Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1044/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Decizia nr. 1044/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 09-11-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 1044/P

Ședința publică de la 09 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE - M. D. M.

Judecător - C. C.

Cu participarea: Grefier - C. A.

Ministerului Public prin procuror I. D. din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-a luat în examinare apelul penal formulat împotriva sentinței penale nr.140/27.08.2015 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr._ de inculpatul:

- SĂRĂȚIANU I., C.N.P._, fiul lui G. și P., născut la data de 13.06.1966 în loc. Rahman, jud. Tulcea, cetățean român, domiciliat în com. Casimcea, .. Tulcea, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art.32 raportat la art.188 alin.1 cod penal.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05 Noiembrie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 09 Noiembrie 2015, când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 140/27.08.2015 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr._ s-au hotărât următoarele:

Respinge ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 194 alin. 1 lit. e Cod Penal și a reținerii circumstaței atenuante legale prev. de art. 75 alin. 1 lit. a Cod Penal.

În baza art.32 Cod Penal, raportat la art.188 al.1 Cod Penal ,cu referire la art. 66 Cod Penal si art. 396 alin.10 Cod pr.penală;

Condamnă pe inculpatul SĂRĂȚIANU I., C.N.P._, fiul lui G. și P., născut la data de 13.06.1966 în loc. Rahman, jud. Tulcea, cetățean român, domiciliat în com. Casimcea, .. Tulcea, necăsătorit, fără copii, cu stagiul militar satisfăcut, studii 10 clase, agricultor particular, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev de art. 66 lit. a și b Cod penal, pe o durată de 2 ani.

În conformitate cu art. 65 alin. 1 Cod penal,

Interzice inculpatului drepturile prev de art. 65 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 399 al.1 Cod Procedură Penală ;

Menține măsura controlului judiciar dispusă în cauză față de inculpat,începând cu data de 27.08.2015.

Admite pretențiile civile formulate de partea civilă T. I..

Obligă inculpatul să-i plătească părții civile T. I. suma de 5000 lei cu titlu de despăgubiri materiale.

Admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Clinic Județean de Urgență Tulcea.

În baza art. 25 Cod Procedură Penală, art.1381 Cod civil, cu referire la art.313 al.1 din legea nr.95/2006;

Obligă pe inculpatul Sărățianu I. la plata sumei de 982,95 lei către S. Clinic Județean de Urgență Tulcea cu titlu de chelt. de spitalizare .

În conf.cu art.112 lit.b Cod penal,

Dispune confiscarea de la inculpat a cuțitului corp delict, cu mâner din plastic de culoare galbenă cu negru cu lungimea totală de 16 cm și lama de 8 cm.

În temeiul art. 7 alin. 1 din legea nr. 76/2008;

Dispune prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 274 alin. 1 cod pr. penală cu referire la art. 398 cod pr. penală;

Obligă pe inculpat la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la data de 22.05.2015, în jurul orei 19,00, aflate deopotrivă sub influența băuturilor alcoolice, părțile din speța pendinte s-au întâlnit în apropiere localului numitei T. A. din com. Casimcea, .. Tulcea unde, în prezența mai multor martori au consumat băuturi alcoolice (bere). Pe fondul unor conflicte mai vechi inc. Sărățianu I. a început să o înjure pe p.văt. T. I. ceea ce l-a iritat pe acesta din urmă care s-a ridicat în picioare și i-a aplicat doi pumni în față primului. În continuare, pentru a-și lovi rivalul, inculpatul a încercat să-i ia bățul (bâta) din mâna martorului U. G., văcarul satului. P.văt. T. I. l-a observat, l-a dărâmat la pământ, s-a urcat peste el și a continuat să îl lovească cu pumnii în zona feței. Atrasă de conflictul părților, la fața locului a venit martora T. I., mama victimei, care și-a tras fiul de pe inc. Sărățianu I.. Acesta din urmă a mai rămas la pământ câteva zeci de secunde (1-2 min., după propriile declarații), apoi s-a ridicat în picioare, urmărind din ochi victima ce se așezase pe o băncuță și consuma bere dintr-un pahar. În momentele următoare inculpatul s-a apropiat de persoana vătămată deschizând din mers un briceag cu buton pe care îl avea în buzunar, s-a aplecat spre victimă și a înjunghiat-o în abdomen, după care a părăsit în fugă locul faptei. Victima nu a realizat imediat înjunghierea sa, unul dintre martori atrăgându-i atenția asupra acestui fapt.

În timp ce se îndepărta de locul faptei, inc. Sărățianu I. s-a intersectat cu martorul D. P. care a văzut de la distanță agitația din zona localului public și l-a controlat în buzunare pe autor, bănuind inițial că acesta îi sustrăsese vreun bun victimei sale. Sus-citatul martor a găsit asupra inculpatului cuțitul corp delict pe care l-a luat și i l-a dat mamei victimei, martora T. I.. Ulterior aceasta a predat arma albă lucrătorilor de poliție.

De la fața locului, la apelul telefonic al martorilor, victima a fost preluată cu o ambulanță și transportată la S.J.U. Tulcea unde, la foarte scurt timp, a fost supusă unei intervenții chirurgicale pentru a i se salva viața.

În aceeași noapte, simțindu-se rău, și inculpatul a fost transportat la S.J.U. Tulcea, unde i s-au acordat deopotrivă îngrijiri de specialitate.

Concluziile medico-legale provizorii din data de 23.05.2015 au confirmat faptul că p.văt. T. I. a prezentat o plagă abdominală supra-ombilicală penetrantă, produsă prin înjunghiere cu un obiect ascuțit, cu o lățime a lamei de aprox.4 cm., leziunea creată punând în primejdie viața victimei.

Ulterior și suplimentar, prin Certificatul medico-legal nr.188/25.05.2015 al S.M.L. Tulcea s-a concluzionat definitiv faptul că, la data intervenției chirurgicale, p.văt. T. I. a prezentat o plagă înjunghiată penetrantă abdominală, cu lezarea unei anse a intestinului subțire, asociată cu secționarea mezenterului, cu hemoperitoneu secundar, care a necesitat intervenție chirurgicală în urgență, leziune care i-a pus în primejdie viața victimei ce a necesitat pentru vindecare un număr de aprox. 30-40 zile de îngrijiri medicale. Din același act medico-legal mai reies și caracteristicile agentului vulnerant, similare cuțitului corp-delict cu care autorul și-a înjunghiat victima.

Din C.M.L. nr.189/25.05.2015 al S.M.L. Tulcea reiese că și inc. Sărățianu I. a prezentat pe corpul său multiple leziuni – produse la aceeași dată de 22.05.2015, pentru a căror vindecare a necesitat un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale.

Deși prin concluziile formulate de apărătorul ales s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 194 alin. 1 lit. c Cod Penal, s-a apreciat că cererea nu este întemeiată în raport de zona lezată de inculpat și obiectul vulnerant folosit.

Chiar dacă nu se poate reține cu certitudine că inculpatul a acționat cu intenția directă de a-l ucide pe T. I., a prevăzut că fapta s-a ar putea conduce la decesul victimei și a acceptat producerea acestui rezultat.

Prin urmare, se reține că în drept, fapta inc. Sărățianu I. care, la data de 22.05.2015, în jurul orei 19,00, înarmat cu un cuțit, corp contondent idoneu producerii unor leziuni letale, l-a înjunghiat în abdomen, zonă vitală, punându-i viața în primejdie victimei T. I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, prev. în art.32 rap. la art.188 alin.1 din C.pen.

Cât privește cererea de reținere a circumstanței atenuante a provocării, instanța nu a admis-o, deoarece declarația părții civile T. I. se coroborează cu declarația martorului U. G., rezultând că atitudinea provocatoare a avut-o inculpatul, care, i-a adresat injurii și cuvinte obscene victimei, după care, luând din mâna martorului un băț a început să-l lovească pe T. I.. Se poate reține așadar că cel provocat a fost T. I. care acționând la injurii și la lovituri, fiind și sub influența alcoolului, a tăbărât pe inculpat, trântindu-l la pământ. Și-au aplicat reciproc lovituri și abia după ce partea civilă, a fost îndepărtată prin intervenția mamei acesteia din urmă, inculpatul a hotărât să-l înjunghie cu cuțitul.

Chiar dacă inculpatul, în mod evident era foarte tulburat și nervos, deoarece fusese lovit, declanșarea conflictului i se datorează și de aceea provocarea nu poate fi reținută.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 Cod.penal referitoare la împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, persoana inculpatului – care se află la primul conflict cu legea penală – urmările grave ale in fracțiunii și faptul că a acționat cu intenția indirectă de a ucide (fapt ce rezultă fără dubii din modul în care a comis fapta).

Materializând criteriile lagale de individualizare, instanța a orientat pedeapsa spre minimul special, motivat de faptul că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală.

Împotriva sentinței penale nr. 140/27.08.2015 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr._ a declarat apel inculpatul Sărățianu I., care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 194 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal, întrucât nu a acționat cu intenția de a ucide, a comis fapta sub imperiul unei tulburări puternice produsă de a persoana vătămată, care a dus injurii inculpatului; s-a mai solicitat reducerea pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, raportat la datele personale ale inculpatului.

Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelant, precum și din oficiu, conform art. 420 C. Pr. P.., curtea constată că apelul declarat de inculpatul Sărățianu I. este nefondat.

Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatului Sărățianu I., fiind îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei soluții de condamnare. De altfel, inculpatul a recunoscut comiterea faptei și nu a contestat mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speța prezentă oferă elemente suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

Sub aspectul stării de fapt se constată că la data de 22.05.2015, în jurul orei 19,00, pe fondul unui conflict verbal și fizic avut cu persoana vătămată T. I., fiind înarmat cu un cuțit, l-a înjunghiat în abdomen pe T. I., ce a produs o plagă înjunghiată penetrantă abdominală, cu lezarea unei anse a intestinului subțire, asociată cu secționarea mezenterului, cu hemoperitoneu secundar, care a necesitat intervenție chirurgicală în urgență punând în primejdie viața persoanei vătămate, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor prev. în art. 32 Cod penal raportat la art.188 alin. 1 Cod penal.

Prima instanță a reținut, în acord cu probele administrate în faza de urmărire penală, că inculpatul Sărățianu I. a adus injurii persoanei vătămate T. I., care a reacționat și a lovit cu pumnii în zona feței pe inculpat, cei doi intrând într-o altercație fizică din care au fost despărțiți. La scurt timp după separarea celor doi, în timp ce persona vătămată T. I. stătea pe o bancă, inculpatul s-a apropiat de persoana vătămată și a înjunghiat-o în abdomen cu un cuțit, după care a fugit.

În fața primei instanțe, la termenul din 26.08.2015, inculpatului Sărățianu I. i s-a adus la cunoștință că are dreptul de a solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, urmând să beneficieze de aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală. Prima instanță a încuviințat cererea inculpatului Sărățianu I. de judecare a cauzei potrivit procedurii prev. de art. 375 Cod procedură penală, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 374 Cod procedură penală.

Cu toate că inculpatul a recunoscut fapta astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu, în prezentul apel inculpat invocă o stare de fapt diferită, în sensul că a aplicat lovitura pentru a scăpa de agresiunii persoanei vătămate, pentru a se apăra, încercând în acest fel să susțină apărarea sa că a acționat în stare de provocare. Reconsiderarea poziției procesuale a inculpatului nu poate fi luată în considerare, în condițiile în care probele administrate în cursul urmăririi penale atestă că fapta a fost săvârșită în modalitatea descrisă în rechizitoriu și acceptată de prima instanță. Din declarațiile martorilor U. G., T. I., C. I. rezultă că lovitura cu cuțitul a fost aplicată de inculpat după ce au fost despărțiți, iar persoana vătămată se îndepărtase el, dar inculpatul a mers până la T. I. și l-a înjunghiat cu cuțitul.

Având în vedere această stare de fapt, însușită inițial și de inculpat, nu se poate reține incidența circumstanței legale a provocării prev. de art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal.

Potrivit art. 75 alin. 1 lit. a C. pen., constituie circumstanță atenuantă legală „săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.”

Circumstanța atenuantă legală a provocării presupune identificarea unei împrejurări obiective exterioare inculpatului – actul provocator comis prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, dar și stabilirea modului în care actul provocator poate influența comportamentul făptuitorului, dat fiind că reacția făptuitorului depinde de anumiți factori psihici interni ce pot induce stări emoționale diferite.

Curtea constată că inculpatul a fost cel care a declanșat conflictul, prin adresarea de injurii persoanei vătămate T. I., abia apoi persoana vătămată aplicând lovituri inculpatului. În contextul în care inculpatul a fost prima persoană care a avut o conduită ilicită, nu sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea stării de provocare, chiar dacă ulterior a fost lovit de persoana vătămată, dat fiind că starea de provocare presupune o conduită inițială licită, inocentă a inculpatului, reacția agresivă fiind necesar să provină în primă etapă de la persoana vătămată.

În cauză ipoteza este diferită, inculpatul fiind cel care a adus injurii persoanei vătămate, care l-a rândul său l-a lovit pe inculpat, urmând o lovire reciprocă, iar în final, la scurt timp după ce conflictul inițial părea stins, a aplicat o lovitură cu cuțitul de către inculpat; această stare de fapt nu corespunde condițiilor necesare reținerii stării de provocare, motiv pentru care nu sunt aplicabile dispozițiile art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal.

De asemenea, raportat la starea de fapt reținută, curtea apreciază că inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a suprima viața victimei T. I., rezultatul final fiind împiedicat de intervenția medicală acordată persoanei vătămate T. I..

Pentru a se realiza distincția între infracțiunea de tentativă de omor și infracțiunea de vătămare corporală este necesar a se identifica poziția psihică a autorului, ce trebuie desprinsă din modalitatea faptica de desfășurare a incidentului, obiectul vulnerant folosit, zona lezată, leziunea concretă cauzată, numărul și intensitatea loviturilor, relațiile dintre părți.

Conform art. 188 Cod penal, infracțiunea de omor consta în uciderea, cu intenție, a unei persoane, iar conform art. 32 Cod penal, tentativa la omor constă in punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea de omor, executare care a fost întreruptă sau nu și-a produs efectul.

În raport de situația de fapt prezentată, curtea apreciază că probele dosarului fac dovada existenței intenției indirecte a inculpatului.

Inculpatul a agresat partea vătămată cu un cuțit cu o lamă de aproximativ 7 cm lungime, obiect care este apt să producă leziuni tanatogeneratoare, inculpatul a aplicat o singură lovitură, dar suficient de intensă, în zona abdominală, penetrantă, cu lezarea unei anse a intestinului subțire, asociată cu secționarea mezenterului, cu hemoperitoneu secundar, care a necesitat intervenție chirurgicală în urgență, punând în primejdie viața persoanei vătămate.

Prin aplicarea unei lovituri cu cuțitul, suficient de intensă pentru a penetra abdomenul și organele interne, într-o zonă unde se află organe de interes vital, având în vedere și punerea în concret în primejdie a vieții persoanei vătămate, se relevă intenția indirectă a inculpatului de a ucide. Curtea apreciază că orice persoană care aplică o astfel de lovitură acceptă posibilitatea că ar putea fi cauzat decesul victimei, urmare previzibilă oricărei persoane cu o minimă pregătire și experiență de viață.

În raport de aceste argumente, precum și motivele avute în vedere de prima instanță, dar și criteriile generale în raport de care se apreciază forma de vinovăție, curtea apreciază ca probele dosarului fac dovada existentei formei de vinovăție specifică laturii subiective a infracțiunii de omor. În consecință, prima instanță a stabilit corect că fapta inculpatului Sărățianu I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor. Astfel, nu poate fi primită solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 194 alin. 1 lit. e Cod penal.

În referire la individualizarea pedepsei principale aplicată inculpatului, prima instanță a optat pentru o pedeapsă apropiată cu minimul special.

La individualizare judiciară a pedepsei aplicată inculpatului prima instanță a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod penal, care prevăd că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; modul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Pentru a stabili în concret pedeapsa, instanța trebuie să aibă în vedere că pedeapsa este o măsura de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni; de asemenea, instanța va ține cont și de faptul că prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, fără însă ca executarea pedepsei să cauzeze suferințe fizice si nici să înjosească persoana condamnatului.

Prin urmare, pentru stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, trebuie să analizeze toate circumstanțele reale si personale în care a fost săvârșită fapta. Fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, având în vedere valoarea socială ce ar fi putut fi lezată - dreptul la viață, dar prin modalitatea de comitere, inculpatul folosind un cuțit pentru a înjunghia persoana vătămată; totodată, au fost avute în vedere conduita sinceră a inculpatului, datele personale, faptul că a fost suspus și acesta unei agresiuni din partea victimei, în final fiind aplicată o pedeapsă foarte apropiată de minimul special de 3 ani și 4 luni închisoare, de aceea nu sunt motive pertinente pentru o reducere mai accentuată a pedepsei.

În condițiile în care se menține pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, este exclusă posibilitatea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, dat fiind că

dispozițiile art.91 alin. 1 lit. a Cod penal prevăd că suspendarea este posibilă numai dacă pedeapsa este de cel mult 3 ani închisoare, nivel depășit în cauză.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul Sărățianu I. împotriva sentinței penale nr. 140/27.08.2015 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr._ .

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul Sărățianu I. la plata sumei de 600 lei cheltuielile judiciare avansate de stat.

În baza art. 241 alin.1 lit. c Cod procedură penală se va constata încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpatul Sărățianu I..

În baza art. 272 Cod procedură penală suma de 260 lei, reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu - avocat P. A. G. se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul Sărățianu I., C.N.P._, fiul lui G. și P., născut la data de 13.06.1966 în loc. Rahman, jud. Tulcea, cetățean român, domiciliat în com. Casimcea, .. Tulcea, împotriva sentinței penale nr. 140/27.08.2015 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr._ .

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul Sărățianu I. la plata sumei de 600 lei cheltuielile judiciare avansate de stat.

În baza art. 241 alin.1 lit. c Cod procedură penală constată încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpatul Sărățianu I..

În baza art. 272 Cod procedură penală suma de 260 lei, reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu - avocat P. A. G. se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.11.2015.

Președinte,Judecător,

M. D. M. C. C.

Grefier,

C. A.

Jud.fond V.M.

Red.dec.jud.M.D.M./6 ex./18.11.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1044/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA