Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 147/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 147/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 591/36/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 147/P
Ședința publică din 11 noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. C. M.
Grefier I. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror A. V.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe petentul D. A. și pe intimatele A. A. și S. E., având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24.10.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 1.11.2013 și 11.11.2013, când a pronunțat următoarea sentință.
CURTEA
Asupra plângerii de față,
Petenții D. A. și E. A. au formulat la data de 03.02.2012 plângere împotriva judecătorului S. E. și a grefierului A. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art.249 alin.1 cod penal.
S-a susținut faptul că, la data de 08.12.2011, cu prilejul soluționării dosarului civil nr._/212/2010 la Judecătoria C., deși au fost prezenți în sala de judecată unde au așteptat aproximativ 4 ore, în încheierea instanței s-a menționat de către președintele de complet, judecător S. E. și de către grefier A. A. că au lipsit, aspect nereal, și care a cauzat petenților o vătămare a intereselor lor legale întrucât nu și-au putut susține punctul de vedere referitor la litigiul dedus judecății.
Prin ordonanța din 18.03.2013 dispusă în dosarul nr.226/P/2012 de P. de pe lângă Curtea de Apel C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorul S. E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.249 alin.1 cod penal, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
Totodată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de grefierului A. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.249 alin.1 cod penal, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
Pentru soluționarea plângerii au fost audiați petenții precum și martora I. C., propusă ca martor de petenți, care a susținut că în data de 08.12.2011, în jurul orelor 09,30 s-a întâlnit pe holul instanței cu petenții cu care a discutat despre motivul prezenței acestora la instanță.
Petenții au arătat că au primit comunicarea hotărârii judecătorești pronunțată în dosarul civil nr._/212/2010 însă nu au declarat recurs în cauză.
Din sentința civilă nr._/08.12.2012 pronunțată în dosarul civil nr._/212/2010 rezultă că, la apelul nominal făcut în ședința publică din 08.12.2012, s-a constatat lipsa părților.
Din declarația martorei I. C. a rezultat că la începutul lunii decembrie 2011, fără să își aducă aminte data exactă, s-a întâlnit cu petenții pe holul instanței în jurul orelor 09,30 și că din discuțiile purtate cu aceștia a înțeles că sunt citați într-o cauză civilă, nefiindu-i furnizate alte relații.
S-a precizat de martor că nu a fost prezentă în sala de judecată la momentul la care petenții au fost apelați și nici nu cunoaște obiectul judecății și nici modul de soluționare a litigiului.
În raport de aceste aspecte, s-a apreciat că infracțiunii de neglijență în serviciu îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv urmarea imediată, respectiv schimbarea pe care săvârșirea acțiunii sau inacțiunii interzise o produce în lumea obiectivă, externă, întrucât nu s-a cauzat nici o vătămare importantă intereselor legale ale petenților.
S-a arătat că, în măsura în care cei doi petenți nu au avut posibilitatea să își spună punctele de vedere in fața instanței, fiind nemulțumiți de hotărârea pronunțată de instanță, petenții au avut posibilitatea promovării căii de atac a recursului în termen de 15 zile de la comunicare, nefiind important dacă s-au aflat sau nu în ședința publică din data de 08.12.2011.
Împotriva acestei ordonanțe s-a formulat, de către petentul D. A. plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanta.
S-au arătat de petent aceleași aspecte reliefate în plângerea inițială precum și faptul că recursul în cauză nu a fost declarat din motive obiective, respectiv starea de boală a mamei sale.
Prin rezoluția din 17.06.2013 dispusă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. în dosar nr.253/II/2/2013, s-a dispus respingerea plângerii formulată de petent împotriva ordonanței din 18.03.2013 dispusă în dosarul nr.226/P/2012 de P. de pe lângă Curtea de Apel C..
În sensul acestei soluții s-a arătat că, în mod legal și temeinic s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorul S. E. și de grefierul A. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art.249 alin.1 cod penal, apreciindu-se în mod corect că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
Se reține și faptul că, sentința civilă nr._/08.12.2012 pronunțată în dosarul civil nr._/212/2010 a avut ca obiect cerere de completare a sentinței civile nr._/17.07.2011 în legătură cu obligarea petenților la plata cheltuielilor de judecată, fiind supusă recursului în termen de 15 zile de la comunicare.
În conformitate cu dispozițiile art. 278 ind.1 cod procedură penală, petentul D. A. a formulat plângere împotriva ordonanței din 18.03.2013 dispusă în dosarul nr. 226/P/2012 de P. de pe lângă Curtea de Apel C..
Se consideră că ordonanța mai sus menționată este nelegală și netemeinică, fiind expusă aceleași critici ca și în plângerile inițiale.
Examinând legalitatea și temeinicia celor două rezoluții, Curtea constată:
În mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorul S. E. și de grefierul A. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art.249 alin.1 cod penal, apreciindu-se în mod corect că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
Astfel, apreciem, ca și organul de urmărire penală că nu există urmarea imediată, respectiv schimbarea pe care săvârșirea acțiunii sau inacțiunii interzise o produce în lumea obiectivă, externă, întrucât nu s-a cauzat nici o vătămare importantă intereselor legale ale petenților.
Astfel, deși petenți au avut posibilitatea promovării căii de atac a recursului în termen de 15 zile de la comunicare, aceștia nu au acționat în sensul menționat.
Nu s-a arătat de petenți ce vătămare li s-a produs prin consemnarea faptului că au lipsit de la dezbateri.
Considerăm că nu s-a făcut nici dovada că la momentul la care s-a strigat cauza petenții ar fi fost efectiv în sala de ședință și ar fi fost prezenți la momentul în care judecătorul a făcut apelul cauzei.
În consecință, Curtea, în baza art. 278 ind. 1 alin.8 lit. a cod procedură penală, se va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D. A. împotriva ordonanței din 18.03.2013 dispusă în dosarul nr. 226/P/2012 de P. de pe lângă Curtea de Apel C. și a rezoluției din 17.06.2013 dispusă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. în dosar nr. 253/II/2/2013.
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală, va fi obligat petentul D. A. la plata sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.278 ind.1 alin.8 lit. a cod procedură penală,
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D. A. împotriva ordonanței din 18.03.2013 dispusă în dosarul nr.226/P/2012 de P. de pe lângă Curtea de Apel C. și a rezoluției din 17.06.2013 dispusă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. în dosar nr.253/II/2/2013.
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală,
Obligă petentul D. A. la plata sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă,
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. C. M. I. C.
Tehnored.jud.E.C.M.
2 ex./2.12.2013
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 671/2013.... → |
|---|
