Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 75/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 75/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 739/118/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 75/P

Ședința publică de la 23 mai 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE – A. I.

Judecător – D. I. N.

Grefier – C. S.

Cu participarea Ministerului Public prin procuror – A. V.

S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul D. M. M. – deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr. 121 din data de 12 martie 2013, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr. _, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 174 Cod penal.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 mai 2013, cele relatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

Având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de 23 mai 2013, când a pronunțat următoarea decizie.

CURTEA:

Asupra apelului penal de față:

Constată că prin sentința penală nr. 121 din data de 12 martie 2013 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr. _, s-a hotărât:

„În baza art.174 Cod penal, cu aplic.art.320 ind.1 alin.7 Cod procedură penală,condamnă pe inculpatul D. M. M., la pedeapsa de 10 ( zece) ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a 2- a și lit.b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art.65 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe o perioadă de 2 ani .

În baza art. 88 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului ,perioada executată prin reținere și arest preventiv, cu începere de la data de 29 decembrie 2012, la zi .

În baza art. 350 alin. 1 Cod proc pen., menține măsura arestării preventive față de inculpat .

În baza art.346 Cod de proc.pen. rap.la art.14 Cod proc.pen., corob. cu art. 1391 Cod civil,admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă K. Ițuca și obligă inculpatul către aceasta ,la plata sumei de 50.000 ( cincizeci mii ) euro echivalent în lei la data plății efective ,reprezentând daune morale .

În baza art.346 Cod de proc.pen. rap.la art.14 și 16 ind.1 Cod proc.pen.,corob. cu art. 1381 și urm.Cod civil,admite acțiunea civilă formulată de S. C. Județean de Urgență C. și obligă inculpatul către această parte civilă ,la plata sumei de 5.113,79 lei ,reprezentând daune materiale,respectiv cheltuieli aferente spitalizării victimei Cuda C. .

În baza art. 189 Cod proc. pen., onorariu avocat oficiu către Baroul C., pentru faza de urmărire penală ,în favoarea av.D. R. ,în sumă de 200 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției .

În baza art. 191 alin.1 Cod proc. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 2.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat ,din care 1800 lei aferente fazei de urmărire penală (din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu din faza de urmărire penală) și 200 lei aferente fazei de judecată.”

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul și victima erau angajați ai unei firme din Cluj N. și amândoi, împreună cu martorii oculari N. I. D. și F. G.-I., precum și cu numiții Cânta G. și Koto F., erau detașați pe un șantier de pe platforma petrochimică Midia Năvodari din județul C., având asigurată cazarea de către firmă în orașul Năvodari (cei patru nominalizați fiind colegi de apartament cu victima, iar inculpatul locuind la altă adresă).

Inculpatul nu avea conflicte cu victima, ci chiar fuseseră vecini și colegi la aceeași școală încă din copilărie.

În seara zilei de vineri, 21 decembrie 2012, după ce a consumat băuturi alcoolice la un bar din orașul Năvodari împreună cu colegul Koto F., inculpatul a venit în vizită la colegii săi, în apartamentul din blocul 44 situat pe . bucătărie, au consumat băuturi alcoolice, adică mai mulți litri de bere Timișoreană la PET-uri de 2,5 litri (partea consumată de inculpat fiind de aproximativ 5 litri), băutura fiind cumpărată din oraș de către victimă cu propriii bani sau cu bani dați de inculpat. Numiții Cânta G. (care avea un picior în ghips și nu bea alcool) și Koto F. (căruia i se făcuse rău de la prea multă băutură) s-au culcat devreme, așa că în bucătărie au rămas inculpatul, victima și martorii oculari N. I.-D. și F. G.-I..

Peste noapte, în jurul orei 02:00, inculpatul a remarcat că nu ar mai avea bani în portofel, deși știa că scosese de la bancomat 300 de lei mai devreme și ținea minte că nu i-ar fi cheltuit pe toți și de aceea s-a plâns victimei și celor doi martori, acuzându-i chiar că unul dintre ei i-a luat banii.

Când victima Cuda C. și martorul F. G.-I. l-au apostrofat, spunându-i că nu are cum să dovedească existența banilor din portofel, în lipsa unei chitanțe, inculpatul a devenit agitat, iar pentru că victima, la rândul ei în stare de ebrietate, tot insista să le arate chitanța doveditoare, s-a înfuriat și a lovit-o pe aceasta cu pumnii în figură și în stomac, trăgând-o din bucătărie spre holul apartamentului. A doborât-o pe podeaua holului, apoi a lovit-o în mod repetat, cu mare intensitate, și cu picioarele în zona capului, călcând-o practic cu talpa desculță pe cap, deși victima agresiunii era deja inconștientă.

Din declarațiile martorilor oculari N. I. D. și F. G. I. a rezultat că inculpatul i-a amenințat și pe ei cu bătaia atunci când i-au cerut să înceteze ., iar că acesta se comporta „ca un turbat" și că abia când și-a dat seama că victima a rămas inconștientă la podea s-a calmat.

După încetarea agresiunii, inculpatul împreună cu martorul N. I. D. au ridicat-o pe victimă de la podea și au dus-o în camera sa, unde au așezat-o pe pat, iar pentru că îi curgea sânge de la nas și i se umflase capul din cauza loviturilor martorul i-a înfășurat un prosop ud în jurul capului. Abia peste câteva ore, adică dimineața, pentru că victima nu s-a mai trezit din comă, colegii săi au hotărât să cheme ambulanța și de aceea inculpatul a apelat numărul de urgență 112, iar victima a fost transportată la S. C. Județean de Urgență C., unde a fost internată de urgență la terapie intensivă-reanimare.

Împotriva acsetei sentințe a declarat apel inculpatul D. M. M..

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului D. M. M. s-a solicitat admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței pronunțate de către instanța de fond, schimbarea încadrării juridice a faptei, aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. „b” cod procedură penală, a dispozițiilor art. 320¹ cod procedură penală și a dispozițiilor art. 74 lit. „a”, „b” și „c” cod procedură penală, reducerea cuantumului pedepsei cât și a cuantumului daunelor civile acordate.

Cu privire la primul motiv de apel, s-a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 334 cod procedură penală, se solicită schimbarea încadrării juridice dată faptei, din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 174 cod penal, în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 183 cod penal, trebuind să fie analizat elementul subiectiv, respectiv intenția. S-a considerat că prima instanță nu a analizat suficient probele, esențiale în determinarea intenției. De asemenea nu s-a luat în considerare obiectul vulnerant folosit, în cazul inculpatului D., loviturile aplicate victimei fiind cu pumnul și cu piciorul desculț. In ceea ce privește numărul loviturilor aplicate, acesta este un număr mic care, nu arată o furie menținută în timp îndelungat. Victima și inculpatul aveau aceeași înălțime, raportul de forțe fiind același. De asemenea trebuie analizat faptul că, între părți nu au existat conflicte mai vechi, inculpatul și-a asumat o răspundere față de victimă anterior săvârșirii faptei, erau vecini, colegi de școală din copilărie. Imediat ce a realizat că victima este inconștientă, inculpatul l-a ajutat, a chemat salvarea și a doua zi i-a cumpărat medicamentele necesare. Din toate aceste elemente, se poate desprinde concluzia că, inculpatul nu a avut intenția de a suprima viața victimei, intenția lui fiind în sensul existenței infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 183 cod penal.

Cu privire la nereținerea dispozițiilor art. 73 lit. „b” cod penal, s-a apreciat că prima instanță a făcut o confuzie între scuza provocării și legitima apărare. In situația scuzei provocării, trebuie să existe o tulburare psihică. Acuza în sensul că nu a avut bani in portofel a fost grava tulburare provocată. Solicitarea victimei de a face dovada sumei de bani, i-a produs inculpatului o gravă tulburare. Din declarațiile martorilor audiați rezultă că, victima avea o atitudine sfidătoare, inculpatul fiind șeful de echipă din care acesta făcea parte. Era o contestare a unei autorități, inculpatul era acuzat că minte. Nu există o scară a emoțiilor și, este esențial și aspectul temporal. Tulburarea s-a produs pe loc, pe fondul consumului de alcool și riposta a intervenit prompt. In sensul celor arătate, s-a solicitat reținerea dispozițiilor art. 73 lit. „b” cod penal în favoarea inculpatului.

Instanța de fond a concluzionat în mod greșit că, în situația în care se face aplicarea dispozițiilor art. 320¹ cod procedură penală, nu mai pot fi reținute dispozițiile art. 74 cod penal. Dacă există două circumstanțe atenuante, ele se aplică împreună. Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a fost sincer, s-a predat singur în fața autorităților. Dispozițiile art. 74 lit. „a” și „b” cod penal au fost înlăturate cu o motivare greșită de către instanța de fond – fapta este foarte gravă. Nu se poate pune semn de egalitate între un inculpat care are antecedente penale și este recidivist și inculpatul D. M. M. care, nu are antecedente penale, era angajat în muncă, o persoană responsabilă, demnă de încredere, șef de echipă, această faptă fiind singulară în viața lui. Inculpatul, imediat ce a văzut că victima era inconștientă i-a dat ajutor acesteia.

Cu privire la latura civilă, s-a arătat că se solicită reducerea cuantumului daunelor morale acordate pentru a nu reprezenta acestea o îmbogățire fără justă cauză.

În apel nu s-au administrat mijloace de probă noi.

La termenul din data 16.05.2013, inculpatul D. M. V. a dat declarație în fața instanței de apel, după ce i-au fost aduse la cunoștință prev. de art.70 alin.2 cod procedură penală.

Examinând sentința apelată în raport de motivele de apel și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul formulat în cauză de către inculpatul D. M. V. nu este fondat, pentru următoarele:

Prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatului D. M. M. sub forma intenției indirecte prev. de art. 19 pct 1 lit.b) Cod penal.

În acest sens, Curtea are în vedere următoarele mijloace de probă:

- procese verbale de consemnare a autodenunțului inculpatului, de sesizare a organelor de poliție din C. și de sesizare a procurorului;

- proces verbal întocmit de primul echipaj de poliție sosit la fața locului odată cu ambulanța, în urma apelului SNUAU 112;

- proces verbal de cercetare la fața locului, plus planșa foto;

- proces verbal privind verificarea diagnosticului de internare a victimei în spital;

- raportul de constatare medico-legală de necropsie asupra victimei (ce conține și concluziile raportului de constatare de examinare inițială a victimei în viață);

- copia foii de observație clinică generală, plus planșa foto;

- declarațiile mamei părții vătămate K. Ițuca;

- declarațiile martorilor N. I.-D., F. G.-I. și B. M., precum și declarațiile olografe ale numiților Cânta G. și Koto F.;

- declarațiile inculpatului D. M. M. prin care a recunoscut fapta de agresiune fizică a victimei Cuda C..

Curtea mai reține, în același sens, că la termenul de judecată din data de 26.02.2013 din fața instanței de fond inculpatul D. M. M. a solicitat aplicarea procedurii de judecată simplificată prev. de art.320¹ cod procedură penală (f.95 verso dosar fond), inculpatul D. M. M. precizând personal în declarația dată că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în sarcina lui prin rechizitoriu, că a luat cunoștință de probele administrate în cursul urmăririi penale pe care și le însușește și că nu solicită administrarea altor probe (f.30 dosar fond).

Curtea constată de altfel că motivele de apel invocate de către inculpat nu vizează modalitatea de reținere a stării de fapt de către prima instanță ci doar încadrarea juridică a faptei, nereținerea în favoarea inculpatului a unor circumstanțe atenuante legale și judiciare, individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului și cuantumul daunelor morale acordate părți icivile K. Ițuca.

Raportat la modalitatea de desfășurarea agresiunii fizice a inculpatului D. M. M. asupra victimei Cuda C., Curtea constată că încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat este legală, instanța de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.

Astfel, fapta inculpatului D. M. M., care în noaptea de 21/22 decembrie 2012, în jurul orelor 02,00, în bucătăria și apoi holul unui apartament din orașul Năvodari, județul C., pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice, în cursul unui conflict spontan, a agresat-o în mod violent pe victima Cuda C., căreia inițial i-a aplicat lovituri cu pumnul în figură și stomac și a doborât-o la podea, apoi a călcat-o de trei ori cu picioarele pe cap, cu mare intensitate și i-a provocat grave leziuni cranio-cerebrale în zona fosei cerebrale anterioare drepte, cu fractură de orbită dreaptă, fractură de os frontal și fractură de perete al sinusului maxilar drept, care în final au dus la moartea victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prev. de art.174 C.pen.

Curtea constată că, sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, inculpatul D. M. M. a acționat cu intenție indirectă prev. de art.19 pct.1 lit.b) cod penal, inculpatul prevăzând posibilitatea de a se produce moartea victimei și, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o.

În acest sens, Curtea are în vedere că . exercitată de către inculpatul D. M. M. a depășit cu mult simpla intenție de a aplica o corecție fizică, raportat la împrejurările și modul concret în care a exercitat .: inițial a lovit victima Cuda C. cu pumnul în figură și abdomen și a doborât-o la podea, apoi a lovit-o de trei ori cu picioarele în zona capului, cu mare intensitate, călcând-o practic cu talpa desculță pe cap, deși victima agresiunii era deja inconștientă.

În același sens, se are în vedere:

- caracterul repetat al loviturilor,

- zona corporală importantă vizată și lezată (capul victimei),

- intensitatea deosebit de puternică a loviturilor (determinând leziuni grave cranio-cerebrale, fractură de boltă și bază de craniu, fractură de orbită dreapta, globul ocular drept a fost spart și înfundat în creier, fractură de perete al sinusului maxilar drept),

- raportul de forțe și de gabarit (inculpatul având 183 cm înălțime și greutate de 100 kg),

- leziunile și mecanismul producerii lor,

- existența raportului de cauzalitate necondiționat între leziuni și rezultatul tanato-generator.

Nu este întemeiat aspectul invocat de către inculpat în motivele de apel în sensul că raportul de forțe a fost egal, victima și inculpatul având aceeași greutate și înălțime, din raportul medico-legal de necropsie al victimei Cuda C. reieșind că acesta avea o înălțime de 170 cm și având constituție normostenic, având o greutate inferioară inculpatului.

Nu sunt întemeiate nici aspectele invocate de către inculpat cu privire la conduita inculpatului ulterioară agresării fizice a victimei Cuda C..

Astfel, inculpatul nu a anunțat imediat salvarea; agresiune fizică a avut loc în jurul orei 02:00 iar salvarea a fost anunțată la ora 08:00, deși inculpatul a putut să constate că victima era inconștientă, astfel cum reiese din declaarțiile martorilor N. I. D. și F. G. I., putându-se aprecia că a sperat că victima își va reveni și nu fi nevoie să se anunțe salvarea și organele de poliție.

În același sens, Curtea mai are în vedere și faptul că inițial inculpatul i-a mințit pe polițiștii care s-au deplasat la fața locului, spunându-le că a găsit-o pe victimă căzută în fața blocului, astfel cum reiese din declarațiile martorilor F. G. I. și N. I. D..

Chiar dacă relațiile dintre inculpat și victimă erau bune, fiind foști vecini și chiar colegi de școală, acest aspect nu înlătură aspectele expuse mai sus cu privire la înțelegerea de către inculpat a posibilității de a se produce moartea victimei și, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat acest rezultat, raportat la intensitatea deosebită a loviturilor aplicate de către inculpat, numărul acestor lovituri, zona letală vizată.

Curtea reține că loviturile de picior aplicate de către inculpat victimei (în număr de trei) nu au fost mai multe datorită intervenției martorilor F. G. I. și N. I. D. care au încercat să-l liniștească pe inculpat, acesta fiind temperat cu greu de către martori.

Față de ansamblul aspectelor expuse mai sus, Curtea constată că este neântemeiat motivul de apel al inculpatului prin care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art.183 Cod penal, neputându-se susține că decesul victimei a fost rezultatul intenției depășite al unei fapte de lovire.

Fiind întrunite toate condițiile cerute de dispozițiile art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpatului D. M. V. pentru fapta pentru care a fosttrimis în judecată.

În cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepsei ce urma a fi aplicată, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal și a stabilit pentru inculpatul D. M. M. o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracțiunii și persoanei inculpatului.

În acest sens, Curtea are în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei reținute, așa cum rezultă din natura acesteia, împrejurările și modalitatea de comitere ( pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice, în cursul unui conflict verbal spontan), aplicarea de către inculpat de lovituri cu pumnul, de mare intensitate, urmată de aplicarea de lovituri cu picioarele și călcarea capului cu talpa desculță, acțiuni ce au cauzat victimei un traumatism cranio-cerebral grav,cu fractură de boltă și bază de craniu, globul ocular i-a fost spart și înfundat în creier, vârsta victimei(36 de ani), urmările produse, concretizate în lezarea unui drept fundamental al victimei, respectiv dreptul la viață, limitele de pedeapsă prevăzute de lege (închisoare de la 10 la 20 ani închisoare ), precum și circumstanțele personale ale inculpatului (infractor primar, căsătorit, un copil minor, referințe bune de la locul de muncă) și conduita procesuală adoptată.

Reacția violentă a inculpatului s-a datorat solicitării de către victimă ca inculpatul să facă dovada cu chitanța de la ATM a faptului că scosese anterior o anumită sumă de bani de la bancomat, aspect de natură să reflecte reacția disproporționată a inculpatului raportat la acea solicitare.

În consecință, atitudinea victimei de a solicita inculpatului să demonstreze că avut bani în portofel atunci când acesta din urmă i-a spus că a scos bani de la bancomat 300 lei și că ar trebui să mai aibă bani în portofel și fără ca victima Cuda C. să dovedească o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată gravă, nu poate să reprezinte o împrejurare de natură să genereze o stare de puternică tulburare sau emoție, de natură să-i anihileze inculpatului posibilitatea de autocontrol și care să justifice o astfel de ripostă.

În consecință, nu este întemeiat nici motivul de apel al inculpatului D. M. marius prin care a solicitat să se rețină în favoarea acestuia circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal, acțiunea deosebit de agresivă a inculpatului nefiind determinată în mod legitim de către actul provocator al victimei, care nu s-a manifestat deloc agresiv fizic la adresa inculpatului.

Nu este întemeiat nici motivul de apel al inculpatului D. M. M. prin care s-a solicitat reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art.74 lit.a), b) cod penal.

În acest sens, Curtea are în vedere că reținerea acestor circumstanțe atenuante are un caracter facultativ și nu obligatoriu, iar în prezenta cauză nu se impune reținerea lor având în vedere pericolul social concret deosebit de ridicat al faptei comise, urmarea produsă (decesul unei persoane), comportamentul agresiv al inculpatului și în alte situații, de regulă pe fondul consumului de băuturi alcoolice (astfel cum reiese din declarațiile martorilor F. G. I. și N. I. D.), atitudinea inițial nesinceră a inculpatului D. M. M. (care i-a mințit pe polițiștii care s-au deplasat la fața locului, spunându-le că a găsit-o pe victimă căzută în fața blocului, astfel cum reiese din declarațiile martorilor F. G. I. și N. I. D.).

Este adevărat că inculpatul s-a predat singur organelor de poliție din Mun. T., însă acest lucru s-a întâmplat după 5 zile de la data comiterii faptei, în condițiile în care inculpatul știa că se efectuează cercetări de către organele de poliție cu privire la agresarea victimei Cuda C. și că există și doi martori oculari, respectiv martorii F. G. I. și N. I. D., astfel că nu se impune reținerea vreuneia dintre circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a),b),c) cod penal.

Curtea constată că circumstanțelor personale ale inculpatului (faptul că este infractor primar, că a avut o atitudine sinceră în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești) li s-a dat eficiență de către instanța de fond, care a aplicat o pedeapsă de 10 ani închisoare, pedeapsă apropiată de minimul special de 6 ani și 8 luni închisoare (astfel cum a fost redus potrivit art.320¹ alin.7 cod procedură penală).

Modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanță, scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal putând fi atins numai prin executarea efectivă a pedepsei, raportat la pericolul social concret deosebit de ridicat al infracțiunii comise.

Curtea constată că nu este întemeiat nici motivul de apel al inculpatului D. M. marius prin care a solicitat reducerea daunelor morale acordate părții civile K. Ițuca.

În acest sens, Curtea are în vedere că partea civilă K. Ițuca este mama victimei, astfel că sunt evidente suferințele psihice cauzate acestei prin decesul fiului său în vârstă de 36 ani în condiții de violență extremă, durerea sufletească produsă fiind incomensurabilă și ireparabilă.

În consecință, Curtea constată că suma de 50.000 euro acordată de către instanța de fond părții civile Kelelmen Ițuca cu titlu de daune morale este în măsură să realizeze caracterul compensatoriu al daunelor morale, neputând reprezenta pentru aceasta o îmbogățire a acesteia fără justă cauză; de asemenea, Curtea constată că, cunatumul acestor daune morale corespunde practicii Curții de Apel C. în această materie pentru cauze asemănătoare.

Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.379 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul D. M. M. împotriva sentinței penale nr. 121 din data de 12 martie 2013, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr. _ .

Conform art.383 cu ref. la art.381 cod procedură penală, se va deduce arestul preventiv al inculpatului D. M. M. de la 12.03.2013 (data pronunțării sentinței de către instanța de fond) la zi.

Potrivit art.383 cu ref. la art.350 alin.1 și art.160^b cod procedură penală, Curtea va menține starea de arest a apelantului inculpat pe o perioada de până la 60 zile, cu începere de la 23.05.2013, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistând și în prezent, având în vedere atât gravitatea faptei comise, urmările produse cât și soluția de condamnare a inculpatului.

Conform art.192 alin.(2) cod procedură penală, apelantul inculpat D. M. M. va fi obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Conform art.193 alin.(2) cod procedură penală, apelantul inculpat D. M. M. va fi obligat la plata parțială în sumă de 1000 lei cheltuieli judiciare către intimata partea civilă K. Ițuca, reprezentând contravaloarea combustibilului necesar deplasării pe traseul Mun. T.- Mun. C. pentru termenul din data de 16.05.2013 (v. bonuri combustibil depuse la dosar) și parțial pentru onorariul de avocat, raportat la criticile aduse de către inculpat în apel.

Curtea constată că nu se impune a se acorda aceste cheltuieli judiciare într-un cuantum mai ridicat, având în vedere că a fost depusă o chitanță de cazare de către avocatul ales al părții civile pentru data de 25.04.2013 în ., deși singurul termen de judecată la Curtea De Apel C. a fost la data de 16.05.2013; nu a fost dovedită nici necesitatea deplasării avocatului părții civile pentru studiul dosarului anterior termenului de judecată, neexistând la dosar nici o cerere de studiu a cauzei;

Conform art.189 cod procedură penală, a Protocolului încheiat la 26.11.2008 între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România, onorariul parțial în cuantum de 100 lei pentru avocat S. C. care a asigurat asistența juridică din oficiu până la prezentarea avocatului ales se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.379 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, respinge apelul declarat de inculpatul D. M. M. – deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr. 121 din data de 12 martie 2013, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr. _, ca nefondat.

Conform art.383 cu ref. la art.381 cod procedură penală, deduce arestul preventiv de la 12.03.13 la zi.

Potrivit art.383 cu ref. la art.350 alin.1 și art.160^b cod procedură penală, menține starea de arest a apelantului inculpat pe o perioada de până la 60 zile, cu începere de la 23.05.13.

Conform art.192 alin.(2) cod procedură penală, obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Conform art.193 alin.(2) cod procedură penală, obligă pe apelantul inculpat la plata parțială în sumă de 1000 lei cheltuieli judiciare către intimata partea civilă K. Ițuca.

Cu recurs.

Conform art. 309 alin.ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23.05.2013.

Președinte, Judecător, A. I. D. I. N.

Grefier,

C. S.

Jud. fond: N. A.

Red. dec. Jud. D.I. N.

3 ex./ 29.05.2013

← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 859/2013. Curtea de Apel...		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1065/2013.... →

Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 75/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 75/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA