Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1002/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1002/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 8371/118/2013/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 1002/P
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. M.
Judecător V. L.
Judecător M. U.
Grefier A. B.
Cu participare procuror DIICOT – C. T.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații P. A. N., M. N. deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județ C. și G. D. – deținut în Arestul secției 4 Poliție București, împotriva încheierii de ședință din 13.11.2013, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ 13, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenții inculpați P. A. N. și M. N., ambii în stare de arest, și asistați de apărător ales B. A. M., conform împuternicirii avocațiale nr._/2013 emisă de Baroul București, lipsind recurentul inculpat G. D., reprezentat de avocat desemnat din oficiu I. S., în baza delegației pentru asistență juridică obligatorie nr. 6544/2013 emisă de Baroul C. și avocat M. I. G., în substituirea apărătorului ales C. I., în baza delegației de substituire nr. 21/2013 emisă de Baroul C..
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat M. I. G. ,învederează instanței că avocatul titular, I. C. nu are depusă la dosar împuternicire avocațială de apărător ales, dar că a încheiat contractul de asistență juridică cu inculpatul G. D. la data de 18.11.2013 și că până la sfârșitul zilei, va fi depusă la dosar împuternicirea avocațială a d-lui avocat I. C..
Având cuvântul, avocat I. S. solicită instanței a se constata încetată delegația de apărător din oficiu pentru recurentul inculpat G. D., urmând a se face aplicarea art.189 cod procedura penala, pentru studiul dosarului și prezența la un termen de judecată..
Instanța, in baza art.171 al.5 cod procedura penala, constată încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu, sub rezerva depunerii, în original sau copie a împuternicirii avocațiale de apărător ales pentru inculpatul G. D., urmând a se pronunța asupra acordării onorariului parțial,conform Protocolului nr.1693/2008, încheiat intre Ministerul Justiției si Uniunea Naționala a Barourilor din România.
Apărătorul recurenților inculpați P. A. N. și M. N., depune la dosar practică judiciară.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511 cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri
Având cuvântul pentru recurenții inculpați P. A. N. și M. N., avocat B. A., învederează instanței că recursul vizează doar menținerea măsurii arestării preventive, nu și cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P. A. N..
Arată că inculpații au formulat recurs împotriva încheierii de ședința din 13.11.2013, pronunțată de Tribunalul Constanta,in dosarul_ 13, prin care in baza art. 3002 raportat la art. 160 b alin. 3 cod procedură penală s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de inculpații mai sus menționați, soluție pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală
În conformitate cu dispozițiile art.38513 alin.2 litera d) si art.38517 alin. 1 Cod procedură penală,.solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, și, în rejudecarea de către instanța de recurs a stării de arest preventiv, să se dispună o soluție potrivit art.3002, raportat la art.l60balin.2 Cod procedură penală în sensul de a se constata ca nelegală si netemeinică măsura arestării preventive și, în consecință, să se dispună revocarea acesteia și punerea de îndată in libertate a inculpaților P. A. N. și M. N.
În susținerea celor solicitate, arată că instanța de fond a considerat în mod greșit, în cazul celor doi inculpați, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală. raportat la art. 681 Cod procedură penală., cât si temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală.
Astfel, indiciile temeinice la care face referire prima instanță cu privire la împrejurarea că cei doi inculpați ar fi săvârșit fapta reținută în sarcina lor au fost probate prin atitudinea de recunoaștere si regret de care inculpații au dat dovada atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în fata cercetării judecătorești, când au solicitat aplicarea disp. art. 3201 cod procedură penală.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publica prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală., apreciază că nu exista indicii temeinice că lăsați in libertate, inculpații P. A. N. și M. N. se vor sustrage sau vor comite alte fapte penale, fapt pentru care continuarea cercetării judecătorești cu inculpații în stare de libertate nu va prejudicia cu nimic bunul mers al procesului penal.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art 148 lit. f) Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luata atunci când inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani", Este real că inculpații au fost trimiși in judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art 7 pct. 1 din Legea 39/2003 si art 25 din Legea 365/2002 și că pedeapsa principala prevăzuta de art. 25 din Legea 365/2002 reprezintă închisoare de la 6 luni la 5 ani, însă, raportat la împrejurarea că inculpații au recunoscut fapta, pe fondul cauzei putând beneficia de prevederile art. 32O1 cod procedură penală., limitele pedepsei se vor reduce cu 1/3, respectiv inchisoare de la 4 luni la 3 ani si 6 luni și, ca atare, nu se mai poate vorbi despre o pedeapsa mai mare de 4 ani
În ceea ce privește antecedentele penale despre care s-a făcut vorbire in încheierea din 13.11.2013 a Tribunalului Constanta, solicită a se observa că in mod greșit s-a reținut ca in cazul inculpatului M. N. că a fost condamnat anterior pentru infracțiuni cu violență, câtă vreme din fișa de cazier judiciar a inculpatului M. N. depusă la dosar, rezultă că prin sentința penală nr.599/21.09.2005 a Judecătoriei D., inculpatului i s-a aplicat o amendă penală de 700 lei, ca atare nu se poate vorbi despre o antecedență infracțională in cazul său.
In ceea ce privește principiul egalității de tratament al părților, care este un element esențial al dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 C.E.D.O., se solicită a se avea în vedere faptul că din cei șase inculpați aflați in prezentul dosar,trei dintre coinculpați sunt cercetați în stare de libertate.
La data de 02.08.2013 prin încheierea de ședință a Tribunalului București in dosarul penal_/3/2013, față de inculpatul Ș. R..,considerat coordonatorul acestui grup infracțional, s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar, iar la data de 01.11.2013, prin decizia penala nr. 913/P a Curții de Apel Constanta, pronunțată în dosarul penal_ . cu privire la inculpatul B. I. T. s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi tara.
În aceste condiții, având in vedere implicarea redusă a inculpaților P. si M. în acest grup infracțional, respectiv ei fiind montatori ai echipamentelor de skimming. nu se poate pune problema că lăsarea lor în libertate ar constitui o stare de pericol concret pentru ordinea publica.
Mai mult decât atât. infracțiunile săvârșite de inculpați nu au fost comise prin violență și nici nu au fost comise pe teritoriul României, deci nu se poate pune problema ca lăsarea lor in libertate ar avea un impact negativ asupra ordinii de drept si asupra opiniei publice, de vreme ce persoanele care aveau un rol activ de coordonare a acestui grup infracțional se află deja in stare de libertate.
Referitor la termenul rezonabil al măsurii arestului preventiv, prevăzut de art. 6 pct. 1 din CEDO, consideră că perioada de 8 luni de când se află în arest preventiv este mai mult decât suficientă pentru ca inculpații să conștientizeze gravitatea faptei comise, iar o prelungire a măsurii arestului preventiv mai mare decât limitele pedepsei pe care aceștia urmează să o primească pe fondul cauzei este nelegală si netemeinică, aceasta depășind termenul rezonabil al arestului preventiv.
Nu in ultimul rând, se solicită a se avea in vedere circumstanțele personale ale inculpaților,faptul ca au domicilii stabile, inculpatul P. A. N. are in îngrijire 3 copii minori, iar inculpatului M. N. i s-a născut in urma cu doua luni primul copil, au avut o atitudine sinceră și lăsați în libertate se vor prezenta la toate termenele de judecată.
În raport de aceste motive, solicită, în temeiul art.38515 alin.2 lit.d și art. 38517 Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea încheierii din 13.11.2013 a Tribunalului Constanta, ca netemeinică și nelegală și, rejudecând cauza de către instanța de recurs, in temeiul art.1392 Cod procedură penală să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată in libertate a inculpaților P. A. N. si M. N..
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsura prevăzută de art. 145 sau 1451 Cod procedură penală.
Avocat M. I. G., având cuvântul pentru recurentul inculpat .G. D., solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând să nu se mai mențină măsura arestării preventive a inculpatului, având în vedere că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă la acest moment procesual.
În referire la susținerea conform căreia inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală și de la măsura arestării preventive, urmează a se constata că inculpatul nu a avut cunoștință de actele de urmărire penală efectuate împotriva sa.
În privința pericolului concret pentru ordinea publică, opinează că acesta s-a diminuat, iar până la pronunțarea unei hotărâri definitive beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpații P. A. N., M. N. și G. D., ca nefondate și menținerea încheierii Tribunalului C. ca legală și temeinică.
Susține că, în mod corect, în raport de probatoriul administrat până în acest moment prima instanță a reținut incidența disp. art. 143 și 681 cod procedură penală. Apreciază că, lăsarea in libertate a inculpaților, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere probatoriile administrate în cauză, care denotă o specializare deosebită a inculpaților în comiterea acestui gen de fapte, persistența infracțională, perioada mare de timp în care s-a derulat activitatea infracțională, precum și relațiile sociale ocrotite de lege și lezate.
Nu pot fi neglijate nici circumstanțele personale ale unora dintre inculpați,.G. D. se află în stare de recidivă post-condamnatorie, mai având de executat un rest de 1.885 zile și s-a sustras cercetărilor, Cu privi inculpatul .P. A. N. se află în stare de recidivă post-condamnatorie, având de executat un rest de 1.124 zile, iar inculpatul M. N. a fost condamnat la o amendă penală pentru comiterea unei infracțiuni de violență
În ceea ce privește principiul egalității de tratament, de care ar trebui să beneficieze și inculpații arestați, susține că coinculpații B. I. T. și Ș. R. nu au antecedente penale, astfel că situația acestora nu este similară cu cea a inculpaților arestați P. A. N. si M. N..
În raport de aceste motive, în vederea desfășurării în bune condiții a cercetării judecătorești și pentru a se evita sustragerea acestora de la judecată, se impune respingerea recursurilor declarate de inculpați, precum și a cererilor formulate în subsidiar de către inculpații P. A. N. și M. N..
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat P. A. N. arată că este de acord cu susținerile apărătorului său . În plus arată că nu a beneficiat de sume de bani de pe urma activității infracționale.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat M. N.,achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA
Cu privire la recursurile penale de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 13.11.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13, în temeiul prevederilor art.3002 raportat la art.160b alin.3 Cod de procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpații P. A. N., M. N. și G. D., iar în baza prevederilor art.139 Cod de procedură penală, au fost respinse ca nefondate cererile celor trei inculpați privind revocarea sau înlocuirea măsurii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Totodată, în temeiul prevederilor art.1608a alin.6 Cod procedură penală a fost respinsă ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P. A. N..
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate anterior, tribunalul a reținut următoarele;
„Prin Rechizitoriul nr. 315/D/P/2013 din 18.09.2013 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților P. A. N. în stare de arest preventiv, pentru infr. prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, fiecare cu aplic. art. 37 lit. b) Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal; inculpatului M. N., în stare de arest preventiv pentru infr. prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, inculpatului G. D., pentru infr. prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 25 Cod penal rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, fiecare cu aplic. art. 37 lit. a) Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, inculpatului B. G. pentru infr. prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal și inculpatului Ș. R., pentru infr. prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 25 Cod penal rap. la art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art. 27 alin. 2 coroborat cu art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art. 42 alin. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal; inculpatului (arestat în altă cauză) B. I.-T. pentru infr. prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
Ca situație de fapt s-au reținut următoarele:
- fapta inc. G. D. de a fi inițiat și constituit, în primăvara anului 2012, împreună cu inc. Ș. R., un grup infracțional organizat în care au fost cooptați inc. B. G., P. A. N. și M. N., având ca scop obținerea de beneficii pecuniare prin comiterea de infracțiuni grave din sfera activităților de skimming, grup având o structură determinată cu roluri infracționale bine delimitate și o durată în timp care i-a conferit stabilitate, întrunește elementele constitutive ale infr. prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003.
- fapta inc. G. D. de a fi determinat, repetat, în cursul anului 2012 în baza unei rezoluții infracționale unice, deținerea și montarea de către membrii grupului a mai multor echipamente de skimming în Germania (12.06.2012-_ Munster, Konigstr. 60, 08.07.2012-_ Leverkusen, Opladen, Kolnerstr. 45, 14.07.2012-_ Leverkusen, Opladen, Kolnerstr. 45, 15.07.2012-_ Leverkusen, Schlebusch, Bergische Landstr. 17, 20.07.2012-_ Leverkusen, Opladen, Kolnerstr. 45, 22.07.2012-_ Munster, Konigstr. 60, 11.08.2012-_ Langen, August Bebel ..08.2012- Betzdorf_, Bahnhofstr. 46, 29.09._12 Kamp Lintfort_, Niersenbruch, Rheinbergerstr. 391, AG Rheinberg), întrunește elementele constitutive ale infr. prev. de art.25 Cod penal rap. la art. 25 din Legea 365/2002 cu aplic.art. 41 alin. 2 Cod Penal.
- fapta inc. P. A. N. de a fi constituit, în primăvara anului 2012, împreună cu inc. Ș. R. și G. D., un grup infracțional organizat din care făceau parte și inc. B. G. și M. N., având ca scop obținerea de beneficii pecuniare prin comiterea de infracțiuni grave din sfera activităților de skimming, grup având o structură determinată cu roluri infracționale bine delimitate și o durată în timp care i-a conferit stabilitate, întrunește elementele constitutive ale infr. prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003.
- fapta inc. P. A. N. de a fi deținut, în baza unei rezoluții infracționale unice și în scopul falsificării de instrumente de plată electronică, mai multe componente și echipamente de skimming, pentru ATM-uri și terminale POS, și de a fi montat astfel de echipamente în anul 2012 pe teritoriul Germaniei (12.06.2012-_ Munster, Konigstr. 60, 08.07.2012-_ Leverkusen, Opladen, Kolnerstr. 45, 14.07.2012-_ Leverkusen, Opladen, Kolnerstr. 45, 15.07.2012-_ Leverkusen, Schlebusch, Bergische Landstr. 17, 20.07.2012-_ Leverkusen, Opladen, Kolnerstr. 45, 22.07.2012-_ Munster, Konigstr. 60, 11.08.2012-_ Langen, August Bebel ..08.2012- Betzdorf_, Bahnhofstr. 46, 29.09._12 Kamp Lintfort_, Niersenbruch, Rheinbergerstr. 391, AG Rheinberg), întrunește elementele constitutive ale infr. prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
- fapta inc. M. N. de a fi constituit, în primăvara anului 2012, împreună cu inc. Ș. R. și G. D., un grup infracțional organizat din care făceau parte și inc. B. G. și P. A. N., având ca scop obținerea de beneficii pecuniare prin comiterea de infracțiuni grave din sfera activităților de skimming, grup având o structură determinată cu roluri infracționale bine delimitate și o durată în timp care i-a conferit stabilitate, întrunește elementele constitutive ale infr. prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003.
- fapta inc. M. N. de a fi deținut, în baza unei rezoluții infracționale unice și în scopul falsificării de instrumente de plată electronică, mai multe componente și echipamente de skimming, pentru ATM-uri și terminale POS, și de a fi montat astfel de echipamente în anul 2012 pe teritoriul Germaniei (12.06.2012-_ Munster, Konigstr. 60, 08.07.2012-_ Leverkusen, Opladen, Kolnerstr. 45, 14.07.2012-_ Leverkusen, Opladen, Kolnerstr. 45, 15.07.2012-_ Leverkusen, Schlebusch, Bergische Landstr. 17, 20.07.2012-_ Leverkusen, Opladen, Kolnerstr. 45, 22.07.2012-_ Munster, Konigstr. 60, 11.08.2012-_ Langen, August Bebel ..08.2012- Betzdorf_, Bahnhofstr. 46, 29.09._12 Kamp Lintfort_, Niersenbruch, Rheinbergerstr. 391, AG Rheinberg), întrunește elementele constitutive ale infr. prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
Prin încheierea din data de 29.03.2013 pronunțată în dosarul penal nr._/3/2013 de Tribunalul București, s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților P. A. N., M. N. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 29.03.2013 și până la data de 26.04.2013 inclusiv, măsură ce a fost ulterior prelungită prin încheierile din datele de 23.04.2013, 23.05.2013, 21.06.2013,19.07.2013 și 20.08.2013.
La aceeași dată de 29.03.2013 s-a dispus și arestarea în lipsă a inculpatului G. D. de la data punerii în executare a acestuia.
Prin încheierea din data de 08.11.2013 pronunțată în dosarul penal nr._/3/2013 de Tribunalul București, în baza art. 150 alin. 2 din C.p.p. s-a constatat pus în executare mandatul de arestare preventivă nr. 155/UP/23.05.2013, emis la data de 23.05.2013 de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2013 privindu-l pe inculpatul G. D.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că la dosarul cauzei există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați și că sunt îndeplinite condițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală
Examinând actele și lucrările cauzei, instanța constată că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, existând indicii temeinice cu privire la comiterea de către inculpații P. A. N., M. N. și G. D. a unor fapte prevăzute de legea penală, în sensul dispozițiilor art.681 Cod pr. penală
Totodată se constată a fi îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art.143 și art.681 Cod de procedură penală, la dosarul cauzei regăsindu-se probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit faptele, astfel cum rezultă din principalele acte probatorii enumerate în conținutul rechizitoriului.
Temeiul prevăzut în art.148 lit.f Cod procedură penală, subzistă la acest moment procesual, infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații fiind pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora ar prezenta un pericol real pentru ordinea publică.
Prezența pericolului concret pentru ordinea publică este dată de circumstanțele reale în care s-ar fi comis faptele, natura faptelor săvârșite, de modalitatea comiterii acestora - de mai multe persoane împreună, în mod organizat și cu premeditare, care ar fi făcut parte dintr-un grup infracțional organizat specializat în comiterea de infracțiuni cu mijloace de plată electronice, astfel, existând indicii că aceștia dețineau echipamente (dispozitive de tip skimming) hardware sau software, care serveau la falsificarea instrumentelor de plată electronică, sens în care se deplasau în străinătate în vederea manipulării de ATM uri și POS-uri, pentru montarea dispozitivelor de copiere a datelor confidențiale de pe banda magnetică a cardurilor bancare, pentru ca ulterior după falsificarea instrumentelor de plată electronică, efectuau operațiuni financiare în mod fraudulos, iar sumele obținute erau împărțite între participanți., atingerea adusă relațiilor sociale ce ocrotesc integritatea datelor informatice și a datelor persoanelor titulare de conturi, siguranței și încrederii publice în operațiunile financiare, mai ales că inculpații ar fi acționat în mod conjugat și organizat, și ar fi făcut posibilă realizarea de transferuri externe frauduloase cu deosebită abilitate.
Aceste aspecte sunt întregite de elementele de natură a caracteriza persoana inculpaților. care nu se află la prima întâlnire cu legea penală, aceste aspecte rezultând din fișele de cazier existente la dosar: inculpatul P. A. N. a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 10 ani închisoare liberat condiționat la data de 12.02.2008, cu un rest de 1124 de zile, astfel încât faptele pentru care este cercetat sunt comise în stare de recidivă mare postexecutorie, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 37 lit. b Cod penal; Inculpatul G. D. a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 18 ani închisoare prin sentința penală nr.74/27.11.1996, definitivă fiind liberat condiționat la data de 25.03.2008, cu un rest de 1885 de zile, astfel încât, în condițiile în care pedeapsa se considera executată în luna mai 2014, faptele pentru care este cercetat - pentru perioada iunie-octombrie 2012 - sunt comise în stare de recidivă mare postcondamnatorie, inculpatului fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 37 lit. a Cod penal; inculpatul M. N. a fost condamnat anterior pentru infracțiuni de violență.
În atare situație se conturează presupunerea că cei trei inculpați au o predispoziție pentru comiterea de infracțiuni, iar pedepsele aplicate anterior nu și-au atins scopul de reeducare urmărit de instanțele de judecată.
Toate aceste aspecte conduc la concluzia că temeiurile prev. de art.136 Cod pr. penală, art.143 Cod pr. penală și art.148 lit.f Cod procedură penală avute în vedere la momentul arestării preventive a inculpaților subzistă nemodificate, fiind necesară menținerea acestei măsuri.
Referitor la susținerile inculpaților potrivit cărora măsura arestării ar tinde să atingă un termen nerezonabil, se observă că, în raport de momentul arestării acestora, de activitatea infracțională amplă presupus a fi realizată de inculpați pe o perioadă îndelungată de timp, de impactul negativ deosebit asupra ordinii de drept și asupra opiniei publice, termenul de privare de libertate apare ca fiind rezonabil.
Elementele relevate anterior susțin prioritatea izolării inculpaților de societate, o altă măsură preventivă, respectiv obligația de a nu părăsi localitatea, nefiind aptă să satisfacă exigențele unui stat de drept și ocrotirea cetățenilor, în special a minorilor.
Referitor la solicitarea privind revocarea măsurii arestării preventive, se observă că această instituție este aplicabilă, conform art.139 alin.2 Cod procedură penală, doar în cazul în care arestarea a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea arestării.
Ori, astfel cum s-a dezbătut în cele ce preced, măsura arestării a fost luată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, iar temeiurile ce au determinat adoptarea măsurii privative de libertate nu au suferit nici o modificare.
Referitor la cererea formulată de inculpatul P. A. N., potrivit art. 1602 alin.1 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar se pot acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește 18 ani, însă această condiție trebuie raportată la circumstanțele personale ale inculpatului și la circumstanțele reale în care se reține că ar fi fost comise infracțiunile.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură procesuală de individualizare a măsurii arestării preventive care conferă persoanei arestate vocația ca, în anumite condiții, să fie pusă în libertate, potrivit art.1601 și urm. Cod procedură penală și art.23 alin.10 din Constituție.
În raport de dispozițiile legale care reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar raportate la decizia nr.17/2011 pronunțată în Recurs în Interesul Legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, după parcurgerea etapei prealabile de verificare a condițiilor de admisibilitate a cererii, instanța este ținută să aprecieze asupra oportunității lăsării în libertate a inculpatului, prin verificarea temeiniciei cererii formulate, în raport de elementele care privesc fapta pentru care se efectuează cercetări, gradul de pericol social concret, împrejurările în care ar fi fost comisă, urmările produse, persoana inculpatului.
Această instituție procesuală a liberării provizorii sub control judiciar este facultativă, fiind indisolubil legată de considerațiuni ce privesc personalitatea celui arestat și împrejurările concrete ale infracțiunilor pentru a căror comitere este cercetat și poate avea aplicabilitate numai în situația în care măsura arestării preventive nu este absolut necesară.
În speță, analiza concretă a activităților ilicite pentru care inculpatul P. A. N. este supus instrucției penale, astfel cum sunt relevate din probele culese de organele de cercetare penală, conturează presupunerea legitimă că inculpatul a comis acte reprobabile ce îmbracă caracterul unor fapte prevăzute de legea penală.
Pericolul social pentru ordinea publică este actual și rezultă din modul de comitere a infracțiunii comise, asupra sa planând bănuiala comiterii infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, fiecare cu aplic. art. 37 lit. b) Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
La determinarea vocației inculpatului la liberare provizorie nu se pot ignora aspectele enunțate anterior, privarea de libertate fiind, cel puțin la acest moment procesual, în conformitate cu piesele aflate la dosarul cauzei și adaptată scopului măsurilor preventive astfel cum este acesta reglementat în art.136 Cod procedură penală, motiv pentru care nu este oportună liberarea provizorie sub control judiciar, buna desfășurare a procesului penal și ocrotirea ordinii publice fiind prioritare.
De altfel și Curtea Europeană a Drepturilor Omului recunoaște că, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot genera tulburări sociale care să justifice arestarea preventivă, cel puțin o anumită perioadă de timp, iar continuarea detenției se justifică dacă indicii concrete demonstrează o cerință veritabilă de interes public care prevalează, în ciuda prezumției de nevinovăție, asupra regulii respectării libertății individuale, aspecte aplicabile în cauza de față.
În atare situație, în baza art.1608a alin.6 Cod procedură penală, se va respinge, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciara formulată de inculpatul P. A. N..
Pentru toate aceste considerente, constatând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, se va menține arestarea preventivă a inculpaților P. A. N., M. N. și G. D. și se vor respinge cererile de revocare și înlocuire a acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea, astfel de măsuri mai blânde neputând satisface scopul procesului penal și nici nevoia de ocrotire a societății”
Împotriva încheierii din 13.11.2013 a Tribunalului C. au declarat recurs, în termen legal, inculpații P. A. N., M. N. și G. D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În esență, recurenții inculpați P. A. N. și M. N. au susținut că, în ceea ce-i privește nu sunt îndeplinite cerințele art. 143 . cod procedură penală. rap. la art. 681 cod procedură penală.. întrucât la reținerea faptelor presupus săvârșite de ei s-a avut în vedere că au recunoscut respectivele fapte, prevalându-se de prevederile art. 3201 cod procedură penală, fără a exista alte probe sau indicii temeinice privind săvârșirea faptelor pentru care sunt cerctați.
Referitor la temeiul prevăzut de art.148 al.1 lit f cod procedură penală. recurenții inculpați P. A. N. și M. N. au arătat că nu mai subzistă, nefiind de actualitate, în condițiile în care nu există indicii că lăsați în libertate se vor sustrage sau vor comite alte fapte penale car vor prejudicia bunul mers al procesului penal, în condițiile aplicării prevederilor art. 3201 al.7 cod procedură penală.,cuantumul maxim al pedepsei aplicabile scade sub 4 ani închisoare, contribuția redusă la săvârșirea faptelor, natura acestora( fără violență) și împrejurarea că locul săvârșirii este în afara țării, reduce substanțial pericolul concret pentru ordinea publică.
Ambii recurenți inculpați au susținut că trebuie să beneficieze de egalitate de tratament, raportat la ceilalți inculpați care sunt judecați în stare de libertate, deși au contribuții mult mai importante la săvârșirea faptelor și termenul rezonabil al arestării lor preventive a fost depășit.
În ultimul rând, recurenții inculpați au susținut că circumstanțele lor personale, în sensul că au familii întemeiate, cu copii minori și au fost sinceri, constituie garanții solide că, în eventualitatea lăsării lor în libertate nu vor împiedica bunul mers al procesului penal.
În concluzie, recurenții inculpați P. A. N. și M. N. au solicitat admiterea recursurilor lor, casarea încheierii atacate și, în rejudecare, să se revoce măsura arestării lor preventive, iar în subsidiar, să fie înlocuită cu una din măsurile prevăzute de art. 145 cod procedură penală.. sau 1451 cod procedură penală..
Recurentul inculpat G. D. a susținut că, la momentul actual, temeiurile inițiale ale arestării lui preventive nu mai subzistă în sensul că, pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat, iar în fapt nu s-a sustras de la urmărirea penală, absența sa datorându-se faptului că nu a avut cunoștință de actele de urmărire penală efectuate împotriva sa.
În concluzie, recurentul inculpat G. D. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, în rejudecare, să nu se mai mențină măsura arestării sale preventive, cu atât mai mult cu cât până la finalizarea procesului penal este beneficiarul prezumției de nevinovăție.
Examinând încheierea de ședință din 13.11.2013 a Tribunalului C., raportat la criticile din recursurile inculpaților P. A. N., M. N. și G. D., la probatoriul administrat până în prezent, cât și din oficiu, în limitele prev. de art. 3856 al.3 cod procedură penală, curtea constată că este legală și temeinică, iar recursurile inculpaților nefondate pentru următoarele considerente .
Potrivit Rechizitoriului nr. 315/D/P/2013 al Parchetului de pe lângă I.C.C.J.- D.I.I.C.O.T.- Structura Centrală inculpatul P. A. N. este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor. prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicare art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicare art. 37 lit. b) Cod penal, și a art. 33 lit. a Cod penal; inculpatul M. N., este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicare art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicare art. 33 lit. a Cod penal, iar inculpatul G. D. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 25 Cod penal rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicare art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicare . art. 37 lit. a) Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, inculpatului B. G. pentru infr. prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal și inculpatului Ș. R., pentru infr. prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 25 Cod penal rap. la art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art. 27 alin. 2 coroborat cu art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art. 42 alin. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal; inculpatului (arestat în altă cauză) B. I.-T. pentru infr. prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal
Situația de fapt reținută prin rechizitoriu, referitor la inculpații P. A. N. și M. N. relevă că, începând cu anul 2012, cei doi inculpați ar fi făcut parte dintr-un grup infracțional organizat, ce era specializat în comiterea de infracțiuni cu mijloace de plată electronice, în sensul că, deținând echipamente ( de tip skimming) hardware sau software pentru falsificarea instrumentelor de plată electronică, se desfășurau în străinătate unde le montau pe ATM- uri și POS- uri obținând, prin copiere datele confidențiale de pe banda magnetică a cardurilor bancare și, ulterior, efectuau operațiuni financiare frauduloase sumele astfel obținute fiind împărțite între participanți .
În privința inculpatului G. D. s-a reținut că, a inițiat și constituit, în primăvara anului 2012 un grup infracțional organizat, în care au fost cooptați și inculpații P. A. N. și M. N., în scopul obținerii de foloase materiale prin falsificarea mijloacelor de plată electronice și, în mod repetat, în baza unei rezoluții unice, i-a determinat pe membrii grupului să dețină și să monteze mai multe echipamente de skimming în Germania .
Față de inculpații P. A. N. și M. N. s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea din 29.03.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul penal nr._/3/2013, în temeiul prevederilor art. 143 cod procedură penală și a art.148 al.1 lit. f cod procedură penală.
Inculpatul G. D. a fost extrădat din Spania și încarcerat în baza mandatului de arestare preventivă nr.155/UP/23.05.2013 emis de Tribunalul București- Secția a II a Penală, în cauză, arestarea preventivă a acestuia fiind dispusă în temeiul prevederilor art. 143 cod procedură penală și a art.148 al.1 lit.a și f cod procedură penală.
Presupunerea rezonabilă că, inculpații recurenți P. A. N., M. N. și G. D. au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată este susținută temeinic de probele administrate la urmărirea penală, respectiv perchezițiile domiciliare, interceptările și înregistrările convorbirilor telefonice în mediu ambiental, interceptarea și înregistrarea comunicărilor în sistem informatic, constatările tehnico – științifice, verificările datelor deținute de furnizării de servicii de comunicații, concluziile rezultate în baza comisiilor rogatorii, coroborate cu declarațiile inculpaților.
D. urmare se constată că și în prezent subzistă incidența prevederilor art. 143 cod procedură penală față de cei trei recurenți inculpați, existând indicii temeinice dar și probe care susțin întemeiat presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați penal în cauză.
În condițiile menționate, este evident neîntemeiată susținerea recurenților inculpați privind inexistența probelor și a indiciilor temeinice privind comiterea faptelor cercetate în cauză de către ei și, implicit, a temeiului prev. de art. 143 cod procedură penală.
Chiar dacă recurenții inculpați P. A. N. și M. N. au recunoscut faptele și au declarat că se vor prevala de prevederile ar. 3201 cod procedură penală, presupunerea rezonabilă de vinovăție nu poate fi reținută numai în baza recunoașterii inculpaților, una din cerințele art. 3201 cod procedură penală fiind aceea că, din probe rezultă elemente suficiente pentru a se pronunța o hotărâre de condamnare, și așa cum s-a arătat în precedent – pe lângă recunoașterea faptelor de către ei există probe care susțin presupunerea rezonabilă de comitere a faptelor.
Referitor la temeiul de arestare preventivă prev. de art. 148 al.1 lit.f cod procedură penală, curtea reține că subzistă față de cei trei inculpați recurenți, ceea ce impune protejarea prioritară a ordinii publice în detrimentul libertății personale a acestora.
Așa cum a menționat și prima instanță, infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată recurenții inculpați P. A. N., M. N. și G. D. sunt pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, fiind astfel îndeplinită prima cerință a art. 148 al.1 lit.f cod procedură penală, privind cuantumul pedepsei posibil de aplicat.
Critica recurenților inculpați P. A. N. și M. N., în sensul că, prin aplicarea prevederilor art. 3201 cod procedură penală, cuantumul pedepsei ce li se vor putea aplica este sub limita de 4 ani închisoare, nefiind îndeplinită respectiva cerință legală, în ceea ce–i privește, este neîntemeiată, întrucât, trebuie avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de codul penal pentru infracțiunile în legătură cu care sunt cercetați iar nu acelea care ar rezulta drept consecință a reținerii unor cauze legale de reducere a pedepsei în procesul de individualizare a pedepsei .
Și, în accepțiunea curții, pericolul concret pentru ordinea publică subzistă față de toți inculpații recurenți la aceleași cote ridicate, de natură a justifica o detenție provizorie și rezultă din circumstanțele reale în care se pretinde că au fost săvârșite faptele, respectiv de mai multe persoane, constituite într-un grup organizat, specializat în comiterea de infracțiuni privind mijloacele de plată electronice, premeditat, pe o perioadă de timp relativ îndelungată și pe o arie geografică extinsă în afara țării, precum și urmările produse constând în prejudicierea cu sume importante a părților vătămate.
Chiar dacă pretinsa activitate infracțională a recurenților inculpați s-a desfășurat pe teritoriul altor state atingerea adusă relațiilor sociale ce ocrotesc siguranța operațiunilor financiare cu mijloace de plată electronice necesită măsuri ferme de combatere, întrucât noțiunea de ordine publică avută în vedere de legiuitor, este una generală, fără nici un fel de limitări sau restrângeri.
Acționând în cadrul unui grup organizat în care activitățile fiecărui membru erau coordonate și repartizate după un plan prestabilit, contribuția fiecăruia fiind esențială în materializarea faptelor, nu poate fi primită susținerea recurenților inculpați P. A. N. și M. N., în sensul că, având o contribuție mai redusă și pericolul concret pentru ordinea publică este unul diminuat ce nu justifică menținerea măsurii arestării lor preventive.
Faptele ce fac obiectul cauzei, chiar dacă sunt de natură economică, prin consecințe prezintă pericol concret pentru ordinea publică, impunându-se protejarea acesteia în egală măsură cu situația comiterii unor fapte cu violență, întrucât legea penală protejează acele valori sociale care sunt determinante pentru existența și progresul societății .
Subzistența nemodificată a temeiurilor inițiale avute în vedere la arestarea preventivă a recurenților inculpați P. A. N. și M. N., menține în actualitate, necesitatea protejării prioritare a ordinii publice în detrimentul respectării libertății lor individuale.
Egalitatea de tratament invocată de recurenții inculpați P. A. N. și M. N., raportat la ceilalți făptuitori aflați în stare de libertate, nu poate constitui un argument temeinic pentru a proceda la revocarea sau înlocuirea măsurii arestării lor preventive, în condițiile în care pericolul concret pentru ordinea publică se analizează de la caz la caz, incluzând și datele personale ce caracterizează persoana presupușilor făptuitori.
Astfel, în privința inculpatului recurent P. A. N. se reține că este recidivist post executoriu, conform prevederilor art. 37 lit.b cod penal, iar inculpatul recurent M. N. nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind întemeiată aprecierea primei instanțe referitor la predispoziția acestuia de a încălca legea și chiar persistența în atitudinea antisocială asumată intenționat.
Complexitatea cauzei rezultată din perioada mare de timp în care s-au desfășurat activitățile pretins ilicite de natură penală, numărul mare de participanți și de părți vătămate,dar și locul unde s-au materializat faptele, respectiv în străinătate, presupune cercetări ample, cu o durată în timp mai îndelungată, aspect față de care curtea apreciază că măsura arestării preventive a recurenților inculpați P. A. N., M. N. și G. D. nu a depășit termenul rezonabil.
Și în aprecierea curții, datele personale favorabile ale recurenților inculpați P. A. N. și M. N. nu sunt în măsură să contrabalanseze pericolul concret pentru ordinea publică ce trebuie protejată cu prioritate față de aceștia, iar prezumția de nevinovăție de care se bucură cei doi inculpați nu este o cauză car să împiedice, potrivit legii,luarea măsurilor preventive dacă sunt îndeplinite condițiile specifice.
Constatând netemeinicia criticilor din recursurile inculpaților P. A. N. și M. N. și subzistența temeiurilor avute în vedere la arestarea preventivă a acestora, curtea va respinge ca nefondate recursurile lor, menținând încheierea atacată.
Așa cum s-a arătat în precedent, subzistența nemodificată a temeiurilor avute în vedere la arestarea preventivă a recurenților inculpați P. A. N. și M. N., impune menținerea acesteia și respingerea solicitării de revocare sau înlocuire cu una din măsurile preventive prevăzute de art. 145 respectiv 1451 cod procedură penală, nefiind îndeplinite cerințele art. 139 al.1 și 2 cod procedură penală.
Și în cazul recurentului inculpat G. D., curtea constată că, subzistă nemodificate temeiurile arestării sale preventive, probatoriul de la urmărire penală susținând temeinic presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată, devenind incident temeiul prevăzut de art. 143 cod procedură penală, iar pericolul concret pentru ordinea publică, rezultând din mijloacele și metodele ce se pretinde a fi fost întrebuințate la săvârșirea faptelor este cu atât mai mare cu cât s-a sustras de la urmărirea penală.
Susținerea recurentului inculpat G. D., în sensul că nu a cunoscut faptul că este urmărit penal nu poate fi primită în condițiile în care organele de anchetă penală au făcut demersuri legale pentru identificarea domiciliului său din străinătate, fiind depistat în cele din urmă pe teritoriul Spaniei, de unde a fost extrădat, iar plecarea lui în străinătate a fost determinată tocmai de începerea urmăririi penale în ceea ce-l privește .
Raportat la datele din cazierul judiciar rezultă că recurentul inculpat G. D. este recidivist postcondamnatoriu, în condițiile art. 37 lit.a cod penal, situație în care este justificată aprecierea primei instanțe potrivit căreia acesta manifestă perseverență infracțională.
Afirmația recurentului inculpat G. D., în sensul că pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat substanțial, ceea ce ar determina concluzia că nu se mai impune menținerea arestării sale preventive, nu este susținută temeinic prin probele administrate în cauză, iar timpul scurt ce a trecut de la momentul punerii în executare a mandatului de arestare preventivă emis în lipsă pe numele său nu este în măsură să diminueze pericolul concret pentru ordinea publică și nici să aducă în discuție depășirea termenului rezonabil al măsurii .
Subzistența pericolului concret pentru ordinea publică impunând protejarea prioritară a ordinii publice, sustragerea inculpatului recurent G. D. de la urmărirea penală justificând temerea că odată lăsat în libertate ar putea încerca să se sustragă de la judecată sau executarea pedepsei în eventualitatea condamnării, iar alte motive de netemeinicie și nelegalitate a măsurii arestării preventive nu au fost identificate, se vor respinge ca neîntemeiate criticile din recursul acestuia și solicitarea de a nu se menține măsura arestării preventive față de el.
Chiar dacă recurentul inculpat G. D., este beneficiarul prezumție de nevinovăție, așa cum s-a arătat în precedent, această situație nu împiedică luarea măsurilor preventive, dacă sunt îndeplinite cerințele legale specifice.
Pentru considerentele menționate anterior, în temeiul prevederilor art. 38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, curtea va respinge, ca nefondate recursurile formulate de inculpații P. A. N., M. N. și G. D. împotriva încheierii de ședință din 13.11.2013 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._ 13.
În baza art. 192 alin.2,4 Cod procedură penală, vor fi obligați recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Conform prevederilor art.189 Cod procedură penală, suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu – avocat I. S. se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către BaroulConstanța
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații P. A. N. fiul lui A. și E., născut la data de 19.11.1974; CNP_,M. N. fiul lui G. și M., născut la data de 04.09.1986;CNP_ și G. D. fiul lui D. și M., născut la data de 19.03.1969: CNP_, împotriva încheierii de ședință din 13.11.2013,pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13.
În baza art.192 alin.2,4 Cod procedură penală, obligă inculpații P. A. N., M. N. și G. D. la plata a câte 150 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.189 Cod procedură penală, suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial apărător desemnat din oficiu – avocat I. S. se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.11.2013.
Președinte,Judecător,Judecător,
M. D. MiteaViorica L. M. U.
Grefier,
A. B.
Red. Jud. L.V. 25.11.2013
Jud. fond I.C S.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 192/2013. Curtea de Apel... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 51/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
