Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 208/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 208/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 04-12-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 208/MP

Ședința publică de la 4.12.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. U.

Judecător E. C. M.

Grefier I. C.

Cu participarea Ministerului Public prin procuror L. S.

Pe rol judecarea apelului penal formulat de inculpatul S. S. împotriva sentinței penale nr. 845/23.06.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, având ca obiect vătămarea corporală din culpă (art.196 NCP).

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.11.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 4.12.2015, când a pronunțat următoarea decizie.

CURTEA,

Asupra apelului de față,

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentința penală nr. 845/23.06.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, s-au dispus următoarele:

”Schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul Scându S. din infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. 2 și 3 N. C. p. în infracțiunea de infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin. 2 și alin.4 C. pen.1969 cu aplicarea art. 5 N. C. p.

În baza art.184 alin. 2 și alin.4 C. pen.1969 cu aplicarea art. 5 N. C. p. condamnă inculpatul Scându S. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 C.penal 1969, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal 1969.

În baza art.86 ¹ C. pen. 1969 dispune suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere pe o durată de 5 ani ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art.86 ² C.pen. 1969.

În baza art.86³ alin.1 și alin. 3 lit. e C. pen. 1969, pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.;

b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență ;

Datele vor fi comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C..

În baza art 86⁴ C. pen 1969 cu referire la art. 83 și art. 84 C. pen 1969 atrage atenția inculpatului că săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate în termenul de încercare ori nerespectarea măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor stabilite ori neplata despăgubirilor civile va impune revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. 5 C. penal 1969, constată suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b C. penal 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 19 și 347 alin. 1 C. p. p. admite acțiunea civilă și obligă inculpatul Scându S. alături de asigurătorul L. I. INSURANCE COMPANY LTD prin mandatar AVUS INTERNAȚIONAL S. R. L. la plata către partea civilă M. B. Ș. (CNP_), reprezentată legal de M. M. (CNP_) a sumei de 22.000 lei cu titlu de daune materiale, a sumei de 250.000 EURO cu titlu de daune morale și la plata lunară a salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată cu titlu de prestație periodică lunară.

Obligă inculpatul Scându S. la plata sumei de 7.821,87 lei către S. C. Județean de Urgență „Sfântul A. A.” C. reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate cu persoana vătămată M. B. Ș..”

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 2030/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C. a fost trimis în judecată inculpatul Scându S. pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. 2 și 3 N. C. p.

În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că inculpatul Scându S. în data de 03.07.2012, în jurul orei 21.00, a condus autoturismul marca Renault Laguna cu nr. TX 4355 HX, pe bld. A. V. dinspre .. C. din municipiul C. și când a ajuns la marcajul pietonal din zona farmaciei D. a surprins și accidentat, în timp ce traversa regulamentar, pe trecerea de pietoni, pe minora M. B. Ș., care a necesitat pentru vindecare 2 ani de zile de îngrijiri medicale și i-a fost pusă viața în primejdie, conform raportului de constatare medico - legală nr. H8/Al rutier/2013/09.07.2013, emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C., iar conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1421/70/A1 rutier/2014/11.06.2014, emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C. a rămas cu o informitate fizică permanentă.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces - verbal de cercetare la fața locului cu schiță și planșă fotografică; raport de constatare medico - legală nr.H8/Al rutier/2013/09.07.2013, emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C.; raport de expertiză medico-legală nr.1421/70/A1rutier/2014/11.06.2014, emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C.; raportul de constatare medico-legală nr. 117/Al Rutier/ 2013/07.05.2013, emis de SML C.; raport de expertiză tehnică; declarații persoană vătămată; declarații martori; copii documente plată; declarațiile inculpatului.

În cursul cercetării judecătorești au fost adminstrate următoarele mijloace de probă: înscrisuri cu privire la cheltuielile efectuate pentru recuperarea părții civile, înscrisuri medicale privind pe minora M. B. Ș., declarație martor M. Nicușor A., declarație martor M. M., declarație martor T. I., declarație martor R. D., declarație martor A. E. M..

La data de 03.07.2012, in jurul orei 21.08, lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului Rutier, au fost sesizați cu privire la faptul că pe bulevardul A. V. din Municipiul C. a avut loc un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a două persoane.

Conform procesului - verbal încheiat la fața locului, la data de 03.07.2012, de către organele de poliție a rezultat faptul că accidentul rutier s-a produs pe bulevardul A. V. din mun. C., fiind identificat la fața locului autoturismul marca Renault Laguna cu nr. de înmatriculare TX-4355-HX, condus în momentul evenimentului de către inculpatul Scându S..

În urma verificărilor efectuate la fata locului s-a constatat faptul că la data de 03.07.2012, inculpatul Scându S., în timp ce conducea autoturismul marca Renault Laguna cu nr. TX 4355 HX, pe bld. A. V., dinspre .. C., ajungând la marcajul pietonal situat în zona farmaciei D., a surprins și accidentat pe persoanele vătămate M. M. și M. B. Ș., care traversau regulamentar bulevardul, pe marcajul pietonal.

Totodată organele de poliție au testat cu aparatul etilotest Drager pe conducătorul auto, inculpatul Scându S. rezultatul fiind negativ.

Imediat după producerea accidentului persoanele vătămate M. M. și M. B. Ș. au fost transportate la SJU C..

În ceea ce privește vătămările suferite de către persoanele vătămate M. M. și M. B. Ș., în cauză au fost realizate mai multe rapoarte de constatare medico legale, respectiv o expertiză medico - legală.

Prin rechizitoriul nr. 2030/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus clasarea cauzei privind săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 din vechiul Cod penal (persoană vătămată M. M.) întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Conform raportului de constatare medico-legală nr.H8/Al rutier/2013/09.07.2013, emis de S.M.L. C., persoana vătămată M. B.-Ș. a prezentat la data de 03.07.2012 un traumatism cranio¬cerebral cu hemoragie cerebrală postraumatică. Leziunile traumatice au putut fi produse cu și de corpuri dure și au necesitat și necesită circa 2 ani de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor traumatice, necesitând și reexaminare medico legală după această perioadă pentru a stabili dacă rămâne cu infirmitate. Leziunile de violență i-au pus viața în primejdie prin hemoragie cerebrală post-traumatică.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 1421/70/A1 rutier/2014/11.06.2014, emis de S.M.L. C., persoana vătămată M. B.-Ș. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure. Leziunile traumatice pot data din data de 03.07.2012 și ținând cont de severitatea leziunilor traumatice encefalice și de sechelele neurologice instalate s-a opinat că necesita tratament specific igieno - dietetic, medicamentos și de recuperare neuromotorie permanent, reprezentând infirmitate fizică (paralizie cerebrală spastică hemiplegica). Leziunile de violență i-au pus viața în primejdie prin hemoragie cerebrală post-traumtică.

Conform expertizei tehnice efectuate a rezultat faptul că „ Impactul dintre autoturism și victime s-a produs pe banda a doua a sensului de deplasare al autoturismului. Autoturismul se deplasa în pre-momentul impactului cu o viteză de 38 km/h. Cauza producerii accidentului o constituie neoprirea autoturismului la marcajul pietonal pe care victimele se aflau în traversare, pentru a le acorda prioritate de trecere. în condițiile producerii accidentului, conducătorul auto, inculpatul Scându S., a încălcat prevederea art. 135, lit. h din R OUG 195/2002, care obligă conducătorul de vehicule să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, ca în cazul accidentului analizat. Posibilitatea reală de evitare a producerii accidentului rutier revenea conducătorului auto dacă la întâlnirea indicatoarelor rutiere reducea viteza și mărea atenția la apropierea de marcajul pietonal, situație în care putea opri autoturismul și deci putea evita producerea accidentului

Față de concluziile formulate în raportul de expertiză au fost depuse obiecțiuni, motiv pentru care în cursul urmăririi penale a fost audiat expertul. Din declarația acestuia, cât și din înscrisul depus de către expert reiese faptul că expertul tehnic își menține punctele de vedere menționate în raport.

Concluziile raportului de expertiză tehnică auto se coroborează și cu declarațiile martorei M. M., care a relatat că în data de 03.07.2012, se afla în zona A., intenționând să traverseze bld. A. V., dinspre farmacia D. spre celălalt trotuar, împreună cu fiica sa M. B. Ș..

Astfel, potrivit susținerilor persoanei vătămate M. M., după ce s-a asigurat, a început traversarea pe marcaj pietonal, ținând-o de mână pe fiica sa, care era pe role, au trecut de prima bandă, iar când au ajuns pe banda a doua, aproape de banda a treia au fost lovite puternic de către un autoturism, despre care a aflat ulterior că a fost condus de către inculpatul Scându S..

În cauză declarațiile martorei M. M. sunt susținute și de către declarațiile martorilor M. Nicușor A. și A. E. M..

Martorul M. Nicușor A., tatăl persoanei vătămate M. B. Ș., a declarat că în seara zilei de 03.07.2012, se afla împreună cu soția sa, persoana vătămată M. M. și fiica sa M. B. Ș., în zona A., intenționând să traverseze bulevardul A. V., pe marcaj pietonal.

Martorul M. Nicușor A. a precizat, atât în cursul urmăririi penale cât și în cadrul cercetării judecătorești, că după ce s-au asigurat au început să traverseze . fiica sa în față, de mână, întrucât fiica sa se afla pe role, iar el în spatele lor. Martorul a subliniat faptul că impactul a avut loc pe marcajul pietonal ce traversează bulevardul A. V., dinspre .. C..

Martora A. E. M. a avut declarații constante pe parcursul procesului penal în care a relatat că în seara zilei de 03.07.2012, orele 21.00, se afla pe bulevardul A. V., împreună cu copii și a traversat . pietoni, dinspre Parcul Auto către stația RATC (Farmacia D.), iar după ce a traversat . în stația de taxiuri, a auzit o frână puternică și o lovitură. Martora a mai susținut că față de zgomotul auzit și-a dat seama că a avut loc un accident de circulație. Astfel martora A. E. M. a declarat că s-a întors la locul accidentului și a văzut o fetiță căzută pe sensul de mers către . a doua și o persoană de sex feminin căzută pe banda a treia, îndreptată cu picioarele către axul drumului, peste acesta. A mers la fetiță pentru a-i acorda primul ajutor, dar aceasta nu mișca, după care a mers la persoana de sex feminin. Martora a mai precizat că a văzut și mașina implicată în accident, care a oprit la câțiva metri de trecerea de pietoni și șoferul care stătea în mașină și nu a coborât din mașină până nu a venit poliția. Totodată martora a subliniat faptul că în seara respectivă vizibilitatea era bună, era lumină afară, iar traficul era mediu ca intensitate.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul Scându S. a recunoscut comiterea faptei, susținând că în data de 03.07.2012, orele 21.10, conducea autoturismul marca Renault Laguna cu nr. TX 4355 HX, pe bulevardul A. V. dinspre .. C. și înainte cu aproximativ 60 m de sensul giratoriu de la intersecția cu . de pe loc, de pe banda a doua, deoarece prima bandă era ocupată de taxiuri, ulterior schimbând banda de mers de pe banda a doua pe banda a treia, cu intenția de a face sensul giratoriu. Inculpatul a mai susținut că în timp ce circula pe banda a treia, înainte de trecerea de pietoni de la intersecția cu . în oglinda retrovizoare un autoturism marca VW Passat de culoare argintie, dar nu i-a reținut numărul de înmatriculare, care venea cu viteză din spatele său cu luminile de poziție aprinse și ajungând lângă el i-a făcut semn, probabil să se dea la o parte pentru că venea foarte tare. Deoarece el nu s-a dat la o parte, respectivul autoturism l-ar fi depășit prin partea dreaptă, claxonându-1 foarte lung, iar în acest fel i-a distras atenția, determinându-1 să-și întoarcă privirea către el, iar în momentul în care și-a reîntors capul și s-a uitat în față, din cauză că nu a avut vizibilitate, din cauza stâlpului mașinii, s-a trezit în fața mașinii cu un copil de înălțime mică. Inculpatul a mai declarat că în același timp a văzut cu coada ochiului o persoană care probabil fugea să prindă copilul, pe care în timpul frânării a lovit-o cu oglinda stângă în șold. Inculpatul a declarat, în cursul urmăririi penale, faptul că deși în momentul în care a văzut copilul a frânat, nu a putut evita impactul cu acel copil, lovindu-1 cu partea stânga față, acesta s-a răsucit lovind cu rolele pe care le avea în picioare parbrizul și capota.

În fața instanței, în timpul cercetării judecătorești inculpatul Scându S. a dat o declarație prin care a recunoscut săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă pentru care a fost trimis în judecată și a încercat să atenueze, motivând diferiți factori externi, gravitatea infracțiunii săvârșite. Instanța constată faptul că unele elemente din declarația inculpatului sunt contrazise de restul probatoriului administrat în cauză, declarația inculpatului prezintă susțineri care nu sunt concordante, iar unele aspecte relatate de inculpat sunt lipsite de suport probator și totodată neverosimile .

Astfel, instanța constată următoarea neconcordanță între aspectele relatate de inculpat. La termenul din data de 19.06.2015 inculpatul Scându S. a susținut atât faptul că minora M. B. Ș. nu era ținută de mână de mama acesteia deoarece, motivează inculpatul pe M. B. a aruncat-o în față, iar pe mama acesteia a lovit-o cu oglinda în șold unde a fost accidentată, dar face și afirmația potrivit căreia stâlpul mașinii pe care o conducea, fiind foarte lat, nu i-a permis în acel moment să vadă copilul care în acea perioadă era de o înălțime foarte mică.

În cauză martorii M. Nicușor A. și M. M. au declarat în mod constant faptul că minora M. B.-Ș. s-a aflat pe trecerea de pietoni, de mână cu mama sa, martora M. M. și în momentul producerii impactului, la aproximativ un metru în spatele acestora aflându-se tatăl minorei, martorul M. Nicușor A..

Susținerea inculpatului, formulată în cursul urmăririi penale și reiterată în cadrul cercetării judecătorești în primă instanță potrivit căreia a fost incomodat de o altă mașină care l-a claxonat strident și care i-a făcut fleșuri cu lumină, iar acea lumină era într-un unghi în care nu se putea vedea în oglinda retrovizoare, în dreapta spate este neverosimilă și lipsită de suport probator în condițiile în care la data săvârșirii infracțiunii în data de 3.07.2012 orele 21.00 bulevardul aurel V. din municipiul C. se aflau persoane, martori identificați și audiați în cauză care nu au susțin această ipoteză a inculpatului. Totodată martora A. E. M. a descris la termenul din data de 12.06.2015 atitudinea inculpatului în momentul imediat următor producerii accidentului: „M-am dus direct la șofer și l-am întrebat ce a făcut, iar acesta a dat din umeri”. Totodată martora, care a auzit zgomotul produs în timpul accidentului, a declarat faptul că erau grupuri de mașini care circulau și nu a relatat vreun alt incident în trafic și a precizat faptul că în acel moment distanța la care s-a aflat față de mașina inculpatului nu era mare deoarece imediat a sărit în mijlocul străzii la accident.

Inculpatul a declarat faptul că accidentul s-a produs la orele 20:50 cu aproximație când afară era semiîntuneric, nu era o lumină perfectă. Cu privire factorii externi din momentul producerii accidentului martora A. E. M. a declarat următoarele: când a avut loc accidentul era lumină afară, vizibilitatea era bună, carosabilul era uscat, iar traficul era mediu ca intensitate. Declarațiile martorei A. E. M. sunt sincere și complete, astfel martora a declarat faptul că minora M. B. Ș. care anterior producerii accidentului fusese încălțată cu o pereche de role nu avea echipament de protecție însă având în vedere faptul că se afla de mână cu mama sa pe trecerea de pietoni nici nu exista pentru minoră la acel moment o obligație în acest sens.

În baza art. 396 alin. 2 C. proc. pen., instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Analizând în ansamblul lor dispozițiile din cele două legislații incidente în cauză, cu privire la limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, dar și modalitățile de individualizare a executării pedepsei prevăzute în cele două legislații instanța constată faptul că cele două legislații, art. 196 alin. 2 și 3 N. C. p., respectiv art.184 alin. 2 și alin.4 C. pen.1969 prevăd aceleași limite ale închisorii de la 6 luni la 3 ani sau amenda, însă Codul penal din 1969 prevede dispoziții mai favorabile în cadrul reglementării instituției suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Instanța constată faptul că față de gravitatea infracțiunii deduse judecății și față de atitudinea inculpatului relativ la aceasta în cauză nu își găsesc sub nici o formă incidența dispozițiile cu privire la suspendarea condiționată a executării pedepsei sau cu privire la amânarea aplicării pedepsei.

Pentru motivele expuse s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul Scându S. din infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. 2 și 3 N. C. p. în infracțiunea de infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin. 2 și alin.4 C. pen.1969 cu aplicarea art. 5 N. C. p.

Fapta inculpatului Scându S. care în data de 03.07.2012, în jurul orei 21.00, a condus autoturismul marca Renault Laguna cu nr. TX 4355 HX, pe bld. A. V. dinspre .. C. din municipiul C. și când a ajuns la marcajul pietonal din zona farmaciei D. a surprins și accidentat, în timp ce traversa regulamentar, pe trecerea de pietoni, pe minora M. B. Ș., care a necesitat pentru vindecare 2 ani de zile de îngrijiri medicale și i-a fost pusă viața în primejdie, conform raportului de constatare medico - legală nr. H8/Al rutier/2013/09.07.2013, emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C., iar conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1421/70/A1 rutier/2014/11.06.2014, emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C. a rămas cu o infirmitate fizică permanentă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin. 2 și alin.4 C. pen.1969 cu aplicarea art. 5 N. C. p.

Inculpatul a săvârșit fapta din culpă, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 19 alin. 2 C. p. 1969: inculpatul prin neacordarea de prioritate pietonilor care traversau regulamentar trecerea de pietoni a prevăzut rezultatul faptei sale: accidentarea gravă a persoanei cu care a intrat în impact, însă nu a acceptat un asemenea rezultat, socotind fără temei că acesta nu se va produce.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. 1969.

S-a reținut că fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social atât sub aspectul modalității de săvârșire, cât și sub aspectul consecințelor produse.

S-a reliefat că accidentul s-a produs exclusiv datorită neatenției inculpatului care la marcajul pietonal era obligat să oprească mașina, în condițiile în care trecerea de pietoni era marcată corespunzător: indicatorul de presemnalizare „Trecere pietoni” se afla la o distanță de 73 m înainte de parcajul pietonal și cel de „Trecere pietoni” se afla pe trotuarul din dreapta, în dreptul marcajelor, persoana vătămată se afla angajată în mod regulamentar în traversarea trecerii de pietoni pe care se aflau și alte persoane. Urmările infracțiunii de vătămare corporală din culpă au fost unele foarte grave: minora M. B. Ș. a necesitat pentru vindecare 2 ani de zile de îngrijiri medicale și i-a fost pusă viața în primejdie, conform raportului de constatare medico - legală nr. H8/Al rutier/2013/09.07.2013, emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C., iar conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1421/70/A1 rutier/2014/11.06.2014, emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C. a rămas cu o informitate fizică permanentă.

Cu privire la persoana inculpatului s-a reținut că acesta a recunoscut săvârșirea faptei, are vârsta de 35 ani, își asigură existența prin muncă, nu este cunoscut cu antecedente penale și, cu ajutorul tatălui său a încercat să ajute cu sume după posibilități victima.

În raport de aceste elemente a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare și i s-a aplicat pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal 1969.

S-a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. art.86 ¹ alin. 1 lit. a și b C. p. 1969 și apreciază, având în vedere persoana inculpatului, de comportamentul său după comiterea faptei constând în recunoașterea săvârșirii faptei și prezentarea sa la toate termenele de judecată, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni, fapt pentru care, în baza art.86 ¹ C. pen. 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere pe o durată de 5 ani ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art.86 ² C.pen. 1969.

Persoana vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului cu suma de 19. 8956 lei cu titlu de daune materiale, 250.000 Euro cu titlu de daune morale, iar la termenul din data de 12.06.2015 și-a majorat cuantumul daunelor materiale la suma de 22, 819, 42 lei .

S-a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1349 și 1382 C.civ., respectiv existența faptei ilicite a inculpatului constând în inacțiunea acestuia de a acorda prioritate la trecerea de pietoni, producerea unui prejudiciu moral și material pentru victimă, existența raportului de cauzalitate și vinovăția inculpatului sub forma culpei cu prevedere.

Inculpatul a susținut și în acest sens a depus și înscrisuri că de la data producerii accidentului a ajutat familia persoanei vătămate M. B. Ș., cu bani și cu medicamente, pe care le-a plătit personal.

S-a constatat că inculpatul a adus un ajutor material victimei prin cumpărarea de medicamente și suma de 700 lei, însă aceste sume de bani nu au fost incluse în cuantumul despăgubirilor pe care l-a solicitat partea civilă.

În cauză pentru cheltuielile cu medicamente efectuate inculpatul a păstrat bonuri fiscale astfel încât aceste sume sunt diferite de cheltuielile efectuate pentru partea de civilă pentru care au fost depuse înscrisuri.

La dosarul cauzei au fost depuse un număr foarte mare de înscrisuri care justifică cuantumul cheltuielilor solicitate, iar durata de 2 ani în care victima a avut nevoie de îngrijiri medicale, justifică acordarea sumei de 22.000 lei cu titlu de daune materiale.

În cauză, în plus față de înscrisurile depuse martora B. M. a arătat faptul că a cheltuit suma de 9.000 lei pentru plata doamnei care a îngrijit-o timp de șase luni pe minoră, suma de 12.000 EURO pe care tatăl minorei a câștigat-o pentru o misiune în afara teritoriului țării a fost folosită pentru recuperări și medicamente, în condițiile în care până în prezent minora a efectuat cincisprezece recuperări, părinții colegilor persoanei vătămate și educatoarea acesteia au ajutat-o cu suma de 4.000 lei, iar familia martorei a ajutat-o cu suma de 1.600 lei.

În cauză minora M. B. Ș. a avut nevoie de doi ani de îngrijiri medicale care au presupus: cheltuieli cu asistența medicală, medicamente, plata unei persoane care să aibă grijă de minoră, transportul la București și la cele cincisprezece tratamente de recuperare ale minorei și plata cheltuielilor efectuate de mama minorei pentru a o însoții timp de doi ani pentru recuperarea medicală.

În cauză prejudiciul moral adus persoanei vătămate minora M. B. Ș. este unul foarte mare și irecuperabil fapt pentru care s-au acordat daune morale în cuantum de 250.000 EURO în considerarea vârstei victimei, a suferinței fizice și psihologice îndurate de aceasta timp de 2 ani de zile, dar și a faptului că în urma tuturor tratamentelor medicale în urma cărora minora a avut o evoluție favorabilă față de starea în care s-a aflat în urma producerii accidentului.

S-a avut în vedere faptul că persoana vătămată M. B. Ș. după 10 zile de la accidentul din data de 3.07.2012 a deschis ochii, timp în care a fost în comă profundă, iar apoi până în luna septembrie 2012 a fost în stare vegetativă.

După ce a fost externată minora a început să miște câte o mână, evoluția acesteia fiind lentă, a trebuit să poarte corset, orteze pentru mâini și pentru picioare iar în timpul spitalizării în București minorei i s-a pus gastrostomă care i s-a scos în luna noiembrie 2012 (declarație martoră T. I.).

Relevantă sub aspectul suferințelor morale este declarația martorei R. D. care a fost învățătoarea minorei M. B. Ș. în ciclul gimnazial și care a sprijinit-o în clasa a treia și a patra ulterior producerii accidentului în data de 3.07.2012.

Martora R. D. a relatat faptul că în momentul în care a vizitat-o minora se fala într-o stare de chin în timpul comei: trupul îi tremura tot și horcăia.

Martora a relatat faptul că începând cu luna septembrie 2012 a vizitat-o pe minoră în mod regulat și că acesta la început nu putea să stea în picioare, nu putea vorbi și nu era conștientă de ce se întâmpla în jurul ei și că încet a început să progreseze și până la începutul anului 2013 a început să se exprime cu greu, putea să meargă doar sprijinită și era tot timpul asistată.

La sfârșitul primului semestru al clasei a treia minora a fost dusă în colectivitate: mama acesteia venea și o așeza în bancă și tot mama acesteia o ridica din bancă.

Pe parcursul orelor martora R. D. era cea mai mare parte din timp lângă banca minorei, iar ceilalți copii din clasă o ajutau în toate gesturile: dacă avea nevoie să bea apă, să ridice un obiect, martora fiind cea care o ducea pe minoră la toaletă și stătea cu ea.

Martora R. D. a relatat faptul că datorită situației de neputință în care se afla cele mai grele momente erau când minora M. B. Ș. făcea o criză de nervozitate în care țipa și arunca lucrurile.

Martora a relatat faptul că programa minorei a fost adaptată posibilităților acestora fiind învățată să ia creionul în mână pentru că mâinile îi tremurau foarte tare, a trecut la linii și bastonașe și până la sfârșitul clasei a treia minora reușea să scrie cu greu câteva cifre sau un cuvânt, îi era foarte greu să facă operațiile logice și să își concentreze atenția.

Martora R. D. a explicat faptul că a promovat-o pe eleva M. B. Ș. în clasa a treia pentru că a avut curriculum adaptat situației în care s-a aflat și a avut în permanență înscrisurile medicale aduse de mama și că persoana vătămată încerca să facă ce făceau și ceilalți elevi din clasă însă nu reușea.

Eleva nu putea să meargă decât foarte încet, pentru a se exprima trebuia să gândească foarte bine ce vrea să spună și vorbea foarte rar, cu greutate, pentru a face adunări și scăderi simple avea nevoie de obiecte sau de degete și abia în clasa a patra s-au văzut cele mai multe progrese de după accident însă situația școlară a elevei a rămas mult diferită de cea anterioară producerii accidentului și de cea a celorlalți elevi din clasă.

Astfel, dacă la sfârșitul clasei a doua eleva M. B. Ș. făcea operații de adunare și scădere până la 100 fără probleme, rezolva probleme logice, după exerciții și atenție din partea educatoarei a ajuns să facă operații de matematică cu greutate și uneori cu ajutorul obiectelor, iar dacă înainte de accident minora avea un vocabular dezvoltat și la sfârșitul clasei a doua scria o pagină de caiet cu un scris citeț și îngrijit, la sfârșitul clasei a patra reușea să scrie zece rânduri în douăzeci de minute - jumătate de oră.

Martora a relatat faptul că în primul semestru din clasa a cincea eleva a avut dificultăți în activitatea școlară și în condițiile în care are curriculum adaptat și profesor de sprijin la clasă a reușit să recupereze ce pierduse în semestrul întâi.

În cauză și pentru viitor persoana vătămată M. B. Ș. va avea nevoie de îngrijiri medicale, un regim de viață, de odihnă și o supraveghere psihologică și neurologică care nu sunt acoperite de stat prin acordarea însoțitorului pentru persoanele cu handicap motiv pentru care a fost obligat inculpatul Scându S. alături de asigurătorul L. I. Insurance Company LTD prin mandatar Avus Internațional S. R. L. la plata lunară a salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată cu titlu de prestație periodică lunară către partea civilă M. B. Ș., reprezentată legal în prezent de M. M..

Din cuprinsul certificatului de orientare școlară și profesională rezultă faptul că numita M. B. Ș. în afară de asistent personal pe care îl acordă statul va avea nevoie de profesor de sprijin și curriculum adaptat care vor necesita efectuarea de cheltuieli cu materiale didactice pentru minoră cu transportul zilnic conform programului diferit de al altor elevi pe care îl va avea, de o alimentație și atenție zilnică și de un program de recreere care vor necesita cheltuieli, dar și de consiliere psihologică pentru ca pentru victima accidentului produs de inculpatul Scându S. să se facă tot ceea ce este posibil pentru adaptarea nevoilor acesteia pentru a putea avea o evoluție fizică, intelectuală și psihologică cât mai aproape de situația unei persoane care nu a suferit un astfel de accident de circulație.

Prin înscrisul medical depus la dosarul cauzei în care se recomandă suport psiho-emoțional pentru viitor se arată despre minora M. B. Ș. că este: „C. în vârstă de 11 ani cu dezvoltare neuro-psiho-motorie normală până în data de 3.07.2012 când a fost implicată într-un accident de circulație și a suferit un traumatism cranio-cerebral urmat de comă.

Din acea dată a fost spitalizată perioade lungi de timp. Intelect în limite largi ale normalității. Lentoare ideo-verbală. Comunicare verbală; exprimare greoaie. Gândire concretă, intuitivă. Atenția este fluctuantă. Prezintă tulburări emoționale. Frecventează cursurile scolii normale cu achiziții școlare sub nivelul clasei; a finalizat clasa a IV-a. Mersul este realizat independent dar dificil, cu dezechilibrări frecvente.

Pentru motivele expuse s-a stabilit cuantumul daunelor morale la suma de 250.000 EURO.

Împotriva susmenționatei sentințe au formulat apel partea civilă M. B. Ș. prin reprezentant legal M. M., partea responsabil civilmente L. I. Insurance Company LTD Bulgaria prin mandatar Avus International București și inculpatul Scându S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:

În apelul formulat de apelantul partea responsabil civilmente L. I. Insurance Company LTD Bulgaria prin mandatar Avus International București:

Instanța de fond a soluționat în mod greșit acțiunea civilă formulată de partea civilă M. B. Ș. sub aspectul cuantumului daunelor morale, impunându-se reducerea acestuia.

Se solicită să se aibă în vedere ca accidentul din care a rezultat vătămarea corporala a părții civile s-a produs din culpa si nu cu intenție, ca urmările accidentului fata de victima, desi foarte grave, s-au ameliorat in timp prin urmarea tratamentului adecvat, starea sa de sănătate având o evoluție favorabila (aspect reținut inclusiv de Instanța de fond la pagina 9 a hotărârii pronunțate), prognosticul pentru viitor fiind așadar unul optimist, ca suferințele fizice ale persoanelor vătămate nu diferă de la caz la caz in funcție de; sumele cerute cu titlu de daune morale ; poziția sociala sau materiala a victimelor accidentelor, a persoanelor vinovate si a societăților de asigurare - aceste suferințe fiind similare pentru toti cei aflați in asemenea nefericite situații.

De asemenea, se solicită să se aibă în vedere jurisprudenta in cauze similare (in conformitate si cu dispozițiile Art. 49 pct. 1 lit. f din Normele anexa la Ordinul C.S.A. nr. 14/2011), care situează nivelul despăgubirilor acordate in cazurile de vătămare corporala având consecințe foarte grave mult sub nivelul de 250.000 EURO, sens in care am si atașat concluziilor scrise formulate la fond - cu titlu de practica judiciara - 2 hotărâri pronunțate in spete in care victimele accidentelor rutiere au fost diagnosticate cu paralizie (fiind deci vorba de urmări extrem de severe si ireversibile) si unde Instanțele au acordat daune morale de 250.000 LEI si respectiv 100.000 EURO.

Se consideră ca suma de 80.000 EURO propusa cu titlu de daune morale reprezintă o dezdaunare corecta pentru prejudiciul înregistrat de partea civila M. B. S. ca urmare a nefericitului eveniment rutier a cărei victima a fost aceasta (sub acest aspect inclusiv reprezentantul Ministerului Public apreciind la fondul cauzei ca pretențiile de 250.000 EURO solicitate de partea civila se impun a fi cenzurate) sau, în subsidiar, suma de 150.000 euro

În apelul formulat de apelantul inculpat Scându S.:

În mod greșit instanța de fond a considerat atitudinea inculpatului ca fiind cu rea-credință și lipsită de sinceritate în condițiile în care atitudinea acestuia a fost de sinceritate și de recunoaștere, singurele aspecte care trebuiau lămurite fiind cele referitoare și la culpa persoanei vătămate și a părinților acesteia vis-a-vis de faptul că, din nefericire, minora nu era ținută de mână și nici nu era echipată corespunzător.

Se solicită să se aibă în vedere că Ia producerea accidentului au concurat o . circumstanțe de natură să agraveze vătămările suferite de persoana vătămată.

În acest sens se arată că la momentul impactului iluminatul stradal nu era funcțional, accidentul fiind produs în perioada de tranziție de la lumină spre întuneric, consemnarea din procesul verbal fiind aceea că la momentul întocmirii acestuia iluminatul stradal era funcțional.

În mod greșit nu s-a luat în considerare faptul că în acele momente inculpatul a fost foarte stânjenit de un alt participant la trafic, ce emitea semnale sonore și luminoase, pentru a îi elibera banda de mers.

În mod greșit instanța de fond nu a luat în considerare faptul că persoana vătămată era echipată cu role in picioare dar fără să fie dotată cu echipament de protecție specializat mai mult părinții minorei i-au permis în mod iresponsabil persoanei vătămate să se deplaseze pe trecerea de pietoni cu un echipament sportiv (role) care necesită multă atenție și îndemânare, lucru puțin probabil la un copil de 8-9 ani.

Se relevă că, în momentul impactului minora s-a lovit cu partea din față a mașinii în zona mijlocului, după care persoana vătămată s-a lovit violent cu capul de capota mașinii ori dacă ar fi avut cască de protecție, impactul ar fi fost diminuat de aceasta și vătămările ar fi fost mai puțin severe.

În mod greșit a reținut instanța de fond că persoana vătămată era ținută de mână în condițiile în care declarațiile părinților nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, mai mult, dacă minora ar fi fost ținută de mână, aceasta nu ar fi fost aruncată în fața mașinii în timp ce mama acesteia ar fi fost aruncată în lateralul mașinii ci ar fi fost lovite în același loc și aruncate în același loc.

Toate aceste aspecte nu înlătură vinovăția inculpatului dar sunt importante sub aspectul individualizării pedepsei atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, permițând aplicarea unei pedepse sub minimul special și amânarea aplicării pedepsei.

Se solicită să se aibă în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, cu probleme grave de sănătate.

Instanța de fond a încălcat dispozițiile legale referitoare la încadrarea juridică întrucât instanța de fond nu a pus în discuție nici o schimbare a încadrării juridice, limitându-se ca în etapa dezbaterilor să permită reprezentantului Ministerului Public să pună concluzii pe o posibilă schimbare a încadrării juridice care este și vădit eronată și cu încălcarea prevederilor art. 5 cod penal.

În mod greșit instanța de fond a luat în considerare la stabilirea legii penale mai favorabil doar limitele de pedeapsă, care sunt identice în cele două reglementări, precum și condițiile de aplicare a suspendări sub supraveghere, considerând că atitudinea inculpatului nu poate atrage suspendarea condiționată pe vechiul cod sau amânarea aplicării pedepsei pe noul cod.

În mod greșit instanța de fond nu a reținut în favoarea inculpatului incidența prevederilor art. 75 al. (2) lit. a) Cod penal privind circumstanța atenuantă a eforturilor depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii.

Referitor la modalitatea de executare se consideră că nu are relevanță numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea persoanei vătămate, întrucât acest aspect se materializează în întinderea pretențiilor civile admise de către Instanță.

Individualizarea pedepsei are legătură în principal cu persoana inculpatului și cu funcțiile pedepsei care se pot realiza și prin modalitățile expuse mai sus.

Instanța de fond a soluționat în mod greșit acțiunea civilă, apreciindu-se că daunele materiale sunt exagerate, cu mențiunea că bonurile fiscale depuse la dosar nu au legătură cu cauza iar o mare parte din acestea au fost emise pentru cumpărarea de alimente sau de bunuri cotidiene, pe care orice om Ie cumpără, indiferent că a suferit un accident sau nu, respectiv gumă de mestecat, conserve de ton, ketchup sau șervețele umede, materiale didactice, bețișoare de urechi, pachete de țigări, băuturi energizante, creion dermatograf, mp4 player și băuturi alcoolice,mâncare de tip fast-food de la restaurantul „McDonald"s".

În mod greșit instanța de fond a stabilit în favoarea minorei o prestație periodică întrucât dacă minora are nevoie de însoțitor, acesta poate fi unul din părinții minorei, situație în care statul va oferi o pensie lunară de însoțitor ori o asemenea cheltuială viitoare nu a fost demonstrată, întrucât partea civilă nu a făcut dovada unui contract în acest sens.

Mai mult instanța de fond nu a stabilit întinderea acesteia.

Referitor la daunele morale se apreciază ca fiind exagerate și complet nejustificate reprezentând o îmbogățirii fără justă cauză.

Nu s-a luat în considerare că inculpatul a contribuit la acoperirea prejudiciului cu suma de peste 20.000 lei.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe, din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art.417 alin.2 cod procedură penală, Curtea constată:

În apelul formulat de apelantul inculpat Scându S.:

În mod corect instanța de fond a stabilit situația de fapt și încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat, în acord cu materialul probator administrat în cauză.

Astfel, în mod corect s-a stabilit că la data de 03.07.2012, inculpatul Scându S., în timp ce conducea autoturismul marca Renault Laguna cu nr. TX 4355 HX, pe bld. A. V., dinspre .. C., ajungând la marcajul pietonal situat în zona farmaciei D., a surprins și accidentat pe persoanele vătămate M. M. și M. B. Ș., care traversau regulamentar bulevardul, pe marcajul pietonal.

În mod corect s-a reținut de către instanța de fond culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului rutier.

Astfel, conform concluziilor raportului de expertiză tehnică „ Impactul dintre autoturism și victime s-a produs pe banda a doua a sensului de deplasare al autoturismului.

Autoturismul se deplasa în pre-momentul impactului cu o viteză de 38 km/h.

Cauza producerii accidentului o constituie neoprirea autoturismului la marcajul pietonal pe care victimele se aflau în traversare, pentru a le acorda prioritate de trecere, reținându-se încălcarea de către conducătorul auto, inculpatul Scându S., a prevederilor art. 135 lit. h din R OUG 195/2002, care obligă conducătorul de vehicule să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, ca în cazul accidentului analizat.

Posibilitatea reală de evitare a producerii accidentului rutier revenea conducătorului auto dacă la întâlnirea indicatoarelor rutiere reducea viteza și mărea atenția la apropierea de marcajul pietonal, situație în care putea opri autoturismul și deci putea evita producerea accidentului.

S-a invocat de către inculpat absența iluminatului stradal, acea perioadă a zilei când se lasă înserarea și care în absența iluminatului stradal i-a micșorat posibilitatea de a o observa pietonii ce se aflau pe trecerea de pietoni.

În mod corect instanța de fond a înlăturat apărarea inculpatului și aceasta în baza declarației martorei A. E. M. care, în mod constant, în declarațiile sale a subliniat faptul că în seara respectivă vizibilitatea era bună, era lumină afară, iar traficul era mediu ca intensitate.

Martora indică ora producerii accidentului ca fiind ora 21, oră la care, față de data la care s-a produs accidentul conduce la concluzia că la acel moment condițiile de vizibilitate nu erau specifice înserării care ar fi putut stânjeni vizibilitatea conducătorului auto în sensul de a nu observa, decât cu întârziere, pietonii aflați în traversare.

Mai mult zona era presemnalizată și semnalizată în mod corect, inculpatul fiind atenționat din timp despre iminența unei treceri de pietoni, astfel încât era obligat să ia măsurile necesare pentru a fi în măsură să acorde prioritate de trecere pietonilor.

Este de precizat că și în situația în care inculpatul ar fi avut o vizibilitate redusă ar fi fost obligat ca, în apropierea unei treceri de pietoni, să ia toate măsurile pentru a acorda prioritate de trecere, reducând viteza și sporindu-și atenția.

S-a invocat că, un alt factor favorizant al producerii accidentului ar fi fost faptul că minora se deplasa pe role, fără a fi echipată cu echipament de protecție și fără a fi ținută de mână de mama sa.

Apreciem că, în mod corect instanța de fond a înlăturat această apărare a inculpatului având în vedere că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă o asemenea situație de fapt.

Astfel, deși minora era pe role, aceasta era ținută de mână de mama sa, practic deplasarea minorei realizându-se cu viteza specifică unui pieton care traversează în condiții normale carosabilul, la viteza de deplasare a mamei sale.

Relevante sub aspect probator sunt declarațiile martorei M. M., mama minorei, care a susținut că, după ce s-a asigurat, a început traversarea pe marcaj pietonal, ținând-o de mână pe fiica sa, care era pe role, au trecut de prima bandă, iar când au ajuns pe banda a doua, aproape de banda a treia au fost lovite puternic de către un autoturism dar și declarațiile martorului M. Nicușor A. care a precizat, că după ce s-au asigurat au început să traverseze . fiica sa în față, de mână, întrucât fiica sa se afla pe role, iar el în spatele lor.

Apărarea inculpatului este înlăturată și de concluziile raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză și de declarația expertului care a întocmit raportul de expertiză potrivit cu care, ambele victime au fost lovite frontal, aspect ce este probat de deformările pe care le-au suferit capota, bara din față, suportul numărului de înmatriculare, spargerea parbrizului și ruperea oglinzii din partea dreaptă.

Inculpatul nu a invocat nici un aspect care să înlăture materialul probator evidențiat și în raport de care instanța să rețină o altă situație de fapt decât cea prezentată de martorii menționați și reliefată în raportul de expertiză tehnică auto.

Indiferent dacă minora purta sau nu role, aceasta ar fi fost lovită de autoturismul condus de inculpat.

Chiar și în măsura în care s-ar accepta situația prezentată de inculpat nu s-ar putea reține vreo culpă persoanei vătămate și aceasta deoarece, numai în cazul în care s-ar fi reținut că persoana vătămată ar fi apărut intempestiv pe trecerea de pietoni, urmare a faptului că se deplasa cu viteză mare datorită deplasării pe role, s-ar fi putut analiza culpa acesteia, situație ce nu a fost invocată.

Mai mult, potrivit situației prezentate de inculpat, la o distanță de numai un metru în spatele minorei se afla mama acesteia, care a fost și ea lovită, astfel încât, nu se poate reține că deplasarea pe role a avut vreun rol în lanțul cauzal al producerii accidentului, astfel încât culpa pietonului este exclusă.

S-a mai invocat și faptul că, dacă minora ar fi purtat echipament de protecție adecvat folosirii rolelor, consecințele accidentului ar fi fost diminuate.

Nefiind stabilită ca și cauză concurentă la producerea accidentului rutier împrejurarea folosirii rolelor de către persoana vătămată, nu are nici o relevanță faptul că aceasta purta sau nu echipament de protecție.

Este de menționat că, potrivit declarației inculpatului, accidentul s-a produs întrucât, atenția sa i-a fost distrasă de un alt participant la trafic, inculpatul nesusținând nici un moment că, fiind în apropierea trecerii de pietoni, s-ar fi asigurat că pe aceasta nu se află pietoni cărora să le acorde prioritate, și că brusc i-ar fi apărut în față persoana vătămată care se deplasa cu viteză pe role.

Din materialul probator administrat în cauză rezultă fără dubiu că, ignorând indicatorul de presemnalizare trecere de pietoni dar și indicatorul și marcajul de trecere pietoni și totodată, nefiind atent la traficul de pe carosabil, inculpatul a surprins și accidentat pe trecerea de pietoni două persoane, pe care le-a lovit frontal, culpa acestuia fiind exclusivă.

Apreciem ca neîntemeiată apărarea inculpatului potrivit cu care s-ar fi încălcat dispozițiile legale care reglementează procedura în situația schimbării încadrării juridice, respectiv dispozițiile art.386 cod procedură penală întrucât, s-a pus în discuția părților aplicarea legii penale mai favorabile din perspectiva dispozițiilor art.5 cod penal, astfel încât, părțile, în exercitarea dreptului la apărare, au avut posibilitatea să își exprime punctul de vedere.

Chiar inculpatul, în motivele de apel, reliefează că în dezbaterile ce au avut loc pe fondul cauzei, s-a dat cuvântul pe aplicabilitatea dispozițiilor art.5 cod penal.

O altă critică a vizat greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, apreciindu-se că se impune stabilirea unei pedepse sub minimul special

Prima instanță a realizat o individualizare corectă a pedepsei aplicată inculpatului, în acord cu criteriile de individualizare prev. de art.74 cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite, periculozitatea infractorului determinate de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Apreciem ca și instanța de fond că fapta comisă de inculpat prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, având în vedere împrejurările și modalitatea de comitere, prin ignorarea nejustificată a dispozițiilor legale care reglementează circulația pe drumurile publice și în principal prin consecințele deosebit de grave pe care le-a avut comportamentul inculpatului în trafic, respectiv producerea unor leziuni deosebit de grave, gravitate reflectată nu numai prin numărul foarte mare de zile de îngrijiri medicale acordate pentru restabilirea sănătății dar și prin producerea unei infirmități fizice permanente și aceasta la un copil de numai 8 ani, infirmitate care a diminuat considerabil șansele acestuia la o viață normală.

Nu poate fi primită apărarea inculpatului potrivit cu care consecințele faptei comise nu trebuie să fie luate în considerare în procesul de individualizare al pedepsei întrucât printre criteriile enumerate de art.74 cod penal ca și criterii generale ce trebuie avute în vedere în procesul de individualizare al pedepsei sunt și starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii.

Astfel, valoarea ocrotită prin incriminarea faptei, dreptul fiecărei persoane la sănătate și la o viață normală, a fost grav lezată, aspect ce trebuie să se reflecte și în cuantumul pedepsei și în modalitatea de executare a acesteia.

În ceea ce privește comportamentul inculpatului ulterior comiterii faptei evidențiem că este reală împrejurarea că acesta a contribuit, în primele zile după producerea accidentului la cheltuielile urgente privind medicamentația însă restabilirea stării de sănătate a minorei a fost de lungă durată, fiind un proces complex ce a implicat hrană, medicamente, materiale sanitare, supraveghere permanentă pe perioada internării, la domiciliu și la școală, deplasări multiple, alte activități de recuperare care au necesitat cheltuieli foarte mari, inculpatul neimplicându-se în acestea în nici o modalitate.

În consecință, neputându-se reține o contribuție semnificativă a inculpatului în acest proces complex, avansarea unor sume relativ mici de bani nu poate fi reținută ca circumstanță atenuantă în favoarea inculpatului care să conducă la stabilirea unei pedepse sub minimul special.

Se va avea în vedere că, față de consecințele deosebit de grave ce s-au produs prin fapta inculpatului, stabilirea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege ar părea derizorie nu ar reflecta gradul deosebit de ridicat de pericol social concret al faptei comise, cu atât mai mult nu ar constitui o satisfacție morală pentru persoana vătămată.

În consecință, apar ca neîntemeiate și criticile referitoare la nereținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prev. de art. 75 alin.2 lit. a cod penal, la cuantumul pedepsei și la modalitatea de executare, respectiv incidența dispozițiilor art.83 cod penal.

La formarea acestei concluzii s-a avut în vedere și faptul că nu a fost primită nici una din apărările inculpatului privind circumstanțele reale în care s-a comis fapta, respectiv nereținerea vreunei culpe în producerea accidentului și în producerea unor consecințe atât de grave în sarcina persoanei vătămate.

În ceea ce privește atitudinea inculpatului în cursul procesului penal, este de remarcat că acesta a recunoscut faptul că a lovit cele două persoane pe trecerea de pietoni însă a încercat să își diminueze responsabilitatea prin invocarea unor situații nereale, să culpabilizeze persoana vătămată, părinții acesteia, ceilalți participanți la trafic.

Remarcăm că în opinia inculpatului pietonii ar trebui să poarte căști de protecție pentru ca, în caz de accident să nu se producă consecințe grave.

Mai mult a încercat să acrediteze ideea că gravitatea leziunilor nu are relevanță sub aspectul răspunderii penale.

În consecință, nici comportamentul procesual, nici atitudinea inculpatului față de faptă și față de rezultatul produs, al realizării și însușirii responsabilității pentru fapta comisă nu pot fi luate în considerare, ca elemente pozitive, în procesul de individualizare al pedepsei, critica formulată de inculpat în acest sens fiind neîntemeiată.

Apreciem că instanța de fond a stabilit în mod corect legea penală mai favorabilă inculpatului, atâta timp cât a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art.83 cod penal, apreciere însușită și de către instanța de apel, critica inculpatului fiind neîntemeiată.

Nu s-au precizat de inculpat alte criterii în raport de care să se aprecieze că, în cauză codul penal în vigoare ar constitui legea penală mai favorabilă.

Reținem că, raportat la modalitatea de executare a pedepsei spre care s-a orientat instanța de fond și pe care instanța de apel a apreciat-o ca fiind corectă, codul penal anterior este mai favorabil întrucât, prin aplicarea instituției corespunzătoare din noul cod penal, cea reglementată prin art.91 cod penal, s-ar fi creat inculpatului o situație mai grea față de împrejurarea că, inculpatul ar fi trebuit să fie obligat și la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității și aceasta potrivit art.93 alin.3 cod penal.

Apreciem că instanța de fond a soluționat în mod corect acțiunea civilă promovată de parte civilă M. B. Ș., atât sub aspectul daunelor materiale cât și sub aspectul daunelor morale, acestea reprezentând o reparație în echitate și nu o îmbogățire fără justă cauză, critica formulată de inculpat în acest sens fiind neîntemeiată.

Referitor la daunele morale, s-au avut în vedere gravitatea vătămărilor suferite de partea civilă, durata și caracterul ireversibil al acestora, urmările pe care le au asupra posibilităților victimei de a duce o viață, sub toate aspectele, normală, vârsta părții civile, felul și durata tratamentului medical, măsura și durata incapacității de muncă.

Din actele medicale prezentate rezultă că partea civilă a fost pusă în situația de a suporta o perioadă îndelungată mediul spitalicesc, practic de la vârsta de 8 ani până la vârsta de 10 ani minora a fost internată pe perioade lungi în unități spitalicești cu un diagnostic foarte grav respectiv tetraplagie spastică post traumatism cranio cerebral, regres neuropsihomotor, practic fiind stabilită vârsta motorie la 1- 2 luni.

Evidențiem că o perioadă mare de timp persoana vătămată nu a putut să respire fără aparate și nici să se alimenteze în mod normal și la 6 luni de la accident aceasta nu mergea independent ci susținut, cu dificultate, cu tulburări de echilibru și coordonare, cu elemente de spasticitate – contracturi – retracturi.

De asemenea, astfel cum rezultă din actele medicale și din declarațiile martorilor persoana vătămată a suportat, pe o perioadă îndelungată de timp, respectiv 2 ani, tratamente complexe de recuperare pentru toate funcțiile și a purtat, pe perioade lungi de timp, dispozitive de corecție ortopedică, posturală și de asistare a mersului.

Reținem că pe perioada spitalizărilor s-au constatat dereglări din punct de vedere pulmonar, cardiac și neurologic.

Totodată, minora a fost diagnosticată cu tulburări de comportament și de învățare.

Un aspect important ce trebuie relevat este cel al încadrării minorei într-un grad de handicap grav.

De asemenea, evidențiem că severitatea leziunilor traumatice encefalice și de sechelele neurologice instalate impun tratament specific igieno - dietetic, medicamentos și de recuperare neuromotorie permanent, acestea reprezentând infirmitate fizică - paralizie cerebrală spastică hemiplegica -.

Este evident că persoana vătămată a fost transformată la o vârstă deosebit de fragedă, 8 ani, dintr-un copil normal cu o evoluție fizică și psihică normală într-un copil cu grave leziuni, cu infirmitate fizică permanentă care nu mai poate evolua corespunzător vârstei, practic fiindu-i anulate șansele la o viață normală atât ca și copil, ca adolescent și ca om matur.

Sunt evidente eforturile deosebite pe care le-a făcut și pe care trebuie să le facă în continuare persoana vătămată, în fiecare zi, pentru a se apropia de un standard de viață acceptabil.

Toate aceste aspecte îndreptățesc pe deplin persoana vătămată la cuantumul daunelor morale stabilite de instanța de fond, prin acesta urmărindu-se să se dea șansa ca minora să beneficieze de programe, activități care să o ajute să nu simtă atât de acut lipsa unei vieți normale corespunzătoare vârstei.

În ceea ce privește cuantumul daunelor materiale, din perspectiva acelorași aspecte care au fost evidențiate, respectiv perioadele lungi de internare și de recuperare, programele complexe de tratamente și de recuperare pentru toate funcțiile organismului, în mai multe unități spitalicești și de recuperare, tratamentul specific igieno – dietetic și medicamentos urmat, toate acestea dovedite prin actele medicale, înscrisuri constând în facturi, bonuri fiscale, depoziții de martori apreciem că suma de bani acordată de instanța de fond cu acest titlu a fost pe deplin dovedită.

S-a apreciat corect de către instanța de fond că, suma de 9000 lei a fost plătită pentru persoana care a avut grijă de minoră la domiciliu, în condițiile în care încadrarea într-un grad de handicap grav s-a realizat mult mai târziu, la 3 luni de la accident.

Este cert că, pe parcursul a 2 ani de zile, fără a se ajunge în situația de a însuma fiecare bon fiscal prezentat, s-au cheltuit cei 12.000 euro la care au făcut referire părinții minorei, pentru tot ceea ce a reprezentat programul complex de restabilire a stării de sănătate sau de aducere a acestuia la un nivel acceptabil în raport de diagnosticul stabilit.

În apelul formulat de apelantul partea responsabil civilmente L. I. Insurance Company LTD Bulgaria prin mandatar Avus International București:

Reținem că pe perioada spitalizărilor s-au constatat dereglări din punct de vedere pulmonar, cardiac și neurologic.

Totodată, minora a fost diagnosticată cu tulburări de comportament și de învățare.

Un aspect important ce trebuie relevat este cel al încadrării minorei într-un grad de handicap grav.

Sunt evidente eforturile deosebite pe care le-a făcut și pe care trebuie să le facă în continuare persoana vătămată, în fiecare zi, pentru a se apropia de un standard de viață acceptabil.

În consecință, Curtea, În baza art.421 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală, va respinge ca nefondate apelurile formulate de apelanta parte civilă M. B. Ș. prin reprezentant legal M. M., de apelantul parte responsabil civilmente L. I. Insurance Company LTD Bulgaria prin mandatar Avus International București și de apelantul inculpat Scându S. împotriva sentinței penale nr.845/23.06.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .

În baza art.272 alin.1 cod procedură penală, onorariul parțial avocat oficiu în sumă de 90 lei se va avansa din fondul MJ în favoarea avocat R. E. V..

În baza art.275 alin.2 cod procedură penală, va fi obligată apelanta parte civilă M. B. Ș. prin reprezentant legal M. M., apelantul parte responsabil civilmente L. I. Insurance Company LTD Bulgaria prin mandatar Avus International București și apelantul inculpat Scându S. la plata a câte 300 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.421 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală,

Respinge ca nefondate apelurile formulate de apelanta parte civilă M. B. Ș. prin reprezentant legal M. M., de apelantul parte responsabil civilmente L. I. Insurance Company LTD Bulgaria prin mandatar Avus International București și de apelantul inculpat Scându S. împotriva sentinței penale nr.845/23.06.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .

În baza art.272 alin.1 cod procedură penală,

Onorariul parțial avocat oficiu în sumă de 90 lei se va avansa din fondul MJ în favoarea avocat R. E. V..

În baza art.275 alin.2 cod procedură penală,

Obligă apelanta parte civilă M. B. Ș. prin reprezentant legal M. M., apelantul parte responsabil civilmente L. I. Insurance Company LTD Bulgaria prin mandatar Avus International București și apelantul inculpat Scându S. la plata a câte 300 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă,

Pronunțată în ședință publică, azi 04.12.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

M. U. E. C. M.

GREFIER,

I. C.

Jud. fond. E.Gîrlici

Tehnored.jud. E.C.M.

7 ex./20.01.2016

← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 206/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA		Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 73/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA →

Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 208/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 208/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA