Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 963/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 963/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 26-10-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 963/P
Ședința publică de la 26 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C.
Judecător - M. D. M.
Cu participarea: Grefier - C. A.
Ministerului Public prin procuror I. D. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare apelul penal formulat împotriva sentinței penale nr.779/12.06.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ de:
- P. DE PE L. JUDECĂTORIA C. și părțile civile:
- F. C., domiciliat în C., ..6, jud. C. și
- S. UNIVERSITAR DE URGENȚĂ M. CENTRAL „DR. C. D.”, cu sediul în Sector 1 București, ..88.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22 Octombrie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 26 Octombrie 2015, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 779/12.06.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ s-au hotărât următoarele:
In baza art.26 NCPP admite in parte acțiunea civila formulata de partea civila F. C..
Obliga inculpatul I. N., fiul lui G. si D., născut la 23.04.1958 in solidar cu . REASIGURARE S.A. București la plata către partea civila a sumei de_ euro daune materiale si_ euro daune morale.
In baza art.276 alin.1, 2 si 4 NCPP obliga inculpatul in solidar cu societatea de asigurare parte responsabila civilmente la plata cheltuielilor judiciare catre partea civila in suma de 764 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin sentinta penala nr.997/16.09.2013 in baza art. 184 alin. 2, 4 C.pen. cu aplic. art. 320¹ alin. 7 C.proc.pen. a fost condamnat inculpatul I. N. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 81 C.pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate prin prezenta, pe durata termenului de încercare de 4 (patru) ani, care se socotește de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, conf. art. 82 alin. 3 C.pen.
S-a disjuns acțiunea civilă.
La fila 35 din dosarul de urmarire penala nr.3345/P/2010 se afla cererea de constituire parte civila formulata de C. F. cu suma de_ lei daune materiale si_ Euro daune morale.
Analizand probele administrate in cauza, instanta a constatat ca sunt indeplinite cumulativ toate conditiile raspunderii civile delictuale a inculpatului I. N., respectiv existenta unui prejudiciu cert si actual, fapta ilicita, legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu si vina faptuitorului.
Astfel, in considerentele sentintei penale nr.997/16.09.2013 s-a retinut ca la data de 07.03.2010, inculpatul I. N. a condus autoutilitara marca F. cu număr de înmatriculare_ si a pătruns de pe un drum secundar pe D.N. 3, la km 244+750 m, neacordând prioritate de trecere motocicletei marca Suzuki cu număr de înmatriculare_ condusă de partea vătămată FRAȚICĂ C., pe direcția Murfatlar – Valu lui T., intrând în coliziune cu aceasta.
Urmare a impactului, motocicleta și motociclistul au fost proiectați pe sensul opus de mers, unde au fost acroșați de autoturismul marca Dacia cu număr de înmatriculare_ .
Ca urmare a producerii accidentului de circulație a rezultat vătămarea corporală a numitului F. C. care a necesitat pentru vindecare 1 an îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico-legală nr. 547/A 1 rutier/2010/06.12.2010 emis Serviciul Județean de Medicină Legală C..
In raportul de expertiza tehnica auto judiciara efectuat de dl expert N. I. s-a retinut ca autoutilitara condusa de inculpat se deplasa in premomentul producerii accidentului cu o viteza de 5-6 km/h, iar motocicleta condusa de persoana vatamata cu o viteza cuprinsa intre 80-95 km/h.
In concluzii s-a retinut ca inculpatul ce conducea autoutilitara la . public de pe o proprietate alaturata(spalatorie) nu a cedat trecerea motocicletei.
In raportul de constatare medico-legala efectuat de Serviciul judetean de medicina legala Constanta-fila 26 dup- s-a retinut ca persoana vatamata a fost victima unui accident rutier la 7.03.2010, ca a prezentat leziuni traumatice ce necesita cca 1 an de zile de ingrijiri medicale, dupa care va fi reevaluat.
In raport se evidentiaza internarile din S. C. de Urgenta Floreasca din perioada 7.03-29.03.2010, 30.04.3.05.2010 cu interventiile chirurgicale aferente, persoana vatamata fiind politraumatizata, cu multiple leziuni osteoarticulare, cu posttraumatism sever la membrul inferior drept, fracturi deschise tip III B, . condil femural extern deschisa, . metacarpiene, picior sechelar postfractura etc.
De asemenea, se evidentiaza si internarile de la S. C. de Urgenta M. Central Dr.C. D. din perioada 6.07.-19.07.2010 si 14.09-21.09.2010 cu . veche de 4 luni operata, impotenta functionala genunchi si gamba dreapta, osteosinteza cu hoban etc.
La fila 24 dosar instanta se afla raportul de expertiza medico-legala din 24.11.2014 in care s-a concluzionat ca leziunile traumatice au pus in primejdie viata persoanei vatamate prin socul traumatic si hemoragic, ca prezinta un deficit morfo-functional reprezentat de pierderea importanta de substanta osoasa de la nivelul tibiei drepte, scurtarea plantei drepte ca urmare a fracturii cominutive de la acest nivel urmate de artroza tarsometatarsiana.
Prezinta, de asemenea un deficit estetic grav si permanent ca urmare a defectului osos important si a multitudinii de cicatrici cu caracter retractil si cheloid de la nivelul membrelor inferioare.
S-a mai retinut ca necesita in continuare tratament recuperator si ca are o incapacitate adaptativa de 40% pentru care s-a recomandat evitarea ortostatismului prelungit si a efortului fizic intens.
La filele 313-350 se afla contractele de credit din anul 2010 si 2011 efectuate de persoana vatamata si logodnica sa pentru acoperirea cheltuielilor pentru ingrijirile medicale si intretinerea sa, fiind imobilizat 6 luni.
La filele 89-309 se afla inscrisurile medicale, bonurile fiscale si facturile persoanei vatamate din perioada de 1 an de ingrijiri medicale,operatii si tratamente: bonuri fiscale cu pampers, servetele, medicamente: verapamil, redoxon, suprradyn, eurovita multimineral, nolicin, oximed spray, urinar barbati, corneregel, bien dormir cu melatonina, milgama, arcoxia, omez,facturi pentru: 2 placi leinbinger, 7 suruburi de 2 mm, injectii, carja din aluminiu cu sprijin reglabil pe antebrat, orteza genunchi, sistem osteosinteza platou tibial, placa artrodeza variax suruburi, elecromiografie, sinteza Leibinger, set saltea antiescare si pompa de presiune, orteza glezna,medicamente cf bonuri, manusi chirurgicale, aulin, ketonal, termomentru, thiogamma, servicii medicale, orteza glezna-picior, alcool sanitar, clexane, algocalmin, sanax, calmepan, chitante contravaloare consultatii, etc .
La fila 144 se afla decizia medicala nr.97/17.01.2013 prin care comisia a hotarat ca persoana vatamata Fratica C. este apt limitat pentru indeplinirea serviciului in politie.
In declaratia sa din data de 28.04.2014 data in fata instantei de judecata persoana vatamata arata ca in urma accidentului din 7.03.2010 la S. Judetean Constanta i s-au pus diagnosticele de . de peroneu, . deschisa de tibie, . de metatarsiene, muschi smuls la pulpa dreapta, contuzii si a fost transferat la S. de Urgenta Floreasca din Bucuresti unde la 3 saptamani a inceput primele operatii cu anestezie totala.
I s-au montat placute la metatarsiene, i s-a efectuat o grefa de piele la muschiul smuls, apoi a fost imobilizat la pat cu un aparat fixator extern.
Dupa 3 luni de la accident i s-a efectuat o grefa de os la metatarsiene, cu os de la piciorul stang. . deschisa a fost operata la S. M. unde s-a inlaturat aparatul fixator si i s –a pus placa pe lungimea tibiei.
De asemenea, in locul de 10 cm cu tibia rupta a fost inlocuit cu substituent osos si placa.
Deoarece nu mai putea ridica laba piciorului i s-a scurtat tendonul lui Ahile si a fost iar operat.
I s-a mai pus o ancora la genunchi si ultima interventie a fost in vara anului 2013 cand i s-a inlaturat substituentul la tibie deoarece facuse o infectie.
Mai arata ca in primele doua saptamani nu putea fi calmat decat cu un derivat de morfina si nu se odihnea, dormea doar cate o ora si jumatate, durerile fiind foarte mari.
In acea perioada statea cu el ca insotitor actuala sa sotie Fratica I. N..
Mai arata ca in acea perioada a operatiilor a avut cheltuieli pe care le-a suportat din credite, descoperiri de card, imprumuturi de la prieteni, martorul Vacarencu imprumutandu-l cu 5000 euro pentru a pune placa si substituentul, sotia sa a facut o descoperire de card de_ lei, iar persoana vatamata a mai avut doua carduri de credit de 8000 lei si a mai luat imprumut de_ lei de la prieteni.
Mai arata ca el si sotia sa sunt lucratori la Ministerul de Interne si ca pana la accident a avut functia de subofiter operativ pe autorstrada A1, iar dupa accident a fost trimis la munca de birou, respectiv la Biroul Directiei Rutiere Bucuresti deoarece a primit mereu calificativul „ apt limitat”.
Persoana vatamata arata si ca aceasta schimbare de functie ii afecteaza veniturile deoarece nu mai beneficiaza de sporurile pe care le incasa deoarece efectueaza doar munca de birou.
La fila 37 dosar instanta se afla raportul de expertiza contabila judiciara efectuat de dna expert Igant A. ce concluzioneaza ca in perioada martie 2010-noiembrie 2014 diferentele brute stabilite pentru perioadele in care F. C. s-a aflat in concediu medical totalizeaza suma de 3183 lei,iar diferentele de venituri nete calculate sunt de 2483 lei.
In ceea ce priveste diferentele salariale aferente sporului de noapte de care, dupa producerea accidentului Fratica C. nu a mai beneficiat, expertul contabil avand in vedere prevederile legale isi exprima opinia ca acordarea acestor drepturi are drept scop strict compensarea pentru activitatea prestata efectiv in conditiile respective.
Analizand toate probele enumerate mai sus, instanta a constatat ca este dovedita existenta prejudiciului cert si actual constand in cheltuielile foarte consistente cu ingrijirile medicale, interventiile chirurgicale si asistarea, transportul persoanei vatamate timp de 1 an si pana la ultima interventie din anul 2013, acoperite cu creditele de_ lei si cu imprumurile de_ lei de la persoane fizice, precum si diferentele de venituri nete, in total aproximativ_ lei, respectiv 20.000 euro daune materiale.
Cu privire la daunele morale solicitate, instanta a cenzurat pretentiile persoanei vatamate la suma de_ euro, suma ce acopera pierderea increderii in propria persoana pe care, insa doar personal si-o poate recupera in totalitate printr-un exercitiu mental sustinut si terapii complementare adecvate, persoana vatamata avand un potential extraordinar de recuperare mentala si emotionala care se va rasfrange si asupra corpului fizic.
Împotriva sentinței penale nr. 779/12.06.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria C., partea civilă F. C. și partea civilă S. Universitar de Urgență M. Central „dr. C. D.”.
P. de pe lângă Judecătoria C. a criticat omisiunea primei instanțe de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, greșita obligare în solidar a inculpatului și a asigurătorului la plata despăgubirilor civile și omisiunea pronunțării asupra acțiunii civile formulate de S. Universitar de Urgență M. Central „dr. C. D.”.
Partea civilă F. C. a solicitat acordarea integrală a despăgubirilor civile solicitate, făcând referire la intensitatea suferințelor fizice și psihice pricinuite, precum și la urmările leziunilor traumatice ce i-au fost cauzate.
Partea civilă S. Universitar de Urgență M. Central „dr. C. D.” a criticat omisiunea pronunțării asupra acțiunii civile pe care a formulat-o în cauză, urmare efectuării unor cheltuieli de spitalizare a persoanei vătămate F. C., în cuantum de 7.134,47 lei.
În apelul părții civile S. Universitar de Urgență M. Central „dr. C. D.”, cu privire la tardivitatea acestui apel, curtea constată că partea civilă S. Universitar de Urgență M. Central „dr. C. D.”a declarat apel la data de 14.08.2015, data expedierii prin poșta specială a declarației de apel. Declarația de apel a fost înregistrată la Judecătoria C. la data de 25.08.2015.
În conformitate cu dispozițiile art. 410 alin. 1 C. pr. pen., termenul de apel este de 10 zile și curge de la comunicarea copiei minutei. Astfel cum rezultă din comunicarea aflată la fila 66 din dosarul primei instanțe, copia minutei a fost comunicată părții civile S. Universitar de Urgență M. Central „dr. C. D.” la data de 01.07.2015, fiind primită personal de aceasta.
Având în vedere data primirii copiei minutei, partea civilă avea posibilitatea de a declara apel în termenul general de apel de 10 zile, calculat începând cu data de 01.07.2015.
Termenul procedural de apel de 10 zile se calculează potrivit dispozițiilor art. 269 alin. 2 C. pr. pen., potrivit cu care la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește. Așa fiind, termenul de apel de 10 zile este un termen ce se calculează pe zile libere.
În aceste condiții, ținând seama de dispozițiile art. 269 alin. 2 C. pr. pen., curtea constată că apelul părții civile, declarat la data de 14.08.2015, a fost formulat cu depășirea termenului procedural de 10 zile, întrucât ultima zi pentru declararea apelului cu respectarea termenului procedural era 13.07.2015 ( zi lucrătoare ), motiv pentru care partea civilă este decăzută din exercițiul dreptului de a declara apel, conform art. 268 alin. 1 C. pr. pen., iar apelul declarat este tardiv.
În consecință, în baza art. 421 pct. 1 lit. a Cod procedură penală curtea va respinge ca tardiv apelul declarat de partea civilă S. Universitar de Urgență M. Central „dr. C. D.” împotriva sentinței penale nr. 779/12.06.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelanți, precum și din oficiu, conform art. 420 C. Pr. P.., curtea constată fondate apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria C. și partea civilă F. C..
Inculpatul I. N. a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiuniide vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2,4 Cod penal din 1968 la pedeapsa de 2 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat pe o durată de 4 ani. Inculpatul a fost acuzat că produs un accident rutier în urma căruia a fost vătămată grav partea civilă F. C. .
Prin hotărârea definitivă de condamnare s-a reținut culpa exclusivă a inculpatului I. N.. Fapta a fost comisă de inculpat la data de 07.03.2010, de aceea sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1864, în temeiul art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului Civil.
Potrivit art. 998 cod civil din 1864, răspunderea civilă delictuală se angajează dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: există o faptă ilicită, comisă cu vinovăție, există un prejudiciu, care se află în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită comisă.
Fapta inculpatului F. C. prin care a produs vătămarea gravă a unei persoane constituie o faptă ilicită, a fost comisă cu vinovăție, a produs un prejudiciu, aflat în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită, motiv pentru care sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, potrivit art. 998, 999 Cod Civil din 1864, aspect necontestat în prezenta cauză.
Prima instanță a acordat daune materiale în cuantum de 20.000 euro pentru partea civilă F. C., în condițiile în care prin cererea de constituire de parte civilă s-au solicitat daune materiale în cuantum de 50.000 euro. În apel, partea civilă a solicitat acordarea integrală a daunelor materiale solicitate, însă nu a prezentat niciun argument pentru care s-ar impune acordarea unei sume superioare celei stabilite de prima instanță, motivele invocate vizând durata mare a spitalizării și a îngrijirilor medicale, numărul mare al intervențiilor chirurgicale la care a fost supus, precum și intensitatea crescută a suferințelor fizice și psihice pricinuite, însă acestea sunt aspecte ce influențează modul de stabilire al daunelor morale, nicidecum al daunelor materiale, care se acordă pentru cheltuieli efectiv făcute de partea civilă ori pentru foloasele materiale pe care nu le-a putut realiza din cauza vătămărilor fizice.
Prima a instanță a acordat părții civile F. C. o sumă importantă cu titlu de daune materiale, a avut în vedere cheltuielile efectuate pentru îngrijirea medicală, raportat la creditele și împrumuturile contractate în acest scop de partea civilă, precum și veniturile de care a fost lipsită partea civilă în perioada concediilor medicale.
Astfel, curtea nu identifică mijloace de probă administrate în cauză care să justifice acordarea cu titlu de daune materiale a unei sume superioare celei stabilită de prima instanță.
De asemenea, prima instanță a acordat daune morale în cuantum de 10.000 euro pentru partea civilă F. C., însă curtea apreciază că această sumă este insuficientă pentru repararea prejudiciului moral cauzat prin vătămările fizice produse prin fapta ilicită a inculpatului I. N..
În Codul civil din 1864 legiuitorul nu a stabilit criterii legale pentru determinarea prejudiciului patrimonial, revenind instanței dreptul și obligația de a identifica în concret criteriile de individualizare a prejudiciului nepatrimonial, plecând de la conținutul textului de lege care permite acoperirea durerii încercate prin moartea victimei, iar nu o compensare a vieții pierdute.
Curtea, în baza propriului examen, consideră că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, ceea ce este de esența unui proces de apreciere, nefiind expresia unei realități materiale, susceptibilă de o constatare obiectivă, însă pot fi avute în vedere o . criterii, și anume consecințele negative suferite de cel în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, iar celui care le pretinde îi revine sarcina să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură i-a fost produs un prejudiciu nepatrimonial.
Pe de altă parte, procesul de cuantificare a daunelor morale este guvernat de criteriul echității care exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate și nu o îmbogățire a acesteia, dar nici o amendă excesivă pentru persoana responsabilă de repararea prejudiciului nepatrimonial. În termenii Convenției Europene a Drepturilor Omului acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudicial moral suferit.
În aceste condiții, în aprecierea rezonabilității sumei acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă în vedere contextul social-economic, nivelul general de trai al comunității, întrucât doar prin raportare la percepția generală privind importanța unor venituri se poate aprecia în ce măsura o anumită sumă poate constitui o reparație echitabilă.
Având în vedere toate aceste aspecte privind cuantificarea prejudiciului nepatrimonial, curtea apreciază că suma ce trebuie stabilită de prima instanță cu titlu de daune morale trebuie să aibă are un caracter rezonabil, proporțional și adecvat scopului reparator al răspunderii civile delictuale.
Circumstanțele concrete ale cauzei, amplitudinea leziunilor traumatice suferite de partea civilă și consecințele de durată acestora, care se manifestă și în prezent, afectând viața părții civile, suferințele fizice și psihice produse de leziunile traumatice, ce pot fi estimate a fi fost la un nivel ridicat, în considerarea localizării și multitudinii traumatismelor, justifică acordarea unor daune morale în cuantum de superior sumei stabilite de prima instanță, al căror cuantum este apreciat de curte ca fiind modic, inferior sumelor care se acordă în practica judiciară pentru traume fizice apropiate celor suferite de partea civilă.
Partea civilă F. C. a fost victima unui accident rutier în urma căruia a suferit numeroase leziuni traumatice, care au impus îngrijiri medicale îndelungate, intervenții chirurgicale numeroase, spitalizare și imobilizare la pat, iar urmările leziunilor sunt încă prezente.
Din actele medicale aflate la dosarul cauzei, inclusiv raportul de expertiză medico-legală nr. 2313/A1rutier/2014/19.11.2014 întocmit de S.J.M.L. C. rezultă că partea civilă F. C. a suferit un politraumatism cranio cerebral, un traumatism toraco-abdominal, un traumatism al membrului inferior drept cu fracturi multiple, un traumatism la mâna stângă cu fractură metacarpiene. Partea civilă a fost internată începând cu data de 07.03.2010, de mai multe ori, după cum a fost supus la numeroase intervenții chirurgicale în special în legătură cu traumatismul produs la membrul inferior drept, unde a avut o fractură a ambelor oase, cu pierdere de substanță osoasă și avulsie de aparat extensor, precum și fractură condil femural, fractură col metatarsiene. S-a constatat că partea civilă a suferit și o leziune severă de nerv peronier drept. Leziunile de la piciorul drept au cauzat impotența funcțională a gambei drepte și a genunchiului drept cu limitarea flexiei. Totodată, partea civilă a fost diagnosticată cu osteită cronică postfractură gamba dreaptă, pentru care a necesitat inclusiv tratament chirurgical. Perioadele de internare ale părții civile au avut loc chiar și în anul 2014, la peste 4 ani de la producerea accidentului rutier.
Concluziile expertizei medico-legale sunt în sensul că leziunile traumatice au pus în primejdie viața părții civile F. C. prin șocul traumatic; prezintă un deficit morfo-funcțional reprezentat de pierderea importantă de substanță osoasă de la nivelul tibiei drepte, scurtarea platei drepte ca urmare a fracturii cominutive de la acest nivel urmată de artroză tarsometatarsiană și limitarea importantă a mișcărilor articulației genunchiului și gleznei drepte, toate acestea producând o afectare mare a funcției locomotorii și reprezentând criterii medico-legale pentru încadrarea în noțiunea de infirmitate; prezintă un deficit estetic grav și permanent ca urmare a defectului osos important și a multitudinii de cicatrice cu caracter retractil și cheloid de la nivelul membrelor inferioare; necesită tratament recuperator, iar la data efectuării expertizei prezenta afectarea capacității de muncă, având o incapacitate adaptativă de 40% pentru care s-a recomandat evitarea ortostatismului prelungit și a efortului fizic intens. În prezent, incapacitate adaptativă este de 35%, conform deciziei medicale nr. 1489/17.09.2015 emisă de Comisia de Expertiză medico-Militară de pe lângă S. de Urgență „prof. dr. D. Gerota”, ameliorarea fiind redusă.
Toate aceste constatări relevă amploarea deosebită a traumatismelor suferite de partea civilă, consecințele deosebit de grave care se manifestă și în prezent, afectând activitatea profesională a părții civile, ale cărei posibilități de avansare în serviciul de poliție unde activează sunt limitate, după cum este afectată viața socială, familială. Partea civilă avea vârsta de 27 ani la momentul producerii accidentului rutier, era o persoană activă, însă în prezent îi sunt limitate posibilitățile de efectuare a unor activități fizice, fiind evidentă alterarea posibilităților de participare la viața socială și la activitățile membrilor familiei, partea civilă fiind căsătorit și având un copil minor.
Un alt aspect important îl constituie prejudiciul estetic grav și permanent, care nu îi permite purtarea unor obiecte de vestimentație care să îi descopere piciorul drept, dar îi alterează și percepția asupra propriei imagini, cu efecte semnificative în plan psihologic.
Luând în considerare elementele de fapt care conturează criteriile ce pot contribui la aprecierea întinderii prejudiciului nepatrimonial – gravitatea leziunilor, durata mare a îngrijirilor medicale necesare pentru vindecare, necesitatea internării și efectuării a numeroase intervenții chirurgicale, perioada mare de refacere, perioada în care partea civilă a fost imobilizată, fiind lipsită de posibilitatea participării normale la viața socială, familială, dificultățile întâmpinate pentru a-și relua funcția locomotorie, vârsta tânără a părții civile și faptul că era angajat în muncă, prejudiciul estetic constatat, afectarea capacității de muncă, curtea apreciază că se impune majorarea semnificativă a cuantumului daunelor morale, prejudiciul nepatrimonial având o întindere mai mare decât cea stabilită de prima instanță.
Curtea apreciază că suma de 65.000 euro cu titlu de daune morale poate compensa prejudiciul nepatrimonial pricinuit, corespunde practicii judiciare a instanței, ținând cont și de circumstanțele particulare ale cauzei. Suma de 1.450.000 euro solicitată de partea civilă cu titlu de daune morale este excesivă, însă acordarea unei astfel de sume ar fi nejustificată, conducând la o îmbogățire fără justă cauză. Importanța unei sume în bani nu poate fi scoasă din contextul social și economic actual, dar și din analiza semnificației sumei pentru partea căreia i se acordă. Curtea are în vedere că salariul mediu net în prezent este de aproximativ 1.800 lei (aproximativ 400 euro). Comparând salariul mediu net lunar din R. cu suma pretinsă cu titlu de daune morale se relevă caracterul excesiv al acesteia. Această comparație a fost realizată de curte pentru a exprima în concret semnificația și importanța economică a unei sume în bani, iar nu pentru a realiza o paralelă cu echivalentul unor suferințe fizice și psihice, care nu ar putea face obiectul unei astfel de comparații.
În consecință, se va majora cuantumul daunelor morale la suma de 65.000 euro în echivalent lei.
Curtea constată încă că în mod greșit prima instanță a obligat asigurătorul S.C. Generali R. Asigurare Reasigurare S.A. București în solidar cu inculpatul P. A. la plata despăgubirilor civile.
Potrivit art. 49,50 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, iar despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri. În art. 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995 se mai prevede că în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în R. se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
Pe de altă parte, inculpatul I. N., în calitate de autor al faptei ilicite, răspunde pentru prejudiciile create, în temeiul art. 998 și urm. Cod civil din 1864.
Astfel, potrivit art. 49 alin.1 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și de tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, iar potrivit art. 50 alin.1 din același act normativ, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea sau distrugerea de bunuri.
În art. 998 Cod civil din 1864 se prevede că „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă la acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”.În Legea nr. 136/1995 nu se regăsește vreo dispoziție care să înlăture răspunderea civilă delictuală a autorului faptei ilicite.
Din cuprinsul acestor texte de lege rezultă concluzia că asigurătorul răspunde pentru prejudiciile produse de asigurat, însă nu este înlăturată nici răspunderea autorului faptei ilicite, fiind în prezența unei situații atipice în care coexistă două tipuri de răspundere civilă – delictuală și contractuală.
În consecință, asigurătorul va răspunde în cadrul procesului penal în virtutea contractului de asigurare, în timp ce inculpatul răspunde în calitate de autor al faptei ilicite, în temeiul principiilor răspunderii civile delictuale. Rezolvarea acțiunii civile, în cadrul procesului penal, atât față de inculpat, cât și față de asigurător este de natură a asigura soluționarea tuturor raporturilor juridice rezultate din săvârșirea faptei care face obiectul cauzei.
În condițiile în care dispozițiile legale menționate prevăd atât răspunderea asigurătorului, cât și a inculpatului față de persoana păgubită, nu există nici un impediment legal ca asigurătorul să răspundă civil în fața persoanei păgubite, în cadrul procesului penal, în temeiul Legii nr. 136/1995, concomitent cu răspunderea civilă a inculpatului față de persoana păgubită, în temeiul răspunderii civile delictuale reglementată de art. 998 și urm. Cod Civil, însă răspunderea civilă a acestora nu este solidară.
Solidaritatea între debitori nu se prezumă și ea nu există decât atunci când este stipulată expres de părți ori este prevăzută de lege, astfel cum se prevede în art. 1041 Cod Civil, ceea ce nu este cazul răspunderii civile a autorului accidentului rutier și a asigurătorului, de aceea inculpatul și asigurătorul nu pot răspunde în solidar, răspunderea acestora fiind una alăturată.
În consecință, curtea constată întemeiată și critica privind greșita angajare a răspunderii solidare a inculpatului și asigurătorului, urmând ca aceștia să răspundă alăturat.
S. Universitar de Urgență M. Central „dr. C. D.” a solicitat despăgubiri pentru îngrijirile medicale acordate părții civile F. C.. Internarea persoanei vătămate în vederea tratării leziunilor suferite este consecința faptei ilicite a inculpatului I. N., dat fiind că în lipsa faptei ilicite persoana vătămată nu ar fi fost internată, iar unitatea medicală nu ar fi efectuat cheltuielile pentru tratarea victimei. Prima instanță a omis să se pronunțe asupra acțiunii civile formulată de S. Universitar de Urgență M. Central „dr. C. D.”, cerere aflată la filele 43 - 45 dosar nr._ 13 al Judecătoriei C..
În art. 313 din Legea nr. 95/2006 se prevede că „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale”. Cum inculpatul I. N. a produs prin fapta sa ilicită vătămarea integrității corporale a persoanei vătămate, are obligația de a repara prejudiciul cauzat unității medicale care a acordat asistența medicală, în speță părții civile S. Universitar de Urgență M. Central „dr. C. D.”.
Această răspundere a inculpatului se transferă și asupra asigurătorului, în temeiul contractului de asigurare de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, având în vedere că în art. 49 din Legea nr. 136/1995 se prevede că asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, deci nu mai pentru prejudicii produse direct persoanei vătămate în accidentul rutier.
În acest sens și dispozițiile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, potrivit cu care despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Noțiunea de „persoană păgubită” nu se limitează doar la persoana care a suferit un prejudiciu în cursul accidentului rutier, ci la orice persoană care a suferit un prejudiciu ce decurge din accidentul de autovehicule, născut chiar și ulterior accentului rutier, cum este cazul prestațiilor acordate de unitățile medicale.
Astfel, va fi admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Universitar de Urgență M. Central „dr. C. D.”, urmând a se acorda daune materiale în cuantum de 7.134,47 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate de spitalizarea părții civile F. C. în perioadele 06.07 - 19.07.2010 și 14.09. - 21.09.2010. Conform decontului de cheltuieli întocmit de unitatea medicală sumele aferente celor două perioade spitalizare sunt în cuantum de 4.563,78 lei și 2.570,69 lei.
Această omisiune este remediată în apelul procurorului, care are dreptul de a declara apel și cu privire la latura civilă a procesului penal.
Curtea constată întemeiată și critica privind omisiunea de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Chiar dacă în prezenta procedură se soluționează latura civilă a cauzei, aceasta este tot o componentă a procesului penal, are caracter accesoriu laturii penale, astfel încât urmează regulile specifice derivate din soluționarea laturii penale. În măsura în care a fost pronunțată o soluție de condamnare, inculpatul trebuie să suportate cheltuielile judiciare avansate de stat pentru întreaga desfășurare a procedurii judiciare, indiferent de împrejurarea că latura penală și latura civilă se soluționează concomitent sau separat, dat fiind că dispozițiile art. 274 Cod procedură penală au în vedere ansamblul cheltuielilor judiciare din procesul penal, efectuate pentru ambele laturi ale procesului penal.
Ca atare, întrucât inculpatul I. N. a fost condamnat, devin aplicabile dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod procedură penală și în cadrul procesului în care se soluționează latura civilă a cauzei, motiv pentru care curtea va obligă inculpatul I. N. la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat la soluționarea cauzei în primă instanță,la stabilirea acestui cuantum având în vedere durata mare de timp necesară pentru soluționarea laturii civile și actele procedurale efectuate în cauză.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală curtea va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria C. și partea civilă F. C. împotriva sentinței penale nr. 779/12.06.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală se va desființa în parte sentința penală apelată și, rejudecând, va fi obligat inculpatul I. N. alături de asigurătorul S.C. Generali R. Asigurare Reasigurare S.A. București la plata sumei de 20.000 euro cu titlu de daune materiale și a sumei de 65.000 euro cu titlu de daune morale, în echivalent lei la cursul oficial al B.N.R. de la data plății.
Va fi obligat inculpatul I. N. alături de asigurătorul S.C. Generali R. Asigurare Reasigurare S.A. București la plata sumei de 7.134,47 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă S. Universitar de Urgență M. Central „dr. C. D.”.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul I. N. la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat la soluționarea cauzei în primă instanță.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligată partea civilă S. Universitar de Urgență M. Central „dr. C. D.” la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, urmare respingerii apelului.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apelurile Parchetului de pe lângă Judecătoria C. și părții civile F. C. rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. a Cod procedură penală respinge ca tardiv apelul declarat de partea civilă S. Universitar de Urgență M. Central „dr. C. D.”, cu sediul în Sector 1 București, ..88, împotriva sentinței penale nr. 779/12.06.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria C. și partea civilă F. C., domiciliat în C., ..6, jud. C., împotriva sentinței penale nr. 779/12.06.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând:
Obligă inculpatul I. N. alături de asigurătorul S.C. Generali R. Asigurare Reasigurare S.A. București la plata sumei de 20.000 euro cu titlu de daune materiale și a sumei de 65.000 euro cu titlu de daune morale, în echivalent lei la cursul oficial al B.N.R. de la data plății.
Obligă inculpatul I. N. alături de asigurătorul S.C. Generali R. Asigurare Reasigurare S.A. București la plata sumei de 7.134,47 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă S. Universitar de Urgență M. Central „dr. C. D.”.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul I. N. la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat la soluționarea cauzei în primă instanță.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă partea civilă S. Universitar de Urgență M. Central „dr. C. D.” la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apelurile Parchetului de pe lângă Judecătoria C. și părții civile F. C. rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.10.2015.
Președinte,Judecător,
C. CoadăMarius D. M.
Grefier,
C. A.
Jud.fond C.I.B.
Red.dec.jud.M.D.M./8 ex./09.11.2015
| ← Omorul calificat. Art.189 NCP. Hotărâre din 20-11-2015, Curtea... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 970/2015.... → |
|---|
