Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 744/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 744/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 8371/118/2013/a1

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 744/P

Ședința publică de la 25 Septembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE - A. I.

Judecător - C. C.

Judecător - V. L.

Grefier - C. S.

Cu participarea Ministerului Public prin procuror – M. Ț.

S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații P. A. N. și M. N.– ambii deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județ C., împotriva încheierii de ședință din 20.09.2013, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ 13, având ca obiect menținere măsură aretare preventivă.

În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenții inculpați P. A. N. și M. N., ambii în stare de arest și asistați de avocat ales B. A. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 emisă de Baroul București.

Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.

Se prezintă avocat din oficiu N. A. V., care solicită să se constate încetată împuternicirea avocațială emisă pentru asistența juridică a inculpatului M. N. prin prezentarea apărătorului ales, solicitând totodată acordarea onorariului parțial pentru studiul dosarului.

În conformitate cu dispozițiile art. 318 cod pr. penală, președintele completului de judecată, verifică identitatea recurenților inculpați P. A. N. și M. N..

Recurentul inculpat P. A. N. având cuvântul, arată că își menține recursul declarat în cauză.

Recurentul inculpat M. N. având cuvântul, arată că își menține recursul declarat în cauză.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită ca inculpații să fie întrebați dacă au interese contrare.

Recurentul inculpat P. A. N. având cuvântul, arată că nu are interese contrare cu inculpatul M. N..

Recurentul inculpat M. N. având cuvântul, arată că nu are interese contrare cu inculpatul P. A. N..

Având cuvântul, avocat B. A. M. arată că, intre inculpați nu există interese contrare, ei vor uza de dispozițiile art. 320¹ cod pr. penală la instanța de fond.

În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.

Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 385¹¹ cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 385¹³ cod procedură penală.

Având cuvântul pentru recurenții inculpați P. A. N. și M. N., avocat ales B. A. M. arată că, in baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d cod pr. penală, solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul C. și rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților. Apreciază că, la termenul de judecată din 20.09.2013, Tribunalul a încălcat dreptul la apărare al inculpaților întrucât nu li s-a dat posibilitatea acestora să-și anunțe apărătorul ales despre fixarea termenului de judecată. Pe de altă parte, solicită să se constate că, instanța de fond a pronunțat încheierea cu încălcarea normelor privind temeinicia măsurii arestării preventive, apreciind in mod greșit că sunt îndeplinite temeiurile prev. de art. 143, 68¹ și art. 148 alin. 1 lit. f cod pr. penală. Apreciază că, in condițiile in care inculpații vor înțelege ca la instanța de fond să se prevaleze de dispozițiile art. 320/1 cod pr. penală, raportat la limitele de pedeapsă in această situație, apreciază că, durata rezonabilă a arestării a fost depășită, inculpații fiind arestați in cauză de 6 luni de zile. . de idei, solicită a se avea în vedere egalitatea de tratament juridic întrucât, din cei 6 inculpați care fac parte din grupul infracțional, numai cei doi inculpați sunt arestați cu toate că, in grupul infracțional, ei se aflau pe ultimul fragment piramidal. In subsidiar, in situația in care se va aprecia că se impune, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului C. ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive. La instanța de fond, inculpații au fost întrebați dacă doresc să fie asistați de către apărătorii desemnați din oficiu, lucru cu care aceștia au fost de acord, iar in această situație, in nici un caz nu se poate susține că le-a fost încălcat dreptul la apărare inculpaților. Apreciază că, lăsarea in libertate a inculpaților, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar dintr-un grup infracțional, nu neapărat trebuie ca toți să fie arestați. Faptele săvârșite de inculpați sunt continuate, unul dintre inculpați este și recidivist postexecutoriu, astfel incât, se poate aplica la pedeapsă și un spor, și nu se poate susține că, față de limitele de pedeapsă, durata arestului preventiv ar fi atins un termen nerezonabil. Raportat la particularitățile cauzei, multitudinea de acte materiale săvârșite, se poate observa pericolul social sporit al faptei, astfel incât, scopul prevăzut de dispozițiile art. 136 cod pr. penală, se poate realiza numai cu inculpații în stare de arest preventiv. Solicită pentru aceste motive, respingerea recursurilor declarate de inculpați, precum și a cererilor formulate de aceștia.

Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat P. A. N. arată că, nu are nimic de spus. La instanța de fond nu a avut timp să ia legătura cu apărătorul său care este din București.

Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat M. N. arată că, achiesează la concluziile apărătorului său. A fost de acord la instanța de fond cu apărătorul desemnat din oficiu pentru că nu a avut acces la telefon și nu a avut posibilitatea de a amâna cauza.

CURTEA,

Asupra recursului penal de față, reține următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 20.09.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13, s-a hotărât:

În baza art. 300¹alin 1 Cod procedură penală;

Constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților P. A. N. și M. N..

În baza art. 300¹alin 3 Cod procedură penală;

Menține măsura arestării preventive a inculpaților P. A. N. și M. N..

Respinge ca nefondate cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Măsura se comunică administrației locului de deținere.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

La data de 19.09.2013 pe rolul Tribunalului Constanta s-a înregistrat cu nr._ 13 rechizitoriul nr. 315/D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală prin care s-a dispus trimiterea în judecată a: inculpatului P. A. N. în stare de arest preventiv, pentru infr. prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, fiecare cu aplic. art. 37 lit. b) Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal; inculpatului M. N., în stare de arest preventiv pentru infr. prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, inculpatului G. D., pentru infr. prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 25 Cod penal rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, fiecare cu aplic. art. 37 lit. a) Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, inculpatului BOGOSLOV G. pentru infr. prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal și inculpatului Ș. R., pentru infr. prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 25 Cod penal rap. la art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art. 27 alin. 2 coroborat cu art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art. 42 alin. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal; inculpatului (arestat în altă cauză) B. I.-T. pentru infr. prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.

Prin încheierea din data de 29.03.2013 pronunțată în dosarul penal nr._/3/2013 de Tribunalul București, s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților B. I. T., Ș. R., P. A. N., M. N., Godin L., I. G. și I. A. N., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 29.03.2013 și până la data de 26.04.2013 inclusiv, măsură ce a fost ulterior prelungită prin încheierile din datele de 23.04.2013, 23.05.2013, 21.06.2013,19.07.2013 și 20.08.2013.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în ceea ce-i privește pe inculpații P. A. N. și M. N. că la dosarul cauzei există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați și că sunt îndeplinite condițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.

Potrivit art.300¹ c.pr.pen., după înregistrarea dosarului, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu legalitatea si temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.

Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

În ce privește temeiurile care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit acte materiale ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care sunt cercetați, indicate de art. 143 cod procedură penală, acestea se conturează prin mijloacele de probă strânse în cursul urmăririi penale respectiv, declarațiile date de inculpați/învinuiți, percheziții domiciliare, percheziții informatice, interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor, înregistrarea în mediul ambiental și de imagini, accesul în sistem informatic și interceptarea și înregistrarea comunicărilor în sistem informatic, constatări tehnico-științifice efectuate de către Institutul pentru Tehnologii Avansate, verificări de date deținute de furnizorii de servicii de comunicații, acte întocmite de organele de urmărire penală, actele înaintate de către autoritățile străine în baza comisiilor rogatorii.

În ce privește existența în continuare a cazului prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în prezența căruia se poate dispune menținerea măsurii arestării preventive, tribunalul reține următoarele:

În cauză există probe și indicii temeinice că inculpații P. A. N. și M. N. începând cu anul 2012 au făcut parte dintr-un grup infracțional organizat specializat în comiterea de infracțiuni cu mijloace de plată electronice, astfel, aceștia dețineau echipamente (dispozitive de tip skimming) hardware sau software, care serveau la falsificarea instrumentelor de plată electronică, sens în care se deplasau în străinătate în vederea manipulării de ATM uri și POS-uri, pentru montarea dispozitivelor de copiere a datelor confidențiale de pe banda magnetică a cardurilor bancare, pentru ca ulterior după falsificarea instrumentelor de plată electronică, efectuau operațiuni financiare în mod fraudulos, iar sumele obținute erau împărțite între participanți.

Se constată că în cauză se conturează o rezoluție infracțională deosebit de intensă și determinată, o experiență mare acumulată în acest gen de fapte.

Nu poate fi neglijat nici faptul că prin activitatea infracțională ce s-a desfășurat s-a adus o atingere deosebit de gravă integrității datelor informatice, activității bancare, integrității datelor persoanelor titulare de conturi, siguranței și încrederii publice în operațiunile financiare, mai ales că inculpații ar fi acționat în mod conjugat și organizat, și ar fi făcut posibilă realizarea de transferuri externe frauduloase cu deosebită abilitate.

Riscurile apariției în prezent a pericolului pentru ordinea publică ca urmare a lăsării în libertate a inculpaților aflați în stare de arest preventiv, rezulta astfel, din însăși natura, gravitatea ridicată și complexitatea activității infracționale ce se reține că s-a desfășurat pe un interval destul de îndelungat de timp, împrejurările concrete în care s-ar fi acționat, în mod repetat, organizat, ceea ce a dovedit o specializare deosebită a inculpaților în realizarea activității infracționale, atingerea deosebit de gravă adusă relațiilor sociale care protejează siguranța operațiunilor financiare, a sistemului financiar-bancar.

Toate acestea sunt de natură a crea o rezonanță socială deosebit de negativă atât pe plan intern a unor astfel de fapte dar și la nivel internațional, un sentiment colectiv de insecuritate, de neliniște, de neîncredere în utilizarea instrumentelor de plată electronică.

În ceea ce privește cererile formulate de inculpați, în temeiul disp.art.139 al.1 c.pr.pen., de înlocuire a măsurii arestării preventive ,cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât nu a apărut o schimbare a temeiurilor arestării, iar de la momentul la care s-a dispus aceasta măsură și până la data sesizării instanței nu a trecut un interval de timp care să conducă la ideea ca s-ar impune luarea unor masuri preventive mai puțin restrictive, se impune respingerea cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca nefondate.

Împotriva încheierii de ședință din data de 20.09.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13, în termen legal, au declarat recurs inculpatul inculpații P. A. și M. N., susținând că nu se impune menținerea măsurii arestării preventive, motivele de recurs fiind expuse oral la termenul din data de 25.09.2013.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art.385⁶ alin.3 Cod procedură penală, curtea apreciază că recursurile formulate sunt nefondate.

Pentru luarea acestei măsuri privative de libertate față de inculpații P. A. și M. N., tribunalul a constatat că din materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale rezultă existența indiciilor temeinice că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, astfel cum acestea sunt reglementate de art.143 Cod procedură penală, precum și incidența cazului prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv inculpații au comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În sarcina inculpaților P. A. N. și M. N. se reține că începând cu anul 2012 ar fi făcut parte dintr-un grup infracțional organizat specializat în comiterea de infracțiuni cu mijloace de plată electronice, astfel, aceștia dețineau echipamente (dispozitive de tip skimming) hardware sau software, care serveau la falsificarea instrumentelor de plată electronică, sens în care se deplasau în străinătate în vederea manipulării de ATM uri și POS-uri, pentru montarea dispozitivelor de copiere a datelor confidențiale de pe banda magnetică a cardurilor bancare, pentru ca ulterior după falsificarea instrumentelor de plată electronică, efectuau operațiuni financiare în mod fraudulos, iar sumele obținute erau împărțite între participanți.

Potrivit art.300¹ alin.1 Cod procedură penală după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei măsurii.

Conform art. 300¹ alin. 3 Cod procedură penală când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.

Procedând în conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive, în mod corect prima instanță a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților P. A. N. și M. N. este legală și temeinică, fiind dispusă cu respectarea dispozițiilor legale, iar în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri.

Astfel, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală, existând indicii temeinice, în accepțiunea legală dată acestei noțiuni de art.68¹ Cod procedură penală și art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit faptele descrise în rechizitoriu, astfel cum rezultă din probele administrate până la acest moment procesual (declarațiile date de inculpați/învinuiți, percheziții domiciliare, percheziții informatice, interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor, înregistrarea în mediul ambiental și de imagini, accesul în sistem informatic și interceptarea și înregistrarea comunicărilor în sistem informatic, constatări tehnico-științifice efectuate de către Institutul pentru Tehnologii Avansate, verificări de date deținute de furnizorii de servicii de comunicații, acte întocmite de organele de urmărire penală, actele înaintate de către autoritățile străine în baza comisiilor rogatorii).

În ceea ce privește incidența cazului prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală care a determinat inițial luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, curtea constată, ca și instanța de fond, că acesta subzistă și la acest moment procesual, având în vedere regimul sancționator corespunzător infracțiunilor deduse judecății și existența probelor certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

La aprecierea condiției pericolului concret pentru ordinea publică trebuie avute în vedere mai multe aspecte, printre care natura și gravitatea faptei de care este acuzat inculpatul, circumstanțele reale de comitere a presupusei fapte penale, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, circumstanțele personale ale inculpatului.

Contextul în care se reține comiterea presupuselor fapte penale, organizarea și amploarea prezumtivei activități infracționale, importanța valorilor sociale pretins lezate, rezonanța socială negativă a faptelor comise, în contextul în care utilizarea instrumentelor de plată electronică falsificate a înregistrat o amploare deosebită în ultima perioadă, denotă gravitatea prezumtivelor fapte penale, conturând și o periculozitate sporită a inculpaților.

Curtea mai reține că datele personale favorabile inculpaților, referitoare la lipsa antecedentelor penale, conduita anterioară prezumtivei fapte penale, situația familială și poziția procesuală, reprezintă apărări care urmează a fi avute în vedere cu ocazia soluționării fondului cauzei, neputând constitui un argument pentru înlăturarea pericolului concret pentru ordinea publică, în raport de celelalte elemente mai sus arătate.

Măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpații până la rămânerea definitivă a hotărârii, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul comiterii unei infracțiuni, durata nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil. Raportat la complexitatea cauzei, perioada de aproximativ șase luni de arest este prea scurtă pentru a se considera că motivele inițiale care au determinat luarea măsurii arestării preventive și-au pierdut din relevanță.

Într-o jurisprudență constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că uneori, prin deosebita lor gravitate și prin reacția publicului față de săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot produce o tulburare socială, ce justifică detenția provizorie pentru o perioadă de timp, necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, dar și pentru desfășurarea în bune condiții a procesului penal. Instanța europeană a mai statuat că existența unui pericol real de tulburare a ordinii publice în cazul eliberării celui în cauză constituie un motiv pertinent și suficient pentru prelungirea detenției preventive (cauza J. contra României).

Reținând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă la acest moment procesual și nu s-au schimbat, iar măsura arestării preventive este singura măsură de natură să asigure buna desfășurare a procesului penal, în condițiile în care urmează să înceapă cercetarea judecătorească, în mod întemeiat prima instanță a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Sunt neîntemeiate și susținerile referitoare la încălcarea dreptului la apărare, având în vedere că, astfel cum rezultă din încheierea de ședință din data de 20.09.2013, inculpații nu au solicitat acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător, fiind de acord cu desemnarea unor apărători din oficiu.

În consecință, întrucât criticile formulate de inculpați nu pot fi primite și nu se constată neregularități ale încheierii recurate care să fie luate în considerare din oficiu, în baza art.385¹⁵ pct.1 lit.b Cod procedură penală se vor respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenții-inculpați P. A. N. și M. N. împotriva încheierii de ședință din data de 20.09.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13.

În baza art.192 alin.2,4 Cod procedură penală recurenții-inculpați vor fi obligați la plata a câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art.189 Cod procedură penală suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu – avocat N. A., se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.385¹⁵ pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenții-inculpați P. A. N. și M. N.– ambii deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județ C. împotriva încheierii de ședință din data de 20.09.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13.

În baza art.192 alin.2,4 Cod procedură penală obligă recurenții-inculpați la plata a câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art.189 Cod procedură penală suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu – avocat N. A., se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.09.2013.

Președinte,Judecător, Judecător,

A. I. C. C. V. L.

Grefier,

C. Z.

Jud. fond:M. M.

Red. Dec. Jud. A. I.

2 ex./26.09.2013

← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 376/2013. Curtea de...		Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 490/2013. Curtea de Apel... →

Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 744/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 744/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA