Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 361/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 361/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 29-04-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 361/P
Ședința publică de la 29 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător C. J.
Cu participare: Grefier de ședință A. B.
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și justiție . D.I.I.C.O.T. a fost reprezentat de procuror C. T.
S-a luat în examinarea apelul penal declarat de inculpatul R. G. fiul lui P. și M., născut la data de 24.03.1990, în municipiul C., județul C., domiciliat în municipiul C.,., ., ., fără forme legale în Mun.C., . B, ..A, ., CNP_, pentru comiterea infracțiunii de:deținere, fără drept, de droguri de risc, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 1 din legea 143/2000, împotriva sentinței penale nr. 53 din data de 06.02.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr. _ .
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 23 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 29 aprilie 2015, când a pronunțat următoarea decizie;
CURTEA
Dosar nr._
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 53/06.02.2015 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
,, În baza art. 4 alin. 1 din Lg. nr. 143/2000 cu aplicarea art.5 C.p., art.396 alin.10 C.p.p.:
Condamnă pe inculpatul R. G., zis "G.", fiul lui P. și M., născut la data de 24.03.1990, în municipiul C., județul C., domiciliat în municipiul C., ., ., ., fără forme legale în Mun.C., . B, ..A, ., CNP_, la pedeapsa închisorii de 2 luni.
În baza art.71 alin.1 C.p.:
Interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. b C.p.
În baza art.81 C.p. din 1969:
Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art.82 C.p. din 1969:
Stabilește termen de încercare de 2 ani și 2 luni.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C.p. din 1969, privind revocarea suspendării condiționate în cazul comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art.71 alin.5 C.p. din 1969:
Constată suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Constată că drogul ridicat cu prilejul percheziției efectuate la locuința inculpatului R. G. a fost consumat integral în procesul analizelor de laborator, astfel cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică nr._/25.09.2012.
În baza art.275 alin.2 C.p.p.:
Obligă pe inculpatul R. G. la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și cu prilejul judecării cauzei în primă instanță.
Cu drept de apel în termen de 10 zile .
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6.02.2015.,,
Pentru a pronunța sentința penală menționată, prima instanță deliberâd, a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.206/D/P/2009 emis la data de 20.12.2013 de către D.I.I.C.O.T. – Serviciu Teritorial C. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului R. G. pentru comiterea infracțiunii de deținere, fără drept, de droguri de risc, pentru consum propriu, prev. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000.
S-a reținut, în fapt, în actul de sesizare a instanței că, inculpatul R. G. a deținut în imobilul din Mun.C., . B, ., unde domiciliază fără forme legale, 1 gram de cannabis, drog de risc, pentru consum propriu, descoperit cu prilejul percheziției domiciliare din data de 5.07.2012.
Fiind trimis în judecată, inculpatul a solicitat judecarea sa în procedura simplificată prevăzută de art.375 C.p.p., cererea sa fiind admisă, instanța constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.349 alin.2 C.p.p..
Din analiza și coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanța reține situația de fapt astfel cum a fost prezentată de către procuror în cuprinsul rechizitoriului.
Astfel, instanța are în vedere următoarele:
În dosarul de urmărire penală nr.206/D/P/2009 se efectuau cercetări penale față de G. A. C., B. I., B. C. A., B. G. L., F. M. C., P. R., T. M. I., P. R. D., R. G., B. R. A., N. C. A., Anghelesciu O. pentru comiterea unor infracțiuni prevăzute de Legea nr.39/2003, Legea 365/2002 și Legea nr.161/2003.
În cadrul acestui dosar, prin autorizația nr.218 din 04.07.2012 emisă de Tribunalul C. s-a autorizat efectuarea percheziției domiciliare la imobilul din Mun.C., . B, ..A, ., unde domicilia fără forme legale inculpatul R. G.. La data de 05.07.2012 a fost efectuată percheziția domiciliară, iar așa cum rezultă din procesul verbal întocmit de organele de poliție judiciară înainte de a se intra în locuință, s-a auzit din interior un zgomot specific tragerii apei la toaletă. În momentul în care au intrat în apartament, organele de poliție au găsit în varul de toaletă al grupului sanitar aflat lângă ușa de acces în apartament, un pliculeț din plastic transparent, care conținea substanță vegetală uscată de culoare verde.
În cauză s-a efectuat o constatare tehnico-științifică asupra substanței vegetale aflată în pliculețul din plastic transparent, iar prin raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 25.09.2012 întocmit de Laboratoul de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate C., s-a concluzionat că proba este constituită din 1,0 grame cannabis, punându-se în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis. Cannabisul face parte din Tabelul Anexă nr. III al Legii 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și constituie drog de risc. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.
În drept, fapta inculpatului R. G. de a deține în imobilul din Mun.C., . B, ., unde domiciliază fără forme legale, 1 gram de cannabis, drog de risc, pentru consum propriu, descoperit cu prilejul percheziției domiciliare din data de 5.07.2012, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere, fără drept de droguri de risc, pentru consum propriu, prevăzută de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000.
Fiind îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 C.p.p., în sensul că probele administrate în cauză au demonstrat dincolo de orice dubiu existența faptei reținute în sarcina inculpaților, elementele constitutive ale infracțiunii indicate în actul de sesizare a instanței, precum și comiterea acesteia de către inculpatul trimis în judecată, instanța a pronunțat condamnarea acestuia.
În cadrul criteriilor generale de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, prevăzute de art. 72 C.p. din 1969, s-a ținut seama la stabilirea gradului de pericol social al faptei săvârșite, de împrejurările, modul concret de comitere, de circumstanțele de loc dar și de cantitatea de droguri deținută de către inculpat, elemente care nu evidențiază un grad ridicat de pericol social concret; în cadrul acelorași criterii de individualizare a pedepsei, vor fi avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatului. În referire la acest aspect, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul deși este tânăr și a avut o conduită procesuală corespunzătoare, acesta nu se află la primul conflict cu legea penală.
Astfel, prin ordonanța nr.4702/P/2010 din 22.02.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București i-a fost aplicată amenda administrativă în cuantum de 800 lei, pentru comiterea infracțiunii prev. de art.85 al.1 și 2 din OUG 195/2002, prin ordonanța nr.27 D/P/2011 din 09.05.2011 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial C. i-a fost aplicată amenda administrativă în cuantum de 1.000 lei, pentru comiterea infracțiunii de deținere fără drept, de droguri de risc pentru consumul propriu, prev.de art. 4 alin.1 din Legea 143/2000, iar prin ordonanța nr.1462/P/2010 din 03.10.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Conetu i-a fost aplicată amenda administrativă în cuantum de 800 lei, pentru comiterea infracțiunii prev. de art.85 al.1 din OUG 195/2002.
Având în vedere conflictele repetate cu legea penală, inculpatul săvârșind anterior și fapta de deținere, fără drept, de droguri de risc pentru consum propriu, nu se poate susține că fapta pentru care în prezent este judecată ar fi lipsită în mod vădit de importanță, astfel încât nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni, neputând astfel fi primită solicitarea inculpatului de achitare și de aplicare a unei sancțiuni administrative în baza art.18 ind.1 C.p. din 1969.
Același element – conflictele anterioare ale inculpatului cu legea penală, dar și numărul, frecvența și natura faptelor comise ( inclusiv împotriva siguranței circulației pe drumurile publice ) datele săvârșirii acestora, au condus instanța la concluzia că în cauză se impune aplicarea unei pedepse care să constituie un avertisment eficient pentru inculpat.
Astfel, nu poate fi primită nici solicitarea inculpatului de amânare a aplicării pedepsei, conform art.83 C.p..
Este necesar a se sublinia că, litera d a art.83 C.p. – care reglementează condițiile amânării aplicării pedepsei - impune evaluarea persoanei inculpatului și în raport de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii.
Ori, inculpatul R. G. a fost sancționat administrativ în perioada februarie 2011 - octombrie 2011, inclusiv pentru deținere, fără drept, de droguri de risc pentru consum propriu, iar în la scurt timp a comis aceeași faptă penală, demonstrând că, în lipsa aplicării unei pedepse, nu înțelege să-și corijeze comportamentul social.
Având în vedere persoana inculpatului care, prin raportare la conduita socială anterioară comiterii infracțiunii, nu poate fi apreciată drept un element pozitiv, însă și pericolul social concret al faptei care nu este unul deosebit de ridicat, precum și conduita procesuală pozitivă, instanța a considerat că, modalitatea optimă de executare a pedepsei este suspendarea condiționată, prevăzută de art.81 C.p. din 1969, fiind necesară și totodată suficientă probarea comportamentului inculpatului pe o perioadă de timp determinată, sub avertismentul revocării suspendării condiționate și executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
Având în vedere că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este judecat în prezenta cauză înainte de . noului Cod penal, dar și modalitatea de executare pentru care instanța a optat, Codul penal din 1969 și prevederile legii speciale în vigoare la momentul comiterii faptei constituie legea mai favorabilă pentru inculpat.
Fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.81 C.p., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 2 luni, compus, potrivit art.82 C.p. din 1969, din durata pedepsei stabilite la care se adaugă intervalul de timp de 2 ani.
Împotriva sentinței penale nr. 53/06.02.2015 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._, a declarat apel inculpatul R. G., care a criticat sentința penală apelată sub aspectul individualizării pedepsei și raportat la cantitatea mică de droguri, se justifică aplicarea disp. art.18 ind.1 din Cod penal 1969.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelanți, precum și din oficiu, conform art. 420 C. Pr. P.., curtea constată că apelul declarat este nefondat.
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatului
R. G.,fiind îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei soluții de condamnare.
De altfel, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, solicitând judecarea potrivit procedurii prevăzută de art. 375Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii, exclusiv pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speța prezentă oferă elemente suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Sub aspectul stării de fapt se constată că, inculpatul R. G., a deține în imobilul din Mun.C., . B, ..A, ., unde domiciliază fără forme legale, 1 gram de cannabis, drog de risc, pentru consum propriu, descoperit cu prilejul percheziției domiciliare din data de 5.07.2012, iar fapta comisă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere, fără drept de droguri de risc, pentru consum propriu, prevăzută de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000.
Starea de fapt reținută prin rechizitoriu ,este dovedită cu următoarele mijloace de probă:
constatare tehnico-științifică asupra substanței vegetale aflată în pliculețul din plastic transparent,
raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 25.09.2012 întocmit de Laboratoul de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate C., din care rezultă că proba analizată este constituită din 1,0 grame cannabis, punându-se în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis,
procesul verbal de percheziție domiciliară la imobilul din Mun.C., . B, ..A, .,
planșa fotografică privind drogurile ridicate de la inculpatul apelant R. G..
În procesul de individualizare a pedepsei, curtea reține că pedeapsa este un mijloc specific de coerciție penală, de represiune, implică în mod necesar o suferință (aflecțiune) ce se realizează în timpul executării ei; de asemenea, caracterul coercitiv-aflectiv și retributiv al pedepsei impune ca durata executării să fie corelată atât cu gravitatea faptei cât și cu gradul de periculozitate al infractorului. Funcția coercitiv – aflectivă a pedepsei se realizează prin aptitudinea pedepsei penale de a se manifesta ca o măsură cu caracter represiv supunându-l pe inculpat la o suferință morală prin privațiune de libertate .
Pedeapsa nu reprezintă numai un mijloc de constrângere a infractorului, dar și un mijloc de reeducare al acestuia ; totodată, pedeapsa se aplică în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât de condamnat, cât și de către ceilalți destinatari ai legii penale .
Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a repeta alte încălcări ale legii penale, dar și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate, față de ceilalți membri ai societății .
În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul și funcțiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ circumstanțele reale de comitere a faptei, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului.
La individualizarea sanctiunii aplicate, în mod corect, instanța de fond s-a raportat la dispoz. art.72 C.p.,1969 cu referire, in special, la datele despre persoana inculpatului R. G., (varsta, antecedente penale, conduita procesuala, atitudine fapta de fapte si urmari), dar si la datele despre contributia efectiva la comiterea faptei, urmarile produse, modul in care s-a actionat.
De asemenea, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse cu o treime atât minimul cât și maximul prin aplicarea dispoz. art.396 alin. 10 C.p.p. precum și toate celelalte date care particularizează atât fapta comisă cât și persoana inculpatului dând eficienta juridica in procesul de individualizare a pedepsei, conduitei procesuale sincere adoptate de acesta cu ocazia audierilor, dar si contribuției efective la comiterea infracțiunii în calitate de consumator de droguri de risc.
In raport de incidenta acestor norme legale si totodată având in vedere datele despre fapta comisă, situația socială a inculpatului (în vârstă de 25 de ani, student) dar și antecedentele penale concretizate în amenzii cu caracter administrativ pentru infracțiuni de deținere fără drept de droguri și la legea circulației (prin ordonanța nr.4702/P/2010 din 22.02.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București i-a fost aplicată amenda administrativă în cuantum de 800 lei, pentru comiterea infracțiunii prev. de art.85 al.1 și 2 din OUG 195/2002, prin ordonanța nr.27 D/P/2011 din 09.05.2011 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial C. i-a fost aplicată amenda administrativă în cuantum de 1.000 lei, pentru comiterea infracțiunii de deținere fără drept, de droguri de risc pentru consumul propriu, prev. de art. 4 alin.1 din Legea 143/2000, iar prin ordonanța nr.1462/P/2010 din 03.10.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu i-a fost aplicată amenda administrativă în cuantum de 800 lei, pentru comiterea infracțiunii prev. de art.85 al.1 din OUG 195/2002), Curtea, consideră ca fapta comisă prezintă un grad ridicat de pericol social, solicitarea inculpatului de achitare și de aplicare a unei sancțiuni administrative în baza art.18 ind.1 C.p. 1969, sau amânarea aplicării pedepsei, conform art.83 C.p. fiind în mod corect respinse de instanța de fond
Curtea, apreciază că scopul pedepsei poate fi atins si fără privare de libertate efectiva, iar, pronunțarea condamnării, este apreciata ca suficienta pentru reeducarea inculpatului și conștientizarea necesitații respectării valorilor sociale protejate de lege si de legea penala in special.
Instanța de fond a stabilit o pedeapsa în cuantumul prev. de lege fără reținerea de circumstanțe atenuante, dar a avut în vedere și împrejurările comiterii faptelor, natura acestora și urmările lor în rândul comunității, vârsta inculpatului și poziția procesuală avută în fața organelor judiciare
Această pedeapsă este proporțională cu ansamblul circumstanțelor cauzei și persoana inculpatului, neconstatându-se niciun motiv rezonabil pentru reducerea pedepsei .
Pentru, aceste considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. b C. proc. pen. va respinge apelul declarat de către apelantul inculpat R. G., împotriva sentinței penale nr. 53/06.02.2015, a Tribunalului C., ca nefondat.
În baza art. 275 alin. 2 Cod proc.pen.va obliga inculpatul apelant R. G., la plata sumei de 500 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 cod procedură penală, onorariu în sumă de 200 lei, pentru apărător din oficiu C. M., se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. b C. proc. pen. respinge apelul declarat de către apelantul inculpat R. G., împotriva sentinței penale nr. 53/06.02.2015, a Tribunalului C., ca nefondat.
În baza art. 275 alin. 2 Cod proc.pen. obligă inculpatul apelant R. G., la plata sumei de 500 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 cod procedură penală, onorariu în sumă de 200 lei, pentru apărător din oficiu C. M., se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Conform art.400 alin. 3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, C. D. C. J.
Grefier,
A. B.
Jud.fond M V.
Red. dec. Jud. C.D.
2ex/12.05.2015
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 167/2015.... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 366/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
