Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 1163/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1163/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 04-12-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 1163/P
Ședința publică de la 04 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. D. M.
Judecător - C. C.
Cu participarea: Grefier - C. A.
Ministerului Public prin procuror I. D. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare apelul penal formulat împotriva sentinței penale nr.1129/09.10.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ de inculpatul:
- P. N. (fiul lui G. și T., născut la data de 23.02.1953 în ., domiciliat în mun. M., ., ., jud. C., CNP:_), trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art.192 alin.1 și 2 C.pen. cu aplicarea art.5 C.pen. 2009.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03 decembrie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 04 decembrie 2015, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 1129/09.10.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ s-au hotărât următoarele:
În baza art.386 alin.1 C.proc.pen., din oficiu, schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art.192 alin.1 și 2 C.pen. cu aplicare art.5 C.pen. 2009 în infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1 și 2 C.pen. 1969 cu reținerea art.5 C.pen. 2009.
În baza art.178 alin.1 și 2 C.pen. 1969 cu reținerea art.5 alin.1 C.pen. 2009 și aplicarea art.396 alin.10 C.proc.pen. condamnă pe inculpatul P. N. (fiul lui G. și T., născut la data de 23.02.1953 în ., domiciliat în mun. M., ., ., jud. C., cetățean român, căsătorit, studii medii, de profesie macaragiu, cu loc de muncă, fără antecedente penale, CNP:_) la pedeapsa de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969 interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.
În baza art.861 C.pen. 1969 suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani și 3 luni, calculat conform art.862 alin.1 C.pen. 1969.
În baza art.863 alin.1 C.pen. pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C.;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă și pedepsele accesorii.
În baza art.404 alin.2 C.proc.pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 alin.1 și 2 C.pen. 1969 referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare ori în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.
În baza art.7 alin.1 raportat la art.4 alin.1 lit.b din Legea nr.76/2008 privind funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul P. N. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
Ia act că persoanele vătămate P. E.-A. și P. E.-M., ambii domiciliați în mun. C., ..11, jud. C. și cu domiciliul procesual ales la C.A. „S. S.-Ș.” cu sediul în mun. București, ., ., ., sector 3 nu s-au constituit părți civile.
Ia act că unitățile spitalicești S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în mun. C., ., jud. C. și S. C. DE URGENȚĂ FLOREASCA, cu sediul în mun. București, Calea Floreasca, nr.8, sector 1 nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 1.500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare (1.100 de lei din faza de urmărire penală și 400 de lei din faza de judecată).
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la data de 26.09.2013, în jurul orei 14:30, lucrătorii de poliție rutieră din cadrul Serviciului Rutier Constanta, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au fost sesizați prin intermediul serviciului de dispecerat că pe . turistică Mamaia s-a produs un accident de circulație soldat cu rănirea unei persoane, motiv pentru care s-au deplasat la fața locului.
Conform procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 26.09.2013, ora 15:35, (file 18-21 d.u.p.), polițiștii rutieri au constatat că accidentul rutier a avut loc pe . turistică Mamaia, fiind implicate automacaraua marca Terex, cu nr. de înregistrare CT-0985, condusă de inculpatul P. N. și motocicleta marca Harley Davidson, cu numărul de înmatriculare_, condusă în momentul accidentului de numitul P. P.-A.. După producerea impactului, ambele vehicule au luat foc, arzând în totalitate; de asemenea, se reține că inclusiv motociclistul a suferit arsuri ca urmare a accidentului.
Aspectele consemnate în procesul-verbal de cercetare la fața locului sunt confirmate de planșele foto anexate, rezultând că pe sectorul respectiv de drum regimul legal de viteză era de 70 km/h (foto nr.1), circulația de desfășura pe 3 benzi pe sens, vehiculele implicate în accident fiind găsite pe banda nr.1 (automacaraua) cu fața spre Năvodari, iar motocicleta pe axul drumului, căzută pe partea stângă. Se observă din planșele foto că sensurile de mers erau despărțite în zona producerii accidentului de marcaj dublu longitudinal.
În urma verificărilor s-a constatat că niciunul dintre conducătorii vehiculelor nu au consumat băuturi alcoolice – f. 118, 158 d.u.p.
Fiind audiați, martorii Mîțâ A. și M. L. au arătat că la data de 26.09.2013 circulau cu autoturismul marca Opel dinspre Năvodari către C., pe banda a II-a a sensului de mers, iar la un moment dat, pe sensul opus de mers, au observat o automacara care circula pe bulevard, pe banda a II-a, însă la un moment dat a inițiat manevra de întoarcere, peste banda a III-a, pătrunzând pe contrasens cu roțile din față, poziționându-se perpendicular pe axul drumului. La câteva secunde au observat martorii cum din partea stângă a automacaralei a ieșit o flacără; după impact, șoferul autoturismului, martorul M. A., a efectuat manevra de mers cu spatele pentru a se îndepărta de locul exploziei. Martorii au observat cum șoferul automacaralei a mutat vehiculul până pe marginea drumului.
În declarația dată în fața organului de cercetare penală inculpatul a arătat că înainte de producerea accidentului a ieșit de pe . Hotelul Iaki din Mamaia către . dreapta, intrând direct pe banda nr.2 a bulevardului. Ulterior, a dorit să intre pe banda nr.3 pentru ca manevra de întoarcere în sensul giratoriu să fie mai facilă. Inculpatul a arătat că s-a asigurat, observând motocicleta la aproximativ 400-450 m distanță, a semnalizat stânga, însă la scurt timp a auzit un zgomot puternic în partea stângă, moment în care ambele vehicule au luat foc.
Inculpatul a încercat să acorde primul ajutor victimei, dar nu a putut din cauza flăcărilor, fiind nevoit să mute macaraua până la banda nr.1 din cauza riscului de explozie.
Fiind ascultat de instanță conform procedurii simplificate, inculpatul a arătat că deși s-a asigurat la trecerea de pe banda nr.2 pe banda nr.3, nu a observat niciun vehicul care să circule în spatele său; în aceste condiții, inculpatul a decis să întoarcă macaraua, deși în zonă era linie dublă continuă. În momentul impactului viteza era mică (10-15 km/h), iar impactul s-a produs în timp ce roțile din față erau pe linia dublă continuă, motociclistul intrând în rezervorul de carburant, producându-se explozia.
Prin urmare, din probele administrate în cauză rezultă că la data de 26.09.2013, în jurul orei 14:30, inculpatul P. N. conducea automacaraua marca Terex, cu numărul de înregistrare CT-0985, pe banda nr.2 a . turistică Mamaia, dinspre mun. C. către orașul Năvodari, iar în dreptul Hotelului Iaki a efectuat un viraj la stânga fără să se asigure temeinic în prealabil, cu intenția de a întoarce pe celălalt sens de mers, deși în zonă era linie dublă continuă, astfel că s-a produs impactul cu motocicleta marca Harley Davidson, cu numărul de înmatriculare_, condusă de victima P. P.-A. pe banda nr.3, care circula în același sens de mers cu cel al automacaralei, acesta neavând posibilitatea să evite impactul. În urma accidentului cele două vehicule au luat foc, iar victima P. P.-A. a fost transportată la spital unde a decedat ulterior, la data de 02.11.2013, astfel cum rezultă din raportul medico-legal de necropsie nr.A_ din data de 24.03.2013, al Institutului Național de Medicină Legală „M. Minovici” București.
Din concluziile finale ale raportului de expertiză judiciară tehnică auto efectuată de către expertul tehnic N. I., asistat fiind de expertul C. G., recomandat de inculpat și de expertul A. I. M., recomandat de părțile civile, rezultă că în premomentul producerii accidentului, motocicleta și automacaraua se deplasau pe direcții aproximativ perpendiculare, iar automacaraua de deplasa de la dreapta la stânga raportat la direcția de deplasare a motocicletei. Impactul dintre vehicule s-a produs pe banda nr.3, pe care se deplasa motocicleta și la 0,40 m față de axul drumului, unde s-a terminat urma de frânare. Automacaraua se deplasa în premomentul producerii accidentului cu viteza de 6-8 km/h deoarece urma să efectueze o manevră de întoarcere peste axul drumului, iar motocicleta se deplasa cu o viteză relativă de 81,72 km/h, care nu are legătură de cauzalitate cu producerea accidentului.
Se reține că starea de pericol a fost generată de conducătorul automacaralei.
În premomentul producerii accidentului, motocicleta se afla în stare frânată, în poziție ușor înclinată pe axul drumului, cu roata din față la 0,40 m față de axul drumului iar automacaraua se afla în poziție aproximativ perpendiculară pe banda nr.3 pe care se deplasa motocicleta. Din momentul și din locul apariției stării de pericol și până la impact, automacaraua a parcurs 5,0 metri dar nu se poate stabili distanța parcursă de motocicletă în stare frânată.
Cauza determinantă a producerii accidentului o constituie trecerea automacaralei de pe banda 2 pe banda 3, conducătorul auto având intenția de a efectua manevra de întoarcere, fără ca acesta să se asigure temeinic înainte de începerea virării.
Conducătorul motocicletei nu putea evita producerea accidentului nici la viteza de 70 km/h, deoarece spațiul de frânare depășea cu 11 m locul producerii impactului. Instanța va înlătura ce nefondate mențiunile formulate de expertul C. G. în care se arată că accidentul putea fi evitat și de conducătorul motocicletei dacă respecta limita maximă de viteză în zonă și circula pe banda nr.1, în condițiile în care nu exista nicio obligație legală pentru motociclist de a circula pe banda nr.1, cu atât mai mult cu cât, evident, circula cu o viteză superioară automacaralei care se deplasa pe banda nr.2 de circulație.
Reține instanța că inculpatul a încălcat prevederile art.54 din OUG nr.195/2002 republicată conform cărora conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic; semnalizarea schimbării direcției de mers trebuie să fie menținută pe întreaga durată a manevrei.
De asemenea, inculpatul a ignorat și dispozițiile art.77 din Regulamentul de aplicare al OUG nr.195/2002 aprobat prin HG nr.1391/2006 conform cărora marcajul longitudinal format dintr-o linie continuă simplă sau dublă interzice încălcarea acestuia, dar și ale art.126 lit.e din același act normativ – se interzice întoarcerea vehiculului în locurile în care este instalat indicatorul “întoarcerea interzisă” (în fotografia nr.1 se observă indicatorul în cauză, alături de cel de limitare a vitezei).
Contrar susținerilor avocatului inculpatului nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între fapta victimei de a depăși limita de viteză cu aproximativ 12 km/h și producerea accidentului câtă vreme, conform concluziilor expertizei, chiar și în această situație impactul s-ar fi produs – motociclistul ar fi reușit să oprească abia după 11 m în raport de locul producerii accidentului, dacă ar fi circulat cu viteza legală.
În concluzie, instanța a considerat că fapta există, a fost comisă de inculpat și constituie infracțiune.
Instanța a constatat că în conformitate cu art.104 din Legea nr.255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.proc.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art.246 din Legea nr.187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr.286/2009 privind Codul Penal.
Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile (art.5 C.pen.), instanța a constatat că, prin decizia nr.265/6._, publicată în M.Of. nr.372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.
De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art.4771 din C.proc.pen.
În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că prevederile art.5 alin. 2 C.pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării deciziei, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art.5 din Codul penal.
Față de acestea, având în vedere că, potrivit art.147 alin.4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța a constatat că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.
Ca o chestiune prealabilă, instanța a constatat că limitele de pedeapsă prevăzute atât în art.192 alin.1 și 3 C.pen. 2009, cât și în art.178 alin.1 și 2 C.pen. 1969 pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt aceleași – respectiv închisoarea de la 2 la 7 ani (de la 1 an și 4 luni închisoare la 4 ani și 8 luni închisoare cu reținerea art.396 alin.10 C.proc.pen.).
Prin urmare, nu sub aspectul limitelor de pedeapsă va fi determinată legea mai favorabilă, ci mai ales cu privire la posibilitățile de individualizare judiciară a executării pedepsei. Pentru motivele ce vor fi arătate la secțiunea privind individualizarea pedepsei, instanța s-a orientat în cazul inculpatului la o pedeapsă către minimul prevăzut de lege, respectiv 2 (doi) ani și 3 luni închisoare.
Instanța a apreciat că nu se impune executarea pedepsei închisorii în regim de detenție, opțiunea de individualizare judiciară fiind conform ambelor reglementări suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Rămâne a se stabili care dintre cele două instituții este mai favorabilă pentru inculpat.
Or, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere – Codul penal 1969 este mai favorabilă decât suspendarea executării sub supraveghere – Codul penal 2009, în condițiile în care inculpatul nu este obligat să desfășoare o activitate neremunerată în folosul comunității și, la împlinirea termenului de încercare, este reabilitat de drept dacă nu a mai săvârșit o altă infracțiune și dacă nu a încălcat cu rea-credință măsurile de supraveghere ; în schimb, în cazul suspendării executării sub supraveghere conform Codului penal 2009 la împlinirea termenului de supraveghere pedeapsa se consideră executată, din acest moment începând să curgă termenul de reabilitare de drept comun.
Prin urmare, legea veche este mai favorabilă și va ultraactiva, astfel că, în baza art.386 alin.1 C.proc.pen., din oficiu, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art.192 alin.1 și 2 C.pen. cu aplicare art.5 C.pen. 2009 în infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1 și 2 C.pen. 1969 cu reținerea art.5 C.pen. 2009.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere, pe lângă atingerea scopului pedepselor stabilit de art.52 C.pen, și dispozițiile art.72 C.pen, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Referitor la pericolul social abstract al faptei, instanța a reținut că legiuitorul a prevăzut o pedeapsă ridicată, mai ales în condițiile în care forma de vinovăție este culpa (de la 2 la 7 ani închisoare – de la 1 an și 4 luni închisoare la 4 ani și 8 luni închisoare cu reținerea art.396 alin.10 C.proc.pen.), ceea ce subliniază protecția deosebită de care beneficiază persoana fizică, titulară a dreptului la viață, drept care nu poate suferi restrângeri de niciun fel, fiind considerat la nivel european un drept absolut.
În concret, inculpatul a efectuat o manevră de întoarcere deosebit de periculoasă relevată în special de tipul de vehicul condus de acesta, respectiv o automacara de dimensiuni apreciabile care se deplasează cu viteză scăzută (pe o porțiune de drum cu un regim legal de viteză totuși ridicat – 70 km/h), greu de manevrat și cu elemente minime de protecție în cazul unui impact cu un alt autoturism sau, ca în cazul de față, cu o motocicletă.
În aceste condiții, nu doar că inculpatul a decis să efectueze întoarcerea, dar a considerat că o poate face în siguranță de pe banda a II-a, poziționându-se în premomentul impactului perpendicular pe axul drumului și pe banda a III-a de circulație, anulând orice șanse pentru victimă de a putea evita accidentul, deși ar fi putut întoarce fără nicio problemă la primul sens giratoriu. De altfel, cel mai probabil, victima nici nu se aștepta la o asemenea manevră, considerând în mod rezonabil că automacaraua își va continua deplasarea pe banda a II-a, mai ales că circula cu viteză redusă, astfel că a apreciat că se poate deplasa în siguranță pe banda nr.III.
Defunctul P. P.-A. avea doar 20 de ani la data decesului și, din raportul medico-legal de necropsie, a avut leziuni de o gravitate deosebită, reușind să supraviețuiască timp de 38 de zile de la producerea accidentului ca urmare a eforturilor medicilor. Suferințele defunctului, expuse în raport, au fost extraordinare (tânărul având momente de luciditate și conștiență), fiind supus la numeroase intervenții chirurgicale, inclusiv părinții donând grefe de piele pentru a încerca salvarea fiului lor, însă evoluția stării de sănătate a condus în final la decesul pacientului, fiind salvat de la un stop cardiac cu doar 2 zile înainte.
În legătură cu persoana inculpatului, instanța a reținut că acesta are 62 de ani, este căsătorit, studii medii, de profesie macaragiu, cu loc de muncă și fără antecedente penale, având o experiență vastă în domeniul în care își desfășura activitatea. Inculpatul s-a implicat de asemenea în salvarea victimei, sens în care fiul acestuia și colegii lui au donat sânge la Centrul Regional de Transfuzii Sanguine C.. Inculpatul este așadar o persoană integrată în societate, astfel cum rezultă și din caracterizările depuse la dosar și, deși a avut o poziție oarecum nesinceră în cursul urmăririi penale, în fața instanței inculpatul a recunoscut fapta ce i se reține în sarcină, cele declarate coroborându-se cu restul probelor administrate în cauză.
În fața instanței inculpatul a avut o atitudine sinceră de regret, după cum rezultă și din ultimul cuvânt.
Punând în balanță aspectele ce țin de gravitatea faptei cu cele ce țin de persoana inculpatului, instanța consideră că o pedeapsă orientată sub jumătatea intervalului de individualizare este suficientă pentru realizarea scopului pedepsei – prevenirea săvârșirii de infracțiuni și reinserția condamnatului prin conștientizarea deplină de către acesta a urmărilor faptei sale.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în raport de cele expuse referitoare la gravitatea faptei și persoana inculpatului, instanța a considerat că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse fără privarea de libertate a acestuia, pronunțarea prezentei condamnări constituind un avertisment ce îl va determina să nu mai săvârșească infracțiuni și să respecte pe viitor normele privind circulație pe drumurile publice, evident în măsura în care își va recăpăta dreptul de a conduce autovehicule. În plus, sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art.861 C.pen. 1969, pedeapsa stabilită fiind mai mică de 4 ani închisoare (2 ani și 3 luni închisoare), inculpatul neavând antecedente penale.
Instanța a considerat că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu este oportună, deși atât reprezentantul Ministerului Public, cât și avocatul inculpatului au solicitat-o. Un minim de obligații pe care inculpatul să le respecte pe parcursul termenului de încercare nu reprezintă o sarcină exorbitantă pentru acesta în raport de gravitatea faptei, suferințele pe care le-a îndurat defunctul și pe care le îndură în continuare părinții acestuia, avocatul persoanelor vătămate solicitând chiar o pedeapsă cu executare. Or, atitudinea procesuală a victimelor infracțiunii nu trebuie să fie ignorată în astfel de cazuri, pentru că, în definitiv, rolul instanței este acela de a stabili un echilibru între fapta comisă și urmările acesteia, urmări care sunt resimțite tocmai de persoanele vătămate.
Împotriva sentinței penale nr. 1129/09.10.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ a declarat apel inculpatul P. N., care a solicitat reducerea pedepsei aplicate, suspendarea condiționată a executării pedepsei și înlăturarea dispoziției de prelevare a probelor biologice de sânge.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelant, precum și din oficiu, conform art. 420 C. Pr. P.., curtea constată că apelul declarat de inculpatul P. N. este fondat.
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului P. N., fiind îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei soluții de condamnare. De altfel, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, solicitând judecarea potrivit procedurii prevăzută de art. 375Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii, exclusiv pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speța prezentă oferă elemente suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Sub aspectul stării de fapt se constată că în data de 26.09.2013, în jurul orei 14:30, inculpatul P. N. a condus automacaraua marca Terex cu numărul de înregistrare CT-0985 pe . turistică Mamaia și a schimbat banda de circulație fără a se asigura (a trecut de pe banda a II-a pe banda a III-a), cu intenția de a efectua manevra de întoarcere (încălcând dispozițiile art.54 din OUG nr.195/2002 republicată, art.77 și 126 lit.e din Regulamentul de aplicare al OUG nr.195/2002 aprobat prin HG nr.1391/2006), intrând astfel în coliziune cu motocicleta marca Harley Davidson cu numărul de înmatriculare_ condusă în același sens de numitul P. P.-A. care a suferit vătămări corporale care au dus la decesul său, la data de 02.11.2013, astfel cum rezultă din raportul medico-legal de necropsie nr.A_ din data de 24.03.2013 al Institutului Național de Medicină Legală „M. Minovici” București, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.1 și 2 Cod penal din 1968 cu aplicarea art.5 Cod penal.
În apel nu au fost contestate starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului, solicitarea din apel vizând majorarea pedepsei aplicate.
La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Pentru a stabili în concret pedeapsa, trebuie avut în vedere că pedeapsa este o măsura de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni; de asemenea, instanța trebuie să țină cont și de faptul că prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, fără însă ca executarea pedepsei să cauzeze suferințe fizice si nici sa înjosească persoana condamnatului.
Infracțiunea comisă de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere circumstanțele concrete în care a fost comisă, însă datele cu privire la persoana inculpatului indică elemente pozitive, iar conduita procesuală a fost sinceră.
Inculpatul P. N. a comis infracțiunea din culpă, însă încălcarea normelor privind circulația pe drumurile publice este gravă, accidentul rutier s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, care a schimbat banda de circulație fără a se asigura și avea în intenție să efectueze o manevră de întoarcere cu încălcarea marcajului longitudinal dublu; în urma accidentului rutier și-a pierdut viața o persoană tânără.
Circumstanțele producerii accidentului rutier și urmarea produsă, chiar pe fondul unor date personale favorabile și a unei conduite procesuale sincere, nu justifică reducerea pedepsei, care oricum este apropiată de minimul special redus în condițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală. O pedeapsa mai redusă nu ar reflecta pe deplin gravitatea faptei și nu ar asigura atingerea scopului preventiv educativ al pedepsei.
Relativ la individualizarea modalității de executare a pedepsei, curtea constată că nu este necesară exercitarea unei supravegheri a inculpatului pe durata termenului de încercare, astfel că este suficientă suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Prima instanță a stabilit o pedeapsă cu închisoarea cu un regim de executare neprivativ de libertate, care implică respectarea unor obligații și o supraveghere exercitată prin intermediul serviciului de probațiune.
În concret, distincția dintre suspendarea condiționată și suspendarea sub supraveghere este dată în cauză de obligațiile impuse în cazul suspendării sub supraveghere, termenul de încercare stabilit de prima instanță fiind identic cu cel rezultat în cazul suspendării condiționate.
Prima instanță a aplicat această modalitate de individualizare prin referire la solicitarea persoanelor vătămate, care doreau chiar o pedeapsă privativă de libertate. Fără a ignora suferința resimțită de părinții victimei, în alegerea uneia din cele două modalități neprivative de executare a pedepsei închisorii instanța trebuie să analizeze în ce măsura una din cele două modalități sau ambele pot asigura realiza scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Astfel cum a arătat și prima instanță, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, și-a asumat răspunderea penală pentru fapta comisă și necesitatea sancționării sale, ceea ce indică o conștientizare a gravității faptei. Inculpatul aree vârsta de 62 de ani, este căsătorit, studii medii, de profesie macaragiu, cu loc de muncă, fără antecedente penale, cu o experiență vastă în domeniul în care își desfășura activitatea, s-a implicat de asemenea în salvarea victimei, este integrat social și și-a manifestat regretul pentru fapta comisă.
Circumstanțele personale ale inculpatului, conduita procesuală sinceră, experiența de viața îi permit acestuia să realizeze gravitatea faptei comise și să aibă pe viitor un comportament care să nu intre în conflict cu legea penală, așa încât nu se justifică aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsie, scopul pedepsei putând fi atins și prin suspendarea condiționată.
Astfel, curtea apreciază întemeiată solicitarea inculpatului de aplicare a unei pedepse cu închisoarea în regimul suspendării condiționate a executării pedepsei.
De asemenea, nu este necesară nici aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. 1 raportat la art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008 privind prelevarea probelor biologice de la inculpat, critica inculpatului fiind întemeiată.
Conform art. 3 din Legea nr. 76/2008, infracțiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege. Din cuprinsul acestei dispoziții rezultă caracterul facultativ al recoltării probelor biologice, al căror scop este, conform art. 1, prevenirea și combaterea unor categorii de infracțiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, în special dreptului la viață și la integritate fizică și psihică, precum și pentru identificarea cadavrelor cu identitate necunoscută, a persoanelor dispărute sau a persoanelor decedate în urma catastrofelor naturale, a accidentelor în masă, a infracțiunilor de omor sau a actelor de terorism.
Măsura prelevării probelor biologice trebuie dispusă în ipoteza în care se apreciază necesară din perspectiva scopului pentru care se constituie baza de date și este considerată o ingerință proporțională scopului urmărit. Curtea constată că inculpatul a comis o infracțiune din culpă, nu este cunoscut cu antecedente penale ori cu o predispoziție către comiterea de fapte antisociale prin care să aducă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, acuzația penală din prezenta cauză fiind un accident izolat în viața inculpatului.
Ca atare, curtea nu consideră necesară prelevarea probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., în raport de scopul urmărit, dat fiind că riscul comiterii altor infracțiuni de inculpat este redus, urmând a se înlătura dispoziția primei instanțe.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se va admite apelul declarat de inculpatul P. N. împotriva sentinței penale nr. 1129/09.10.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală se va desființa în parte sentința penală apelată și, rejudecând, în baza art. 81 Cod penal din 1968 se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată inculpatului P. N. pe o perioadă de 4 ani și 3 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1968.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1968 se va constata suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a ,b Cod penal din 1968 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1968 a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Se va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 861 , art. 863, art. 864 Cod penal din 1968 privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Se va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. 1 raportat la art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
Va fi respinsă ca neîntemeiată cererea persoanelor vătămate P. E. A. și P. E. M. privind acordarea cheltuielilor judiciare, având în vedere soluția de admitere a apelului inculpatului, care exclude culpa procesuală a acestuia, iar acesta era singurul temei al acordării cheltuielilor judiciare, în raport de dispozițiile art. 276 alin. 6 Cod procedură penală raportat la art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă.
În baza art. 272 Cod procedură penală suma de 100 lei, reprezentând onorariu parțial apărător desemnat din oficiu - avocat R. E. V. se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de inculpatul P. N. împotriva sentinței penale nr. 1129/09.10.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând:
În baza art. 81 Cod penal din 1968 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată inculpatului P. N. pe o perioadă de 4 ani și 3 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1968.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1968 constată suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a ,b Cod penal din 1968 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1968 a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 861 , art. 863, art. 864 Cod penal din 1968 privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. 1 raportat la art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Respinge ca neîntemeiată cererea persoanelor vătămate P. E. A. și P. E. M. privind acordarea cheltuielilor judiciare.
În baza art. 272 Cod procedură penală suma de 100 lei, reprezentând onorariu parțial apărător desemnat din oficiu - avocat R. E. V. se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.12.2015.
Președinte,Judecător,
M. D. M. C. C.
Grefier,
C. A.
Jud.fond V.M.
Red.dec.jud.M.D.M./10 ex./21.12.2015
| ← Efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos. Art.250... | Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... → |
|---|
