Ameninţare. Art.206 NCP. Decizia nr. 798/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 798/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 3095/184/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 798/2015
Ședința publică de la 02 Iunie 2015
PREȘEDINTE M. E. P. Judecător
T. M. Judecător
Grefier E. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria B., împotriva sentinței penale nr. 6 din 28 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns inculpatul G. C., asistat de avocat C. S., apărător din oficiu și partea civilă V. M. D., lipsind partea civilă Ș. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, au fost audiați inculpatul apelant și partea civilă V. M. D., care au învederat că s-au împăcat, declarațiile fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei, după care, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de admitere a apelului și procedând la judecarea cauzei, să se dispună condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea prev. de art. 371 cod penal cu menținerea modalității de executare.
Critică sentința atacată pentru netemeinicie întrucât instanța de fond a apreciat în mod eronat probele administrate în cauză, din ansamblul acestora rezultând, fără echivoc, atât existența infracțiunii prev. de art. 371 cod penal cât și vinovăția inculpatului în comiterea acesteia; din declarația martorei P. D. rezultă cu certitudine că inculpatul, prin fapta sa – amenințare, a creat un sentiment de insecuritate, chiar dacă a fost prezentă o singură persoană la momentul producerii acestuia; fapta a fost comisă în mod public și consideră procurorul că este de natură a duce la concluzia că s-a tulburat liniștea publică, acesta era agitat și adresa amenințări cu moartea persoanei vătămate, pe un ton foarte ridicat.
Avocat C. S. pentru inculpat pune concluzii de respingere a apelului Parchetului și menținerea hotărârii instanței de fond întrucât în mod temeinic nu s-a reținut și infracțiunea de tulburare a liniștii și ordinii publice precum și faptul că lipsește latura obiectivă a infracțiunii. Deși părțile s-au împăcat, nu se poate înlătura răspunderea penală dar poate fi privită ca o circumstanță atenuantă; de asemenea solicită menținerea modalității de executare.
Partea vătămată V. M. D. solicită respingerea apelului ca nefondat arătând că l-a iertat și s-a împăcat cu inculpatul.
Inculpatul, având ultimul cuvânt declară că este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 6 din 28 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în baza art. 396 alin. 1 și 5 și art. 16 alin. 1 lit. b teza I din Codul de procedură penală a fost achitat inculpatul G. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 371 din Codul penal.
În baza art. 253 alin. 4 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul G. C., fiul lui M. și A., născut la data de 15.05.1950 în ., cu domiciliul în ., ., județul O., de cetățenie română, cu studii medii, necăsătorit, fără ocupație, cu stagiul militar satisfăcut, cu antecedente penale, CNP_, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.
În baza art. 206 alin. 1 din Codul penal, a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare.
În baza art. 38 alin. 2 și art. 39 alin. 1 lit. b din Codul penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care se adaugă un spor de o lună închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și o lună închisoare.
În baza art. 91 din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni, conform dispozițiilor art. 92 din Codul penal.
În baza art. 93 alin. 1 din Codul penal a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O., la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. b din Codul penal s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: - să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O. sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 din Codul penal, pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Vulpeni sau Școlii Gimnaziale Vulpeni pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
În baza art. art. 404 alin.2 raportat la art. 91 alin. 4 din Codul penal s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din Codul penal.
În baza art. 94 alin. 1 din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. 1 lit. c - e se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul O..
În baza art. 19, art.25 alin. 1 și art. 397 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă V. M. D., cu domiciliul în C., ., .. 1, ., ca fiind neîntemeiată.
În baza art. 19, art.25 alin. 1 și art. 397 alin. 1, din Codul de procedură civilă, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ș. E., cu domiciliul în ., ., județul O. și obligă inculpatul la plata către partea civilă Ș. E. a sumei de 1000 lei reprezentând daune morale.
În baza art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, cheltuielile privind avocatul din oficiu (avocat D. I., cu delegația nr._/03.09.2014 – onorariu 200 lei), rămânând în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 534/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul G. C. pentru infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 253 alin. 4 din Codul penal și pentru infracțiunile de amenințare și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzute de art. 206 alin. 1 din Codul penal și art. 371 din Codul penal cu aplicarea art. 38 alin. 2 din Codul penal și toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal.
Inculpatul a menționat că nu dorește să beneficieze de dispozițiile art. 374 alin. 4 din Codul de procedură penală, iar instanța a procedat la audierea sa (filele nr. 70-75), a părților civile (filele nr. 76-79) și a martorilor Ș. E. (filele nr. 80-81), C. I. C. (fila nr. 84-85), Ș. I. (fila nr. 82-83), D. M. și M. (filele nr. 86-87, 90-91), P. D. (filele nr. 88-89)
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 25.05.2014, pe fondul consumului de alcool și cu intenție, inculpatul G. a incendiat magazia construită de partea civilă V. M. D. pe proprietatea mamei sale și a inculpatului, astfel cum a rezultat din declarația inculpatului și din declarațiile martorilor S. E., Ș. I., C. I. C., D. M. și M..
Focul a pus în pericol casa vecinilor Ș. I. și Ș. E., deoarece între aceasta și magazia incendiată este o distanță de aproximativ 20 m, pe suprafața aceasta aflându-se pomi care au luat foc în urma incendierii magaziei, flacăra fiind mare și sărind scântei, în condițiile în care gardul vecinului era dat cu ulei ars, ușor inflamabil, astfel cum rezultă din declarațiile mai sus arătate. La stingerea incendiului au ajutat C. I. C. și D. M., ulterior situația fiind rezolvată de pompieri
La data de 03.06.2014, inculpatul G. C. a amenințat-o cu moartea pe partea civilă Ș. E. și i-a adresa injurii, astfel cum a rezultat din declarațiile părții civile și martorei P. D. care a fost de față la momentul respectiv și care a observat personal că inculpatul a luat o secure din curtea sa cu care s-a îndreptat către partea civilă amenințând-o. Instanța reține de asemenea că partea civilă s-a refugiat în curtea sa de frica inculpatului, iar martora P. Daniala a plecat la domiciliul său. Din declarația acestei martorei instanța a reținut că inculpatul s-a comportat normal în ceea ce o privește, salutând-o, că la fața locului nu a mai fost nici o altă persoană, că nu a văzut nici un vecin care să iasă afara la momentul incidentului, precum și faptul că inculpatul îi adresa injurii părții civile pe un ton ridicat.
S-a constatat că fapta inculpatului G. C., care în ziua de 25.05.2014 a distrus cu intenție prin incendiere magazia construită de V. M. D., punând în pericol imobilul proprietatea vecinilor săi Ș. I. și E., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prevăzută și pedepsită de art. 253 alin. 4 din Codul penal, atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective. Instanța reține că în conformitate dispozițiile art. 253 alin. 5 din Codul penal, fapta este infracțiune chiar dacă bunul ar aparține făptuitorului. Fapta aceluiași inculpat care la data de 03.06.2014, cu intenție, a amenințat-o cu moartea pe partea civilă Ș. E., producându-i acesteia o stare de temere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare prevăzută și pedepsită de art. 206 alin. 1 din Codul penal, atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective.
În ceea ce privește infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 din Codul penal, instanța a arătat că această infracțiune presupune fapta unei persoane, care în public, prin violențe comise împotriva persoanelor și bunurilor ori prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor, tulbură ordinea și liniștea publică.
Instanța de fond a apreciat că ordinea și liniștea publică sunt tulburate ori de câte ori climatul pașnic este înlocuit cu o stare de agitație generală, în care sentimentul de securitate este afectat de teamă și de neliniște, transmise în cadrul unei colectivități de persoane care asistă sau iau cunoștință de faptă. Tulburarea ordinii și liniștii publice implică indignarea, revolta de care este cuprinsă o colectivitate, un număr nedeterminat de persoane. Simpla amenințare la adresa unei persoane, chiar comisă în public, nu este suficientă pentru existența infracțiunii, fiind necesar ca fapta să stârnească o reacție a publicului.
În aceste condiții s-a apreciat că fapta săvârșită de inculpat nu se poate încadra din punct de vedere juridic în conținutul acestei infracțiuni, fapta concretă comisă neîndeplinind condițiile referitoare la latura obiectivă a infracțiunii
În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. b din Codul de procedură penală, acțiunea penală nu mai poate fi exercitată, dacă fapta nu este prevăzută de legea penală, în acest caz devenind incidente dispozițiile 396 alin. 1 și 5 din Codul de procedură penală în conformitate cu care când constată existența unuia dintre cazurile prevăzute de art. 16 lit. a-d instanța pronunță achitarea inculpatului. Prin urmare, în baza acestor dispoziții legale instanța a achitat inculpatul, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 371 din Codul penal.
Având în vedere că inculpatul G. C. a săvârșit cele două infracțiuni reținute în sarcina sa înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele instanța a reținut că există un concurs real între cele două infracțiuni, în cauza fiind aplicabile dispozițiile art. 38 alin. 1 din Codul penal.
La alegerea și individualizarea pedepselor pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului și menționate mai sus, instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 74 din Codul penal, astfel că va ține cont de gravitatea infracțiunilor si de gravitatea infractorului, care trebuie evaluată după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura si frecventa infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Instanța a avut în vedere faptul că s-a urmărit incendierea unui bun și punerea în pericol a altor bunuri și amenințarea cu moartea a unei persoane, că inculpatul a săvârșit faptele pe fondul consumului de alcool, că acesta este în vârstă și că nu înțelege foarte bine gravitatea faptelor săvârșire.
În ceea ce privește persoana și conduita inculpatului, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul a mai fost în trecut condamnat penal însă s-a împlinit termenul de reabilitare precum și faptul că a mai fost scos de sub urmărire penală fiindu-i aplicată amendă administrativă pentru infracțiunea de distrugere
Din cuprinsul referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O., instanța a reținut faptul că s-a apreciat că există un risc mediu de a mai comite și alte infracțiuni, având în vedere că există factori de natură să inhibe dezvoltarea comportamentului infracțional (sprijinul afectiv și financiar al concubinei, câștigarea existenței prin activități licite, asumarea responsabilității pentru propriul comportament), dar și capacitate scăzută de control în situații cu potențial riscant pe fondul consumului de alcool. Instanța arată că s-a propus, pentru reducerea riscului de a comite infracțiuni, includerea inculpatului într-un program de inserție socială.
Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și limitele de pedeapsă stabilite de lege, instanța a apreciat în primul rând că este necesară aplicarea unor pedepse cu închisoarea inculpatului, iar în ceea ce privește cuantumul pedepselor închisorii se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă în cuantum de 2 ani pentru infracțiunea distrugere și la o pedeapsa în cuantum de 3 luni pentru infracțiunea de amenințare.
Având în vedere existența concursului de infracțiuni, în baza art. 38 alin. 2 și art. 39 alin. 1 lit. b din Codul penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care se va adăuga un spor de o lună închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și o lună închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 91 din Codul penal pentru suspendarea executării pedepsei sub supraveghere: pedeapsa aplicată inculpatului va fi închisoarea de 2 ani și o lună, nu a fost condamnat anterior la pedeapsa închisori mai mare de un an, inculpatul și-a manifestat acordul pentru a presta o muncă neremunerată în folosul comunității iar instanța așa cum a arătat apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă, iar inculpatul nu va mai comite alte infracțiuni, în condițiile supravegherii conduitei sale de către Serviciul de Probațiune și includerii sale într-un program de inserție socială.
Având în vedere aceste aspecte, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a stabili un termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni, conform dispozițiilor art. 92 din Codul penal.
În baza art. 93 alin. 1 din Codul penal, instanța l-a obligat pe inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O., la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. b din Codul penal instanța a impus condamnatului să execute următoarea obligație: - să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O. sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 din Codul penal, pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Vulpeni sau Școlii Gimnaziale Vulpeni pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
În baza art. art. 404 alin.2 raportat la art. 91 alin. 4 din Codul penal instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din Codul penal, ce prevăd revocarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 94 alin. 1 din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. 1 lit. c - e vor fi comunicate de inculpat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul O..
În ceea ce privește latura civila a cauzei, instanta a retinut următoarele:
Instanta a arătat că partea civilă Ș. E. s-a constituit parte civilă cu suma de 5000 de lei reprezentând daune morale pentru prejudiciul cauzat de inculpat prin amenințările și injuriile aduse, iar partea civilă V. M. D., a precizat că suma de 9000 lei cu care s-a constituit parte civilă reprezintă prejudiciul suferit în urma incendierii magaziei de către inculpat, magazie pe care a susținut că a construit-o însă aceasta nu este înregistrată în rolul agricol și nu plătea impozit pentru ea.
În conformitate cu dispozițiile art. 397 alin. 1 si art. 25 alin.1 din Codul de procedură penală, în caz de condamnare, instanța se va pronunța și asupra acțiunii civile, repararea prejudiciului moral si material urmând a se realiza potrivit dispozițiilor legii civile în conformitate cu prevederile art. 19 alin. 5 din Codul de procedură penală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B., criticând soluția instanței de fond cu privire la modalitatea de soluționare a laturii penale, pentru netemeinicie întrucât instanța de fond a apreciat în mod eronat probele administrate în cauză, din ansamblul probelor reieșind atât existența infracțiunii prev. de art. 371 cod penal cât și vinovăția inculpatului în comiterea ei.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prev. art. 417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată că prima instanță a reținut o stare de fapt și o încadrare juridică în concordanță cu întregul probator administrat în cauză, realizându-se o corectă individualizare a pedepselor aplicate și a modalități de executare în conformitate cu disp. art. 74 cod penal.
Având în vedere întregul material probator administrat în cauză, respectiv actele de sesizare (filele nr. 14,15), procesul verbal de cercetare la fața locului (filele nr. 17-19), declarațiile persoanelor vătămare, proces – verbal de intervenție (fila nr. 20), declarațiile martorilor Ș. E., Ș. E., C. I. C., Ș. I., D. M. și M., P. D., declarațiile numitului G. C. date în calitate de suspect și inculpat (filele nr. și certificatul de cazier, Curtea apreciază că apelul parchetului este nefondat, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică în ceea ce privește achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 cod penal, la data de 25 mai 2014.
Așa cum a reținut și instanța de fond, ordinea și liniștea publică sunt tulburate ori de câte ori climatul pașnic este înlocuit cu o stare de agitație în care sentimentul de securitate este afectat de teamă și de neliniște, transmise în cadrul unei colectivități de persoane care asistă sau iau cunoștință de faptă. Ori, o tulburarea ordinii și liniștii publice implică indignarea, revolta, starea de temere semnificativă de care este cuprinsă o colectivitate, un număr nedeterminat de persoane.
Simpla declarație a martorei P. D. potrivit căreia a fost de față atunci când inculpatul a amenințat-o pe persoana vătămată Ș. E. și a adresat injurii pe un ton ridicat având asupra sa o secure, chiar dacă conflictul ar fi putut fi auzit de ceilalți vecini ai celor doi, nu poate conduce la reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii prev. de art. 371 cod penal, neexistând probe certe că în cauză a avut loc o tulburare a liniștii și ordinii publice, și s-a realizat urmarea imediată a acțiunilor de amenințare care constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile de conviețuire socială.
Împrejurarea că persoana vătămată s-a împăcat cu inculpatul sub aspectul infracțiunii de amenințare prev. de art. 206 alin.1 cod penal, nu poate produce efecte decât până la citirea actului de sesizare, conform disp. art. 159 alin.3 cod penal.
Neconstatând alte motive de nelegalitate ce pot fi avute în vedere din oficiu, pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 alin.1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge apelul formulat de parchet, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului în conformitate cu disp. art. 275 alin.3 cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B., împotriva sentinței penale nr. 6 din 28 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, ca nefondat.
Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu vor fi virați din fondurile M.J. în contul Baroului de Avocați D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2015.
M. E. P. T. M.
Grefier,
E. L.
Red.jud. T.M.
j.f.C.H.
I.B.
| ← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 791/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Sentința nr.... → |
|---|
