Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 520/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 520/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 03-06-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 520/P
Ședința publică de la 03.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – D. I. N.
Judecător – A. I.
Cu participare: Grefier – M. V.
Ministerul Public prin procuror R. G. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare apelul penal declarat împotriva sentinței penale nr. 26 din data de 24.02.2015 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr. _ de inculpatul C. S., CNP:_, născut la 12.07.1978 în localitatea Tulcea, domiciliat în Tulcea, ., ., ., jud. Tulcea, trimis în judecată prin rechizitoriul nr.106/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289, alin. 1 C.pen.anterior, art. 323 C.pen., art. 246 C.pen.anterior, cu referire la art. 132 din legea nr. 78/2000, art. 289, alin. 1 C.pen.anterior, art. 323 C.pen., art. 289, alin. 1 C.pen. raportat la art. 7, lit. c din legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35, alin. 1 C.pen., fiecare cu aplicarea art. 5 C.pen. și toate cu aplicarea art. 38, alin. 1 C.pen.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 03.06.2015, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 26 din data de 24.02.2015 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr. _, s-a hotărât:
„În temeiul art. 386, alin. 1 c.pr.pen.;
Dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor de uz de fals reținute în sarcina inculpatului C. S., CNP:_, născut la 12.07.1978 în localitatea Tulcea, domiciliat în Tulcea, ., . din infracțiunea prevăzută de art. 323 c.pen. în infracțiunea prevăzută de art. 291 c.pen.anterior, cu aplic. art. 5 c.pen.
Dispune schimbarea încadrării juridice a faptei de luare de mită reținută în sarcina inculpatului C. S. din infracțiunea prevăzută de art. 289, alin. 1 c.pen., raportat la art. 7, lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35, alin. 1 c.pen. în infracțiunea prevăzută de art. 254, alin. 1 și 2 c.pen.anterior, raportat la art. 7, alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41, alin. 2 c.pen.anterior și art. 5 c.pen.
În temeiul art. 289, alin. 1 c.pen.anterior, cu aplic. art. 5 c.pen.;
Condamnă pe inculpatul C. S. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 291 c.pen.anterior, cu aplic. art. 5 c.pen.;
Condamnă pe inculpatul C. S. la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În temeiul art. 246 c.pen.anterior, cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 c.pen.;
Condamnă pe inculpatul C. S. la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 289, alin. 1 c.pen.anterior, cu aplic. art. 5 c.pen.;
Condamnă pe inculpatul C. S. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 291 c.pen.anterior, cu aplic. art. 5 c.pen.;
Condamnă pe inculpatul C. S. la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În temeiul art. 254, alin. 1 și 2 c.pen.anterior, raportat la art. 7, alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41, alin. 2 c.pen.anterior și art. 5 c.pen.;
Condamnă pe inculpatul C. S. la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 65, alin. 2 c.pen.anterior cu referire la art. 254, alin. 2 c.pen.anterior, cu aplic. art. 5 c.pen.;
Aplică inculpatului C. S. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64, lit. a, teza a II-a și lit. b c.pen.anterior pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 33 – 34 c.pen.anterior, cu aplic. art. 5 c.pen.;
Contopește pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64, lit. a, teza a II-a și lit. b c.pen.anterior, ce va fi sporită la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64, lit. a, teza a II-a și lit. b c.pen.anterior, pedeapsă ce va fi executată de inculpat.
Interzice inculpatului C. S. drepturile prevăzute de art. 64, lit. a, teza a II-a și b c.pen.anterior pe durata prevăzută de art. 71 c.pen.anterior, ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 254, alin. 3 c.pen.anterior, cu aplic. art. 5 c.pen.;
Dispune confiscarea de la inculpatul C. S. a sumei de 150,65 lei, reprezentând contravaloarea cantității de 24,86 l motorină primită cu titlul de mită.
În temeiul art. 256 c.pr.pen.;
Dispune anularea procesului-verbal ., nr._/31 octombrie 2012 întocmit de inculpatul C. S..
În temeiul art. 274, alin. 1 c.pr.pen.;
Obligă inculpatul C. S. la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.”
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 10.07.2011, inculpatul C. S. și martorul C. D., având calitatea de agenți de poliție în cadrul Serviciului Rutier al I.P.J. Tulcea, au fost planificați să execute serviciul pe autospeciala cu numărul de înmatriculare_ dotată cu aparat radar, având ca atribuții supravegherea traficului rutier pe DN22/E87, între mun. Tulcea și loc. Zebil.
În jurul orelor 1524, cei doi agenți de poliție se deplasau prin dreptul intersecției DN22/E87 cu DN22A, loc în care inculpatul C. S., care conducea mașina de serviciu, a activat aparatul radar. După depășirea intersecției, în zona km 188, din sensul opus deplasării mașinii de poliție, circula autoturismul marca Bentley, cu numărul de înmatriculare_, iar aparatul radar a înregistrat la acesta viteza de 168 km/h. Inculpatul a întors imediat autoturismul de serviciu și a pornit în urmărirea autoturismului care depășise viteza legală, activând totodată mijloacele acustice și luminoase de avertizare ale autospecialei. Urmărirea autoturismului respectiv s-a desfășurat pe o distanță de aproximativ 3–4 km, în intervalul de timp cuprins între orele 1524,26 - 1530, timp în care mașina de poliție nu a realizat nicio oprire și în care a avut contact vizual aproape permanent cu autoturismul urmărit.
În zona km 182, în direcția municipiului Tulcea, mașina poliției a ajuns din urmă autoturismul cu numărul de înmatriculare_, al cărui conducător a fost avertizat prin portavoce să oprească în afara părții carosabile pentru control. La un moment dat, autoturismul urmărit a oprit pe partea stângă a carosabilului în direcția Tulcea și ambii agenți de poliție au observat cum de la volan a coborât un bărbat în vârstă de aproximativ 30 de ani, pe care agentul de poliție C. D. l-a recunoscut, fără echivoc, ca fiind martorul PUFLENE THEO – S., domiciliat în municipiul Tulcea, pe care îl cunoștea foarte bine în baza unei relații mai vechi.
Din mașina poliției a coborât inculpatul C. S., care s-a deplasat la conducătorul auto, și-a declinat calitatea, însă numitul PUFLENE THEO – S. a dat dovadă de o atitudine recalcitrantă, reproșându-i agentului de poliție că l-a oprit fără motiv. La solicitarea agentului de poliție de a se identifica și de a-și prezenta documentele de identitate, PUFLENE THEO – S. a spus că nu are documentele solicitate asupra sa. Agentul de poliție a insistat, aducându-i la cunoștință conducătorului auto că motivul opririi sale a fost depășirea vitezei legale. PUFLENE THEO – S. a solicitat să fie lăsat să dea un telefon, ceea ce a și făcut.
La un moment dat, agentul de poliție C. D. a coborât din mașina de serviciu pentru a-i înmâna colegului său telefonul personal, care sunase, și a fost văzut de către PUFLENE THEO – S., iar între aceștia a avut loc o discuție neprincipială din care a rezultat că se cunoșteau foarte bine și că, la momentul respectiv, se aflau într-o stare conflictuală. Agentul de poliție C. S. a avut o discuție telefonică cu șeful I.P.J. Tulcea, comisarul șef Ș. V. și, în acest timp, agentul de poliție C. D. s-a deplasat în fața autoturismului cu numărul de înmatriculare_ pentru a-l împiedica să părăsească zona, având în vedere atitudinea vădit necooperantă și agresivă verbal a numitului PUFLENE THEO – S..
După terminarea discuției telefonice, care a avut loc în autoturismul de serviciu, agentul de poliție C. S. s-a deplasat din nou în dreptul șoferului autoturismului oprit pentru a insista în vederea obținerii datelor sale de identificare. La un moment dat, când PUFLENE THEO S. i-a spus inculpatului să scrie că se numește PUFLENE THEO, C. D. a plecat din fața autoturismului oprit, iar PUFLENE THEO – S. s-a urcat la volan, a pus în mișcare autoturismul și a părăsit zona. Agenții de poliție au urmărit autoturismul cu mașina de poliție până la ., fără a-l putea opri.
A doua zi, inculpatul C. S. a procedat la identificarea proprietarului autoturismului_ ca fiind societatea LE F. S.R.L. Tulcea, căreia i s-a emis o adresă pentru comunicarea datelor de identificare ale persoanei care a condus la data de 10.07.2011, orele 1524, autoturismul și a mai revenit cu încă două adrese, iar pe una dintre acestea a scris olograf următoarea sintagmă „ persoană de sex masculin aproximativ 35 ani”, ceea ce dovedea, o dată în plus, convingerea inculpatului că, la momentul comiterii contravenției, la volan se afla bărbatul care a coborât din mașină.
La data de 08.08.2011, S.C. LE F. S.R.L. a expediat prin fax către I.P.J. Tulcea adresa înaintată, pe care a precizat numele conducătorului auto ca fiind C. N. L., împreună cu copiile cărții de identitate ale acesteia și ale permisului de conducere. Adresa a fost completată de către angajata societății M. V., la indicațiile lui PUFLENE THEO – S., fiul administratorului societății PUFLENE M., iar acesta din urmă a semnat înscrisul respectiv.
La data de 28.11.2011, agentul de poliție C. S. a întocmit și emis procesul – verbal de sancționare contravențională . nr._ din data de 28.11.2011 pe numele numitei C. N. L., pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121 al. 1 din H.G. nr. 1321/2006, constând în faptul că a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN 22, în dreptul km 188, cu o viteză de 168 km/h., în contradicție flagrantă cu situația de fapt din teren, care a stabilit că din momentul în care autoturismul_ a fost depistat în trafic cu viteza nelegală și până la momentul opririi sale, a fost urmărit fără întrerupere de către mașina de poliție, iar de la volan a coborât un bărbat a cărui identitate putea fi stabilită cu ușurință la fața locului și cu atât mai facil până la data încheierii procesului-verbal de sancționare contravențională, respectiv 28.11.2011, la mai bine de 4 luni de la data comiterii contravenției.
Susținerea inculpatului, reținută și în actul de sesizare, cum că PUFLENE THEO S. i-ar fi spus că altcineva ar fi condus autoturismul, nu a fost dovedită în cauză.
De asemenea, nici susținerea inculpatului cum că între momentul surprinderii pe aparatul radar și momentul opririi autoturismului de către PUFLENE THEO S. acest autoturism ar fi putut fi condus și de altcineva nu poate fi reținută în cauză, din declarațiile lui PUFLENE THEO S. și al soției acestuia rezultând că în autoturism nu mai erau alte persoane (cu excepția lor), iar soția lui PUFLENE THEO S. nu a condus autoturismul în acea zi.
În cauză s-a dovedit că, în acea zi, autoturismul respectiv fusese condus de numita C. N. L., însă doar până în localitatea Baia, persoana respectivă, împreună cu fiul său, coborând apoi în localitatea M. K., anterior surprinderii autoturismului de către aparatul radar.
Referitor la susținerea inculpatului că PUFLENE THEO S., PUFLENE G., C. N. L. și C. D. au dat declarațiile în calitate de suspect sau în timp ce erau cercetați în cauză, Tribunalul arată că aceleași persoane au fost audiate, în calitate de martori, în fața instanței, când nu mai erau cercetate în cauză și când și-aumenținut declarațiile date la urmărirea penală, reluînd și în fața instanței cele întâmplate.
În drept, fapta inculpatului C. S. de a-și exercita cu știință, în mod abuziv, atribuțiile de serviciu în sensul de a întocmi în fals procesul – verbal de sancționare contravențională . nr._ din data de 28.11.2011 pentru numita C. N. - L., prin care a fost aplicată amenda contravențională în cuantum de 603 lei și suspendarea dreptului de a mai conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile pentru că la data de 10.07.2011, pe DN 22 / E 87, Km 188, în afara loc. M. K. către mun. Tulcea, a condus autoturismul marca Bentley cu numărul de înmatriculare_, proprietate S.C. LE F. S.R.L. Tulcea, cu viteza de 168km/h, în condițiile în care numitul PUFLENE THEO – S. a fost cel care a condus autoturismul respectiv cu viteza peste limita legală la data și zona indicate mai sus, de a preda actul fals la serviciul specializat din cadrul I.P.J. Tulcea în vederea producerii de consecințe juridice, cu scopul de a obține pentru PUFLENE THEO - S. un folos necuvenit și anume dreptul de a conduce pe drumurile publice și de a aduce atingere intereselor legale ale numitei C. N. L. căreia i-a fost suspendat dreptul de a mai conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, constituie infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289, al. 1 c.pen.anterior, uz de fals prevăzută de art. 291 c.pen.anterior și abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 c.pen.anterior, cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000, fiecare infracțiune cu aplic. art. 5 c.pen.
Referitor la încadrarea juridică a faptei, Tribunalul constată că toate faptele reținute inculpatului au fost comise anterior datei de 1 februarie 2014, data intrării în vigoare a Noului Cod penal.
Având în vedere și decizia nr. 265/6 mai 2014 a Curții Constituționale, Tribunalul consideră că, în cauză, legea penală mai favorabilă este Codul penal anterior deoarece, cu excepția infracțiunii de abuz în serviciu, pentru celelalte infracțiuni limitele de pedeapsă din Codul penal nou sunt mai mari, iar tratamentul penal al concursului de infracțiuni este mult mai grav în Noul Cod penal, fiind obligatorie aplicarea unui spor de pedeapsă de 1/3 din totalul tuturor pedepselor stabilite, mai puțin pedeapsa cea mai grea.
Așa fiind, în cauză se impune schimbarea încadrării juridice în ce privește infracțiunile de uz de fals din infracțiunea prevăzută de art. 323 c.pen., în infracțiunea prevăzută de art. 291 c.pen.anterior, cu aplic. art. 5 c.pen.
Vinovăția inculpatului rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv, C. D., PUFLENE THEO-S., PUFLENE G., C. N. L. și C. D., înregistrarea video efectuată cu aparatul radar aflat pe autospeciala de serviciu cu numărul de înmatriculare_ în data de 10.07.2011, pe baza căreia a fost întocmit procesul – verbal din data de 03.04.2012, de redare în formă scrisă a imaginilor înregistrate și înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Prin încheierea procesului-verbal de sancționare contravențională fals, inculpatul a creat o situație favorabilă pentru PUFLENE THEO - S. care nu a fost sancționat potrivit legii, dar, în schimb, a adus atingere intereselor legale ale numitei C. N. L.. Aceasta din urmă nu s-a constituit parte civilă în cauză.
La data de 31.10.2012, între orele 08,00 - 16,00, inculpatul C. S., agent principal de poliție în cadrul I.P.J. Tulcea - Serviciul Poliției Rutiere, și-a desfășurat activitatea de serviciu împreună cu martorul C. D., agent șef adj. din cadrul aceleiași structuri, pe autospeciala MAI_. Echipajul format din cei doi agenți de poliție era staționat la . dinspre localitatea Cataloi, la post control PECO, având ca atribuții oprirea și sancționarea conducătorilor auto care circulau cu viteză peste limita legală pe tronsonul de drum DN22 E87, între km 178 – 184, unde viteza era restricționată la 50 km/h, iar depășirea era interzisă.
Agentul de poliție T. S., din cadrul I.P.J. Tulcea - Serviciul Poliției Rutiere, se deplasa pe această rută, la volanul autospecialei MAI_, prevăzută cu aparat radar, în scopul depistării abaterilor din trafic.
La ora 1444,08, aparatul radar a interceptat autoturismul marca Skoda, cu numărul de înmatriculare_, având la volan un bărbat, care circula cu o viteză de 121 km/h. Agentul de poliție T. S. a efectuat imediat o manevră de întoarcere și a urmărit permanent autoturismul respectiv care s-a îndreptat către mun. Tulcea, apoi a transmis datele mașinii echipajului fix de poliție pentru a proceda la oprirea și sancționarea conducătorului auto.
Inculpatul C. S. a efectuat semnal regulamentar de oprire a autoturismului în mai puțin de un minut, astfel că la ora 1444,42, autoturismul marca Skoda, cu numărul de înmatriculare_, era staționat în fața autospecialei MAI_, fiind filmat în această postură de agentul de poliție T. S..
Inculpatul C. S. s-a îndreptat către conducătorul auto, numitul A. I., căruia i s-a recomandat și i-a solicitat documentele pentru control, aducându-i la cunoștință abaterea comisă și faptul că urmează să îi fie ridicat permisul de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pentru 90 de zile. În autoturismul oprit se afla, pe locul din față dreapta, numita A. A., subordonata lui A. I., ambii fiind angajați ai APIA Baia.
În acele momente, martora A. A. s-a oferit să suporte sancțiunea contravențională, motivat de faptul că șeful acesteia, A. I., făcea naveta pe ruta Tulcea - Baia - C. și avea nevoie de permisul de conducere, iar martorul A. I. a insistat să nu fie sancționat el, ci colega sa de serviciu. Inițial inculpatul a refuzat propunerea și rugămintea celor doi însă, după mai multe insistențe, martorul A. I. a reușit să îl convingă, astfel că inculpatul a completat în fals procesul-verbal de sancționare contravențională . nr._ /31.10.2012, prin care a aplicat față de A. A. o amendă în valoare de 630 lei și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru 90 de zile începând cu data de 15.11.2012 pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121, alin. 1 din H.G. nr. 1321/2006.
Pentru a da o aparență de legalitate sancțiunii contravenționale aplicate, inculpatul C. S. a realizat, în intervalul orar 15.20-15,23, o înregistrare video cu aparatura din dotarea autospecialei MAI_, în care martora A. A. coboară de pe locul din față dreapta al autoturismului Skoda și urcă la volanul mașinii respective.
Inculpatul a insistat, cu această înregistrare, să susțină și în fața instanței că la volanul autoturismului se afla A. A., însă prin aceasta nu face decât să dovedească lipsa sa de sinceritate și încercarea de a induce în eroare instanța de judecată.
Astfel, caracterul „pro domo” al înregistrării rezultă cu certitudine atât din momentul la care a fost realizată (la circa 40 de minute după oprirea autoturismului), dar și din modul în care a fost realizată, cu aparatul radar aflat pe autoturismul pe care îl conducea și nu cu aparatul radar care a surprins contravenția.
De asemenea, martorii A. I. și A. A. au declarat că A. I. este cel care a condus autoturismul respectiv și se afla la volanul său în momentul opririi de către inculpat.
Tot în apărarea sa inculpatul a depus la dosar o înregistrare audio, realizată personal, în care martorii A. I. și A. A. par să susțină că au fost forțați de organele de cercetare penală să recunoască faptul că au oferit inculpatului și o sumă de bani.
Tribunalul constată însă că, pe de o parte, inculpatul nu este acuzat de luare de mită, iar pe de altă parte, martorii A. I. și A. A. au fost audiați și în fața instanței, unde au declarat, sub prestare de jurământ, în ședință publică, cele întâmplate.
În drept, fapta inculpatului C. S. de a întocmi, la data de 31.10.2012, în fals, procesul-verbal de sancționare contravențională ., nr._, în care a atestat în mod nereal că A. A. a comis contravenția prevăzută de art. 121, alin. 1 din H.G nr. 1321/2006, în condițiile în care abaterea a fost săvârșită de către suspectul A. I. și de a preda actul fals la serviciul specializat din cadrul I.P.J. Tulcea în scopul de a produce consecințe juridice, constituie infracțiunile de fals intelectual, prevăzută de art. 289, al. 1 c.pen. anterior și uz de fals prevăzută de art. 291 c.pen.anterior.
Ca și pentru fapta anterioară și pentru aceleași motive, se va dispune schimbarea încadrării juridice în ce privește infracțiunea de uz de fals din infracțiunea prevăzută de art. 323 c.pen., în infracțiunea prevăzută de art. 291 c.pen.anterior, cu aplic. art. 5 c.pen.
Vinovăția inculpatului rezultă din declarațiile martorilor T. S. și C. D., A. I. și A. A., înregistrările video efectuate cu aparatura tehnică montată pe autospecialele de serviciu MAI_ și MAI_, pe baza cărora au fost întocmite procesele – verbale din datele de 13.03.2013 și 14.03.2013 de redare în formă scrisă a imaginilor înregistrate, procesele – verbale de redare a convorbirilor înregistrate în baza ordonanței procurorului nr. 140/P/2013 din data de 04.03.2013, prin care s-a dispus, cu titlu provizoriu, localizarea, interceptarea și înregistrarea pe suport optic a convorbirilor telefonice efectuate de la și către posturile telefonice aparținând persoanelor cercetate C. S. și A. I. și ale numitei A. A. pe o perioadă de 48 de ore, începând cu data de 05.03.2013 – orele 0800, confirmată de către instanță prin încheierea 6/07.03.2013, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul_ și înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Inculpatul C. S. nu a recunoscut comiterea infracțiunilor și a precizat că numiții A. I. și A. A. au susținut, de la bun început, că aceasta din urmă a condus autoturismul, iar pentru a se lămuri a discutat cu agentul de poliție T. S., însă declarațiile sale sunt contrazise de declarațiile martorilor.
Martorii A. I. și A. A. au recunoscut, de la bun început, că l-au rugat insistent pe inculpatul C. S. să fie sancționată A. A. și nu conducătorul auto A. I., însă au precizat că nu i-au oferit vreo sumă de bani cu titlu de mită și nici nu au exercitat presiuni asupra sa.
În seara zilei de 01.11.2012, în timp ce se afla cu martorul P. C. – M., martorul B. M., în calitate de conducător auto al autoturismului proprietate personală, marca Opel, înmatriculat sub nr._, a fost implicat într-un accident de circulație pe raza ., urmat de decesul victimei P. I., în vârstă de 41 ani.
Cercetările de la fața locului au fost efectuate de către cms. șef C. I., agentul principal de poliție C. S. și tehnicianul criminalist DANILENCU D. din cadrul I.P.J. Tulcea – Serviciul Poliției Rutiere, care au semnat procesul – verbal de cercetare.
Pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea a fost înregistrată, sub nr. unic 5520/P/2012, cauza penală având ca obiect cercetarea numitului B. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 179 c.pen., iar cercetările, în faza actelor premergătoare, au fost efectuate de către inculpatul C. S., în calitate de organ de cercetare penală, de la data accidentului, până la data de 21.11.2012, când a fost mutat, în interes de serviciu, la Poliția or. Isaccea, jud. Tulcea.
În cursul cercetărilor din perioada 01. – 21.11.2012, la date care nu au putut fi stabilite cu exactitate, inculpatul C. S. i-a solicitat, în repetate rânduri, numitului B. M. suma de 3.000 lei, cu titlu de mită, pentru a administra probe care să conducă la o soluție de netrimitere în judecată a acestuia din urmă.
Martorul B. M. nu a dorit să ofere suma solicitată, având totodată convingerea că nu este vinovat de producerea accidentului și s-a consultat cu prietenul său, martorul N. M., care, la rândul său, l-a prezentat ofițerilor de poliție R. C. și ȚACU C. din cadrul I.P.J. Tulcea, iar aceștia din urmă l-au sfătuit să nu dea mită, ci să îl denunțe pe ag. de poliție C. S.. B. M. a replicat că nu dorește să îi facă rău inculpatului.
Martorul B. M. s-a simțit obligat, însă, să îi ofere inculpatului o cantitate de motorină, pe care o putea obține fraudulos, în virtutea ocupației sale de șofer, motivat de faptul că, la data de 03.11.2012, inculpatul l-a transportat pe B. M. cu autoturismul său personal de la stația PECO PETROM la sediul I.P.J. Tulcea, unde i-a înmânat autorizația de reparație a autoturismului implicat în accident și, ulterior, l-a adus la stația PECO.
În ziua de 8 noiembrie 2012, în intervalul orar 12,30-13,00, martorul și inculpatul s-au reîntâlnit în stația PECO PETROM aparținând S.C. OMV PETROM MARKETING S.A București, situată în mun. Tulcea, ., C. S. sosind la bordul autoturismului proprietate personală, marca FORD MONDEO, de culoare albastră, cu nr. de înmatriculare_, iar B. M. la volanul autotractorului marca DAF, culoare albă, cu nr. de înmatriculare_ .
Martorul B. M. a oprit autotractorul în dreptul pompei de alimentare nr. 9 al stației PECO, iar inculpatul C. S. a oprit autoturismul său în dreptul pompei de alimentare nr. 10. B. M., folosind dispozitivul de alimentare cu motorină al pompei nr. 9, a introdus în rezervorul autoturismului marca FORD MONDEO,_, timp de 1 minut și 33 de secunde, o cantitate de combustibil tip diesel. După alimentarea rezervorului autoturismului FORD MONDEO, martorul B. M. a continuat, cu același dispozitiv de alimentare și fără a opri operațiunea, alimentarea cu combustibil a rezervorului autotractorului marca DAF,_, întreaga cantitate de combustibil alimentată fiind de 220, 74 l motorină. Martorul B. M. a achitat contravaloarea întregii cantități la magazinul stației PECO PETROM cu un instrument de plată electronic(card), aparținând S.C. TRANSPECO LOGISTISC & DISTRIBUTION S.A. București, în valoare de 1.326, 65 lei.
Pe durata întregii operațiuni, cei doi au purtat discuții și s-au despărțit în jurul orelor 13,00, întâlnirea fiind înregistrată de sistemele de înregistrare video aparținând S.C. OMV PETROM MARKETING S.A.
Tot la data de 8 noiembrie 2012, în jurul orelor 13,50, inculpatul C. S. s-a prezentat la aceeași stație PECO PETROM, fiind îmbrăcat în uniforma de polițist, și a luat legătura cu martorul CĂPĂȚĂNĂ I., administratorul S.C. C. CONSULTING S.R.L., care asigură funcționarea stației PECO PETROM, nr. 1 din Tulcea, căruia i-a solicitat prezentarea înregistrărilor efectuate cu dispozitivele video din dotarea stației PECO. Martorul i-a permis agentului de poliție C. S. vizionarea înregistrărilor, scopul real al acestei solicitări fiind de a se asigura că nu existau înregistrări video care să poată conduce la incriminarea sa și a lui B. M. pentru fapta săvârșită mai devreme.
La data de 18.02.2013 s-a realizat un experiment judiciar pentru a se putea stabili ce cantitate putea fi alimentată de la pompa nr. 9 a stație PECO PETROM din mun. Tulcea, situată pe ., timp de 1 minut și 33 de secunde, stabilindu-se că putea fi alimentată, în medie, cantitatea de 24,83 l motorină în valoare de 150,65 lei.
În drept, fapta inculpatului, C. S. de a pretinde, în mod repetat, de la martorul B. M., în perioada 01. – 21.11.2012, suma de 3.000 lei cu titlu de mită, în scopul de a-l favoriza cu ocazia efectuării actelor de cercetare penală din dosarul penal nr. 5520/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, în care acesta din urmă era cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, și de a primi la data de 08.11.2012 o cantitate de combustibil (motorină) de 24,86 l, constituie infracțiunea de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254, alin. 1 c.pen.anterior, raportat la art. 7, lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41, alin. 2 c.pen.anterior și art. 5 c.pen.
Și pentru infracțiunea de luare de mită reținută în sarcina inculpatului, legea mai favorabilă este codul penal anterior, pentru motivele arătate la punctele precedente, astfel că, în temeiul art. 386, alin. 1 c.pr.pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 289, alin. 1 c.pen., raportat la art. 7, lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35, alin. 1 c.pen. în infracțiunea prevăzută de art. 254, alin. 1 și 2 c.pen.anterior, raportat la art. 7, alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41, alin. 2 c.pen.anterior și art. 5 c.pen.
Vinovăția inculpatului rezultă din declarațiile martorilor P. C. M., S. C., C. C. - C., Ț. L., R. C., E. I., ȚACU C., N. M., BANDARICA C., M. G. - L., CĂPĂȚĂNĂ I. și Ț. V., audiați în faza de urmărire penală și ale căror declarații nu au fost contestate de inculpat, înscrisurile depuse la dosarul cauzei, procesele-verbale de redare a convorbirilor înregistrate în baza autorizației nr. 18/29.11.2012, dată prin încheierea nr.44/29.11.2012, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, procesul-verbal încheiat cu ocazia experimentului judiciar din data de 18.02.2013, rapoartele de constatare tehnico-științifică, având ca obiect efectuarea unor examinări privind detecția comportamentului simulat.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii reținută în sarcina sa, precizând că nu a solicitat niciodată vreo sumă de bani de la suspectul B. M. cu titlu de mită, iar cantitatea de motorină pe care a primit-o a reprezentat combustibilul consumat anterior cu ocazia unor deplasări pe care le-a realizat în interesul lui B. M., la insistențele acestuia din urmă, și pentru care a încercat să îi achite contravaloarea.
Atât inculpatul cât și martorul B. M. au fost supuși unor testări cu tehnica poligraf și s-a stabilit că B. M. a avut un comportament sincer, în timp ce inculpatul a prezentat indiciile unui comportament simulat.
Martorul B. M. a susținut că, după producerea accidentului, inculpatul i-a solicitat la data de 03.11.2014, pentru prima dată, suma de 3.000 de lei la ieșirea din sediul I.P.J. Tulcea, apoi, în seara zilei de 05.11.2014, la stația Peco Petrom, iar în seara zilei de 06.11.2012, când a fost căutat de inculpat la aceiași stație peco, s-a ascuns pe axul unei cisterne, aspect confirmat de către martorul E. I., care i-a spus inculpatului că B. M. nu este în stație. Martorul a mai susținut că, în seara zilei de 07.11.2014, inculpatul a revenit la stația peco cu aceiași cerere în timp ce B. M. descărca o cisternă de combustibil, însă acesta din urmă i-a spus să îl lase în pace, mințindu-l că a sesizat D.N.A.
Martorii R. C. și ȚACU C., ofițeri de poliție în cadrul I.P.J. Tulcea, au declarat că, la începutul lunii noiembrie 2012, B. M. le-a fost prezentat de către o cunoștință comună, respectiv, martorul N. M., și le-a povestit că inculpatul i-a solicitat, în repetate rânduri, suma de 3.000 lei în scopul de a-l favoriza în cursul cercetărilor și ambii l-au sfătuit să se adreseze organelor de cercetare abilitate pentru acest gen de infracțiuni, însă de fiecare dată B. M. a replicat că nu dorește să îi facă rău inculpatului.
Cu toate că, în concepția martorului B. M., oferirea cantității de motorină nu reprezenta o mită, ci o plată pentru deplasarea pe care a efectuat-o inculpatul cu mașina sa personală de la stația peco Petrom la sediul I.P.J. Tulcea și înapoi, pentru a-i înmâna autorizația de reparație, în sarcina inculpatului se reține această faptă ca un act material al infracțiunii continuate de luare de mită, deoarece a primit o cantitate de motorină de la un făptuitor într-un dosar în care efectua cercetări în calitate de organ de cercetare penală, pe fondul insistențelor sale de a-i remite suma de 3.000 lei.
În cauză inculpatul a dovedit că a intenționat, ulterior, să-i plătească martorului B. M. suma de 50 lei, reprezentând contravaloarea motorinei, însă plata contravalorii combustibilului ulterior primirii acestuia, nu înlătură răspunderea penală pentru infracțiunea de luare de mită. Aceasta cu atât mai mult cu cât intenția inculpatului de a plăti cei 50 lei a intervenit după ce a primit cantitatea de motorină și după ce a constatat că fapta de luare de mită fusese înregistrată de camerele de supraveghere ale stației PECO.
De asemenea, Tribunalul reține că inculpatul a primit aproximativ 25 l de motorină pentru că (așa cum se susține) l-a transportat pe martor în două locații aflate în mun. Tulcea, la doar câțiva kilometri una de alta. Or, este de notorietate că, pentru câțiva kilometri de deplasare cu un autoturism diesel, chiar și prin oraș, nu este necesară o cantitate de 25 l motorină ci, cel mult 1-2 l.
În același sens, Tribunalul mai arată că inculpatul, în calitatea sa de organ de cercetare penală (chiar și pentru faza actelor premergătoare), avea obligația morală și deontologică de a se abține a primi de la persoana cercetată vreun fel de bun sau sumă de bani, indiferent cu ce titlu.
Inculpatul a mai susținut, în apărarea sa, că vizitele pe care i le-a făcut martorului B. M. la locul său de muncă erau justificate prin solicitarea de către inculpat a numelor unor martori ce urmau a fi audiați în dosarul penal în care B. M. era cercetat pentru ucidere din culpă.
Această susținere este contrazisă atât cu declarația martorului B. M., care arată că la accidentul său nu a fost prezent decât un martor, cât și cu cercetările efectuate în dosarul penal al martorului, din care nu rezultă o astfel de solicitare de martori.
În altă ordine de idei, inculpatul însuși se contrazice atunci când susține că, pe de o parte, în zilele respective a cerut lui B. M. numele unor martori, iar pe de altă parte că în dosarul respectiv el nu avea nicio atribuție și că a înaintat dosarul la P. pe data de 5 sau 6 noiembrie 2012.
Inculpatul nu a justificat, astfel, care era interesul său în a audia martori în favoarea lui B. M., în condițiile în care acesta, în calitate de făptuitor, nu dorea să propună astfel de martori, iar inculpatul nu avea atribuții de cercetare penală în respectivul dosar (cum a susținut).
Tribunalul a mai reținut că, în cazul infracțiunii de luare de mită, simpla pretindere a unei sume de bani, folos material sau alte bunuri, fără a fi urmată de primirea acelei sume de bani, folos sau bun, este suficientă pentru existența infracțiunii.
De asemenea, simplul fapt că autorul infracțiunii nu respinge propunerea de dare a unei sume de bani, bun sau folos este suficient pentru existența infracțiunii de luare de mită.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul C. S..
În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului C. S. s-a criticat sentința instanței de fond pentru netemeinicie și pentru nelegalitate.
Cu privire la netemeinica hotărârii, s-a invocat eroarea de fapt, eliminând greșita evaluare a probelor în urmărirea penală, în sensul că persoanele pe care instanța de fond le-a considerat ca având calitate de martori, au avut interes în acest proces penal prin poziția avută, respectiv inculpați sau suspecți, solicitându-se a se observa că în dosar au fost puși sub învinuire participanți, complici, investigatori, la faptele reținute în sarcina inculpatului și față de ceilalți suspecți cercetați în cauză, alături de inculpat, s-a renunțat la urmărirea penală prin rechizitoriul prin care a fost trimis în judecată inculpatul, apreciindu-se că, probabil față de lipsa de pericol, aceștia nu trebuie trimiși în judecată.
Referitor la valoarea probantă a declarațiilor persoanelor care au fost învinuite până la întocmirea rechizitoriului, s-a arătat că acestea diferă în conținutul lor, respectivele persoane schimbându-și radical poziția după ce au fost puse sub învinuire.
Astfel, B. M. la început a declarat că nu a dat, nu a promis și în niciun caz nu i s-a solicitat de către inculpat bani sau alte foloase ca urmare a acelor acte prealabile pe care le-a efectuat la 1.11.2012 când a fost delegat să facă cercetări cu privire la acel accident. După aceea a arătat că, având în vedere că inculpatul l-a transportat cu autoturismul personal de la stația peco Petrom la sediul IPJ Tulcea unde i-a înmânat autorizația de reparație a autoturismului implicat în accident și ulterior la adus la stația peco, s-a simțit obligat în timp ce își alimenta camionul pe care îl conducea să introducă pompa de alimentare și în autoturismul inculpatului; respectiva persoană a menționat că ar fi fost vorba de 17-18 litri de motorină, iar faptul că după cinci luni s-a făcut un experiment din care a rezultat că ar fi fost 23 de litri, diferența fiind nesemnificativă; scopul pentru care B. M. a alimentat acea mașină nu poate fi considerat un act material al infracțiunii de luare de mită, ca infracțiune de corupție. Mai mult, arată că în mod constant inculpatul a vrut să-i dea suma de 50 de lei; s-a mai evidențiat că declarația în legătură cu suma de 3000 lei este dată după ce a fost pus sub învinuire pentru dare de mită, la început relatând că nu i s-a cerut nicio sumă de bani, ulterior afirmând, fără o dată precisă și fără a se stabili în mod concret situația că inculpatul i-ar fi pretins această sumă, dar cu un alt scop, respectiv să nu ajungă dosarul în instanță.
S-a susținut că inculpatul trebuie să beneficieze de prezumția de nevinovăție, astfel, îndoiala, incertitudinea să profite acestuia și în niciun caz nu poate constitui un element cert în legătură cu vreun act material care să intre în conținutul infracțiunilor.
Aceeași situație există și la celelalte infracțiuni referitor la aprecierea probelor, acestea fiind obținute în aceleași condiții, lucrătorii de la DGA – Serviciul Teritorial Tulcea care au făcut cercetări obținând punerea sub învinuire a persoanelor pe care tribunalul i-a considerat martori imparțiali în proces.
Cu privire la procesele verbale de constatare, s-a arătat că legiuitorul a scos din sfera dreptului penal aceste contravenții, dându-le o altă reglementare.
În primul rând, constatarea se face în brigadă, de cel puțin doi lucrători de poliție. În acest caz a fost C. D., agent de circulație, care era șeful inculpatului și care la încheierea celor două procese verbale de constatare a participat efectiv; având în vedere că ambii aveau aceeași responsabilitate, a fost încălcat principiul proporționalității, întrucât C. D. nu a fost pus sub învinuire, în cazul acestuia apreciindu-se că acea abatere era pe linie administrativă și nu a fost încălcată nicio dispoziție din regulament.
S-a arătat că inculpatul nu a încălcat nicio sarcină de serviciu cu privire la cele două procese verbale, atribuțiile de serviciu fiind stabilite clar prin regulament, prin normele metodologice privind aplicarea OUG nr. 195/2002, iar în situația în care contravenientul este identificat, procesul verbal se întocmește pe loc și îi este comunicat. În situația în care nu există posibilitatea să fie identificat, singura regulă este a se face corespondență cu proprietarul mașinii pentru a indica pe cel care a condus autovehiculul în respectiva zi.
Faptul că inculpatul și-a îndeplinit îndatoririle de serviciu rezultă și din procedura pe care a parcurs-o. Astfel, intersectându-se la un moment dat cu o mașină care avea viteză mare, a pornit aparatul radar ce a înregistrat viteza respectivei mașini ca fiind de 168 km/h, sens în care a plecat în urmărirea acesteia, reușind să o oprească.
La fel ca inculpatul și C. D. a coborât din mașină, iar conducătorul auto a refuzat să se legitimeze, identificarea contravenientului realizându-se pe baza actului de identitate și a permisului de conducere.
Din declarația numitului Puflene M. rezultă că inculpatul s-a legitimat, că i-a adus la cunoștință faptul că a depășit viteza legală și de asemenea, că i-a solicitat actul de identitate și permisul, însă nu a vrut să i le prezinte, astfel că inculpatul nu putea să întocmească procesul verbal dacă nu avea datele de identificare ale conducătorului auto; mai mult, contravenientul s-a urcat la volan și a pornit cu viteză, iar inculpatul a încercat să îl urmărească, însă la ., a pierdut mașina.
În momentul imediat următor, inculpatul l-a contactat pe inspectorul șef și i-a raportat incidentul petrecut, însă i s-a spus să urmeze procedura prevăzută în normele metodologice; în acest sens, inculpatul a emis adrese la societatea care avea în proprietate autoturismul, de unde i s-a comunicat că la data respectivă mașina fusese condusă pe ruta respectivă de numita C. N., totodată fiindu-i comunicate în copie actul de identitate și permisul de conducere ale acesteia.
În celălalt caz, declarația inculpatului se coroborează cu declarația lui C. D. și cu declarațiile numiților A. A. și A. I., care au arătat că au depășit viteza; câtă vreme A. A. a înaintat actele la control, evident că procesul verbal s-a întocmit, după ce inculpatul a încercat să verifice dacă aceasta are cunoștințe să conducă un autoturism; numitul C. D. avea aceleași obligații ca și inculpatul și a fost de acord cu metoda folosită în încheierea acestor procese verbale.
Prin motivele de apel s-a criticat și calificarea faptelor reținute în sarcina inculpatului; fiind în regimul sancționator al contravențiilor, prin semnarea procesului verbal se consideră că contravenientul și-a însușit în totul conținutul lui, iar contestarea respectivului proces verbal se putea face prin plângere la instanța de judecată, care aprecia asupra legalității și temeiniciei acestor procese verbale de contravenție, însă respectivele persoane nu au făcut plângere la instanță și s-au supus sancțiunilor care le-au fost aplicate.
Cu privire la infracțiunea de fals, s-a arătat că această faptă nu există întrucât celorlalți li s-a reținut fals în declarații chiar dacă nu au fost trimiși în judecată, renunțându-se la urmărirea penală, astfel faptele nu sunt înlăturate; de asemenea, nu pot exista infracțiuni de uz de fals pentru că actul oficial produce efecte, respectiv ceea ce se susține prin uzul de fals, la momentul încheierii; procesele verbale și-au produs efectele la momentul la care au fost încheiate, fiind comunicate părților sancțiunile respective, iar acestea nu le-au contestat.
Referitor la infracțiunea de abuz în serviciu, s-a arătat că nu este vorba de o încălcare a atribuțiilor de serviciu, atribuții care nu pot fi examinate decât în raport de metodologia aplicabilă în cauză, de constatare și de sancționare a contravențiilor.
Cu privire la infracțiunea de luare de mită s-a criticat sentința apelată sub aspectul încadrării juridice, arătându-se că în cauză nu este probat conținutul constitutiv al infracțiunii, respectiv elementul material, urmarea imediată și legătura de cauzalitate, având în vedere că, cantitatea de 17-19 litri motorină nu a fost oferită în scopul îndeplinirii, neîndeplinirii sau interzicerii unui act privitor la îndatoririle de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acelor îndatoriri; s-a mai arătat că declarațiile martorului B. M. (date după punerea acestuia sub învinuire) nu au forță probantă, raportat la interesul acestuia în susținerea proziției sale procesuale; s-a mai precizat că la data reținută ca fiind săvârșită fapta, inculpatul predase la procuror dosarul în care efectuase acte premergătoare de cercetare.
În legătură cu pedeapsa care i-a fost aplicată inculpatului, s-a arătat că este exagerată; la ora actuală, instanțele judecătorești sunt chibzuite în ceea ce privește soluțiile prin raportare la prejudicii considerabile la infracțiuni de corupție, de sute de milioane de euro, aplicând pedepse echilibrate; s-a mai arătat că nu există în alte cauze penale pedepse mai mari aplicate inculpaților pentru astfel de infracțiuni iar instanța trebuie să aprecieze pericolul social a acestor fapte în concret, apărarea contestând ceea ce a reținut tribunalul sub acest aspect, întrucât nu se justifică.
În situația în care instanța de apel va reține unele dintre infracțiuni sau pe toate în sarcina inculpatului, s-a solicitat a se aprecia asupra pericolului minor, aproape nesemnificativ în cazul celor două procese verbale de contravenție, avându-se în vedere soluțiile date la participanți, unde s-a renunțat la urmărirea penală; potrivit principiului proporționalității, trebuie să existe un raport corect între gravitatea faptelor, circumstanțele săvârșirii și măsurilor aplicate inculpatului.
Referitor la circumstanțele atenuante, arată că deși instanța de fond era obligată să le rețină, le-a înlăturat pe motiv că au fost nesincere; nesinceritatea trebuie apreciată în raport de contextul dosarelor, de prezumția de nevinovăție; în acest sens, s-a solicitat a se observa caracterizările de la organul unde a funcționat ani de zile, de unde a obținut calificative bine și foarte bine și niciun fel de abateri, precum și lipsa antecedentelor penale, situația grea a familiei sale.
În consecință, s-a solicitat coborârea pedepselor sub minimul prevăzut de lege, înlăturarea sporului de pedeapsă și să i se dea posibilitatea inculpatului să-și continue viața în stare de libertate, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În faza de judecată a apelului, la termenul din data 28.05.2015, inculpatul C. S. a fost audiat de către instanța de apel.
În apel inculpatul C. S. a depus la dosar acte medicale, caracterizări, certificat de naștere și înscrisuri eliberate de către Asociația „Centrul de psihologie Dela Dunării” privind pe minorul său (f.12-23), dispoziția șefului IPJ Tulcea de încetare a raporturilor de muncă ale inculpatuluii prin demisie (f.24), contractul de muncă al inculpatului încheiat cu o firmă de transport Scherm International Transports (f.25-43).
Examinând sentința apelată în raport de motivele de apel și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul formulat în cauză de către inculpatul C. S. nu este fondat, pentru următoarele:
Prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatului C. S. sub forma intenției directe prev. de art. 16 alin.(3) lit. a) cod penal.
Nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatului C. S. prin care a criticat valoare probantă a declarațiilor persoanelor care au fost învinuite până la întocmirea rechizitoriului.
Astfel, cu privire la declarațiile lui B. M., Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că deși în concepția acestuia oferirea cantității de motorină nu reprezenta o mită, ci o plată pentru deplasarea pe care a efectuat-o inculpatul cu mașina sa personală de la stația peco Petrom la sediul I.P.J. Tulcea și înapoi, pentru a-i înmâna autorizația de reparație, se impunea reținerea acestei fapte ca un act material al infracțiunii continuate de luare de mită, deoarece a primit o cantitate de motorină de la un făptuitor într-un dosar în care efectua cercetări în calitate de organ de cercetare penală, pe fondul insistențelor sale de a-i remite suma de 3.000 lei; intenția inculpatului de a plăti cei 50 lei a intervenit după ce a primit cantitatea de motorină și după ce a constatat că fapta de luare de mită fusese înregistrată de camerele de supraveghere ale stației PECO; de asemenea, instanța de fond a reținut în mod întemeiat că inculpatul a primit aproximativ 25 l de motorină pentru că (așa cum se susține) l-a transportat pe martor în două locații aflate în mun. Tulcea, la doar câțiva kilometri una de alta, fiind însă de notorietate că, pentru câțiva kilometri de deplasare cu un autoturism diesel, chiar și prin oraș, nu este necesară o cantitate de 25 l motorină ci, cel mult 1-2 l; în același sens, inculpatul, în calitatea sa de organ de cercetare penală (chiar și pentru faza actelor premergătoare), avea obligația morală și deontologică de a se abține a primi de la persoana cercetată vreun fel de bun sau sumă de bani, indiferent cu ce titlu.
Curtea constată că nu sunt întemeiate nici motivele de apel ale inculpatului prin care a susținut că nu a mai efectuat nici un act de cercetare penală ulterior înaintării dosarului privind pe B. M. la data de 2 noiembrie 2012 la Serviciului Rutier Tulcea, astfel cum inculpatul a susținut și în declarația dată în fața Curții la termenul din data de 28.05.2015.
În acest sens, Curtea reține că la data de 05.11.2012 inculpatul a audiat pe B. M. și pe martorul I. L. iar la data de 07.11.2012 a audiat pe martorul P. A. C. (f.345, 346, 347 vol. II d.u.p.).
Curtea mai reține că în cazul infracțiunii de luare de mită, simpla pretindere a unei sume de bani, folos material sau alte bunuri, fără a fi urmată de primirea acelei sume de bani, folos sau bun, este suficientă pentru existența infracțiunii; de asemenea, simplul fapt că autorul infracțiunii nu respinge propunerea de dare a unei sume de bani, bun sau folos este suficient pentru existența infracțiunii de luare de mită.
Este evident de ce B. M. inițial nu a dat declarații cu privire la faptul că inculpatul C. S. i-ar fi solicitat o sumă de bani pentru a nu fi trimis în judecată, având în vedere că prin declarațiile pe care le-ar fi dat s-ar fi autoincriminat sub aspectul comiterii infarcțiunii de dare de mită.
În consecință, nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatului C. S. prin care a susținut că declarațiile ulterioare punerii sub învinuire a lui B. M. nu pot fi luate în considerare, Curtea reținând că declarația lui B. M. din 19.09.2013 (f._ vol.II d.u.p.) se coroborează și cu alte mijloace de probă, reflectând astfel situația de fapt adevărată.
Astfel, martorul E. I. (gestionar la stația PETROM OMV nr.1 Tulcea) a declarat că B. M. i-a spus că i-a alimentat autoturismul inculpatului C. S. cu câțiva litri de motorină (f.603-604 vol.II d.u.p.).
De asemenea, martorul E. I. a mai precizat că în data de 08.11.2012 inculpatul C. S. a solicitat vizionarea înregistrărilor video din cadrul stației PECO (f.604 vol.II d.u.p.), acest aspect coroborându-se cu declarația lui B. M. din care reiese că îi spusese anterior inculpatului C. S. că fusese întrebat de ofițeri DGA despre solicitările inculpatului C. S., astfel justificându-se demersurile inculpatului C. S. de a vedea probele care l-ar fi putut incrimina.
Aceleași considerente sunt valabile și pentru declarațiile date de către Puflene Theo S., A. I. și A. A. cu privire la celelalte fapte pentru care inculpatul C. S. a fost trimis în judecată, în sensul că declarațiile date de către aceștia după punerea lor sub învinuire pentru comiterea unor fapte penale (pentru care prin rechizitoriu s-a dispus renunțarea la urmărirea penală sau clasarea – f.16 rechizitoriu) se coroborează cu alte mijloace de probă administrate în cauză, neputându-se astfel reține că nu reflectă adevărata stare de fapt, ci dimpotrivă declarațiile anterioare au fost date în sensul de a nu se autoincrimina pentru comiterea unor fapte penale.
Astfel, Curtea are în vedere:
- cu privire la nesancționarea numitului Puflene Theo S.:
- înregistrarea video efectuată cu aparatul radar aflat pe autospeciala de serviciu cu nr. de înmatriculare TȚ-19-YYB în data de 10.07.2011;
- procesul verbal de redare în formă scrisă a imaginilor înregistrate;
- declarația martorului C. D., agent de poliție care a fost planificat împreună cu inculpatul C. D. în data de 10.07.2011 pentru servciul de supraveghere, îndrumare și control al traficului rutier pe DN 22E87 Tulcea-intersecția Zebil și care a menționat că au plecat cu autovehiculul poliției din dotare în urmărirea autovehiculului marca Bentley cu nr. de înmatriculare_, care fusese înregistrat cu viteza de 160 km/h de către aparatul radar, menționând că au avut contact vizual cu acel autovehicul până la oprirea acestuia iar de la volan a coborât numitul Puflene Theo S.(f.103-105 dosar primă instanță).
Prin urmare, Curtea constată că inculpatul C. S. a fost în măsură să constate că din momentul înregistrării autovehicului marca Bentley cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 160 km/h de către aparatul radar până la oprirea acestuia șoferul acelui autovehicul nu s-a schimbat, astfel că șofer a fost persoana care a coborât de la volan, respectiv numitul Puflene Theo S..
Declarațiile martorilor Puflene Theo S., Puflene G. (soția acestuia) și C. N. vor fi înlăturate ca fiind subiective, având în vedere că susțin versiunea numitului Puflene Theo Steklian în sensul că a permis în zona loc. Baia să conducă autovehiculul său Bentley numitei C. N. până în zona loc. M. K. din jud. Tulcea după care a condus el autovehiculul, această susținere fiind contrazisă de celelalte mijloace de probă din care reiese că autovehiculul Bentley nu a oprit după ce a fost înregistrat de aparatul radar pentru a se schimba șoferul.
Nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatului C. S. în sensul că a respectat procedura privind încheierea procesului verbal de contravenție în condițiile în care deși a constatat personal că șoferul care a condus autovehiculul Bentley în momentul înregistrării cu aparatul radar cu viteza de 160 km/h este numitul Puflene Theo S. (persoană de notorietate publică, fiind astfel ușor de recunoscut de către inculpat), totuși nu a făcut demersuri pentru aflarea datelor personale pentru sancționarea acestuia, ci a sancționat-o pe numita C. N. în urma unei adrese primite de la firma care avea în proprietate acel autovehicul, deși constatase personal că nu aceasta condusese autovehiculul.
Nu sunt întemeiate nici motivele de apel ale inculpatului C. S. prin care a susținut că s-a încălcat principiul proporționalității raportat la faptul că și C. D. avea atribuții privind încheierea procesului verbal de contravenție, Curtea constatând că inculpatul C. S. a înregistrat viteza autovehiculului Bentley (f.103-105 d.u.p.) iar procesul verbal de contravenție se încheie de către organul constator, iar acesta a fost în acest caz inculpatul C. S..
- cu privire la nesancționarea numitului A. I.:
- declarația martorului T. S. care a relatat că în luna septembrie 2012 a înregistrat cu aparatul radar un autoturism marca Skoda cu viteză mare, autovehicul pe care l-a înregistrat video cu apartul radar și deși a constatat că acel autovehicul a fost condus de către un bărbat, în momentul completării registrul radar inculpatul C. S. i-a dictat că acel autoturism a fost condus de către o femeie (f.131-132 dosar primă instanță);
- declarațiile martorilor A. A. și A. I. din care reiese că A. I. a fost cel care a condus autoturismul marca Skoda Superb și i-au propus inculpatului C. S. să rețină că autovehiculul a fost condus de către A. A. pentru a nu i se suspenda permisul de conducere numitului A. I., inculpatul C. S. refuzând inițial dar ulterior acceptând și întocmind procesul verbal de contravenție numuitei A. A.;
- înregistrarea video cu apartul radar din care reise că autoturismul marca Skoda Superb a fost condus de către un bărbat și nu de către o femeie.
Și în acest caz, Curtea reține că deși inculpatul C. S. a constatat personal că autovehiculul marca Skoda Superb a fost condus de către numitul A. I., a fost de acord să întocmescă procesul verbal de contravenție unei alte persoane care nu a condus acel autovehicul, respectiv numitei A. A., pentru a-i nu fi suspendat permisul de conducere al numitului A. I..
Nu sunt întemeiate nici motivele de apel ale inculpatului C. S. prin care a susținut că persoanele sancționate nu au contestat procesele verbale de contravenție întocmite de către inculpatul C. S., Curtea reținând că persoanele sancționate nu aveau interes în contestarea respectivelor procese verbale de contravenție deoarece acestea au fost întocmite cu acordul acestora pentru a nu fi sancționate persoanele care au condus în realitate acele autovehicule, respectiv numiții Puflene Theo S. și A. I. și pentru a nu le fi suspendate permisele acestora de conducere.
Nu sunt întemeiate nici motivele de apel prin care s-a susținut că există fapta de fals intelectual, Curtea reținând că pentru numiții A. A. și A. I. s-a dispus renunțarea la urmărirea penală pentru comiterea infracțiunii de complicitate la fals intelectual, având în vedere că se află la primul conflict cu legea penală și au dat dovadă de atitudine sinceră și cooperantă (f.10 rechizitoriu).
De asemenea, pentru numitul Puflene M. s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul comiterii infracțiunii de fals în declarații referitoare la semnarea adresei către IPJ Tulcea în care a fost indicată ca, conducător auto numita C. Lumința deoarece acesta a semnat adresa respectivă după completarea acestei de către numita M. Viloeta la indicația expresă a numitului Puflene Theo S. fără a avea cunoștință din alte surse de identitatea reală a adevăratului conducător aută (f.5 rechizitoriu).
Față de motivele expuse mai sus, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că fapta inculpatului C. S. de a-și exercita cu știință, în mod abuziv, atribuțiile de serviciu în sensul de a întocmi în fals procesul – verbal de sancționare contravențională . nr._ din data de 28.11.2011 pentru numita C. N. - L., prin care a fost aplicată amenda contravențională în cuantum de 603 lei și suspendarea dreptului de a mai conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile pentru că la data de 10.07.2011, pe DN 22 / E 87, Km 188, în afara loc. M. K. către mun. Tulcea, a condus autoturismul marca Bentley cu numărul de înmatriculare_, proprietate S.C. LE F. S.R.L. Tulcea, cu viteza de 168km/h, în condițiile în care numitul PUFLENE THEO – S. a fost cel care a condus autoturismul respectiv cu viteza peste limita legală la data și zona indicate mai sus, de a preda actul fals la serviciul specializat din cadrul I.P.J. Tulcea în vederea producerii de consecințe juridice, cu scopul de a obține pentru PUFLENE THEO - S. un folos necuvenit și anume dreptul de a conduce pe drumurile publice și de a aduce atingere intereselor legale ale numitei C. N. L. căreia i-a fost suspendat dreptul de a mai conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, constituie infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289, al. 1 c.pen.anterior, uz de fals prevăzută de art. 291 c.pen.anterior și abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 c.pen.anterior, cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000, fiecare infracțiune cu aplic. art. 5 c.pen.
Referitor la încadrarea juridică a faptei, instanța de fond a constatat în mod corect că toate faptele reținute inculpatului au fost comise anterior datei de 1 februarie 2014, data intrării în vigoare a Noului Cod penal.
Având în vedere decizia nr. 265/6 mai 2014 a Curții Constituționale, instanța de fond a reținut în mod întemeiat că, în cauză, legea penală mai favorabilă este Codul penal anterior deoarece, cu excepția infracțiunii de abuz în serviciu, pentru celelalte infracțiuni limitele de pedeapsă din Codul penal nou sunt mai mari, iar tratamentul penal al concursului de infracțiuni este mult mai grav în Noul Cod penal, fiind obligatorie aplicarea unui spor de pedeapsă de 1/3 din totalul tuturor pedepselor stabilite, mai puțin pedeapsa cea mai grea.
Așa fiind, în cauză s-a dispus în mod corect schimbarea încadrării juridice în ce privește infracțiunile de uz de fals din infracțiunea prevăzută de art. 323 c.pen., în infracțiunea prevăzută de art. 291 c.pen.anterior, cu aplic. art. 5 c.pen.
Fapta inculpatului C. S. de a întocmi, la data de 31.10.2012, în fals, procesul-verbal de sancționare contravențională ., nr._, în care a atestat în mod nereal că A. A. a comis contravenția prevăzută de art. 121, alin. 1 din H.G nr. 1321/2006, în condițiile în care abaterea a fost săvârșită de către suspectul A. I. și de a preda actul fals la serviciul specializat din cadrul I.P.J. Tulcea în scopul de a produce consecințe juridice, constituie infracțiunile de fals intelectual, prevăzută de art. 289, al. 1 c.pen. anterior și uz de fals prevăzută de art. 291 c.pen.anterior.
De asemenea, în mod corect, s-a dispus schimbarea încadrării juridice în ce privește infracțiunea de uz de fals din infracțiunea prevăzută de art. 323 c.pen., în infracțiunea prevăzută de art. 291 c.pen.anterior, cu aplic. art. 5 c.pen.
Fapta inculpatului, C. S. de a pretinde, în mod repetat, de la martorul B. M., în perioada 01. – 21.11.2012, suma de 3.000 lei cu titlu de mită, în scopul de a-l favoriza cu ocazia efectuării actelor de cercetare penală din dosarul penal nr. 5520/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, în care acesta din urmă era cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, și de a primi la data de 08.11.2012 o cantitate de combustibil (motorină) de 24,86 l, constituie infracțiunea de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254, alin. 1 c.pen.anterior, raportat la art. 7, lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41, alin. 2 c.pen.anterior și art. 5 c.pen.
Și pentru infracțiunea de luare de mită reținută în sarcina inculpatului, legea mai favorabilă este codul penal anterior, pentru motivele arătate mai sus, astfel că în mod corect prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. 1 c.pen., raportat la art. 7, lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35, alin. 1 c.pen. în infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. 1 și 2 c.pen.anterior, raportat la art. 7, alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41, alin. 2 c.pen.anterior și art. 5 c.pen.
Fiind întrunite toate condițiile cerute de dispozițiile art. 396 alin. 2 cod procedură penală, în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpatului C. S. pentru faptele pentru care a fosttrimis în judecată.
În cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepselor ce urmau a fi aplicate, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 74 cod penal și a stabilit pentru inculpatul C. S. pedepse corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracțiunilor comise și persoanei inculpatului.
Curtea constată că pedepsele aplicate inculpatului sunt orientate către minimele speciale de pedeapsă și nu către maximele speciale de pedeapsă (12 ani închisoare prev. de art.254 alin.1 cod penal 1969, 5 ani închisoare pentru art.289 alin.1 cod penal 1969, 3 ani închisoare pentru art.291 alin.1 cod penal 1969), astfel că nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatului prin care s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate de către instanța de fond.
În același sens, Curtea are în vedere că nu se impune aplicarea unor pedepse orientate către minimele speciale de pedeapsă sau reținerea unor circumstanțe atenuante judiciare, având în vedere perseverența infracțională a acestui inculpat, ușurința de care a dat dovadă în nerespectarea atribuțiilor de serviciu, deși ar fi trebuit să fie un exemplu în respectarea dispozițiilor legale, prin exercitarea în mod corect a atribuțiilor sale de servicu trebuind să fie sancționate persoanele vinovate de comiterea unor abateri la regimul rutier și să nu fie sancționate alte persoane doar la rugămintea acestora; de asemenea, cu privire la infracțiunea de luare de mită, Curtea reține că aceasta este o infracțiune gravă, care trebuie să fie sancționată corespunzător; chiar dacă suma solicitată este relativ mică, totuși atitudinea inculpatului de a solicita acea sumă de bani reflectă o atitudine reprobabilă și de natură a compromite sistemul funcționarilor publici în ansamblul său.
Instanța de fond a reținut în mod corect că aspectul referitor la faptul că inculpatul nu a comis anterior infracțiuni sau că și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod corespunzător nu pot constitui împrejurări ce pot fi reținute ca circumstanțe atenuante, acestea ținând de un comportament normal al omului în societate și nicidecum un comportament de excepție, ce poate atenua răspunderea sa penală.
Situația medicală dificilă a fiului inculpatului, aceasta era anterioară comiterii faptelor de către inculpat și cunoscută acestuia și nu poate constitui, în opinia instanței, circumstanță atenuantă.
Aspectele expuse mai sus au fost avute în vedere totuși de către instanța de fond prin aplicarea unor pedepsei orientate către minimele speciale de pedeapsă și nu către maximele speciale de pedeapsă.
Având în vedere multitudinea infracțiunilor comise într-un interval scurt de timp, Curtea constată că se impunea și aplicarea unui spor de pedeapsă de 6 luni, astfel cum a fost stabilit de către prima instanță.
Modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanță, impunându-se executarea efectivă a pedepsei, raportat la numărul și varietatea de infracțiuni comise de inculpat și la cuantumul pedepsei rezultante.
Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.421 alin.1 pct.1 lit.b) cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat de către inculpatul C. S. împotriva sentinței penale nr. 26 din data de 24.02.2015 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr. _ .
În baza art.275 alin.2 cod procedură penală, apelantul inculpat C. S. va fi obligat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 alin.2 cod procedură penală, onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu Stamule M. în cuantum de 50 lei se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 alin.1 pct.1 lit.b) cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul formulat de către inculpatul C. S. împotriva sentinței penale nr. 26 din data de 24.02.2015 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr. _ .
În baza art.275 alin.2 cod procedură penală, obligă pe apelantul inculpat C. S. la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 alin.2 cod procedură penală, onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu Stamule M. în cuantum de 50 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Conform art.400 alin. 3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. I. N. A. I.
GREFIER,
M. V.
Jud. fond: A. I.
Jud. red. dec: D.I. N.
2ex. / 08.07.2015
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 554/2015. Curtea de Apel... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 13/2015. Curtea... → |
|---|
