Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 275/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 275/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 552/253/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.275/P
Ședința publică din data de 11 aprilie 2013
Completul de judecată compus din:
Președinte – V. L.
Judecător – C. D.
Judecător – D. I. N.
Grefier – D. V.
Ministerul Public a fost reprezentat prin Procuror – Grațiela L.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul L. V. - fiul lui T. și F., născut la data de 18.01.1976 în loc.Măcin, jud. Tulcea, CNP_, domiciliat în loc. Măcin, ..24, jud. Tulcea, împotriva sentinței penale nr.116 din data de 13.12.2012 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa recurentului inculpat L. V., pentru care răspunde apărător desemnat din oficiu Negip M., în baza delegației pentru asistență juridică obligatorie nr.1646/2013 emisă de Baroul C., și a intimatelor părți civile A. Ș., S. C. Județean de Urgență „Sf. A. A.” G. și S. Orășenesc Măcin.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp.art.301 cod procedură penală, părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511 cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prev. de art.38513 cod procedură penală.
Având cuvântul pentru recurentul inculpat, avocat Negip M. solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate și, rejudecând, admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de către inculpat în fața primei instanțe, din infracțiunea prev. de art.182 alin.2 cod penal în infracțiunea prev. de art.182 alin.2 cod penal cu aplic. art.73 lit. a și b cod penal, reținându-se starea de provocarea a inculpatului din partea părții civile, materializată prin apeluri telefonice de amenințare, dar și prin lovirea inculpatului înainte ca acesta din urmă să lovească partea vătămată.
Pe cale de consecință, urmează a fi redus cuantumul pedepsei aplicate acestuia, solicitând și reținere circumstanțelor atenuante prev. de art.74 cod penal, respectiv buna conduită a inculpatului, în sensul că s-a prezentat la organele de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori a fost chemat.
Pe latură civilă, solicită reducerea daunelor morale acordate părții civile, având în vedere împrejurarea că inculpatul nu realizează venituri și are în întreținere doi copii minori.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de inculpatul L. V., apreciind că nu se justifică reținerea stării de provocare prev. de art.73 lit. a și b cod penal, în raport de probatoriul administrat în cauză.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, urmează a se constata că aceasta a fost în mod just stabilită de către prima instanță, cu respectarea criteriilor prev. de art.72 cod penal și nu se impune nici reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 cod penal, în condițiile în care inculpatul nu a acordat victimei primul ajutor.
Pe latură civilă, apreciază că daunele morale au fost în mod corect cuantificate de către instanța de fond și nu se justifică reducerea acestora, lipsa resurselor financiare ale inculpatului neputând constitui un criteriu în stabilirea daunelor morale.
CURTEA
Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele;
Prin sentința penală nr.116 din 13.12.2012, pronunțată de Judecătoria Măcin județ Tulcea, în dosarul penal nr._, s-a hotărât respingerea cererii inculpatului L. V. – fiul lui T. și F., născut la data de 18.01.1976 – CNP –_, de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, din infracțiunea prevăzută de art.182 alin.2 Cod Penal în infracțiunea prevăzută de art.182 alin.2 Cod Penal cu aplicarea art.73 lit.a și b Cod Penal.
Totodată, în baza art.182 alin.2 Cod Penal, inculpatul L. V. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat, pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art.82 Cod Penal, atrăgându-i-se atenția asupra prevederilor art.83 Cod Penal, ce stabilesc situațiile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
Inculpatului L. V. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a IIa și lit.b Cod Penal, iar în baza art.71 alin.5 Cod Penal, executarea acesteia a fost suspendată condiționat pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza prevederilor art.14 raportat la art.346 cod procedură penală coroborat cu art.998 și următorul Cod Civil, a fost admisă în parte acțiunea în pretenții a părții civile A. Ș. și obligat inculpatul L. V. să-i plătească acesteia suma de 2500 euro, cu titlu de daune morale, în echivalent în lei la cursul B.N.R de la data plății efective.
Au fost admise pretențiile civile formulate de S. C. Județean de Urgență „SF.A. A.” din municipiul G. și obligat inculpatul L. V. să plătească respectivei părți civile suma de 2.700,86 lei cu titlu de daune materiale.
Inculpatul L. V., a fost obligat să plătească statului suma de 750 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, judecătoria a reținut, pe baza probelor administrate în cauză, următoarea situație de fapt;
„În seara zilei de 07.08.2009, partea vătămată A. Ș. se deplasa împreună cu martorul G. H., fiecare cu scuterul său, către locuințe, după ce în prealabil consumaseră băuturi alcoolice. La un moment dat, fiind observat de inculpatul L. V. care se deplasa cu un autoturism împreună cu P. F., P. A. și P. M., a fost oprit de acesta pentru a i se reproșa anumite apeluri telefonice injurioase, discuție finalizată cu lovirea părții vătămate cu palma în zona feței. După intervenția martorului G. H. în vederea aplanării conflictului, acesta și partea vătămată s-au îndreptat spre casă. În jurul orelor 23,00, cei doi s-au hotărât să se deplaseze la un magazin pentru a-si cumpăra țigări, la întoarcere fiind așteptați de martorul P. A. care s-a îndreptat către martorul G. H. cu intenția de a-l lovi, iar inculpatul către partea vătămată căruia i-a aplicat lovituri cu pumnul și un obiect contondent (un fier), în zona capului, determinând căderea părții vătămate la pământ. In urma loviturilor primite partea vătămată și-a pierdut conștiința fiind condusă acasă de către martorul G. H., și internată în dimineața zilei următoare în S. Orășenesc Măcin și ulterior, la S. C. Județean de Urgență Sf. A. A., suferind leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare circa 65-70 zile îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie.”
Situația de fapt reținută anterior, s-a probat cu declarațiile părții vătămate A. Ș., certificatul medico-legal nr.692/06.10.2009 emis de Serviciul de Medicină Legală Tulcea, completarea la certificatul medico-legal menționat anterior, declarațiile martorilor G. H., D. V., P. A. și P. F. C., coroborate cu declarațiile inculpatului L. V..
În drept, s-a reținut, că fapta inculpatului L. V., de a o agresa pe partea vătămată A. Ș., în noaptea de 7/8.08.2009, provocându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 65-70 zile de îngrijiri medicale, în care i-au pus viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzute de art.182 alin.2 Cod Penal.
Apărările inculpatului L. V., în sensul că partea vătămată A. Ș., l-ar fi lovit cu un obiect contondent, sau că anterior incidentului l-ar fi apelat telefonic adresându-i injurii, au fost înlăturate motivat de faptul că reprezintă simple susțineri, neconfirmate de probe, iar apelarea telefonică a părții vătămate, chiar adevărată, nu poate fi considerată ca fiind de natură să creeze inculpatului o stare de tulburare nervoasă, care să îi răpească posibilitatea de control asupra acțiunilor sale, cu atât mai mult cu cât presupusele discuții telefonice au avut loc cu câteva ore înainte de incident. D. urmare, prima instanță a reținut că nu sunt incidente în cauză prevederile art.73 lit.a sau b Cod Penal.
La stabilirea și individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod Penal, între care împrejurările, modul și mijloacele de comitere a faptei, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și datele referitoare la persoana inculpatului L. V., care este în vârstă de 36 de ani, nu este recidivist, nu are ocupație sau loc de muncă și a avut o poziție oscilantă pe parcursul procesului penal, apreciind că, o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării, pe un termen de încercare de 5 ani, este în măsură să asigure îndeplinirea scopului prevăzut de art.52 Cod Penal.
Reținând că sunt îndeplinite cerințele legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului L. V., prima instanță l-a obligat pe acesta să plătească părții civile A. Ș. daune morale de 2.500 euro pentru acoperirea prejudiciului moral suferit prin traumele fizice și psihice care i-au afectat negativ participarea la viața socială, numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării (65-70 zile) și perioada de 10 zile cât a fost internată în spital, trebuind să suporte mediul spitalicesc.
Conform documentelor depuse la dosarul cauzei de către partea civilă S. C. Județean de Urgență „SF.A. A.” G., rezultând că spitalizarea victimei A. Ș. a necesitat cheltuieli în sumă totală de 2.700,86 lei, acțiunea civilă a respectivei părți civile a fost admisă și obligat inculpatul L. V. la plata despăgubirilor materiale în cuantumul solicitat.
Împotriva sentinței penale nr.116 din 13.12.2012 a Judecătoriei Măcin județ Tulcea, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul L. V., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în privința stabilirii greșite a situației de fapt, cu consecința nereținerii în favoarea sa a circumstanțelor atenuante privind provocarea și depășirea legitimei apărări sau ale stării de necesitate, prevăzute de art.73 lit.a și b Cod Penal, precum și pentru greșita individualizare a pedepsei, urmare nereținerii de circumstanțe atenuante conform prevederilor art.74 Cod Penal.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii de fond și, în rejudecare, să se schimbe încadrarea juridică a faptei în sensul reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art.73 lit.a și b Cod Penal și să se reindividualizeze pedeapsa sub aspectul cuantumului, în sensul reducerii acestuia sub limita minimă legală, urmare reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 Cod Penal.
Pe latură civilă, inculpatul recurent L. V., a criticat hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie în legătură cu cuantumul despăgubirilor acordate părții civile A. Ș., apreciat ca fiind prea mare raportat la posibilitățile reduse de plată, în condițiile în care nu are un loc de muncă și are în întreținere doi copii minori.
În privința celor menționate, recurentul inculpat L. V., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii de fond și, în rejudecare, să se reducă daunele morale acordate părții civile A. Ș..
Examinând sentința penală nr.116 din data de 13.12.2012 a Judecătoriei Măcin, raportat la criticile din recursul inculpatului L. V., la probatoriul administrat, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3856 alin.3 cod procedură penală, curtea constată că este legală și temeinică, iar recursul inculpatului nefondat.
Situația de fapt constând în aceea că, în noaptea de 7/8.08.2009, inculpatul L. V., l-a agresat pe partea vătămată A. Ș., prin aplicarea de multiple lovituri cu un corp contondent și împingere, care a determinat căderea sa la sol pe un plan dur, acesta suferind leziuni traumatice care i-au pus viața în primejdie și au necesitat 65-70 zile de îngrijiri medicale, a fost corect reținută de instanța de fond prin hotărârea recurată.
Analiza probatoriului administrat în cauză, evidențiază că susținerile inculpatului L. V., potrivit cărora ar fi fost atacat de către partea vătămată și lovit de acesta cu un corp contondent, riposta sa fiind o legitimă apărare chiar dacă disproporționată cu atacul și că anterior incidentului a fost apelat telefonic de partea vătămată care i-a adresat injurii, provocându-i o stare de tulburare nervoasă sub imperiul căreia a agresat-o pe aceasta, nu sunt confirmate de alte probe, astfel că, în mod temeinic au fost înlăturate ca nedovedite.
D. urmare, curtea constată că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.73 lit.a și b Cod Penal, împrejurare în care prima instanță a respins în mod corect cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului recurent L. V. și nu a reținut respectivele circumstanțe atenuante.
În aceeași ordine de idei, curtea are în vedere, că incidentul dintre inculpatul L. V. și partea vătămată A. Ș., s-a consumat în două reprize, într-o primă fază inculpatul lovind-o pe partea vătămată cu palma în zona feței și, urmare intervenției martorului G. H. ostilitățile s-au încheiat astfel, iar în a doua fază inculpatul, însoțit fiind de martorul P. A., după o așteptare prealabilă, A IEȘIT ÎN ÎNTÂMPINAREA PĂRȚII VĂTĂMATE, CARE ERA LA RÂNDU-I ÎNSOȚITĂ DE MARTORUL G. H., și i-a aplicat o lovitură cu un băț în zona capului, care a determinat căderea ei la sol în stare de inconștiență.
Raportat la cele ce preced, este evident că inculpatul a premeditat cel puțin în faza a doua a conflictului cu partea vătămată, activitatea de agresare a acesteia din urmă, aspect ce exclude, în aprecierea curții, o legitimă apărare în ceea ce-l privește, întrucât el a inițiat actele de agresiune, fiind „pregătit” în acest sens, cu un bâț pe care l-a și folosit la lovirea în partea stângă a capului victimei.
În condițiile în care nu au fost dovedite pretinsele acte de provocare din partea victimei, iar agresiunile au fost în ambele faze ale incidentului inițiate și consumate de inculpat fără nici o replică din partea părții vătămate, curtea apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru a se reține în favoarea inculpatului starea de provocare, în temeiul prevederilor art.73 lit.b Cod Penal.
Având în vedere că inculpatul nu are un loc de muncă sau o ocupație stabilă aducătoare de venituri licite pentru întreținerea sa, că deși nu este recidivist, a mai suferit condamnări anterior, iar pe timpul procesului penal a avut o atitudine oscilantă, în sensul formulării unor apărări neîntemeiate pe probe, curtea apreciază că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lit.a și c Cod Penal în favoarea acestuia.
Din conținutul certificatului medico-legal nr.692/06.10.2009 și completarea acestuia, eliberat de Serviciul de Medicină Legală Tulcea, rezultă că victimei A. Ș., i-a fost pusă în primejdie viața datorită politraumatismului cu traumă contuză gravă a capului, complicată cu leziuni cerebro-vasculare precum hematom extradural de emisfer cerebral stâng, hematom subdural acut de emisfer cerebral stâng, însoțite de o fractură parietală și occipitală stângă de boltă craniană cu iradiere la bază, asociată cu traumă contuză oculară și facială cu fractură cu înfundare a arcadei zigomatice de parte dreaptă și traumă contuză toracică.
Gravitatea leziunilor prezentate în actul medico-legal amintit, a fost de natură să-i producă părții vătămate A. Ș., constituită parte civilă, traume fizice și psihice intense și îndelungate care l-au împiedicat să participe la viața socială, atât pe perioada internării în spital, cât și a convalescenței ce a durat 65-70 zile, toate aceste aspecte evidențiind producerea unui prejudiciu moral substanțial, ce trebuie acoperit în echivalent bănesc de acela care l-a cauzat, respectiv inculpatul L. V..
Raportat la gravitatea și multitudinea leziunilor traumatice suferite de partea civilă A. Ș., care i-a pus viața în primejdie, curtea apreciază, că suma de 2.500 euro (în echivalent în lei la data plății efective potrivit cursului oficial al B.N.R), este în măsură să compenseze pecuniar prejudiciul moral cauzat de inculpatul L. V. acesteia, prima instanță făcând o justă evaluare a daunelor morale.
În condițiile în care daunele morale acordate părții civile A. Ș. nu sunt exagerate și corespunzătoare acoperirii prejudiciului moral cauzat acesteia de inculpatul L. V., așa cum o cer prevederile art.998 și următoarele Cod Civil, nu se justifică reducerea cuantumului lor față de posibilitățile minime de plată ale inculpatului, întrucât acesta trebuie să răspundă pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa delictuală, legiuitorul neprevăzând alte cerințe sau limitări pentru angajarea răspunderii civile delictuale, în afara existenței prejudiciului moral ce trebuie acoperit integral
În consecință, critica din recursul inculpatului L. V., privind cuantumul prea mare al daunelor morale la care a fost obligat față de partea civilă A. Ș., dovedindu-se neîntemeiată, va fi respinsă ca atare.
Examinarea din oficiu a hotărârii de fond, neevidențiind alte cauze de reformare a acesteia, iar criticile din recursul inculpatului fiind neîntemeiate, în baza art.38515 pct.1 lit.b cod procedură penală, curtea va respinge recursul ca nefondat, menținând hotărârea recurată.
Conform prevederilor art.189 cod procedură penală, onorariul cuvenit avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C., pentru avocat Negip M..
Conform prevederilor art.192 alin.2 cod procedură penală, va fi obligat inculpatul L. V., să plătească statului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul L. V. - fiul lui T. și F., născut la data de 18.01.1976 în loc.Măcin, jud. Tulcea, CNP_, domiciliat în loc. Măcin, ..24, jud. Tulcea, împotriva sentinței penale nr.116 din data de 13.12.2012 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._ .
Conform art.192 alin. 2 cod procedură penală, obligă inculpatul L. V. la 500 lei cheltuielile judiciare către stat.
În baza art. 189 cod procedură penală onorariul în cuantum de 200 lei pentru apărătorul din oficiu Negip M. se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Conform art.309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.04.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
V. L. C. D. D. I. N.
Grefier,
D. V.
Red. hot. jud. F.M. I.
Red. dec. jud. V.L./22.04.2013
Tehnored. gref. P.S.
2 ex./23.04.2013
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 65/2013. Curtea de... → |
|---|
