Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 339/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 339/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 20-04-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 339/P
Ședința publică din 20 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – E. C. M.
Judecător - M. U.
Grefier – I. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror L. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de P. de pe lângă Judecătoria Tulcea și de inculpatul M. M. – domiciliat în ., ., împotriva sentinței penale nr. 121 din data de 27.01.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._, având ca obiect art. 335, 336 cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 2.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.04.2015 și 20.04.2015, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 121 din data de 27.01.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._, s-a hotărât:
„În temeiul art.386 Cod proc.pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art.335 alin.1 Cod penal și art.334 alin.1 Cod penal ambele cu aplicarea art.33 lit.b Cod pen. din 1969 și art.5 Cod penal, în infracțiunile prevăte de art.86 alin.1 și art.85 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplic. art.33 lit.b Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal.
I.În temeiul art.86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod proc.pen., condamnă pe inculpatul M. M., CNP:_, fiul lui V. și N., născut la data de 03.11.1980, cu domiciliul în ., județul Tulcea, la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice, fără permis de conducere (faptă din data de 17.01.2013).
În temeiul art.83 Cod penal din 1969, revocă suspendarea condiționată a pedepsei de 4 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.1124/09.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._, rămasă definitivă la data de 06.11.2012 și dispune adiționarea acesteia la pedeapsa de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal din 1969 și al art. 3 din Protocolul adițional al Convenției Europene a Drepturilor Omului, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice precum și cele prevăzute la art.64 lit.b Cod penal, respectiv dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata pedepsei.
II.În temeiul art.85 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod proc.pen., condamnă pe inculpatul M. M. la o pedeapsă de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul neînmatriculat, pe drumurile publice (faptă din data de 17.01.2013), la care se adaugă pedeapsa de 4 luni închisoare, în privința căreia s-a dispus anterior revocarea suspendării condiționate, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 1 an și 1 lună închisoare.
În baza art. 71 Cod penal din 1969 și al art. 3 din Protocolul adițional al Convenției Europene a Drepturilor Omului, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice precum și cele prevăzute la art.64 lit.b Cod penal, respectiv dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata pedepsei.
În temeiul art.33 lit.b-art.34 alin.1 lit.b Cod penal din 1969, se contopește pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare cu pedeapsa de 1 an și 1 lună închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 4 luni închisoare.
În temeiul art.57 Cod penal, dispune executarea pedepsei în regim privativ de libertate.
În temeiul art.118 alin.1 lit.b Cod penal din 1969, dispune confiscarea autovehiculului neînmatriculat marca Mitsubishi Pajero cu . JMB0NV440MJ304317, ce aparține inculpatului și care se află în custodia acestuia.
În temeiul art.398 raportat la art.274 alin.1 cod proc.pen., obligă pe inculpatul M. M., la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.”
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
„Prin rechizitoriul nr.356/P/2013 din data de 20.06.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, a fost trimis în judecată, inculpatul M. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de: art.335 alin.1 Cod penal, privind conducerea unui vehicul fără permis de conducere și art.334 alin.1 Cod penal, privind conducerea unui vehicul neînmatriculat – ambele cu aplicarea art.33 lit.b Cod pen. din 1969 și art.5 Cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 24.06.2014, sub nr._ .
La dosar, a fost atașat dosarul penal nr.356/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea.
Prin actul de sesizare al instanței, s-au învederat următoarele:
La data de 17.01.2013, lucrătorii de poliție din cadrul Sectorului Poliției de Frontieră S., aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe șoseaua S. - Cardon, drumul comunal D.C. 2, au observat un autoturism marca Mitsubishi Pajero care nu avea montate plăcuțele de înmatriculare.
În această situație, organele de poliție au procedat la oprirea pentru control a autovehiculului susmenționat, astfel conducătorului auto i-au fost solicitate permisul de conducere și actele personale.
În aceste împrejurări, conducătorul autoturismului în persoana inculpatului M. M. a declarat că nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, iar autovehiculul cu care se deplasează îi aparține, dar nu este înmatriculat.
În autoturismul condus de către inculpat se afla și tatăl acestuia, martorul M. V..
Prin adresa nr. 850/RP din 13.05.2013 emisă de către SPRCIV s-a comunicat faptul că inculpatul M. M. nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule și nici nu s-a programat pentru susținerea examenului în vederea obținerii permisului de conducere. Totodată, prin adresa nr. 1829/RP din 14.10.2013 s-a comunicat faptul că autoturismul marca Mitsubishi Pajero, . JMB0NV440MJ304317, nu figurează în baza de date ca fiind înmatriculat.
Consiliul Județean Tulcea a comunicat prin adresa nr._/20.11.2013 că drumul care face legătura între localitățile Cardon și S. este încadrat în categoria drumurilor de interes local și este clasificat ca drum comunal cu indicativul D.C. 2, iar în conformitate cu prevederile art. 4 lit. a din OG 43/1997 este un drum deschis circulației publice.
Cu ocazia audierii, inculpatul M. M. a declarat că în data de 17.01.2013 tatălui său, M. V., i s-a făcut rău, acesta era foarte agitat, astfel că a luat hotărârea de a merge la o farmacie din localitatea de domiciliu C.A. Rosetti pentru a cumpăra calmante. Întrucât era închis, inculpatul a declarat că s-au deplasat către localitatea S., tatăl său și-a cumpărat medicamente de la o farmacie, iar apoi au luat hotărârea de a se întoarce acasă, moment în care au fost opriți de organele de poliție.
Cele relatate de către inculpat cu privire la motivul deplasării către localitatea S. sunt confirmate și prin declarația olografa a tatălui său M. V. care a precizat că în ziua respectivă nu s-a simțit bine, a avut o stare de leșin, motiv pentru care fiul său a luat hotărârea de a se deplasa la S.. Ulterior, după ce și-a cumpărat medicamente de la o farmacie situată pe . din S., pe drumul de întoarcere către domiciliul din ., au fost opriți pentru control de organele de poliție.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a înțeles să se prevaleze de dispozițiile procesual penale privind judecata în formă simplificată, arătând că recunoaște faptele așa cum au fost descrise în actul de sesizare al instanței, consimțind asupra soluționării cauzei doar în baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, se rețin următoarele:
În fapt, la data de 17.01.2013, inculpatul M. M. a condus autoturismul Mitsubishi Pajero, pe drumul comunal DC2 tronsonul CA Rosetti-S..
Întrucât autovehiculul nu avea montate plăcuțele de înmatriculare, un echipaj al poliției de frontieră a procedat la oprirea acestuia, pentru control.
S-a constatat că, inculpatul nu deține permis de conducere iar autovehiculul nu este înmatriculat (proces-verbal din data de 17.01.2013).
Faptul că situația stă de această manieră, rezultă și investigațiile ulterioare.
Astfel, din adresa nr.850/RP/13.05.2013 emisă de SPCRPCIV din cadrul Instituției prefectului Tulcea rezultă că inculpatul nu figurează cu permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, iar din adresa nr.1829/RP/14.10.2013 emisă de aceeași autoritate publică, rezultă că autoturismul marca Mitsubishi Pajero cu . JMB0NV440MJ304317 nu figurează în baza de date, ca fiind înmatriculat(pag.16-17 dos.UP).
Faptul că, drumul DC 2 era deschis circulației publice – rezultă din adresa nr._/20.11.2013 a Consiliului Județean Tulcea.
În drept:
Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.335 alin.1 Cod penal, care se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat potrivit legii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.334 alin.1 Cod penal, care se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.
Sub aspectul laturii obiective, cele două infracțiuni s-au realizat prin acțiunea de conducere a autovehiculului neînmatriculat pe un drum public, fără ca inculpatul - conducător auto, să dețină permis de conducere.
Urmarea imediată a constat în starea de pericol în siguranța traficului.
Legătura de cauzalitate, ca element al conținutului constitutiv al laturii obiective a infracțiunii, rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re) asupra căreia nu există niciun dubiu.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă, acesta având reprezentarea faptelor și a pericolului social, acceptând producerea rezultatului socialmente periculos.
Se impune a se preciza că, la data de 01.02.2014, a intrat în vigoare Legea nr.286/2009 privind Codul penal, fiind abrogate prevederile art.86 din OUG 195/2002 (prin Legea nr.187/2012).
Cu această dată, infracțiunile contra siguranței circulației pe drumurile publice au fost reglementate în Codul penal – la cap.II din Titlul VII – Infracțiuni contra siguranței publice.
Din analiza comparativă a normelor penale succesive, se observă că prevederile art.86 alin.1 din OUG 195/2002(în vigoare la data săvârșirii faptei) au fost transpuse identic la art.335 alin.1 Cod penal, iar în ceea ce privește infracțiunea prev. de art.85 alin.1 din OUG 195/2002 aceasta se transpune la art.334 alin.1 Cod penal cu singura modificare că, pedeapsa închisorii a fost prevăzută alternativ cu pedeapsa amenzii penale.
În considerația acestui ultim aspect, s-a apreciat că noua lege penală este mai favorabilă.
De aceea, prin Ordonanța din 08.04.2014(pag.4-dos.UP) s-a dispus schimbarea de încadrare juridică din infr. prev. de art.85 alin.1 din OUG 195/2002 în infr. prev. de art.334 alin.1 Cod penal și din infr. prev. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 în cea prev. de art.335 alin.1 Cod penal, ambele cu aplic. art.33 lit.b Cod penal din 1969 iar prin Ordonanța din data de 08.04.2014(pag.3-dos.UP) s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului M. M., pentru săv. infr. prev. de art.334 alin.1 și art.335 alin.1 Cod pen., ambele cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal din 1969.
Schimbarea de încadrare juridică comportă discuții, având în vedere că, anterior săvârșirii infracțiunilor deduse judecății, inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr.1124/09.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._, rămasă definitivă la data de 06.11.2012 – la o pedeapsă de 4 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Prin raportare la minimul de pedeapsă prevăzut de lege pentru infracțiunile deduse judecății și la celelalte instituții de drept penal incidente în cauză, s-ar proceda de următoarea manieră:
Potrivit prevederilor Codului penal din 1969:
În temeiul art.83 Cod penal din 1969, s-ar dispune revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 4 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.1124/09.10.2012.
Această pedeapsă, s-ar adăuga la pedepsele stabilite pentru fiecare din cele două infracțiuni, rezultând astfel două pedepse de câte 1 an și 4 luni închisoare.
Ulterior, s-ar contopi cele două pedepse rezultante, conform art.33-art.34 Cod penal din 1969, rezultând în final o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare.
Potrivit prevederilor Codului penal:
În temeiul art.83 Cod penal din 1969 cu aplic. art.15 din Legea nr.187/2012, s-ar dispune revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 4 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.1124/09.10.2012.
S-ar repune în individualitatea lor, pedepsele componente ale rezultantei de 4 luni închisoare, respectiv: 4 luni și 3 luni închisoare.
Potrivit art.44 alin.2 raportat la art.39 alin.1 lit.b Cod penal, s-ar contopi cele patru pedepse (1 an, 1 an, 4 luni și 3 luni), în sensul că s-ar aplica pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care s-ar adăuga 1/3 din totalul celorlalte pedepse, adică 6 luni și 10 zile, rezultând în final o pedeapsă de 1 an, 6 luni și 10 zile.
D. fiind calculul ipotetic al pedepsei aplicabile inculpatului, denotă că legea penală mai favorabilă este cea contemporană săvârșirii infracțiunilor (Codul penal din 1969, respectiv OUG 195/2002).
Apreciindu-se că, sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod proc.pen., în sensul că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către inculpat, instanța va dispune aplicarea unor pedepse, ținând cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal din 1969, respectiv: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsa ale infracțiunii, gradul de pericol social al faptei, modalitatea și împrejurările în care a fost săvârșită fapta, persoana inculpatului, comportamentul din cursul procesului penal. De asemenea, vor fi avute în vedere și dispozițiile art.396 alin.10 Cod proc.pen., privind reducerea limitelor de pedeapsă, prevăzute de norma de incriminare.
Din cazierul judiciar, rezultă că inculpatul a suferit o singură condamnare, respectiv cea dispusă prin Sentința penală nr.1124/09.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._, rămasă definitivă la data de 06.11.2012.
Se observă astfel că, la scurt timp de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, în termenul de încercare a suspendării condiționate a pedepsei, inculpatul a săvârșit alte două infracțiuni, de aceeași natură.
Denotă că, autoritățile judiciare au fost prea îngăduitoare cu inculpatul, acesta neconștientizând beneficiul clemenței.
Inculpatul cunoaștea foarte bine aspectul că, drumul comunal de pe tronsonul CA Rosetti-S. este drum public, deschis circulației rutiere, întrucât acest aspect este menționat în Sentința penală nr.1124/09.10.2012.
Acesta era conștient și de faptul că nu are dreptul de a conduce autoturisme, pe drumurile publice, implicit pe drumul în speță (întrucât a fost condamnat anterior pentru o faptă similară).
Privitor la incidența stării de necesitate, ca și cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, se impune a se face următoarele precizări:
Potrivit art.45 Cod penal din 1969:
Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de necesitate.
Este în stare de necesitate acela care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obștesc.
Nu este în stare de necesitate persoana care în momentul când a săvârșit fapta și-a dat seama că pricinuiește urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.
Prin urmare, este în stare de necesitate persoana care este nevoită să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală sau sănătatea altei persoane (cu referire la cazul în speță).
Chiar și în condițiile în care s-ar admite că, viața/sănătatea tatălui inculpatului, se afla în pericol (deși nu există la dosar dovezi în acest sens) – în mod cert exista o variantă alternativă de evitare a pericolului apreciat ca fiind iminent: apelarea serviciului unic de urgență.
Neprocedând astfel, inculpatul și-a asumat consecințele faptelor deduse judecății.”
În termen legal, împotriva acestei sentințe penale a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Tulcea și inculpatul M. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele cuprinse în partea introductivă a prezentei decizii.
La Curtea de Apel Constanta cauza a fost înregistrată sub același număr.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale nr. 121 din data de 27.01.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._ prin prisma criticilor aduse de apelant și sub toate aspectele prev. de art. 417 al. 1,2 cod pr. penală, curtea constată următoarele:
Procedând la soluționarea cauzei, prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, vinovăția inculpatului, dând faptei comisă de acesta încadrarea juridică corespunzătoare dovezilor existente la dosar.
Curtea observă că situația de fapt și încadrarea juridică a faptei nu au fost contestate de apelanți inculpați, judecata cauzei realizându-se potrivit procedurii de recunoaștere a vinovăției prev. de art. 374, 375 cod pr. penală rap. la art. 396 al. 10 cod pr. penală.
Din perspectiva situației de fapt, s-a reținut în mod corect că la data de 17.01.2013, inculpatul M. M. a condus autoturismul Mitsubishi Pajero, pe drumul comunal DC2 tronsonul CA Rosetti-S..
Având în vedere că autovehiculul nu avea montate plăcuțele de înmatriculare, un echipaj al poliției de frontieră a procedat la oprirea acestuia, pentru control.
Probele relevă că inculpatul nu deține permis de conducere iar autovehiculul nu este înmatriculat (proces-verbal din data de 17.01.2013).
Din adresa nr.850/RP/13.05.2013 emisă de SPCRPCIV din cadrul Instituției prefectului Tulcea rezultă că inculpatul nu figurează cu permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, iar din adresa nr.1829/RP/14.10.2013 emisă de aceeași autoritate publică, rezultă că autoturismul marca Mitsubishi Pajero cu . JMB0NV440MJ304317 nu figurează în baza de date, ca fiind înmatriculat(pag.16-17 dos.UP).
Din adresa nr._/20.11.2013 a Consiliului Județean Tulcea reiese că, drumul DC 2 era deschis circulației publice.
Constatând că în cauză sunt incidente disp. art. 396 al. 2 c.p.p., în sensul că fapte dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat mai presus de orice îndoială rezonabilă, întemeiat instanța fondului a pronunțat o hotărâre de condamnare a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002. 1 cod penal, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere și a infracțiunii prev. de art. 85 al. 1 din OUG 195/2002, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul neînmatriculat.
Cum acuzarea a răsturnat prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul potrivit legii prin probe certe, sigure și concludente, care nu lasă loc echivocului, critica apelantului inculpat privind achitarea sa este neîntemeiată.
De altfel, acesta a recunoscut fapta și a solicitat ca judecata cauzei să se facă potrivit procedurii simplificate.
Nu se poate reține incidența stării de necesitate invocată de apelantul inculpat ca și cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, având în vedere că nu sunt întrunite cerințele prev. de art. 45 cod penal din 1969.
Astfel, potrivit acestui text de lege, este în stare de necesitate persoana care este nevoită să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane, sau un bun important al său ori al altuia, sau un interes obștesc.
În cauză, este vorba despre integritatea corporală sau sănătatea, viața tatălui inculpatului, cu privire la care nu există, dovezi în sensul că trebuia salvat de la un pericol iminent, câtă vreme pentru evitarea pericolului era la îndemâna acestuia să facă apel la serviciul unic de urgență 112 cum bine a reținut instanța de fond.
Față de rămânerea în pasivitate a inculpatului, curtea reține că acesta și-a asumat consecințele faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
În privința individualizării judiciare a pedepsei, curtea apreciază că prima instanță a interpretat și aplicat în mod corect criteriile prev. de art.74 Cod penal, avute în vedere atât cu privire la cuantumul pedepsei cât și al modalității de executare în raport de gravitatea faptelor comise și de periculozitatea infractorului, respectiv:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii si in cursul procesului penal;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Ca atare, în cauză, curtea constată că, pedeapsa rezultantă de un an și o lună închisoare cu executare în regim privativ de libertate, potrivit art. 57 cod penal, este atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, de natură să îndeplinească cerințele prevăzute de lege pentru realizarea scopului pedepsei și a funcțiilor acesteia, respectiv, acelea de măsură reală de constrângere, de reeducare a inculpatului și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
Hotărârea supusă controlului judiciar de față urmează a fi reformată pentru critica adusă de P. de pe lângă Judecătoria C., privind greșita confiscare a autovehiculului neînmatriculat marca Mitsubishi Pajero cu . JMB0NV440MJ304317.
Curtea constată că măsura de siguranță a confiscării speciale dispusă de instanța de fond cu privire la autovehiculul menționat, este o măsură nelegală întrucât contravine dispozițiilor art. 112 al. 2 cod penal.
Ori, în speță, nu se justifica instituirea acestei măsuri de siguranță având în vedere că infracțiunile deduse judecății, sunt infracțiuni de pericol, iar în cazul de față, nu s-a produs vreun prejudiciu ca urmare a săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului.
Pentru aceste considerente, curtea, în baza art.421 alin.1 pct.2 lit. a cod procedură penală, va admite apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Tulcea și de apelantul inculpat M. M. împotriva sentinței penale nr.121/27.01.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._,
În baza art.423 alin.2 cod procedură penală, va desființa în parte sentința penală nr.121/27.01.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._ și rejudecând;
Va înlătura dispoziția instanței de fond privind confiscarea autovehiculului neînmatriculat marca Mitsubishi Pajero cu . JMB0NV440MJ304317.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe dacă nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 alin.1 pct.2 lit. a cod procedură penală,
Admite apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Tulcea și de apelantul inculpat M. M. împotriva sentinței penale nr.121/27.01.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._,
În baza art.423 alin.2 cod procedură penală,
Desființează în parte sentința penală nr.121/27.01.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._ și rejudecând dispune:
Înlătură dispoziția instanței de fond privind confiscarea autovehiculului neînmatriculat marca Mitsubishi Pajero cu . JMB0NV440MJ304317.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe dacă nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitiva,
Pronunțată în ședință publică, azi 20.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. C. M. M. U.
GREFIER,
I. C.
Jud. fond. V.I.
Red.jud.M.U.
4 ex./25.05.2015
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 467/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 18/2015.... → |
|---|
