice ca cei doi să se împace, împăcare care viza și obligația pentru B. N. de a suporta cheltuielile medicale pentru reabilitarea maxilarului persoanei vătămate și eventual plata unei sume de bani în plus acestuia .

În mod corect, prima instanță a apreciat că discuția relatată dintre inculpata L. N. și partea vătămată B. E. s-a putut referi la despăgubirile civile pe care le pretindea acesta din urmă în schimbul cărora era de acord să se împace cu inculpatul B. N..

Câtă vreme art. 16¹ cod procedură penală prevede că, în tot cursul procesului penal cu privire la pretențiile civile inculpatul, partea civilă pot încheia o tranzacție sau un acord de mediere potrivit legii, discuției prezentate anterior nu i se poate da un alt sens, unul ilicit al intenției de împăcare.

În cauză, nu interesează dacă inculpata a știut sau nu ce infracțiune a săvârșit infractorul presupus a fi favorizat.

Curtea apreciază că demersurile făcute de părți și de interpușii acestora în scopul rezolvării amiabile a aspectului legat de acțiunea civilă nu poate fi interpretat ca o îngreunare sau zădărnicire a urmăririi penale sau judecății,cât timp împăcarea nu ascunde o înțelegere ilicită de denaturare a probelor.

În mod corect Tribunalul C. a reținut că, față de împrejurarea că, în cursul urmăririi penale nu au fost administrate probe directe, declarații lămuritoare, explicite cu privire la sensul demersurilor de împăcare,în care s-a implicat inculpata la spital, declarațiile date în cursul judecății de partea vătămată B. E., martora S. L. M. și inculpata L. N. cuprind afirmații nereale, în raport și de susținerile acestora din faza urmăririi penale, înlăturându-le ca nesincere.

Curtea reține că împrejurările relatate de martora S. L. M. la urmărire penală sunt relevante în cauză, percepute direct.

Din declarațiile martorilor P. C., nașul părții vătămate B. E., S. L. M., coroborate cu declarația părții vătămate nu se poate reține că martorul polițist a discutat cu partea vătămată pentru a intermedia o înțelegere ilicită față de urmărirea penală care se desfășura, când s-au prezentat cu toții la locuința părții vătămate, întrucât din probatoriu nu rezultă aceasta.

Nici convorbirile telefonice pe care le-a purtat inculpata la data de 20.02.2012, ce au fost interceptate și înregistrate între orele 19,58 și 20,14 minute, nu pot constitui elemente care să fie incluse în conținutul infracțiunii de favorizare a infractorului deoarece acestea vizează intenții ale inculpatei cu privire la acțiunii viitoare fără însă, a fi confirmată materializarea vreuneia din ele.

De asemenea, discuțiile purtate de inculpată cu B. N. prin care i se cerea să rămână în aparatamentul ei, precum și faptul că B. N. a fost găsit în noaptea de 20/21.02.2012 la orele 23,45 de către organele de urmărire penală în apartamentul inculpatei nu reprezintă o dovadă certă că inculpata l-a ascuns acolo ci că s-au întâlnit pentru a sta de vorbă, inculpatul urmând să plece ulterior la locuința concubinei sale.

Nu poate constitui o acțiune ilicită circumscrisă infracțiunii de favorizare a infractorului nici faptul că inculpata i-a cerut lui B. N. să nu mai vorbească la telefon, aceasta neconstituind o îngreunare sau zădărnicire a urmăririi penale sau un ajutor dat în acest sens.

Demersul inculpatei de a lua legătura cu un avocat a fost interpretat corect de prima instanță ca circumscriindu-se dreptului la apărare prevăzut de lege, având în vedere că nu rezultă că aceasta a încercat să găsească căi ilegale de îmbunătățire a situației inculpatului B. N. prin consultarea unui apărător.

Față de aspectele analizate, curtea constată că, în cauză, inculpata L. N. nu a acordat ajutor inculpatului B. N. pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală sau judecata fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii.

În lipsa îndeplinirii acestei cerințe a legii, faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă, deoarece ea indică destinația obiectivă a actului de favorizare.

Ca atare,, în mod corect Tribunalul C. a dispus achitarea inculpatei L. N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizare a infractorului,

În ceea ce privește apelul formulat de inculpatul B. N...

Pe baza unei analize judicioase a ansamblului probator administrat, instanța fondului a stabilit în mod corect starea de fapt, vinovăția inculpatului, dând faptei comisă de acesta încadrarea juridică legală.,

Astfel, din perspectiva situației de fapt descrisă detaliat în considerentele hotărârii supusă controlului judiciar de față, s-a reținut în mod corect, că la data de 16.02.2012 inculpatul B. N. a condus pe drumurile publice din Municipiul C., respectiv . Jeep Grand Cherokee înmatriculat în Bulgaria sub nr. B- 0135- PP fără a avea permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.

În apropierea pieței din cartierul CET C., acesta a coborât din autoturism (după ce în prealabil le-a adresat injurii prin fereastra deschisă a autoturismului întrucât mergeau prea încet pe stradă), lovind inițial cu pumnul pe partea vătămată B. E., după care s-a deplasat la autoturism, a luat o bâtă de baseball cu care l-a lovit pe martorul F. O. peste cap și picioare determinând căderea acestuia la sol .

În momentul în care partea vătămată B. E. s-a aplecat pentru a-și ajuta prietenul să se ridice, inculpatul i-a aplicat și acestuia o lovitură cu același obiect contondent în regiunea capului, cauzându-i leziuni traumatice, printre care fractură de unghi mandibular stâng cu deplasare de 1 ,5 cm, ce a determinat asimetrie facială și care a necesitat intervenții chirurgicale la datele de 17.02. și 18.02.2012 - leziuni pentru care au fost necesare pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale.

Pentru stabilirea acestei stări de fapt, Curtea are în vedere următoarele mijloace de probă:

- plângerea prealabilă orală consemnată de organul de urmărire penală la data de 17 02 2012, în care persoana vătămată B. E. declară că,,am fost loviți...de șoferul unui autoturism care a oprit lângă noi”. Prin urmare, în această primă informație dată organelor de urmărire penală a doua zi după incident, B. E. arată că a perceput vizual că cel care i-a lovit era, în acel moment, la volanul unui autoturism care se afla în mișcare și care a oprit.

- declarația consemnată de organul de urmărire penală a persoanei vătămate B. E., în care acesta relatează amănunțit că a văzut un autoturism de teren Jeep Grand Cherokee apropiindu-se de ei cu viteză normală apoi accelerând, a observat autoturismul punând frână și alunecând (deci în esență a observat o mașină rulând pe carosabil) după care a observat că șoferul a tras frâna de mână, a coborât geamul portierei sale, adresând injurii celor două persoane vătămate care traversau . că merg prea încet, după care a coborât din mașină, și i-a amenințat pe cei doi, lovindu-i apoi inclusiv cu o bâtă pe care a luat-o din mașină.

- declarațiile –olografă și consemnată de organul de urmărire penală –ale martorului F. O., în același sens cu ale lui B. E..

- declarațiile celor doi, în sensul că după ce au fost loviți, agresorul a urcat la volan și a pus mașina în mișcare, plecând de la fața locului. De asemenea, declarațiile lui B. și F. în sensul că, la câteva minute după aceea, au văzut același Jeep Grand Cherokee deplasându-se pe aleea de lângă . martorului A. C., care arată că cei doi i-au precizat că au fost loviți de șoferul unei mașini.

- datele din care rezultă că inculpatul B. N. își avea domiciliul în același cartier, la distanță mică de locul altercației, deci se justifică prezența sa în zonă și se confirmă verosimilitatea declarațiilor lui B. și F., cu atât mai mult cu cât aceștia nu-l cunoșteau în momentul respectiv.

În mod corect a reținut prima instanță că probele dosarului dovedesc cu certitudine că, în ziua de 16.02.2012 inculpatul B. N. avea în posesie exclusivă autoturismul Jeep Grand Cherokee, înmatriculat în Bulgaria, pe care l-a înstrăinat în seara de 19.02.2012 în scopul de a nu se face legătura între autoturism și persoana sa .

Relevante în acest sens sunt declarațiile martorei S. L. M. din cursul urmăririi penale, prin care relatează că, în momentul în care s-a deplasat împreună cu inculpată L. N. la spital pentru a o vizita pe partea vătămată s-au folosit de un autoturismul ,jeep, de culoare gri, înmatriculat în Bulgaria, condus de B. N..

De altfel, în apel, inculpatul nu a negat faptul că, în ziua incidentului autoturismul jeep nu i-ar fi aparținut ci, a susținut că acesta ar fi fost condus de de o altă persoană, martorul B. F., audiat în apărare pentru prima dată în fața aceleiași instanțe.

Ținând seama că inculpatul B. N. a fost recunoscut ca fiind persoana care i-a lovit pe B. E. și Făru O. fiind identificat în același timp ca șoferul care a condus autoturismul Jeep Grand Cherokee, înmatriculat în Bulgaria, de culoare argintiu, întemeiat, Tribunalul C. a reținut că inculpatul B. N. a condus în dimineața zilei de 16.02.2012 orele 08,50-9,00 un autoturism pe durmurile publice din Municipiul C., respectiv pe aleile Albatrosului și Egretei.

Nesinceră este declarația inculpatului B. N. care neagă că ar fi folosit o bâtă metalică,, tip baseball pentru a-I lovit pe partea vătămată B. E. și Făru O. având în vedere că din declarațiile date în cursul urmăruii penale de căttre cele două persoane vătămate rezultă cu certitudine că acestea au fost lovite de inculpat, amundoi având aceeași percepție și identificând obiectul cu care au fost loviți, respectiv forma tip a bâtei de baseball, culoarea acesteia, dând explicații credibile cu privire la motivul pentru care au realizat că bâta era din metal în raport de zgomotul produs de aceasta când s-a lovit din greșeală de caroseria mașinii.

De altfel, existența bâtei reiese și din raportul de constatare medico – legală care consemnează că persoanele vătămate au fost lovite cu un obiect alungit cu suprafață mare, caracteristici care descriu obiectul folosit de inculpat.

În mod just, au fost înlăturate susținerile părții vătămate din depoziția dată în fața instanței fondului, potrivit cărora inculpatul l-ar fi lovit cu o creangă pe care a luat-o la un moment dat din apropiere, având în vedere că, pe de o parte, inculpatul nu avea nevoie să-I lovească cu o creangă câtă vreme putea să-și folosească mâinile și picioarele având o constituție atletică, că fotogtrafiile judiciare de la fața locului nu relevă că în apropierea locului incidentului s-ar fi putut afla crengi de copac abandonate, pe care inculpatul să le poată folosi la lovire.

Curtea reține că declarația din cursul judecății a părții vătămate B. E. este contrazisă de declarațiile date de acesta și de martorul F. O. în cursul urmăririi penale, imediat după eveniment, înainte ca cei doi să fie influențați în declarații

Curtea reține că față de B. au fost exercitate diferite forme de influențare sau încercare de influențare în declarații, respectiv intervenția telefonică a prietentului M. de la N. B., care a susținut că este rudă cu inculpatul B., deplasările inculpatei L. N. la spital și la domiciliul acestuia, dar și faptul că partea vătămată a depus un înscris notarial extrajudiciar prin care susține că ar fi fost lovit cu pumnii și picioarele .

Revenirea părții vătămate asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale nefiind motivată, conduce la concluzia că aceasta este nesinceră, că a urmărit ușurarea situației inculpatului, fiind înlăturată în mod corect de instanța de fond .

Din coroborarea constatărilor medico– legale cu fotografiile judiciare existente la dosar rezultă că, inițial, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu pumnul părții vătămate B., care i-a cauzat o escoriație între buza superioară și nas, având poziție frontală de dinainte spre dinapoi, ceea ce nu putea provoca o deplasare în lateral a maxilarului .

De altfel, din relatările inițiale ale persoanelor vătămate reiese că, ulterior acestei lovituri partea vătămată B. s-a ridicat și s-a deplasat pentru a-și trage prietenul din fața loviturilor cu bâta ale inculpatului, ceea ce denotă că la acel moment B. nu a primit o lovitură puternică care să-i deplaseze mandibula.

.Aceste constatări sunt în sprijinul declarațiilor date la urmărire penală, conform cărora partea vătămată B. a fost lovită în zona laterală a capului ce a cuprins și mandibula în faza a doua a altercației, atunci când s-a apropiat pentru a-l salva pe F., încercând să-l îndepărteze de inculpat.

Ca atare, în cauză, rezultă cu certitudine că inculpatul a folosit bâta de baseball atunci când a lovit-o pe partea vătămată în zona capului, obiect vulnerabil, apt de a produce lovituri tanatogeneratoare atât prin modul cum este conceput special pentru a fi mânuit în vederea lovirii, cât și având în vedere că a fost folosit cu forță de inculpat, care astfel cum am arătat anterior are o constituție atletică, cu o forță mare a brațelor, ceea ce a condus la aplicarea unor lovituri puternice ce a vizat în mod direct zona capului, folosit într-un moment când partea vătămată nu se putea apăra întrucât era concentrată să-l ajute pe prietenul său căzut la pământ, având membrele superioare ocupate pentru a-l ridica pe acesta de la sol.

Pentru toate aceste aspecte analizate curtea reține că inculpatul B. N. a prevăzut faptul că aplicarea unei lovituri puternice directe la nivelul capului cu un obiect contondent – bâtă de baseball poate avea ca efect inclusiv, decesul părții vătămate, câtă vreme organul vizat este un organ vital al omului ( capul).

Față de faptul că inculpatul a aplicat multiple lovituri cu bâta, cu intensitate mare, inițial martorului F. O. în zona gambei și capului, iar ulterior părții vătămate B. E. în zona capului și hemitoracelui stâng – coapsa stângă, după care a părăsit locul altercației cu autoturismul din care a coborât, fără a se preocupa nici un moment de starea sănătății celor două persoane lovite conduce la concluzia că inculpatul a acceptat posibilitatea producerii decesului părții vătămate, ca urmare a loviturii aplicate în zona capului.

]Declarațiile martorilor audiați în fața instanței de prim control judiciar nu aduc elemente noi în cauză.

Din declarația martorului A. C. P., gazda persoanelor vătămate B. E. și F. O., la care aceștia au înnoptat la data de 15.02.2012, rezultă că în dimineața zilei de 16 februarie 2012, cei doi s-au sculat și au plecat la piață întorcându-se după vreo 10 minute și relatându-i că au fost luați de bătaie de un bărbat care coborâse dintr-o mașină Jeep Grand Cherokee, fără a preciza că acesta era șoferul autoturismului. A relatat martorul că l-a văzut pe B. cu buza spartă iar pe F. cu gamba unui picior lovită, umflată.

Această declarație confirmă în parte declarațiile părții vătămate și ale martorului F. O..

Martorul B. F., declară în fața instanței de apel că s-a urcat la volanului Jeep-ului Grand Cherokee în dimineața zilei de 16.02.202 cunoscând că posesorul acestuia, inculpatul B. N. nu are permis de conducere, iar când a ajuns în zona pieței de la CET a observat două persoane care traversau . față, iar cea din spete gesticulând fără a-l înțelege pentru ce anume

Mai arată că, la. un interval scurt de timp a oprit, iar inculpatul a coborât din mașină, după care a revenit spunându-i că s-a certat cu două persoane, fără să dea explicații . Susține martorul că a văzut că, o persoană era pe jos, în spatele mașinii, iar o alta încerca să se ridice, fără însă a observa semnalmentele celor doi pietoni implicați în incident întrucât prietenul său inculpatul B. N. i-a cerut imediat să plece de la fața locului. Relatează că, în acel moment trecând prin un taxi prin fața mașinii staționate a preferat să plece fără a-l anunța telefonic pe inculpat să vină să-și ia mașina. Își motivează faptul că nu a dat declarație la prima instanță și la urmărire penală, întrucât i-a cerut inculpatului să nu-l implice în acest incident deoarece este om de a aceri, are o firmă de transport și nu dorea să aibă probleme .A acceptat însă, să se prezinte în fața acestei instanțe, în urmă cu 2 săptămâni, când inculpatul i-a cerut-o.

Curtea reține că declarația martorului audiat în apărarea inculpatului este subiectivă, nereală, având drept scop neantrenarea răspunderii penale a inculpatului, în condițiile în care celelalte probe din dosar susțin acuzarea - probă care urmează a fi respinsă ca nerelevantă.

Constatând că faptele de care este acuzat inculpatul există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de acesta, întemeiat instanța de fond a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin 1-175 alin 1 lit i) Cod penal și art. 86 alin 1 din OUG nr 195/2002

Având în vedere că, în cauză, s-a făcut dovada fără echivoc că inculpatul B. N. este autorul faptei de tentativă la omor calificat, prev. de art 20 Cod penal raportat la art. 174 alin 1-175 alin 1 lit i) Cod penal nu se justifică achitarea sa, așa cum acesta a solicitat prin primul motiv de apel invocat.

Curtea mai constată că și al doilea motiv de apel care vizează schimbarea încadrării juridice din art. 20 rap.la art. 174 al.1, 175 al.1 lit i cod penal în art. 181 cod penal nu este întemeiat.

Față de intensitatea loviturilor aplicate de inculpat părții vătămate, zona vitală vizată, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, astfel cum a fost analizată anterior, nu se justifică aplicarea disp. art. 334 cod procedură penală în sensul solicitat de inculpat, ținând seama că fapta săvârșită de acesta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev de art. 20 rap.la art. 174 al.1, 175 al.1 lit i cod penal.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, curtea constată că Tribunalul C. a făcut o just interpretare și aplicare a dispozițiilor art.72 cod penal

Pedepsele aplicate pentru infracțiu8nile concurente au corespondent în realitatea gradului de pericol social al faptelor, iar pedeapsa rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare este atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare - în regim privativ de libertate - aptă să îndeplinească cerințele impuse de art. 52 cod penal privind scopul și finalitățile pedepsei, acelea de măsură reală de constrângere, de reeducare a inculpatului și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către acesta

Pentru toate aceste argumente, alături de cele avute în vedere de prima instanță și cuprinse în considerentele hotărârii ce a făcut obiectul controlului judiciar - pe care Curtea și le însușește, instanța constată că sentința penală nr.543/07.12.2012 pronunțată de Tribunalul C. este legală și temeinică, neexistând motive de reformare a acesteia nici chiar sub aspectul celor care pot fi invocate din oficiu în favoarea inculpatului.

D. urmare, în bara art. 379 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală, va respinge, ca nefondate apelurile formulate de apelantul P. de pe lângă Tribunalul C. și de apelantul inculpat B. N. împotriva sentinței penale nr.543/07.12.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ .

În baza art.192 alin.2 cod procedură penală, va obliga apelantul inculpat B. N. la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.192 alin.3 cod procedură penală,cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul C., rămân în sarcina acestuia.

În baza art.189 cod procedură penală,onorariul parțial avocat oficiu, în sumă de 50 lei, se va avansa din fondul MJ în favoarea avocat G. A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.379 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală,

Respinge, ca nefondate apelurile formulate de apelantul P. de pe lângă Tribunalul C. și de apelantul inculpat B. N. împotriva sentinței penale nr.543/07.12.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ .

În baza art.192 alin.2 cod procedură penală,

Obligă apelantul inculpat B. N. la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.192 alin.3 cod procedură penală

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul C., rămân în sarcina acestuia.

În baza art.189 cod procedură penală,

Onorariul parțial avocat oficiu, în sumă de 50 lei, se va avansa din fondul MJ în favoarea avocat G. A..

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27.06.2013.

Președinte pt.Judecător

M. U. E. C. M.

Aflat înC.O. cf art. 312 c.p.p.

Semnează Președinte de Complet,

M. U.

Grefier,

I. C.

Jud fond TV G.

Red dec jud M uzună

2ex/20.08.2013

← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 762/2013. Curtea...		Infracţiuni privind comerţul electronic. Legea nr. 365/2002.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1066/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 868/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p.. Decizia nr. 1022/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 762/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA Infracţiuni privind comerţul electronic. Legea nr. 365/2002. Decizia nr. 176/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 459/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 589/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1020/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA