Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 120/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 120/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 19-05-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 120/P/C

Ședința publică din data de 19 mai 2015

Completul compus din:

Președinte - A. I.

Cu participarea:

Grefier – G. C.

Procuror – N. Z. din cadrul D.N.A. – Serviciul Teritorial C.

S-au luat în examinare contestațiile formulate de inculpații V. M., fiul lui I. și M., născut la data de 26.07.1972 în oraș Hârșova, jud.C., cu domiciliul în ., ..18, jud.C., CNP_ și M. I. V., fiul lui A. și P., născut la data de 12.11.1978 în mun.T. M., jud.Teleorman, cu domiciliul în oraș Hârșova, ., ., ., jud.C., CNP_, împotriva încheierii din 12 mai 2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 4, având ca obiect „înlocuire măsură preventivă – art.242 Cod procedură penală”.

În conformitate cu dispozițiile art. 358 C.pr.pen., la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul inculpat V. M., personal, aflat în stare de arest preventiv în cadrul Penitenciarului Poarta Albă, asistat de avocat ales C. I., în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosar și contestatorul inculpat M. I. V., personal, aflat în stare de arest preventiv în cadrul Penitenciarului Poarta Albă, asistat de avocați aleși P. Ș. și P. A., în baza împuternicirilor avocațiale aflate la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.258-262 Cod procedură penală.

În conformitate cu dispozițiile art. 372 C.pr.pen., s-a verificat identitatea contestatorilor inculpați V. M. și M. I. V., care arată că își mențin contestațiile.

Având cuvântul, apărătorul ales al contestatorului inculpat M. I. V., avocat P. A., solicită permisiunea de a lua legătura, în sala de judecată, cu inculpatul pe care îl asistă.

Președintele de complet, menționează că pentru a se asigura confidențialitatea discuțiilor purtate între avocat și inculpat, aceștia au la dispoziție un loc destinat în acest scop. Precizează că în măsura în care se dorește a se lua legătura cu inculpații, escorta îi poate conduce pe aceștia la demisol, unde pot lua legătura în condiții optime care să asigure confidențialitatea convorbirilor, însă în niciun caz în sala de judecată. Dispune ca inculpatul V. M. să ia legătura cu avocații săi în condiții de confidențialitate.

Având cuvântul, apărătorul ales al contestatorului inculpat M. I. V., avocat P. A., susține că, în măsura în care nu poate lua legătura cu clientul său în sala de ședință, înțelege să renunță la confidențialitate, însă dacă instanța nu aprobă, se va conforma dispozițiilor acesteia, chiar dacă, în opinia sa, cererea este legală. În plus, opinează că, în orice moment se poate lua legătura cu inculpatul chiar în sala de ședință.

Președintele completului menționează că nu a afirmat că cererea nu ar fi legală, ci a întrebat apărătorii dacă doresc să ia legătura cu inculpatul pe care-l asistă în condiții de confidențialitate.

Avocat P. A., susține că nu dorește întârzierea judecării cauzei și dorește să ia legătura cu inculpatul pe care-l asistă în sala de ședință, în caz contrar, renunță la această cerință.

Președintele completului, susține că instanța s-a pronunțat deja cu privire la acest aspect.

Avocat P. Ș., având cuvântul, arată că urmează a lua legătura cu inculpatul M. I. V. la demisol, în condiții de confidențialitate.

Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a da posibilitatea inculpatului M. I. V. să ia legătura cu apărătorii săi aleși, în condiții de confidențialitate.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă contestatorul inculpat V. M., personal, aflat în stare de arest preventiv în cadrul Penitenciarului Poarta Albă, asistat de avocat ales C. I., în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosar și contestatorul inculpat M. I. V., personal, aflat în stare de arest preventiv în cadrul Penitenciarului Poarta Albă, asistat de avocați aleși P. Ș. și P. A., în baza împuternicirilor avocațiale aflate la dosar.

Având cuvântul, avocat P. Ș. arată că a luat legătura cu inculpatul M. I. V..

La interpelarea Curții, având pe rând cuvântul, reprezentantul Ministerului Public și apărătorii inculpaților, arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond, în dezbateri.

Având cuvântul pentru contestatorul inculpat V. M., avocat C. I., susține că a formulat cerere de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.

Deși, din motive neimputabile inculpatului, cercetarea judecătorească nu a început, urmează ca în pledoaria sa să facă referire la împrejurarea că instanța de fond nu s-a raportat la situația reală, în condițiile în care inculpatul este arestat de 11 luni și a avut o conduită adecvată în fața organului de urmărire penală. Face trimitere la fila 101 din rechizitoriu în care se arată că este singurul inculpat față de care procurorul de caz atestă că a avut o atitudine sinceră și cooperantă. Toate aceste aspecte au fost interpretate în defavoarea inculpatului pe considerentul că nu s-a început cercetarea judecătorească și că nu s-a luat act de manifestarea de voință a inculpatului, din perspectiva procedurii simplificate. Legat de acest aspect, opinează că măsura arestului la domiciliu trebuie interpretată și din perspectiva dispozițiilor art.223 al.2 Cod procedură penală și, în ce măsură prin raportare la dispozițiile art.202 al.1 și 3 Cod procedură penală, mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii sau au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea, revocarea măsurii arestului preventiv sau înlocuirea arestului preventiv cu o măsură preventivă mai blândă.

Este evident că de la momentul încarcerării și până în prezent s-a scurs o perioadă îndelungată de timp, instanța a fost sesizată cu rechizitoriu, iar principalul argument invocat de instanță cu ocazia verificării legalității măsurii arestării preventive, respectiv necesitatea efectuării actelor de urmărire penală, nu mai este justificat, în condițiile în care instanța a fost sesizată cu rechizitoriu.

În cea ce privește situația familială, arată că la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri doveditoare în sensul celor invocate, din care reiese că inculpatul are doi copii minori în întreținere, soția acestuia a suferit o intervenție chirurgicală pe cord deschis, iar unul dintre copii are o malformație la inimă. Arată că, prin comparație cu ceilalți inculpați, inculpatul nu a beneficiat în cursul urmăririi penale de o altă măsură preventivă și nu se poate reține în sarcina acestuia că ar fi încălcat ori nesocotit obligațiile impuse de către organul de urmărire penală sau instanța de judecată, însă nici nu a beneficiat de clemența prevăzută de lege, în contextul în care atitudinea adoptată de acesta este una conformă și nu au apărut date sau indicii temeinice care să ateste necesitatea păstrării măsurii preventive celei mai drastice. În referire la susținerile procurorului de ședință, în sensul că inculpatul trebuie menținut în stare de arest preventiv până când instanța va lua act de poziția sa procesuală, susține că efectele arestului la domiciliu sunt identice din perspectiva luării în calcul, prin raportare la încadrarea juridică a faptei.

Simpla prezență în societate a inculpatului, îi oferă familiei acestuia posibilitatea de a beneficia de un sprijin moral și chiar financiar.

S-a invocat faptul că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și că ele justifică menținerea măsurii preventive celei mai drastice, fără a se arăta în concret care sunt acele date, indicii că inculpatul ar încerca să influențeze martorii, probatoriul din dosar, astfel încât instanța să fie nevoită să mențină măsura arestului preventiv.

În concluzie, solicită admiterea contestației.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, procuror N. Z., solicită respingerea ca nefondată a contestației formulată de inculpatul V. M. și menținerea încheierii pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. Urmează a se avea în vedere atitudinea inculpatului în cursul urmăririi penale, când acesta a încercat să denatureze probele administrate, situație în raport de care se justifică menținerea măsurii arestării preventive, fiind proporțională cu gravitatea acuzației și scopul urmărit.

Pe de altă parte, păstrarea inculpatului în stare de arest preventiv devine necesară, nu numai până la momentul la care instanța va lua act de poziția procesuală a inculpatului, ci pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, iar una dintre împrejurările care ar conduce la o bună desfășurare a procesului penal ar fi desfășurarea cercetării judecătorești cu celeritate, cu prezența inculpaților în fața judecătorului, astfel încât să nu se denatureze probele până la momentul la care se va lua act de poziția procesuală a inculpaților în fața instanței de fond .

Chiar dacă, de la momentul luării măsurii arestului preventiv s-a scurs o perioadă apreciabilă de timp, aceasta nu poate fi apreciată ca nerezonabilă în raport de natura și gravitatea acuzațiilor aduse, necesitatea protejării ordinii publice.

Având cuvântul pentru contestatorul inculpat M. I. V., avocat P. Ș., solicită admiterea contestației, urmând a se avea în vedere argumentele formulate în scris și depuse la dosar. Criticile aduse hotărârii instanței de fond vizează nelegalitatea și netemeinicia acesteia.

În ceea ce privește nelegalitatea hotărârii pronunțate de instanța de fond, susține că aceasta vizează încălcarea a cel puțin cinci reglementări din procedura penală cu referire la dispozițiile art.370 coroborat cu art. 401 până la art.404 C.pr.pen..

Astfel, dispozițiile art.370 C.pr.pen. includ încheierea în categoria hotărârilor pronunțate de instanțele penale din România în același timp, însă, dispozițiile art. 401 până la art.404 C.pr.pen., impun judecătorului, ca în cazul judecății, în conținutul hotărârii să rețină concluziile părților din dosar și, sub acest aspect, urmează a se observa că, deși a depus concluzii scrise și a făcut mențiunea că argumentele scrise au fost depuse la dosar, iar judecătorul fondului nu a înțeles să rețină aceste argumente sau să le înlăture din conținutul încheierii criticate. Față de aspectul invocat, apreciază că încheierea este nelegală.

Cel de al doilea aspect, vizând nelegalitatea hotărârii. În acest sens, face referire la un proces echitabil, sens în care invocă practica CEDO, cauza B. contra României, în care s-a statuat faptul că o instanță este obligată, atunci când judecă un dosar, să rețină argumentele pentru care înlătură sau reține anumite concluzii cu privire la o speță. Or, în cauza de față, procesul echitabil din data de 12 mai 2015, nu a existat, în condițiile în care argumentele scrise ale apărării nu se regăsesc în conținutul încheierii.

Nu în ultimul rând, solicită a se reține că CEDO impune instanțelor să arate părților că au fost ascultate, iar toate afirmațiile sale rezultă din lipsa concluziilor din data de 12 mai, prin faptul că inculpatul M. I. V. nu a fost ascultat la acel termen, iar concluziile apărării nu au fost consemnate de instanța fondului. Precizează că argumentele inculpatului, prin apărător ales au fost depuse în scris în fața instanței, iar instanța fondului nu a parcurs acele argumente scrise, prin urmare, arătat că inculpatul M. I. V. nu a fost ascultat.

Nu în ultimul rând, chestiunea ascultării inculpatului și a unui proces echitabil ține de transparența Ministerului Justiției.

Inculpatul M. I. V. se află în stare de arest preventiv încă din data de 07.10.2014, iar perioada scursă până la momentul prezent însumează 221 zile.

Având cuvântul pentru contestatorul inculpat M. I. V., avocat P. A., achiesează la concluziile colegului său antevorbitor. În plus, în ceea ce privește chestiunea legată de un proces echitabil, apreciază că au fost încălcate dispozițiile art.8 C.pr.pen., întrucât nu s-a permis să se ia legătura cu inculpatul în sala de ședință. În continuare, invocă temeiurile de drept pentru care a formulat actuala contestație, respectiv dispozițiile art.425 ind.1 al.7 pct.2 lit. a) C.pr.pen., art.206 al.7 C.pr.pen. și art.242 al.2 C.pr.pen. și art.223 al.2 C.pr.pen., având în vedere felul în care este reglementată arestarea preventivă, iar din perspectiva legislației europene înțelege să invoce dispozițiile art.5 al.1 lit.c și art.6 al.1 din aceeași convenție.

Totodată, invocă și dispozițiile art.23 din Constituția României, care consfințește faptul că libertatea persoanei este inviolabilă. De asemenea, face trimitre la Recomandarea 80/2011 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, articolul 1, în care se arată că detenția provizorie este o măsură excepțională, este provizorie, nu este obligatorie și nu trebuie privită ca o situație cu caracter represiv.

În opinia sa, toate cele trei elemente sunt încălcate și cel puțin nu sunt acoperite de probe, așa cum cere legislația națională, situație în care măsura preventivă devine excesivă, iar la un moment dat capătă chiar un caracter abuziv. Astfel, au fost încălcate dispozițiile art. 9 al.1 și 2 C.pr.pen., care arată că libertatea și siguranța persoanei implicate într-un proces penal este garantată, iar la alinieatul 2, se arată că măsurile restrictive sau cele care lipsesc de libertate, au caracter excepțional.

Ca și chestiune de ordin practic, susține împrejurarea că încheierile din 25.03.2015, respectiv 09.04.2015 și 27.04.2015 nu au fost redactate nici până în prezent. Mai mult, lecturând încheierile de la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpat, a constatat că acestea sunt abstracte, stereotipe și din această perspectivă, total confuze, citându-se paragrafe din legislația națională și CEDO și reproducându-se textele de la art.223 al.2 și respectiv art.202 C.pr.pen., fără nicio legătură logică între ele.

În opinia sa, aceste idei sunt unele „obosite”, cum le numește într-o formulă cât mai aproape de adevăr și din această perspectivă este surprins, cum se continuă într-o manieră monotonă la prelungirea măsurii arestării preventive.

Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, având în vedere că, în acest moment, legiuitorul european a statuat că trebuie efectuată o analiză la fel de exigentă, ca și cea de la momentul la care a fost dispusă măsura arestului preventiv.

Având în vedere că cele trei încheieri nu au fost încă redactate, consideră că, practic, s-a încălcat dreptul de a dovedi, din nou, netemeinicia, în condițiile în care în fața instanței este chemat să critice acele încheieri. Astfel, arată că, pe parcursul a 9 pagini, începând cu pagina 7 s-a pretins că s-a făcut această motivare, ori, a motiva nu este similar cu a reproduce textele legale și a le folosi drept argument.

Referitor la susținerea din încheierea atacată că nu au apărut elemente noi care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive cu una mai puțin restrictivă de libertate. Or, dacă nu au apărut elemente noi practica CEDO, respectiv cauza Mckay contra Regatului Unit a statuat câteva reguli minime, iar după aceea ele s-au creat și s-au dezvoltat devenind o adevărată axiomă pentru cei care au realizat această situație.

În opinia sa, elementele noi trebuie să le aducă parchetul pentru a justifica, în mod convingător, fiecare acțiune de măsură preventivă luată împotriva inculpatului. În concluziile sale orale, procurorul de ședință face, din nou, vorbire despre gravitatea acuzațiilor, complexitatea cauzei, perseverența infracțională. La fila 6 ultimul alineat din încheierea contestată, pe parcursul unei jumătăți de pagini, judecătorul fondului reproduce ad litteram textul art.223 al.2 C.pr.pen., procedeu pe care îl poate face și apărarea, însă aceasta trebuie să coroboreze situația faptică cu normele de drept pentru a formula critici în vederea dovedirii susținerilor apărării.

S-a mai reținut de către judecătorul fondului că o altă măsură preventivă mai blândă nu este suficientă, fără să se indice concret din ce probe rezultă acest aspect.

La fila 7 din încheierea se discută tot despre dispozițiile art.223 al.2 C.pr.pen., la fel și în continuare fără a se face nicio referire la pericolul pentru ordinea publică.

Consideră că pentru a fi credibilă și a avea convingerea că este imparțială și obiectivă, trebuie ca instanța să fie corectă și concretă în tot ceea ce face și să-și respecte obligațiile profesionale .

Consideră că aspectele referitoare la gravitatea acuzațiilor și complexitatea cauzei sunt noțiuni care rezistă câteva zile, eventual 1-2 luni, însă inculpatul se află în arest preventiv de 7 luni și 11 zile, mergând spre a 8 a lună. În aprecierea sa, o măsură preventivă prin derularea cauzei în fața instanței și în această situație, s-ar transforma într-o veritabilă armă represivă, în sensul că acel individ nu va înțelege niciodată de ce el, având în vedere și dispozițiile art.242 al.2 C.pr.pen., când trebuie analizate împrejurările concrete ale cauzei, cele două formulare APIA au fost completate de el fără a fi semnate, în condițiile în care nu au fost completate de el, ci de acei oameni, care au completat formularele și le-au prezentat la instituțiile competente, ei sunt liberi și au luat banii, iar inculpatul se află în arest preventiv.

Arată că, potrivit dispozițiilor art.202 al.2 C.pr.pen., nicio măsură preventivă nu poate fi luată, confirmată și menținută dacă rezultă unul din elementele care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, fapta nu există, iar acest inculpat nu a făcut nimic, nici măcar o amendă contravențională nu are.

La fila 8 din încheiere, se citează dispozițiile art.202 C.pr.pen., iar în final se concluzionează în sensul celor menționate. Or, având în vedere și practica CEDO invocată, se impune a se analiza în ce măsură persistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive.

S-a mai reținut în încheierea atacată că nu au intervenit elemente noi, împrejurare în care apreciază că inculpatul trebuia pus în libertate și, mai mult, în practica europeană se discută despre elemente suplimentare.

În privința măsurilor preventive alternative, solicitarea sa a vizat înlocuirea arestului preventiv cu măsura controlului judiciar, dat fiind că nu există niciun pericol legat de buna desfășurare a procesului penal, în acest sens există la dosar caracterizări din care rezultă conduita bună, situația familială și socială.

Legat de gravitatea deosebită a faptei, astfel cum a fost apreciată de către judecătorul fondului, susține că infracțiunile ce i se rețin în sarcină au ca limită maximă de pedeapsă -6 ani închisoare.

În referire la justificările privind menținerii măsurii preventive celei mai drastice, respectiv necesitatea protejării ordinii publice, arată că în acest sens nu s-a făcut nimic și nu se va face nimic, apoi proporționalitatea măsurii. Consideră că măsurile preventive trebuie adaptate în permanență la situația reală dată.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, procuror N. Z., solicită respingerea contestației formulată de inculpatul M. I. V.. În ceea ce privește critica vizând nelegalitatea încheierii instanței de fond în raport de dispozițiile art. 370, 401- 404 C.pr.pen., inclusiv cele referitoare la un proces echitabil, arată că CEDO a statuat în sensul în care partea trebuie ascultată și este obligatoriu a se lua act de toate argumentele invocate, însă nu este necesar a se răspunde punctual la fiecare argument sau afirmație, instanța putând face o analiză de esență a tuturor argumentelor invocate, astfel încât să poată da un răspuns concis care să acopere întreaga problematică.

S-a mai invocat împrejurarea că nu există probe care să justifice menținerea inculpaților în stare de arest preventiv și la acest moment procesual, însă legat de acest aspect susține că, în faza de urmărire penală, inculpatul M. I. V., alături de V. M. au încercat să influențeze probatoriul din faza de urmărire penală, încercând să ticluiască probele în scopul vădit de a scăpa de răspunderea penală. Astfel, opinează că acest temei al arestării subzistă nemodificat și în prezent, iar măsura arestării preventive este necesară și proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse.

Chiar dacă măsura arestării preventive durează de o perioadă relativ mare de timp, aceasta nu poate fi apreciată ca nerezonabilă sau abuzivă în raport de natura infracțiunilor deduse judecății, scopul măsurii preventive. Măsura arestului la domiciliu nu este suficientă raportat la conduita procesuală a inculpaților și nu este de natură să asigure buna desfășurare a procesului penal, existând în continuare riscul influențării probatoriului.

În replică, avocat P. A., susține că procurorul de ședință s-a referit la dispozițiile art.223 al.2 C.pr.pen., situație în care trebuia să-și întemeieze menținerea măsurii arestării preventive pe aceste argumente. Or, în propunerea de arestare preventivă s-a invocat ca și temei al arestării doar aspecte legate de ordinea publică și conduita procesuală a inculpatului raportată la împrejurările concrete ale cauzei, or, procurorul s-a referit la aspecte ce se regăsesc în cele 4 ipoteze de lucru, motiv pentru care apreciază că argumentele nu sunt pertinente.

În replică, procurorul de ședință, întreabă cum ar putea fi periclitată buna desfășurare a procesului în alte ipoteze, dacă nu s–ar denatura probele administrate sau influența martorii.

În replică, avocat P. Ș., susține că niciodată nu s-a pus în discuție conduita organelor de cercetare penală, însă în vol. XVI de urmărire penală, la filele 4-7, se regăsește ordonanța și procesul verbal de începere a urmăririi penale din 28.05.2014, la momentul arestării preventive, în octombrie 2014, nu i s-a adus la cunoștință calitatea de suspect și nici dreptul de a fi asistat de un avocat.

Având ultimul cuvânt, contestatorul inculpat V. M. susține că soția nu–i mai poate întreține pe copiii, care vor ajunge curând pe stradă. În ceea ce privește influențarea, arată că și-a dat demisia încă din momentul arestării sale. Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive.

Având ultimul cuvânt, contestatorul inculpat M. I. V. este de acord cu avocatul său. În situația punerii sale în libertate, va respecta obligațiile impuse în sarcina sa. De asemenea, arată că nu poate influența aflarea adevărului, întrucât este conștient că într-o asemenea situație se va afla din nou în arest preventiv. În plus, nu ar putea să influențeze aflarea adevărului, deoarece este suspendat din funcție. Arată că tot ce a făcut, a fost să ajute fermierii care nu știau să lucreze pe calculator.

CURTEA:

Deliberând în secret asupra contestațiilor penale de față, a pronunțat următoarea hotărâre:

Circumstanțele cauzei

La data de 11.05.2015, inculpații M. I. V. și V. M. au formulat cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu- inculpatul M. I. V. și cu măsura preventivă a controlului judiciar sau cu măsura preventivă a arestului la domiciliu- inculpatul V. M..

hotărârea Tribunalului C., judecătorul de cameră preliminară

Procedând la soluționarea cererilor, prin încheierea de ședință din din 12 mai 2015, pronunțată în dosarul nr._ 4, Tribunalul C.- judecătorul de cameră preliminară a respins, în baza art.242 alin.2 cod procedură penală, ca nefondate, cererile formulate prin avocați de inculpatul M. I. V. privind înlocuirea arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu și de inculpatul V. M. privind înlocuirea arestului preventiv cu măsura preventivă a controlului judiciar sau cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Pentru pronunțarea hotărârii, în complet legal constituit, judecătorul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul DIRECȚIEI NAȚIONALE ANTICORUPȚIE - SERVICIUL TERITORIAL C. cu nr.77/P/2014, din data de 02.12.2014 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților M. I. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzute de art.320 alin.2 C.pen. cu aplicarea art.5 alin.1 C.pen. (patru infracțiuni), folosire de documente ori declarații false care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, prevăzută de art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen. și art.5 alin.1 C.pen., complicitate la folosire de documente ori declarații false care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, prevăzută de art.48 C.pen. raportat la art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.5 alin.1 C.pen., înșelăciune, prevăzută de art.244 alin.1 și 2 C.pen. cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen. și art.5 alin.1 C.pen., complicitate la înșelăciune, prevăzută de art.48 C.pen. raportat la art.244 alin.1 și 2 C.pen. cu aplicarea art.5 alin.1 C.pen., favorizarea făptuitorului, prevăzută de art.269 alin.1 C.pen. și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art.367 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.5 alin.1 C.pen., toate cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen. și V. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, prevăzută de art.289 alin.1 C.pen. din 1968 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. din 1968 și art.5 alin.1 C.pen. (două infracțiuni), fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art.320 alin.2 C.pen., complicitate la folosire de documente ori declarații false care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, prevăzută de art.48 C.pen. raportat art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.77 lit.aC.pen. și art.5 alin.1 C.pen. (două infracțiuni), complicitate la înșelăciune, prevăzută de art.48 C.pen. raportat la art.244 alin.1 și 2 C.pen. cu aplicarea art.77 lit.aC.pen. și art.5 alin.1 C.pen.(două infracțiuni), instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art.47 C.pen. raportat la art.320 alin.1 C.pen., instigare la fals în declarații, prevăzută de art.47 C.pen. raportat la art.326 C.pen. favorizarea făptuitorului, prevăzută de art.269 alin.1 C.pen. și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art.367 alin.1 C.pen. prin aceea că:

1. inculpatului M. I. V.:

- la data de 31.05.2013, în exercițiul atribuțiilor de serviciu care decurgeau din calitatea de funcționar public la APIA - Centrul Local Hârșova, a contrafăcut scrierea din formularul M2 - Completarea declarației de suprafață 2013 cu nr.767/31.05.2013 atribuită atribuită suspectei G. G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art.320 alin.2C.pen. cu aplicarea art.5 alin.1 C.pen.

- la data de 31.05.2013, în exercițiul atribuțiilor de serviciu care decurgeau din calitatea de funcționar public la APIA - Centrul Local Hârșova, a contrafăcut scrierea din formularul M1 - Schimbarea declarației de suprafață 2013 cu nr.766/31.05.2013 atribuită atribuită suspectei G. G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art.320 alin.2C.pen. cu aplicarea art.5 alin.1 C.pen.

- la datele de 31.05.2013 și 04.07.2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a folosit la APIA – Centrul Local Hârșova un document falsificat, din care rezulta că fermierul D. N. exploata o suprafața mare decât în realitate, cu efectul obținerii pe această cale pe nedrept, de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene,

- la datele de 31.05.2013 și 04.07.2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale,a folosit la APIA – Centrul Local Hârșova un document falsificat, din care rezulta că fermierul D. N. exploata o suprafața mare decât în realitate, cu efectul obținerii pe această cale pe nedrept, de fonduri din bugetul de stat,

- a pus la dispoziția coinculpatului I. R. A. mai multe înscrisuri falsificate pentru a fi utilizate la APIA - Centrul Județean C., în dosarul fermierei G. G., cu scopul obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al UE,

- a pus la dispoziția coinculpatului I. R. A. mai multe înscrisuri falsificate pentru a fi utilizate la APIA - Centrul Județean C., cu scopul obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul național prin inducerea în eroare a funcționarilor care au aprobat plățile pentru fermierul G. G.,

- la data de 03.10.2014, a creat pe calculatorul de la domiciliul suspectului D. D., un fișier în format electronic, utilizând aplicația XCEL, care conținea datele de identificare ale mai multor suprafețe de teren cu privire la care suspectul să declare în mod mincinos că le-a exploatat, s-a deplasat împreună cu martorul E. M. la BNP P. E. R. pentru ca acesta să dea o declarație mincinoasă care să fie apoi folosită de către suspect, cu scopul de a îngreuna cercetările efectuate față de el în prezenta cauză și de asemenea, l-a ajutat pe suspect cu informații pe care acesta să le folosească, în același scop, în cadrul procedurii judiciare penale desfășurate împotriva lui,

- a aderat la grupul infracțional constituit de inculpații I. R. A., I. A. și I. C., contribuind la comiterea infracțiunilor scop ale grupului, legate de cererile formulate de suspecții D. D. și G. G..

2.inculpatul V. M.:

- la datele de 30.05.2013 și 03.07.2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de secretar al comunei C., jud.C., a atestat împrejurări neadevărate în cuprinsul a două înscrisuri oficiale (adeverințele nr.472 și respectiv 933) pe care le-a întocmit în exercițiul atribuțiilor de serviciu,

- a încredințat adeverințele nr.472/03.05.2013 și 933/04.07.2013, falsificate anterior de către el, inculpatului M. I. V. care la rândul lui le-a folosit la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, pentru a obține pe nedrept fonduri din bugetul general al Uniunii Europene în dosarul de fermier al martorei D. N.,

- a încredințat adeverințele nr.472/03.05.2013 și 933/04.07.2013, falsificate anterior de către el, inculpatului M. I. V. care la rândul lui le-a folosit la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură pentru a obține pe nedrept fonduri din bugetul de stat, în dosarul de fermier al martorei D. N..

- la data de 05.10.2014 l-a determinat pe martorul S. I., fost Primar al . propria semnătură, în calitatea nedeținută de Primar al comunei, pe o cerere, pe care el aplicase ștampilele Primăriei . numărul fals de înregistrare 661 din 18.08.2011, privind acordarea de teren formulată de suspectul D. D. în numele soției sale, D. N.,

- la data de 05.10.2014, l-a determinat, cu intenție, pe martorul E. M., să dea declarații necorespunzătoare adevărului în fața notarului public,

- a ajutat pe suspectul D. D., cu scopul de a îngreuna cercetările desfășurate față de el în prezenta cauză, determinându-i pe martorii S. I. și E. să comită mai multe infracțiuni de fals, și predându-i suspectului mai multe înscrisuri reale sau falsificate,

- la data de 05.10.2014, a falsificat numărul de înregistrare 661 al Primăriei . de 18.08.2011 aplicate pe cererea întocmită atunci de către suspectul D. D., cu scopul de a crea aparența că cererea respectivă fusese întocmită și înregistrată la data și sub numărul arătate,

- la datele de 12.05.2013, 28.05.2013 și 03.07.2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale a falsificat adeverințele cu nr.474, 474 și 931, emise de Primăria C., atestând în cuprinsul lor împrejurări neadevărate,

- a încredințat adeverințele cu nr.474/12.05.2013 și 474/28.05.2013, falsificate anterior de către el, coinculpatului M. I. V. pentru a fi folosite de către inculpatul I. R. A. la fraudarea bugetului general al UE, prin acordarea de fonduri pe nedrept fermierei G. G.,

- a încredințat adeverințele cu nr.474/12.05.2013 și 474/28.05.2013, falsificate anterior de către el, coinculpatului M. I. V. pentru a fi folosite de către inculpatul I. R. A. la fraudarea bugetului național, prin inducerea în eroare a funcționarilor APIA care au aprobat plăți către fermiera G. G.,

- a sprijinit grupul infracțional constituit de inculpații I. R. A., I. A. și I. C., furnizând adeverințele necesare susținerii pretențiilor frauduloase privind plățile de la bugetul general al UE și de la bugetul de stat precum și pentru evitarea unor eventuale controale,

Prin încheierea ntr.150/07.10.2014 a Tribunalului C. s-a dispus față de inculpații M. I. V. și V. M. luarea măsurii arestării preventive, în temeiul art.223 alin.1 lit.b și alin.2 Cod.proc.pen.

Ulterior, măsura arestării preventive a fost prelungită prin încheierea nr.168/03.11.2014 a Tribunalului C. și menținută de judecătorul de cameră preliminară și instanța de judecată.

Potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod.proc.pen. măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).

La acest moment procesual, în condițiile în care în cauză nu au intervenit elemente noi de natură să justifice luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive de libertate, cererile formulate de inculpații M. I. V. și V. M. sunt nefondate.

Astfel, conform dispozițiilor art.223 alin.2 Cod.proc.pen. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Din interpretarea dispozițiilor art.223 Cod.proc.pen. rezultă că o primă condiție esențială pentru a se putea dispune în continuare menținerea arestării preventive a inculpaților este să existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că aceștia au săvârșit o infracțiune. Referitor la această primă condiție pretinsă de legiuitor, instanța constată că aceasta este fundamentată și subzistă și la acest moment, având în vedere că din materialul probator administrat până în prezent în cauză rezultă date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că există o suspiciune rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit mai multe infracțiuni.

În acest sens sunt relevante probele care au fost administrate până în prezent în cauză, respectiv: declarațiile martorilor; înregistrările audio în mediul ambiental și procesele verbale de redare; interceptările convorbirilor telefonice și procesele verbale de redare; înscrisuri; procese verbale; procesul verbal de prindere în flagrant; procesele verbale de percheziție domiciliară; mijloacele materiale de probă; rapoartele de constatare criminalistică, declarațiile inculpaților.

Și în acest stadiu procesul, este incidentă ipoteza prevăzută de art.223 alin.2 Cod.proc.pen. cu privire la infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații și, pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a antecedentelor penale și a celorlalte împrejurări privitoare la persoana acestora se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică.

Starea de pericol pentru ordinea publică, este determinată de gravitatea deosebită a activității infracționale reținute în sarcina inculpaților, pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a diminuat prin trecerea timpului întrucât acesta derivă din rezonanța socială puternic negativă a infracțiunilor reținute, legitimitatea menținerii în arest preventiv fiind apreciată în funcție de particularitățile speciale ale cauzei, gravitatea, modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, scopul urmărit, precum și limitele de pedeapsă prevăzute de lege, toate aceste elemente impunând în continuare protejarea interesului public, respectiv a ordinii publice, pericolul social concret pentru ordinea publică subzistă în continuare și rezidă atât din gravitatea infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații, numărul acestora, complexitatea cauzei, dar și din reacția publicului față de săvârșirea lor, cunoscut fiind faptul că anumite infracțiuni pot produce o anumită tulburare socială de natură a justifica o măsură privativă de libertate pentru o anumită perioadă de timp.

Pe de altă parte, circumstanțele personale favorabile ale inculpaților nu pot estompa acele elemente ce imprimă infracțiunilor reținute o gravitate deosebit de mare.

Totodată, măsura arestării preventive are caracter necesar și proporțional față de circumstanțele cauzei, pentru asigurarea desfășurării în condiții bune a procedurii judiciare conform art.202 alin.1 Cod.proc.pen.

Prin urmare, în acest stadiu procesual, raportat la împrejurările concrete în care se reține că ar fi fost săvârșite faptele penale, precum și la conduita inculpaților, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară, cum este arestul la domiciliu sau controlul judiciar nu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 alin.1 Cod.proc.pen.

Contestația, cale de atac exercitată împotriva măsurii judecătorului de cameră preliminară de menținere a arestului

Împotriva hotărârii, în termenul legal, inculpații V. M. și M. I. V. au formulat contestație motivând că temeiurile inițiale care au determinat luarea măsurii arestării preventive, nu mai subzistă fiind oportună înlocuirea cu măsura controlului judiciar/arestului la înțeles prin ceea ce au trecut, ecoul săvârșirii faptelor asupra societății s-a diminuat.

Aprecierea Curții

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii contestate, prin prisma criticilor formulate de contestatori, personal și prin apărători și din oficiu, contestațiile sunt fondate pentru considerentele expuse în continuare.

Fiind sesizată instanța-în camera preliminară, în conformitate cu dispozițiile art.348 raportat la art.207 cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară trebuie să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu a inculpatului, iar în baza art.242(2) cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi revocată sau înlocuită cu o altă măsură mai ușoară (control judiciar sau pe cauțiune) cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege și anume urmare a evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului să se poată aprecia că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev de art.202 alin.1 cod procedură penală.

În cauză, referitor la temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului preventiv, respectiv art.223 alin.(2) cod procedură penală, există probe- din care rezultă suspiciunea rezonabilă că cei doi inculpați au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, nu s-au diminuat față de momentul luării arestării, dimpotrivă acuzația adusă fiecărui contestator inculpat a fost confirmată de probe-declarațiile martorilor; înregistrările audio în mediul ambiental și procesele verbale de redare; interceptările convorbirilor telefonice și procesele verbale de redare; înscrisuri; procese verbale; procesul verbal de prindere în flagrant; procesele verbale de percheziție domiciliară; mijloacele materiale de probă; rapoartele de constatare criminalistică, declarațiile inculpaților.

Însă, gravitatea infracțiunilor de corupție ce au stat la baza arestării nu mai justifică la 10 luni de la luarea măsurii excepționale menținerea în continuare a arestării preventive;măsura nu mai este necesară și proporțională în acest moment procesual când urmărirea penală a fost finalizată și este supusă verificării de către judecător în camera preliminară, pentru buna desfășurarea în continuare a procesului penal, în lipsa unor date că vreunul dintre cei doi inculpați s-ar sustrage de la urmărirea penală/judecată, că ar încerca să influențeze probatoriul, se poate lua o măsură preventivă mai blândă, fiind suficientă măsura controlului judiciar, inculpații având obligații stricte a căror nerespectare le-ar atrage arestarea preventivă sau arestul la domiciliu.

Ca urmare, în baza art.425¹ alin.(7) pct.2. lit.a) cod procedură penală, cele două contestații vor fi admise și, desființând încheierea atacată, potrivit art.242 alin.2 cod procedură penală rap. la art.211 și art.214 cod procedură penală, se va înlocui măsura arestării preventive cu măsura controlului judiciar față de inculpații V. M. și M. I. V. pe o perioadă ce potrivit art.215¹ alin.(7) cod procedură penală nu poate depăși 60 de zile, de la 19.05.15 cu obligația respectării pe durata acesteia a măsurilor prev. de art.215 alin.(1,2) cod procedură penală conform dispozitivului instanței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.425¹ alin.(7) pct.2 lit.a) cod procedură penală, admite contestațiile împotriva încheierii din 12 mai 2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 4, desființează hot. atacată și admițând cererile, în baza art.242 alin.2 cod procedură penală rap. la art.211 și art.214 cod procedură penală, dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar față de inculpații V. M., fiul lui I. și M., născut la data de 26.07.1972 în oraș Hârșova, jud.C., cu domiciliul în ., ..18, jud.C., CNP_ și M. I. V., fiul lui A. și P., născut la data de 12.11.1978 în mun.T. M., jud.Teleorman, cu domiciliul în oraș Hârșova, ., ., ., jud.C., CNP_, pe o perioadă de 60 zile cu începere de la 19.05.15.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților dacă nu sunt reținuți sau arestați, în altă cauză.

În baza art.215 alin.(1) cod procedură penală, pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpații trebuie să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;

b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la Poliția . M., jud.C., respectiv Poliția or.Hârșova-inc. M. I. V. desemnate cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție (și comunicat fiecărui inculpat) sau ori de câte ori sunt chemați.

În baza art.215 alin.(2) cod procedură penală, pe timpul controlului judiciar, inculpații respectă și următoarele obligații:

a) să nu depășească teritoriul României decât cu încuviințarea prealabilă a organelor judiciare;

b) să nu ia legătura și să nu comunice, direct sau indirect, și prin orice mijloace de comunicare, între ei, cu ceilalți inculpați din cauză până la audierea de către instanță precum și cu martorii nominalizați prin citativul rechizitoriului.

c) să comunice periodic informații relevante despre mijloacele lor de existență;

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme;

În baza art.215 alin.3 și 7 cod procedură penală, atrage atenția inculpaților „în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin” măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

Măsurile se comunică de îndată.

În baza art.400 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19.05.15.

PREȘEDINTE,

A. I.

pt.GREFIER,

G. C.

lipsă de la instanță semnează,

conform art.406 cod procedură penală

grefier șef secție

C. S.

Jud. fond: I. R.

Red. înch.. Jud. A. I.

2 ex./26.05.15

← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 434/2015. Curtea de Apel...		Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 467/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA →

Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 120/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 120/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA