Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 594/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 594/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-06-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 594/P
Ședința publică de la 17 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. J.
Judecător V. B.
Cu participare: Grefier de ședință G. C.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror V. P..
S-a luat în examinare apelul penal declarat de P. de pe lângă Judecătoria Medgidia împotriva sentinței penale nr.240 din data de 30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ *, privind pe inculpatul V. E., fiul lui T. și Marigo, născut la data de 06.10.1979, domiciliat în ., ., județul C., trimis în judecată pentru infracțiuni privind circulația pe drumurile publice, prev. de art. 85 alin. 1 și art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 rep. (rejudecare după casare).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 iunie 2015 consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța a stabilit, în conformitate cu disp.art.391 alin.1 Cod pr.penală pronunțarea la data de 17 iunie 2015.
CURTEA ,
Asupra apelului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că prin sentința penală nr.240 din data de 30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ *, s-au dispus următoarele:
„ În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.proc.penală:
Achită pe inculpatul V. E., CNP –_, fiul lui T. și Marigo, născut la 06.10.1979 în orașul Băneasa, jud. C., domiciliat în ., ., jud. C., fără antecedente penale, pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de disp. art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
În temeiul art. 189 C.proc.penală, dispune avansarea din fondurile Ministerului de Justiție către Baroul C., pentru avocat T. A., conform delegației nr. 712/2013 a sumei de 200 lei cu titlu de onorariu apărător din oficiu.
În baza art. 192 alin. 3 C.proc.penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.”
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 778/29.03.2012 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._, a fost respinsă cererea formulată de procuror privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului V. E. în actul de sesizare, din infracțiunile prev. de art. 85 alin. 1 și art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. b C.penal, în infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002. De asemenea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.proc.penală a fost achitat inculpatul V. E., pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de disp. art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, și în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b C.proc.penală a fost achitat inculpatul V. E., pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de disp. art. 85 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Medgidia.
Prin decizia penală nr. 804/P/10.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul penal nr._ a fost admis recursul procurorului, a fost casată în parte hotărârea atacată și s-a dispus rejudecarea de către Judecătoria Medgidia cu privire la infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002.
Prin rechizitoriul nr. 4495/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, înregistrat pe rolul Judecătoriei Medgidia la data de 02.05.2011 sub nr. unic_, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului V. E., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 85 alin. 1 și art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea disp. art. 33 lit. b C.penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că în seara zilei de 05.02.2009 în jurul orelor 10.20, lucrătorii din cadrul Postului de Poliție Adamclisi au procedat la oprirea în trafic pe D.N. 3, în localitatea Deleni, jud. C., a unui autoturism marca Dacia 1310, fără nr. de înmatriculare. Acesta venea din direcția cimitirului localității și se îndrepta spre stația Peco, pe D.N. 3, fiind condus de învinuitul V. E..
S-a mai reținut în actul de sesizare, că învinuitul V. E. nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, iar autoturismul marca Dacia 1310 condus de acesta la momentul depistării acestuia în trafic de către lucrătorii de poliție nu era înmatriculat în circulație. În autoturismul condus de învinuitul V. E. se mai aflau martorii P. D. și M. I..
Tot din actul de sesizare mai rezultă că martorii anterior menținați au declarat în sensul că învinuitul V. E. a condus mașina pe un drum de pământ, dar odată ajunși în localitatea Deleni, învinuitul a circulat cu autoturismul pe drum public.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal constatare a infracțiunii flagrante din 02.12.2009 (f 4 ); declarațiile martorilor P. D. (f 13) și M. I. (f 14); adresa nr._/11.12.2009 emisă de S.P.C.R.P.C.Î.V. C. (f 9); adresa nr._/19.01.2010 emisă de S.P.C.R.P.C.Î.V. C. (f 10, 20, 22); adresa nr. 273/27.01.2010 emisă de Primăria C. Deleni, jud. C. (f 11); declarațiile învinuitului V. E. (f 5, 7, 23); fișa de cazier judiciar pt. învinuitul V. E. (f 8).
Pe parcursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul V. E. (f 14); au fost audiați martorii P. D. (f 28), M. I. (f 29) și Agicurtveli Sezen (f 45).
Au fost depuse la dosar de către Primăria Deleni și de către Postul de Poliție Adamclisi, relațiile solicitate de instanță la termenul de judecată din 23.01.2012 (f 39, 40, 42, 43).
S-a depus la dosar fișa de cazier judiciar a inculpatului V. E. (f 6).
În cadrul rejudecării, au fost solicitate relații de către Primăria . relațiile solicitate (f 10 – 12), au fost solicitate relații de la Primăria . această instituție să dea curs solicitărilor repetate ale instanței (f 19, 22, 28, 32, 39, 46), conducătorul instituției fiind amendat în mai multe rânduri, au fost solicitate relații de la I.P.J. C. – Serviciul Rutier, fiind comunicate relațiile solicitate (f 41, 48, 51), au fost solicitate relații de la C.N.A.D.N.R. C., fiind comunicate relațiile solicitate (f 42, 43, 49).
La termenul de judecată din 07.03.2013, reprezentantul Parchetului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului V. E. în actul de sesizare, din infracțiunile prev. de art. 85 alin. 1 și art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. b C.penal, în infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cererea fiind respinsă prin raportare la disp. deciziei penale nr. 804/P/10.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul penal nr._, soluția cu privire la art. 85 alin. 1 OUG 195/2002 intrând în autoritatea lucrului judecat.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, după verificarea legalității și loialității mijloacelor de probă administrate în cauză, prin raportare la considerentele decizie de casare, instanța reține următoarea situație de fapt:
În dimineața zilei de 02.12.2009 în jurul orelor 10.20, un lucrător din cadrul Postului de Poliție Adamclisi a procedat la legitimarea inculpatului V. E., în timp ce acesta se afla lângă autoturismul marca Dacia, fără nr. de înmatriculare, ce era parcat pe un drum de pământ la o distanță de aproximativ 50 m de stația Peco aflată pe D.N. 3. În autoturismul anterior menționat se aflau martorii P. D. și M. I.. Din situația de fapt analizată în prezenta cauză, nu rezultă locul unde a fost depistat autoturismul inculpatului V. E..
Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanța rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă:
- proces-verbal de depistare din 02.12.2009 (f 4 d.u.p.), din care reiese că, în timp ce lucrătorul de poliție se afla pe D.N. 3 a observat că din direcția cimitirului din localitatea Deleni se apropie un autoturism, iar în finalul procesului verbal s-a reținut că autoturismul marca Dacia fără nr. de înmatriculare a fost condus de inculpatul V. E. – aproape de stația Peco Rompetrol;
- adresa nr._ din 02.12.2009 (f 40) emisă de Postul de Poliție Adamclisi către Primăria Deleni prin care se solicită relații legate de ., respectiv dacă această stradă figurează în evidențele primăriei ca drum public – cu privire la această adresă, instanța constată că deși are trecută aceeași dată ca și procesul-verbal de depistare, respectiv 02.12.2009, în procesul-verbal de depistare, care este semnat și de martori și de inculpat, nu apare nicio mențiune despre .> - adresa nr. 273 din 27.01.2010 (f 11 d.u.p.) emisă de Primăria Deleni către Postul de Poliție Adamclisi, din care rezultă că . public;
- adresa nr. 797/20.02.2012 (f 39) emisă de Primăria Deleni către Judecătoria Medgidia, din care reiese că această instituție nu deține nicio schiță din care să rezulte locul unde este amplasată această stradă;
- adresa nr. 1152/20.03.2013 emisă de Primăria .) din care rezultă că Rompetrol nu are stație pe raza localității Adamclisi;
- adresa nr._/17.12.2013 emisă de C.N.A.D.N.R. C. (f 43) din care rezultă că sectorul de drum dinspre localitatea Abrud spre localitatea Deleni, pe lângă cimitir, la care se face referire, nu se află în administrarea Direcției Regionale de Drumuri C.;
- adresa nr._/17.12.2013 emisă de I.P.J. C. – Serviciul Rutier (f 48) din care rezultă că această instituție nu deține un plan de sistematizare al jud. C.;
- declarațiile martorilor P. D. și M. I. din faza urmăririi penale și din faza cercetării judecătorești – instanța, constată că declarațiile martorilor P. D. și M. I. din data de 28.12.2009, date în faza urmăririi penale (f 13, 14) au același scris olograf, cuprind aceleași mențiuni, sunt semnate indescifrabil în josul paginii tipizatului de martor, chiar sub rubrica martor, spațiul liber nu este barat și nu este semnat de martor și după ce se încheie/sfârșește scrisul olograf, respectiv puțin mai sus de mijlocul tipizatului, aspect ce se coroborează cu mențiunile martorilor din declarațiile date la instanță, respectiv că acestora li s-a cerut de către lucrătorul de poliție să semneze tipizatele în alb, fără ca acestea să fie completate olograf anterior semnării. Nici în aceste declarații nu se face vreo referire la . ambele datate – 28.12.2009. Instanța, reține că sunt dubii cu privire la realitatea celor consemnate de lucrătorul de poliție în declarațiile anterior menționate. De asemenea, instanța va înlătura din declarațiile martorilor P. D. și M. I. date în faza cercetării judecătorești, mențiunile privind tractarea autoturismului inculpatului de către un tractor, având în vedere că aceștia nu au precizat date care să permită identificarea persoanei care a condus tractorul, astfel încât acesta să confirme situația de fapt prezentată de martori, și întrucât aceste aspecte nu se coroborează cu situația de fapt reținută în procesul-verbal de depistare;
- declarațiile învinuitului V. E. din faza urmăririi penale din care rezultă că acesta recunoaște și regretă fapta comisă, respectiv că nu posedă permis de conducere auto și că autoturismul nu este înmatriculat, au același scris olograf ca și cele ale martorilor P. D. și M. I.. Declarația din 02.12.2009 are o semnătură indescifrabilă, iar cea din 13.01.2010 are trecută olograf mențiunea – refuză – în dreptul semnăturii;
- declarația inculpatului V. E. din faza cercetării judecătorești din care rezultă că acesta nu a dat nicio declarație la poliție. Instanța, reține că sunt dubii cu privire la realitatea celor consemnate de lucrătorul de poliție în declarațiile anterior menționate. De asemenea, instanța va înlătura din declarația inculpatului V. E. din faza cercetării judecătorești aspectele privind tractarea autoturismului de către un tractor, întrucât acesta nu a administrat probe pentru dovedirea acestei situații de fapt, (situație confirmată însă de cei doi martori), nu a precizat date care să permită identificarea persoanei care a condus tractorul, astfel încât acesta să confirme situația de fapt prezentată de inculpat, iar aceste aspecte nu se coroborează cu situația de fapt reținută în procesul-verbal de depistare.
Având în vedere precizările anterioare, instanța va reține că, declarațiile din faza cercetării judecătorești, date de martorii P. D. și M. I., cu precizările anterior menționate, corespund adevărului, întrucât acestea se coroborează cu declarațiile inculpatului V. E. și cu procesul-verbal de depistare, astfel că va înlătura ca necorespunzând adevărului declarațiile date de martorii P. D. și M. I. și de învinuitul V. E. în faza urmăririi penale.
Cu privire la considerentele deciziei de casare, instanța a solicitat relații de la instituțiile abilitate pentru a putea plasa în spațiu autoturismul inculpatului, însă în lipsa comunicării relațiilor solicitate de la Primăria . poate stabilit amplasamentul autoturismului inculpatului, coroborat și cu relațiile comunicate de la celelalte instituții. Instanța mai reține că prin adresa nr. 273/20.02.2012 (f 39) Primăria . instanței că nu deține nicio schiță din care să rezulte unde este amplasată . nu este menționată în actul de sesizare penală).
Încadrarea juridică:
Privitor la infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, și ulterior casare cu rejudecare de prima instanță, aceasta constă în conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
Interpretând textul de incriminare, se observă că legiuitorul nu are în vedere strict conducerea unui autovehicul de către o persoană care nu are permis de conducere, ci conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere. Prin urmare, conținutul infracțiunii se realizează prin conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere, drumul public fiind un aspect esențial și nu un element circumstanțial al faptei reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, astfel că nerealizarea condiției privind săvârșirea faptei într-un anumit loc, pe drum public în cauza de față, conduce la inexistența infracțiunii, din lipsa unuia din elementele ei constitutive.
Art. 6 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002 definește noțiunea de drum public astfel – orice cale de comunicație terestră, cu excepția căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice; drumurile care sunt închise circulației publice sunt semnalizate la intrare cu inscripții vizibile.
Instanța reține că în mod eronat s-a reținut în actul de sesizare al instanței că inculpatul V. E. a fost depistat în timp ce conducea autoturismul marca Dacia …pe D.N.3 întrucât acest aspect nu rezultă din nicio probă aflată la dosar. De asemenea, instanța nu va reține că locul depistării autoturismului inculpatului V. E. este . Deleni, întrucât acest aspect nu rezultă din procesul-verbal de depistare, care este semnat de lucrătorul de poliție, de martori și de inculpat.
Conform art. 66 C.proc.penală, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția. Când în urma administrării tuturor probelor necesare soluționării cauzei, se ajunge la îndoială în privința vinovăției inculpatului și prezumția de nevinovăție nu este răsturnată, orice îndoială este în favoarea inculpatului (în acelasi sens fiind și art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului).
Cu privire la efectuarea unei cercetări la fața locului, aceasta se dispune dacă este necesară constatarea directă în scopul determinării sau clarificării unor situații de fapt ce prezintă importanță pentru stabilirea adevărului. Reconstituirea activităților sau a situațiilor se face având în vedere împrejurările în care fapta a avut loc, pe baza probelor administrate. În cazul în care declarațiile martorilor, părților sau ale altor participanți procesuali cu privire la activitățile sau situațiile ce trebuie reconstituite sunt diferite, reconstituirea trebuie efectuată separat pentru fiecare variantă a desfășurării faptei descrise de aceștia. Despre efectuarea cercetării la fața locului/a reconstituirii se încheie un proces verbal, se fac schițe, desene, fotografii sau alte asemenea lucrări, care se anexează la procesul verbal.
Instanța prin raportare la probatoriul administrat, la lipsa schițelor de sistematizare, având în vedere că inculpatul a lipsit la toate termenele de judecată, nu consideră necesară efectuarea unei cercetări la fața locului sau a unei reconstituiri, cu atât mai mult cu cât o eventuală lipsă a inculpatului de la această procedură, ar tergiversa procesul penal. Deși în decizia de casare s-a făcut referire la analizarea posibilității efectuării unei cercetări la fața locului, nicio parte din dosarul penal nu a solicitat administrarea acestei probe.
Instanța apreciază că nu este necesară prin raportare la probatoriul administrat, efectuarea unei cercetări la fața locului sau a unei reconstituiri, cu atât mai mult cu cât în situația în care fiecare parte și-ar fi susținut același punct de vedere formulat anterior (și care nu ar fi schimbat cu nimic situația de fapt expusă), s-ar fi ajuns în final la același principiu de drept – in dubio pro reo, ce ar profita inculpatului.
Mai mult, instanța are în vedere timpul trecut de la data săvârșirii faptei și data cercetării la fața locului, neavând certitudinea că situația de fapt este aceeași în ceea ce privește străzile sau dacă acestea sunt sau nu deschise circulației publice. Efectuarea unei schițe în acest moment de instanță nu ar avea relevanță raportat la adresa din 2012 a Primăriei Deleni, în care preciza nu dețin nicio schiță din care să rezulte unde este amplasată . se poate stabili cu certitudine că situația de fapt constată de instanță ar fi aceeași situație de fapt existentă acum 5 ani ,respectiv la 05.02.2009, data săvârșirii faptei.
Întrucât există un dubiu real în ceea ce privește locul depistării autoturismului inculpatului V. E., pentru a putea fi analizat prin prisma disp. art. 6 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002, instanța constată că în cauză nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii, sub aspectul laturii obiective, prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, astfel că în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.pr.penală, va achita inculpatul.
Împotriva susmenționatei hotărâri a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Medgidia.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor formulate de către P. de pe lângă Judecătoria Medgidia, precum și din oficiu, Curtea constată că apelul formulat se impune a fi admis.
Remarcăm faptul că motivele de apel invocate au vizat, în esență, greșita soluție de achitare pronunțată de Judecătoria Medgidia, solicitându-se condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Criticile sunt apreciate ca întemeiate, de către Curte, cu consecința admiterii apelului formulat, pentru motivele ce urmează fi expuse.
În mod incorect, prima instanță, Judecătoria Medgidia a apreciat că se impune achitarea inculpatului V. E., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din Oug nr. 195/2002, apreciind că ar exista un dubiu real în ceea ce privește locul depistării autoturismului V. E., la data comiterii faptei, neputându-se stabili, în opinia instanței de fond, dacă . Deleni era, la momentul comiterii faptei, reținute în sarcina inculpatului, o stradă deschisă publicului.
Se constată că instanța de fond nu și a manifestat din plin rolul activ, pentru a stabili adevărul juridic în cauză, cu toate că a făcut unele demersuri, pentru a afla dacă . depistat inculpatul era drum public sau nu, însă a abandonat aflarea răspunsului, după câteva termene de judecată, pronunțându-se în sensul arătat mai sus, al achitării inculpatului.
Sub aspectul descrierii stării de fapt Curtea va reține că la data de 02.12.2009, în jurul orelor 10.20 inculpatul V. E. a condus pe drumurile publice din localitatea Deleni, autoturismul marca Dacia, cu nr de înmatriculare_, ce nu avea montate plăcuțele cu nr de înmatriculare, fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, împrejurarea că . Deleni e un loc public, rezultând în urma audierii primarului comunei Deleni, martorul D. M., care a arătat că străzile din apropierea stației Rompetrol se numesc Cimitirului și Militari, acestea fiind drumuri publice, a studierii hărții localității Deleni, trimisă la dosarul cauzei, în urma solicitării repetate a instanței de apel, de către Primăria C. Deleni, dar și a reaudierii martorului Agicurtveli Sezen, care a completat în fața Curții de Apel C., declarațiile date în dosarul cauzei, subliniind că „ a oprit autoturismul condus de inculpat pe .” din localitatea Deleni.
Nu vor fi avute în vedere declarațiile martorilor M. I. și P. D. date în fața instanței de fond, la data de 21.11.2011, apreciindu-se ca necorespunzătoare adevărului, întrucât acești martori nu au indicat vreun motiv plauzibil, pentru care să-și fi modificat, în mod radical, declarațiile date în cursul urmăririi penale, limitându-se să declare că ei au semnat declarațiile consemnate de organele de poliție, sens în care urmează a fi valorificate ca și probe, doar primele lor declarații, cele din cursul urmăririi penale, care se situează mult mai aproape de momentul comiterii faptelor de către inculpat, iar cele din cursul judecății pe fond să fie înlăturate.
Cum vinovăția inculpatului V. E. a fost dovedită, în urma administrării mijloace de probă administrate în cauză, respectiv: procesul-verbal de depistare a inculpatului din data de 02.12.2009, declarațiile martorilor M. I. și P. D., D. M., Agicurtveli Sezen,copia hărții cuprinzând străzile localității Deleni, jud. C., adresa cu nr.273/27.10.2010, emisă de Primăria comunei Deleni și cum s-a stabilit fără echivoc că . Deleni este un drum deschis publicului în prezent, fiind deschis publicului și în anul 2009, a fost stabilită situația de fapt și încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului: de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere, prev.de art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002, constatăm că sunt conturate elementele necesare adoptării unei decizii de condamnare.
Potrivit art. 72 din Codul penal 1969 individualizarea judiciară a pedepsei se realizează ținându-se seamă de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei, săvârșite, de persoana infractorului, de împrejurările care atenuează ori agravează răspunderea penală.
Criteriile menționate trebuie analizate cumulativ pentru a aprecia în concret pedeapsa ce trebuie aplicată în vederea atingerii scopului și funcțiilor pedepsei. Stabilirea circumstanțelor de comitere a faptelor și a urmărilor produse, precum și a datelor personale ale inculpatului trebuie identificate și analizate judicios, pentru a se stabili în ce măsură se justifică reținerea unor împrejurări drept circumstanțe atenuante/ agravante judiciare.
Instanța de apel, apreciind asupra gradului redus de pericol social concret al faptelor inculpatului, care rezultă din condițiile în care au fost comise în situația în care inculpatul nu a produs evenimente rutiere în trafic și a condus pe o distanța relativ redusă pe drumurile publice, până la depistarea sa de organele de poliție, mare parte a distanței parcurse între localitățile Abrud și Deleni, fiind parcursă pe un drum de pământ, cât și la circumstanțele personale ale inculpatului, care deși a avut o atitudine procesuală oscilantă, se află la primul conflict cu legea penală, asupra motivației comiterii faptei: aceea de a se deplasa pe o distanța redusă,spre a face cumpărături din localitatea Deleni, apreciază că fapta nu prezintă, prin conținutul ei concret, gradul de pericol social al unei infracțiuni, aducând o minimă atingere valorilor sociale apărate de lege, astfel că se va orienta către aplicarea față de inculpat a unei amenzi cu caracter administrativ în cuantum de 1000 de lei.
Referitor la infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat în circulație, prev. de art. 85 alin.1 din OUG nr.195/2002, se va dispune achitarea inculpatului V. E., întrucât fapta nu e prevăzută de legea penală. Astfel, nu se poate reține că inculpatul conducând un autoturism înmatriculat în circulație, ce nu avea montate plăcuțele de înmatriculare ar fi comis infracțiunea prev. de art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002,ci doar contravenția prev. de art. 108 alin.1 lit. d pct. 4 din OUG nr.195/2002, mai ales că din adresa cu nr._/19.10.2010 emisă de SPCRPCÎV C.,aflată în dosarul cauzei, autoturismul condus de inculpat, era înmatriculat în circulație sub nr._, de la data de 21.09.2005.
Față de considerentele expuse, în baza art.421 pct.1 lit. a) din Codul de procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Medgidia, va desființa în parte sentința penală nr. 240/30.01.2014 a Judecătoriei Medgidia și judecând în baza art. 16 pct.l lit.b în referire la art.396 alin. 1și 5 din Codul de procedură penală va achita pe inculpatul V. E. sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art.85 alin.l din OUG nr. 195/2002.
In baza art.396 alin.Își 5 din Codul de procedură penală în referire la art. 18 ind.l din Codul penal 1969 va achita inculpatul V. E. sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art.86 alin.l din OUG nr. 195/2002, cu aplic, art.5 din Codul penal.
În baza art. 91 lit c din Codul penal 1969 va aplica inculpatului V. E. amenda administrativă în cuantum de 1000 de lei.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate dacă nu contravin dispozițiilor prezentei decizii.
In baza art. 272 alin. 1, 2 din Codul de procedură penală onorariul în cuantum de 200 de lei ( av. Oficiu Miță E.) se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
In baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Medgidia.
Desființează în parte sentința penală nr. 240/30.01.2014 a Judecătoriei Medgidia și judecând:
în baza art. 16 pct.l lit.b în referire la art.396 alin.Își 5 din Codul de procedură penală achită inculpatul V. E. sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art.85 alin.l din OUG nr. 195/2002.
In baza art.396 alin.Își 5 din Codul de procedură penală în referire la art. 18 ind.l din Codul penal 1969 achită inculpatul V. E. sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art.86 alin.l din OUG nr. 195/2002, cu aplic, art.5 din Codul penal.
în baza art. 91 lit c din Codul penal 1969 aplică inculpatului V. E. amenda administrativă în cuantum de 1000 de lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate dacă nu contravin dispozițiilor prezentei decizii.
In baza art. 272 alin. 1, 2 din Codul de procedură penală onorariul în cuantum de 200 de lei ( av. Oficiu Miță E.) se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
In baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Conform art. 400 alin. 3 Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2
ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.06.2015.
Președinte,Judecător,
C. J. V. B.
Ptr.grefier
C. G., lipsă de la instanță,
Semnează cf.art.406 C.pr.pen.
GREFIER ȘEF SECȚIE PENALĂ
C. S.
Jud.fond - R.L.C.
Tehnored.dec.jud. – V.B.
4 ex./09.09.2015
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 544/2015.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
