Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 720/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 720/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 08-09-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 720/P
Ședința publică de la 08 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. J.
Judecător C. D.
Cu participare: Grefier de ședință A. B.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror J. V. P.
S-au luat în examinare apelurile penale declarate de inculpatul CULACSÂZ I. fiul lui P. și Marușa, născut la data de 02.08.1937 în Bulgaria, domiciliat C., ., județul C., CNP._ – trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 1, 2 cod penal și de partea responsabilă civilmente . Sibiu, prin Sucursala C. cu sediul în C., . A, . penale nr. 272 din data de 02.036.2015 pronunțată de Judecătoria C. n dosarul penal nr._ .
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 03 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 08 septembrie 2015, când a pronunțat următoarea decizie:
C U R T EA
Dosar nr._
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 272/02.03.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
,, În baza art. 19 c.p.p. raportat la art. 25-26 c.p.p., art. 397 C.pr.penala raportat la art. 998 și urm. cod civil 1864, admite în parte acțiunile civile promovate de părțile civile R. F., M. L. și N. M. și obligă pe inculpatul CULACSÂZ I., în solidar cu partea responsabilă civilmente . Sibiu, la plata către fiecare dintre acestea a sumei de câte 100.000 lei, cu titlu de daune morale.
În baza art. 274 alin. 1, 3 c.p.p., obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente . Sibiu, la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, către stat, aferente laturii civile.
În baza art. 276 alin. 1, 2 și 4 c.p.p., obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente . Sibiu, la plata sumei de 7888,77 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, către părțile civile R. F., M. L. și N. M..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 02.03.2015,,
Pentru a pronunța sentința penală menționată, prima instanță deliberâd, a reținut următoarele:
La data de 30.01.2014 prin rechizitoriul nr. 2626/P/2011, P. de pe lângă Judecătoria C. l-a trimis în judecată pe inculpatul CULACSÂZ I., sub aspectul comiterii infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 1 și 2 din codul penal 1969.
În actul de sesizare s-a reținut că inculpatul, la data de 13.02.2011, a condus autoturismul marca Dacia cu nr._ în ., jud. C. și, pe trecerea de pietoni a accidentat-o pe persoana vătămată N. I., care se angajase regulamentar în trecerea străzii, provocându-i leziuni corporale ce au condus la decesul acesteia.
În ședința de judecată din data de 15.10.2014, instanța a admis cererea inculpatului de a fi judecat potrivit procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, întrucât acesta a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa în actul de sesizare, solicitând să nu se mai administreze alte probe în fața instanței, ci judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor prezentate de părți. La același termen, în raport de împrejurarea că au fost solicitate și a alte probe pe latură civilă, în afară de înscrisuri, instanța a dispus disjungerea acțiunilor civile promovate de R. F., M. IORDANA și N. M., formându-se noul dosar penal nr._ .
Prin sentința penală nr. 1213/13.11.2014, rămasă definitivă prin DECIZIA PENALĂ NR. 145/P/20.02.2015 a Curții de Apel C., inculpatul CULACSÂZ I. a fost condamnat, în baza art. 178 alin.1, 2 din codul penal 1969, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, la pedeapsa de 3 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat, pe un termen de încercare de 5 ani.
Persoanele vătămate R. F., M. IORDANA și N. M. s-au constituit părți civile în cauză cu suma de câte 1.000.000 lei, daune morale.
Având în vedere că latura penală a cauzei a fost soluționată anterior printr-o hotărâre definitivă, devin incidente dispozițiile art. 28 alin.1 C. pr. pen., potrivit cu care „hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței … care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o”.
Răspunderea civilă delictuală, potrivit art. 998 și urm. Cod civil este condiționată de comiterea cu vinovăție a unei fapte ilicite și producerea unei prejudiciu, aflat în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită.
În condițiile în care hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o (și, implicit, și a vinovăției acesteia) chestiunile privind aceste două elemente ale răspunderii civile delictuale – fapta ilicită, vinovăția – nu se mai impun a fi reanalizate de către instanța investită cu soluționarea acțiunii civile.
Aceasta trebuie să lămurească existența și întinderea prejudiciului, precum și legătura de cauzalitate a acestuia cu fapta ilicită comisă.
Analizând mijloacele probă administrate în cauză, instanța constată că sunt îndeplinite în cauză și aceste condiții ce atrag răspundere civilă delictuală a inculpatului, având în vedere următoarele:
În susținerea pretențiilor civile formulate cu titlu de daune morale de către părțile civile R. F., M. IORDANA și N. M., a fost audiat la termenul din 28.01.2015, martorul O. G., depoziția acestuia (fila 7) atestând relațiile speciale pe care le aveau acestea înainte de deces cu mama lor, victima accidentului rutier provocat de inculpat, precum și suferința încercată de pe urma decesului acesteia.
În legătură cu pretențiile civile de natură morală solicitate de cele trei părți civile, instanța reține că daunele morale sunt consecințe de natură nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale. Daunele morale au fost clasificate după mai multe criterii, printre acestea numărându-se și suferințele psihice determinate de cauzarea morții unei persoane iubite sau a unei rude apropiate, fiind denumite și „prejudicii prin ricoșeu".
Referitor la daunele morale, s-a arătat în jurisprudență și doctrină că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător, ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă.
Procesul de cuantificare a daunelor morale este guvernat de criteriul echității, care exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate și nu o îmbogățire a acesteia, dar nici o amendă excesivă pentru persoana responsabilă de repararea prejudiciului nepatrimonial. În termenii Convenției Europene a Drepturilor Omului acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudicial moral suferit.
În aceste condiții, în aprecierea rezonabilității sumei acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă în vedere contextul social-economic, nivelul general de trai al comunității, întrucât doar prin raportare la percepția generală privind importanța unor venituri se poate aprecia în ce măsura o anumită sumă poate constitui o reparație echitabilă.
În acest sens, se impune a fi apreciat că suferința pricinuită de pierderea intempestivă și violentă a unei rude apropiate (în cazul de față, a mamei) nu poate fi compensată prin nicio valoare materială, mai ales în condițiile în care vorbim de o persoană aflată la o vârstă la care era încă utilă celor trei părți civile, pierderea acesteia fiind de natură să cauzeze părților civile intense suferințe psihice, care vor trebui pe viitor să se confrunte cu lipsa sa. Suferințe psihice au încercat fiecare dintre cele trei părți civile, așa cum a relevat și martorul ascultat în cauză.
In același timp, instanța a considert că prin acordarea daunelor morale ce se vor stabili se va încerca compensarea pe cât posibil a suferințelor pricinuite părților civile, ținându-se seama de toate efectele negative suportate de către acestea ca urmare a faptei ilicite săvârșite de inculpat, fiind necesar însă, așa cum am arătat, ca acestea să fie stabilite într-un cuantum care să nu conducă la o îmbogățire fără justă cauză a părților civile. De altfel, instituția daunelor morale constituie și o reprobare morală a faptei ilicite pentru că, cel care a săvârșit-o trebuie să răspundă atât pe plan social prin executarea sancțiunilor penale, cât și pe plan individual prin repararea prejudiciului existent în patrimoniul persoanelor vătămate și în domeniul vieții sufletești.
În acest sens, neputând avea pretenția că sumele stabilite cu titlu de daune morale de către instanța oricât de mari ar fi, ar avea aptitudinea de a repara incomensurabila traumă psihică pricinuită fiului și celor două fiice ale victimei prin fapta culpabilă a inculpatului, instanța consideră că aceste daune, în cuantum de câte 100.000 lei, pentru fiecare dintre cele 3 părți civile, alături de condamnarea la pedeapsa cu închisoare a inculpatului, reprezintă o reparație adecvată și echitabilă, de natură a compensa într-un mod rezonabil durerea sufletească încercată de persoanele cărora victima le era mamă.
Față de cele mai sus expuse, având în vedere că la data producerii accidentului autovehiculul condus de inculpat era asigurat la . Sibiu, în baza art. 19 c.p.p. raportat la art. 25-26 c.p.p., art. 397 C.pr.penala raportat la art. 998 și urm. Cod civil 1864, instanța a admis în parte acțiunile civile promovate de părțile civile R. F., M. L. și N. M. și a obligat pe inculpatul CULACSÂZ I., în solidar cu partea responsabilă civilmente . Sibiu, la plata către fiecare dintre acestea a sumei de câte 100.000 lei, cu titlu de daune morale.
Împotriva sentinței penale nr. 272/02.03.2015 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._, au declarat apel inculpatul C. I. și partea responsabilă civilmente ., care în esență, au criticat soluția instanței de fond și în temeiul dispozițiilor art.421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, au solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și, urmare rejudecării, respingerea acțiunii civile și a daunelor morale solicitate.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de parchet, precum și din oficiu, conform art. 420 C. Pr. P.., curtea constată că apelurile formulat sunt nefondate:
La data de 30.01.2014 prin rechizitoriul nr. 2626/P/2011, P. de pe lângă Judecătoria C. a dispus trimiterea în judecată a inculpatului CULACSÂZ I., sub aspectul comiterii infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 1 și 2 din codul penal 1969.
În actul de sesizare s-a reținut că inculpatul, la data de 13.02.2011, a condus autoturismul marca Dacia cu nr._ în ., jud. C. și, pe trecerea de pietoni a accidentat-o pe persoana vătămată N. I., care se angajase regulamentar în trecerea străzii, provocându-i leziuni corporale ce au condus la decesul acesteia.
În ședința de judecată din data de 15.10.2014, instanța a admis cererea inculpatului de a fi judecat potrivit procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, întrucât acesta a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa în actul de sesizare, solicitând să nu se mai administreze alte probe în fața instanței, ci judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor prezentate de părți.
La același termen, în raport de împrejurarea că au fost solicitate și a alte probe pe latură civilă, în afară de înscrisuri, instanța a dispus disjungerea acțiunilor civile promovate de R. F., M. IORDANA și N. M., formându-se noul dosar penal nr._ .
Prin sentința penală nr. 1213/13.11.2014, rămasă definitivă prin DECIZIA PENALĂ NR. 145/P/20.02.2015 a Curții de Apel C., inculpatul CULACSÂZ I. a fost condamnat, în baza art. 178 alin.1, 2 din codul penal 1969, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, la pedeapsa de 3 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat, pe un termen de încercare de 5 ani.
Persoanele vătămate R. F., M. IORDANA și N. M. s-au constituit părți civile în cauză cu suma de câte 1.000.000 lei,reprezentând daune morale.
În mod corect judecătorul fondului a apreciat că latura penală a cauzei a fost soluționată anterior printr-o hotărâre definitivă, devin incidente dispozițiile art. 28 alin.1 C. pr. pen., potrivit cu care „hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței … care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o”.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, potrivit art. 19 C.proc.penal, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.
Prin Încheiere de autentificare nr. 307/18.02.2011 a BNP Ț.- V. R. Meline, părțile civile R. F., M. IORDANA și N. M., au declarat că au primit de la inculpatul CULACSÂZ I., din despăgubirile convenite, la data autentificării prezentei declarații, suma de 5000 lei, cu titlu de prejudiciu material cauzat în urma accidentului de mașină soldat cu decesul numitei N. I..
De asemenea, părțile civile R. F., M. IORDANA și N. M., au menționat că nu se vor constitui părți civile în procesul penal și nu vor avea alte pretenții cu privire la fapta anterior menționată și nu doresc tragerea la răspundere penală a numitului R. C. G..
Cu toate că au fost date aceste declarații autentificate, părțile civile R. F., M. IORDANA și N. M.,în mod corect s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal, solicitând plata daunelor morale, datorate de inculpat vinovat de decesul mamei lor.
Prima instanță a acordat în mod corect despăgubiri morale către aceste părți civile deoarece înscrisul autentificat menționat, nu reprezintă o renunțare totală la pretențiile civile, referirea fiind la despăgubirile materiale iar suma de 5000 de lei primită de părțile civile este evident modică în raport de prejudiciul moral produs decesul victimei N. I., mama lor.
Este lipsită de consecințe juridice manifestarea de voință a părților civile
R. F., M. IORDANA și N. M., care au menționat că nu vor avea pretenții materiale cu privire la fapta menționată, iar pe de altă parte, despăgubirile morale putând fi acordate de instanța de judecată în cazul de față.
Părțile civile prin apărător, au solicitat obligarea asiguratorului . ASIG SA la despăgubiri morale, menționând că nu este relevantă de poziția exprimată de acesta fiind parte în contractul de asigurare.
Potrivit art.1357 din Codul civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Sub forma unui principiu general, dispozițiile art.1349 din Codul civil prevăd că orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Alineatul 2 al aceluiași articol prevede, la rândul său, că cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Principiul reparării integrale a prejudiciului, cu referire la răspunderea civilă delictuală, este enunțat și prin dispozițiile art.1381 și art.1386 Cod civil, cu precizarea că, în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, despăgubirea trebuie să acopere și cheltuielile de îngrijire medicală, putând include și o sumă destinată refacerii posibilităților de viață familială și socială, potrivit art.1387 alin.2 și art.1391 alin.1 Cod civil.
În situația de speță, condițiile răspunderii civile delictuale sunt dovedite în persoana inculpatului CULACSÂZ I., acesta săvârșind, cu vinovăție, sub forma intenției, o faptă ilicită generatoare de daune, care constituie, în mod concomitent și o infracțiune, raportul de cauzalitate dintre fapta comisă și prejudiciu fiind dovedit.
Astfel, fapta ilicită reținută în sarcina inculpatului constă în accidentul de circulație produs din culpa exclusivă a inculpatului, având ca urmare decesul victimei N. I., existând astfel o legătură directă de cauzalitate între lovitura aplicată și rezultatul produs.
În ceea ce privește întinderea daunelor morale, Curtea apreciază că prejudiciul nepatrimonial a fost în mod corect evaluat la suma de_ de lei pentru fiecare din părțile civile R. F., M. IORDANA și N. M..
În raport de cuantumul daunelor morale acordate de instanța de fond, Curtea apreciază criticile apelanților ca fiind neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Este adevărat ca nu exista criterii legale pentru determinarea daunelor morale suferite ca urmare a pierderii unei persoane dragi si apropiate, traumele create în aceasta situație fiind incomensurabile. Practica judiciara în materie este, însa, constanta (iar Curtea se raliază acesteia) în sensul ca daunele morale nu reprezintă o reparare a prejudiciului, ci ele au rolul de a compensa respectivul prejudiciu.
Astfel, daunele morale acordate urmăresc sa asigure parților vătămate o alinare în condiții de viața mai confortabile, sa permită acestora ca, la un moment dat, sa poată realiza un transfer de afectivitate.
F. de aceste criterii generale si ținând cont si de caracteristicile concrete ale spetei, respectiv gradul de rudenie al părților civile cu defuncta, gradul de afecțiune existent între aceștia, împrejurarea că o parte dintre aceștia locuiau si gospodăreau împreuna cu defuncta, justifică acordarea daunelor morale în cuantum de câte_ de lei pentru părțile civile R. F., M. IORDANA și N. M., așa cum a apreciat judecătorul fondului.
Pentru aceste considerente Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. b C. proc. pen. va respinge apelurile declarate de către apelantul inculpat C. I. și apelantul asigurător . C., împotriva sentinței penale nr. 272/02.03.2015, a Judecătoriei C., ca nefondate.
În baza art. 275 alin. 2 Cod proc.pen. va obliga apelantul inculpat C. I. și apelantul asigurător . C., la plata sumei de câte 500 de lei fiecare, cu titlul ce cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. b C. proc. pen. respinge apelurile declarate de către apelantul inculpat C. I. și apelantul asigurător . C., împotriva sentinței penale nr. 272/02.03.2015, a Judecătoriei C., ca nefondate.
În baza art. 275 alin. 2 Cod proc.pen. obligă apelantul inculpat C. I. și apelantul asigurător . C., la plata sumei de câte 500 de lei fiecare, cu titlul ce cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.400 alin. 3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.09.2015.
PREȘEDINTE, Judecător,
CătălinJigău C. D.
Grefier,
A. B.
Jud fond.M N.
Red. dec. Jud. C.D.
2ec/ 29.0.9.2015
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 13/2015. Curtea... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 544/2015.... → |
|---|
