Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 865/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 865/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 1837/183/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 865
Ședința publică de la 12 iunie 2015
PREȘEDINTE A. M. S.- judecător
M. C. G.- judecător
Grefier F. U.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea apelului declarat de partea civilă C. T. împotriva sentinței penale nr. 149 din data de 27 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._, privind pe inculpatul I. N..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul parte civilă C. T., asistat de avocat I. M., apărător ales, lipsind inculpatul I. N., și părțile civile S. M. Băilești și S. Clinic de Urgență C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul ales al apelantului parte civilă, avocat I. M., depune la dosar motivele scrise de apel.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, s-a cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat I. M. pentru apelantul parte civilă C. Triana, având cuvântul, solicită admiterea apelului și desființarea sentinței pronunțată de Judecătoria Băilești, precizând că o primă critică vizează latura penală a cauzei și anume modul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului cât și modul de executare a acesteia.
Consideră că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, în condițiile în care pericolul social concret era mare, rezultând din faptul că inculpatul a exercitat o agresiune și împotriva numitului C. I., fratele părții vătămate, agresiune ce a dus la o infirmitate și la o reducere a capacității acestuia de muncă cu până la 50%.
Solicită să se constate că există o identitate atât în modul de săvârșire a acestei infracțiuni – lovituri aplicate cu ciomagul – atât în trecut cât și în prezent, precum și cu privire la împrejurările în care a fost săvârșită fapta.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei consideră că instanța de fond în mod greșit nu a acordat daunele materiale în cuantumul solicitat – respectiv 2.000 lei, în condițiile în care martorul Stolea F., în declarația dată la prima instanță (filele 86 – 87 dosar fond) a arătat că au existat pentru 8 zile de îngrijiri medicale, zile în care acesta a lucrat pentru partea civilă, ajutându-l în gospodărie. Referitor la cele 8 zile, prima instanță trebuia să aprecieze o sumă mult mai mare decât cele 5 zile, raportându-se la leziunile menționate în certificatul medico – legal. Precizează că este bine știut faptul că numărul de zile îngrijiri medicale nu concordă întotdeauna cu numărul de zile necesar părții în ceea ce privește activitățile civile.
Solicită să fie avute în vedere și daunele morale și să se constate și din acest punct de vedere că există o percepție în cadrul comunității cu privire la această familie în condițiile în care anterior, fratele părții vătămate a fost la rândul său agresat motiv pentru care daunele morale trebuiau acordate la suma maximă solicitată și cu acordarea cheltuielilor judiciare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că inculpatul I. N. este judecat în această cauză doar pentru fapta din data de 11 februarie 2013 atunci când a lovit-o pe partea vătămată, suferind în urma acestei agresiuni leziuni vindecabile în 4 – 5 zile de îngrijiri medicale.
Precizează că individualizarea pedepsei trebuie făcută în raport de fapta concretă cu care este sesizată instanța de judecată și nu în legătură cu alte fapte comise tot prin violență, care fac sau nu obiectul vreunui alt dosar.
Arată că, s-a solicitat majorarea pedepsei de 7 luni aplicată inculpatului, în condițiile în care cauza a fost judecată în procedura simplificată care implică reducerea limitelor legale ale pedepsei cu o treime.
Precizează că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de la 3 luni la 2 ani, iar ca urmare a reducerii limitelor cu o treime, de la 2 luni, minim, la un an și jumătate maxim, pedeapsa de 7 luni fiind bine individualizată și în raport de numărul de zile de îngrijiri medicale de care a beneficiat partea vătămată.
În ceea ce privește schimbarea modalității de executare a pedepsei, precizează că pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. 2 Cp., greu se poate dispune o pedeapsă privativă de libertate, având în vedere că infracțiunea este una de o gravitate mult redusă, pornind și de la numărul de zile de îngrijiri medicale.
Cu privire la solicitarea de majorare a despăgubirilor materiale, arată că prima instanță a acordat părții vătămate suma de 250 lei, precizând că acestea se acordă numai pe baza probelor administrate de parte, adică în limita dovezilor pe care le produce partea și se acordă numai pentru suma care s-a dovedit. În cauză, cât s-a dovedit, atât s-a acordat și trebuie menținute în continuare.
În ceea ce privește daunele morale acordate, respectiv 1.000 lei, precizează că acestea au o valoare simbolică fiind lăsate pur și simplu la aprecierea instanței.
În opinia sa, instanța de fond a echilibrat intensitatea traumei psihice suferite de partea vătămată, trăire psihică care trebuie apreciată tot în funcție de rezultatul concret al infracțiunii, adică leziunile și numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării – respectiv în prezenta cauză – 4 – 5 zile.
Apreciază de asemenea că daunele morale au fost bine individualizate de prima instanță.
În ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată, precizează că în măsura în care partea vătămată face dovada că a plătit onorariul apărătorului ales în faza de judecată, chitanța respectivă există la dosar, iar apelul trebuie admis numai sub acest aspect, se poate dispune majorarea cheltuielilor de judecată care să includă inclusiv onorariul pentru apărătorul ales.
Constatând dezbaterile încheiate,
Deliberând,
CURTEA,
Asupra apelului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 149 din data de 27 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._, în baza art. 386 alin 1 Cod pr. penala cu aplicarea art. 5 Cod penal a fost schimbată incadrarea juridică pentru inculpatul I. N. din infractiunea de lovire sau alte violente prevăzută de art. 193 alin 2 Cod penal în infractiunea de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin 2 Cod penal de la 1969 .
În baza art. 180 alin 2 Cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal si art. 396 alin 1 Cod pr. penala a fost condamnat inculpatul I. N. – fiul lui P. si E., născut la 04.06.1987 în mun. Băilești, cu domiciliul în ., cetătean român studii 12 clase, stagiu militar nesatisfăcut, căsătorit, 2 copii minori, posesor CI . nr._ – CNP_ - la pedeapsa de 7 luni închisoare
în baza art. 85 alin 1 Cod penal anterior și art. 15 alin 2 din Legea 187/2012 a fost anulată suspendarea conditionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicata prin sentința penala nr. 22/07.02.2014 pronuntată de Judecătoria Băilești, definitivă prin decizia penala nr. 928/02.07.2014 pronuntată de Curtea de Apel C. pentru infractiunea prevăzută de art. 208 alin 1 Cod penal anterior rap la art. 209 alin 1 lit a, g și i Cod penal anterior cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal anterior, art. 75 lit c Cod penal anterior si art. 5 Cod penal si art. 396 alin 10 Cod pr. penala .
în baza art. 86 ind. 5 Cod penal anterior raportat la art. 85 alin 1 Cod penal anterior a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicata prin sentința penala nr. 10 din 23.01.2014 pronuntată de Judecătoria Băilești, definitivă prin Decizia penala nr. 1194/06.10.2014 pronuntată de Curtea de Apel C. pentru infractiunea prevăzută de art. 182 alin 2 Cod penal anterior cu aplicarea art. 320 ind. 1 Cod pr. penala anterior .
în baza art. 33 lit a, Cod penal anterior, art. 34 lit b Cod penal anterior si art. 36 alin 1 Cod penal anterior, a fost contopită pedeapsa aplicata în cauza de față de 7 luni închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicata prin sentința penala nr. 10/23.01.2014 a Judecătoriei Băilești si cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicata prin sentința penala nr. 22/07.02.2014 a Judecătoriei Băilesti în pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare sporită cu 6 luni pe care inculpatul urmeaza să o execute .
În baza art. 86 ind 1 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani si 6 luni închisoare sub supraveghere pe un termen de incercare de 4 ani stabilit potrivit art. 86 ind. 2 Cod penal anterior .
Pe durata termenului de incercare condamnatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probatiune de pe lingă Tribunalul D. ;
- va anunta în prealabil orice schimbare de domiciliu resedintă sau locuinta si orice deplasare care depăseste 8 zile precum si intoarcerea ;
- va comunica si va justifica schimbarea locului de muncă ;
- va comunica informatii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă ;
- nu va intra în legătura cu persoana vătămata .
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 86 ind. 4 Cod penal anterior .
S-a făcut aplicarea art. 71 alin 2 Cod penal anterior si art. 64 lit a teza a IIa si litera b Cod penal anterior iar în temeiul art. 71 alin 5 Cod penal anterior a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere .
A fost admisă acțiunea civilă exercitată de părțile civile S. Clinic Judetean de Urgență C. și S. M. Băilești și în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă C. T. cu domiciliul în . .
A fost obligat inculpatul la 213,04 lei cheltuieli de spitalizare actualizate cu indicele de inflatie pînă la achitare integrală către S. Clinic Judetean de Urgență C. și la 72,53 lei cheltuieli de spitalizare actualizate cu indicele de inflatie pină la achitare integrala către S. M. Băilești .
A fost obligat inculpatul la 250 lei daune materiale si la 1000 lei daune morale către partea civilă C. T. .
A fost respinsă ca nedovedită cererea pentru cheltuieli de judecata formulata de partea civilă C. T. .
A fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 213/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul I. N. pentru infracțiunea de lovire sau alte violente, prevăzută de art. 193 al. 2 C.pen.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt, că, la data de 11.02.2013, persoana vătămată C. T. se întorcea cu animalele (bovine) de la câmp, iar pe o stradă din . întâlnit cu inculpatul I. N., care oprise căruța la poarta lui T. G..
De asemenea, s-a reținut că în momentul în care persoana vătămată s-a apropiat, inculpatul a luat din căruță un obiect contondent și i-a aplicat persoanei vătămate mai multe lovituri peste brațul stâng și hemitorace în prezenta martorilor D. G. M., D. D. Ș. și R. A. M. C. care se aflau în apropierea locului faptei
S-a precizat că în urma loviturilor primite, persoana vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 4-5 zile de îngrijiri medicale conform certificatul medico legal nr. 243/A2 din 14.02.2013, eliberat de IML C..
În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a arătat că persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 5 000 de lei, reprezentând daune materiale, daune morale și cheltuieli cu asistența juridică .
Prin încheierea din 07 mai 2014, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul 213/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Băilesti, privind pe inculpatul I. N. pentru infracțiunea de lovire sau alte violente, prevăzută de art. 193 al. 2 C. pen., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății .
S-a reținut că în procedura de cameră preliminară inculpatul nu a formulat cereri si nu a invocat excepții .
Părțile au fost legal citate, s-a prezentat inculpatul si partea vătămată C. T. și s-au constituit părți civile S. M. Băilești si S. de Urgență nr. 1 C.
S-a luat declarație părții vătămate si a fost interogat inculpatul.
În ceea ce privește celelalte probe administrate la urmărirea penală si necontestate de către părți, s-a dispus aplicarea dispozițiilor art. 374 alin 7 Cod pr. penala în sensul că nu au mai readministrate în cursul cercetării judecătorești.
S. Mun. Băilești s-a constituit parte civilă cu suma de 72,53 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare si a solicitat să fie actualizate cu indicele de inflație până la achitarea integrala iar S. Clinic Județean de Urgență C. s-a constituit parte civilă cu suma de 213,04 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, solicitând de asemenea să fie actualizate cu indicele de inflație până la achitare integrala .
Partea vătămata C. T. prin cererea scrisă si prin declarația dată a solicitat suma de 1000 lei daune materiale reprezentând plata efectuata la alte persoane pentru paza animalelor sale pe perioada incapacității de muncă, 5000 lei daune morale reprezentând suferințe fizice si psihice ca urmare a faptei inculpatului si 1000 lei cheltuieli de judecata reprezentând onorariu de avocat si alte cheltuieli .
Cu privire la latura civilă a cauzei la cererea părților au fost audiați martorii C. G., Baicon M., Stolea F. M. și Belă I. .
Din probele administrate la urmărirea penala si în cursul cercetării judecătorești coroborate cu certificatul medico legal nr. 243/A2/14.02.2013 eliberat de IML C., prima instanță a constatat următoarele:
Pe fondul unor relații conflictuale mai vechi determinate de faptul că partea vătămata obișnuia să introducă oile în culturile agricole a căror pază era asigurata de inculpat, în seara de 11.02.2013, partea vătămata C. T. se întorcea cu animalele de la câmp iar pe o stradă din . întâlnit cu inculpatul I. N. care oprise căruța la poarta locuinței lui T. G. .
În momentul în care persoana vătămata s-a apropiat inculpatul a luat din căruță un ciomag și i-a aplicat părții vătămate lovituri peste brațul sting si hemitorace .
Faptele au fost observate de către martorii D. G. M., D. D. S. si R. A. M. C. care se afla în apropierea locului conflictului si ale căror declaratii se coroboreaza cu declaratiile părtii vătămate si recunosterea partiala a inculpatului .
În urma loviturilor primite partea vătămata a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 4-5 zile ingrijiri medicale conform certificatului medico legal nr. 243/A2/14.02. 2013 eliberat de IML C. .
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului intruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovire si alte violente prev. de art. 180 alin 2 cod penal .
Intrucit de la săvirsirea infractiunii pină la judecare a intervenit o nouă lege penala care incadreaza aceasta faptă în art. 193 alin 2 Cod penal actual, inculpatul a fost trimis în judecata retinindu-se infractiunea prev. de art. 193 alin 2 Cod penal insă în cursul cercetării judecătoresti, în raport de dispozitiile cuprinse în art. 5 din Codul penal actual, avindu-se în vedere limitele de pedeapsă prevăzute pentru aceasta infractiune, dispozitiile legale din cele două coduri, s-a apreciat că este mai favorabilă incadrarea juridică din vechiul cod penal si în temeiul art. 386 Cod pr. penala s-a dispus schimbarea incadrării juridice în infractiunea prev. de art. 180 alin 2 Cod penal .
Constatînd fără nici o îndoială rezonabilă că fapta există, că ea constituie infracțiune și a fost săvîrșită de inculpat, prima instanță a făcut aplicarea art.396 alin.2 Cod pr.penală și a pronunțat condamnarea inculpatului.
Avind în vedere inscrisurile depuse la dosar si referatul intocmit de biroul executări penale al Judecătoriei Băilești, prima instanță a reținut că acelasi inculpat a fost condamnat prin sentința penala nr. 22/07.02.2014, pronuntată de Judecătoria Băilești definitivă prin Decizia penala nr. 928/02.07.2014, pronuntată de Curtea de Apel C. pentru infractiunea prev. de art. 208 alin 1 Cod penal anterior rap. la art. 209 alin 1 lit a, g si Cod penal anterior cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal anterior, art. 75 lit c Cod penal anterior, art. 5 Cod penal si art. 396 alin 10 Cod pr. penal la pedeapsa de 2 ani închisoare cu privire la care s-a dispus suspendarea conditionata a executării pedepsei, conform art. 81 din Codul penal anterior, infractiunea fiind săvîrșită în perioada martie – aprilie 2013 si avind în vedere infractiunea din cauza de față, s-a făcut aplicarea art. 85 Cod penal anterior si art. 15 alin 2 din Legea 187/2012 și s-a dispus anularea suspendării conditionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare .
Din aceleasi inscrisuri s-a reținut că inculpatul a mai fost condamnat si prin sentința penala nr. 10 din23.01.2014 pronuntată de Judecătoria Băilești, definitivă prin decizia penala nr. 1194/06.10.2014 pronuntată de Curtea de Apel C. pentru infractiunea prev. de art. 182 alin 2 Cod penal anterior cu aplicarea art. 320 ind. 1 Cod penal anterior, la 2 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei potrivit art. 86 ind. 1 Cod penal anterior și de asemenea, avind în vedere că infractiunea din cauza de față a fost săvîrșită inainte de condamnarea definitivă pentru cealaltă infractiune, s-a făcut aplicarea art. 86 ind. 5 Cod penal anterior, raportat la art. 85 alin 1 Cod penal anterior si a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penala nr. 10/ 2014 a Judecătoriei Băilești .
La individualizarea pedepsei ce a fost pronunțată pentru infractiunea din cauza de fata, prima instanță a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, respectiv pedepsele alternative prevăzute de textul incriminator și pericolul social concret al faptei si al făptuitorului, raportate la imprejurările săvîrșirii faptei consecintele asupra persoanei vătămate, conduita inculpatului în cursul procesului si condamnările anterioare privind aceeasi persoana, elemente în raport de care instanta va pronunta pedeapsa de 7 luni închisoare .
Retinind că infractiunile au fost săvîrșite inainte de condamnarea definitivă pentru vreuna din ele, s-a făcut aplicarea art. 33 lit a si art. 34 lit b din Codul penal anterior precum si art. 36 alin 1 Cod penal anterior și a fost contopită pedeapsa aplicata în cauza de fata cu pedepsele aplicate prin sentintele penale nr. 10/2014 si nr 22/2014 în pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare sporită cu 6 luni, inculpatul urmind să execute pedeapsa de 2 ani si 6 luni închisoare .
În ceea ce priveste individualizarea executării pedepsei, în raport de pericolul concret al faptei si pericolul prezentat de făptuitor, avind în vedere si nivelul de educatie si ocupatie al acestuia, s-a apreciat că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în conditiile aplicării art. 86 ind. 1 din vechiul Cod penal cu art. 5 Cod penal este de natură să realizeze scopul executării pedepsei așa cum este prevăzut de art. 3 din Legea 253/2013 respectiv să asigure un echilibru între protecția societății prin menținerea ordinii de drept, prin prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni și menținerea în comunitate a persoanei care a săvîrșit infracțiunea.
Ca atare, s-a făcut aplicarea art.86/1 alin.1 din Codul penal de la 1969 și s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei ce se va aplica, stabilindu-se termenul de încercare potrivit art.86/2 alin.1 din același cod penal precum și măsuri de supraveghere obligatorii pentru inculpat potrivit art. 86/3 alin.1 Cod penal si de asemenea impunându-se inculpatului pe perioada termenului de incercare în conformitate cu art. 86 ind. 3 alin 3 Cod penal să nu ia legătura cu persoana vătămată .
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art.86/4 Cod penal de la 1969, dispozitii ce se referă la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării obligatiilor de către inculpat precum si în cazul săvîrșirii unei noi infractiuni .
De asemenea a fost aplicată pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit a teza a IIa și de art. 64 lit b cod penal pe durata prev. de art. 71 alin 2cod penal iar în temeiul art. 71 alin 5 cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării conditionate a executării pedepsei închisorii .
Cu privire la latura civilă a cauzei prima instanță a constatat că în cauză s-au constituit părti civile S. Clinic nr. 1 C., solicitind suma de 2213,04 lei cheltuieli de spitalizare, actualizată cu indicele de inflatie pină la data plătii efective precum și S. Mun. Băilești solicitind suma de 72,53 lei actualizată cu indicele de inflatie pină la data plătii efective .
În solutionarea cererilor pentru despăgubiri civile formulate de părțile civile mentionate, prima instanță a avut în vedere dispoz.art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, dispoziții potrivit cărora sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat pacienților, victime ale agresiunilor ori ale accidentelor de circulație nu sunt suportate din fondul național de sănătate spitalul avînd obligația în calitate de furnizori de servicii medicale să recupereze prejudiciu de la autorii agresiunii sau accidentului de circulație .
Avînd în vedere aceste dispozitii și inscrisurile depuse, văzînd și dispozitiile art. 14 cod procedură penală și art. 346 alin 1 cod procedură penală, prima instanță a obligat inculpatul la plata cheltuielilor de spitalizare actualizate cu indicele de inflație către acestea.
De asemenea, s-a constituit parte civilă partea vătămata C. T., solicitind suma de 5000 lei daune morale si 2000 lei daune materiale din care 1000 lei cheltuieli pentru vindecare si 1000 lei cheltuieli efectuate pentru paza animalelor proprii, pază pe care nu a mai putut să o indeplineasca în perioada incapacitătii de muncă produsă prin . săvîrsită de inculpat .
Sub aspectul daunelor materiale, prima instanță a reținut că în conformitate cu art. 1387 și art.1388 din Codul civil în caz de vătămare a integritătii corporale cel păgubit are dreptul la echivalentul cîstigului din muncă pe care este impiedicat să-l dobindească prin efectul pierderii sau reducerii capacitătii de muncă avind în vedere venitul realizat de cel păgubit în ultimul an înainte de pierderea sau reducerea capacitătii de muncă precum și la recuperarea cheltuielilor făcute pentru vindecare .
În speță, partea vătămată nu a produs probe din care să rezulte cheltuieli făcute pentru vindecare iar în ceea ce priveste cheltuielile efectuate pentru paza animalelor proprii, prima instanță reținând din declaratiile martorilor audiati că în perioada incapacitătii de muncă paza a fost asigurata de martorul Stolea F. M. care, conform declaratiei sale nu a fost remunerat ci pentru zilele lucrate a fost ajutat de partea vătămata ulterior la diferite lucrări agricole .
Avind în vedere declaratia aceluiasi martor din care rezultă că o zi de muncă în agricultură se plăteste cu circa 50 lei și retinind că persoana vătămata a fost în incapacitate de muncă 5 zile, prima instanță a obligat inculpatul la 250 lei daune materiale către partea civilă C. T. .
Sub aspectul daunelor morale, potrivit art. 14 alin 5 cod pr.penală, acțiunea civilă poate avea ca obiect si tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale potrivit legii civile
Art. 1391 alin 1 cod civil reglementează repararea prejudiciului nepatrimonial dispunind că în caz de vătămare a integritătii corporale sau a sănătătii poate fi acordată si o despăgubire pentru restringerea posibilitătilor de viată familială si socială .
Raportind aceste dispozitii la speță, s-a constatat că partea vătămată prin leziunile produse asupra sa de către inculpat a fost supusă la suferinte fizice și a fost determinată să se interneze în spital, producindu-se în mod concret o restringere a posibilitătilor de viată socială si familială astfel că, în baza unui principiu de echitate precum și pentru a asigura o satisfactie morală de natură să ofere o anumită compensație pentru prejudiciul moral suferit, apreciindu-se că o sumă de 1000 lei este justificată și poate contribui la acoperirea prejudiciului moral .
În ceea ce priveste cheltuielile de judecata solicitate de partea vătămata reprezentind onorariu de avocat si alte cheltuieli, prima instanță a constatat că cererea nu a fost dovedită si a fost respinsă .
În temeiul art. 274 alin 1 cod procedură penală inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea civilă C. T..
Prin motivele de apel, formulate în scris, partea civilă a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul laturii penale și civile.
În ceea ce privește latura penală a cauzei a susținut că pedeapsa aplicată de prima instanță a fost greșit individualizată în raport de prevederile art. 72 C.pen. în special în raport de împrejurările comiterii faptei, consecințele acesteia, conduita inculpatului și antecedentele penale ale inculpatului care a mai fost condamnat inclusiv pentru comiterea unei infracțiuni de vătămare corporală, faptă comisă împotriva fratelui său, C. I., modalitatea în care a acționat inculpatul în comiterea faptei ce formează obiectul prezentului dosar fiind similară cu modalitatea în care a acționat în cazul lui C. I., respectiv prin aplicarea de lovituri cu ciomagul.
A fost criticată totodată modalitatea de executare a pedepsei, solicitându-se să se dispună executarea pedepsei în regim de detenție, în raport de perseverența infracțională dovedită de inculpat în raport de membrii aceleiași familii.
Sub aspectul laturii civile s-a susținut că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 1387 și art. 1388 C.civ. din probatoriul administrat rezultând că daunele materiale suferite au fost în cuantumul solicitat, de 2.000 lei reprezentând cheltuieli necesare vindecării, deplasări la spital, cheltuieli cu paza animalelor, cu hrana și întreținerea unei persoane.
Hotărârea a fost criticată și sub aspectul cuantumului daunelor morale susținându-se că suma de 5.000 lei ar fi reprezentat o reparație morală în condițiile în care imaginea sa și a familiei a avut de suferit, întrucât anterior a fost agresat fratele său care și-a pierdut capacitatea de muncă, iar după agresiune împotriva sa cele două familii au fost compătimite în comunitatea considerându-se că și el va avea aceeași soartă ca și fratele său.
Curtea, examinând apelul, prin prisma motivelor de apel dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 417 C.pr.pen., constată că este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a soluționat corect cauza în procedura reglementată de art. 374 alin. 4, art. 375 C.pr.pen. cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Se reține în acest sens că intimatul inculpat a recunoscut săvârșirea faptei, astfel cum a fost expusă în actul de sesizare a instanței, recunoașterea a intervenit înainte de începerea cercetării judecătorești și sunt îndeplinite și condițiile prev.de art. 349 alin. 2 C.pr.pen. deoarece probele administrate în faza urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Și sub aspectul identificării legii penale mai favorabile prima instanță a decis corect că aceasta este legea veche (codul penal anterior), concluzie reținută în urma aprecierii globale a dispozițiilor din cele două coduri, în conformitate cu decizia Curții Constituționale nr. 265/2014.
Sub aspectul duratei pedepsei aplicate și a modalității de executare, criticile formulate de partea civilă nu sunt întemeiate curtea apreciind că, în speță, s-a făcut o corectă individualizare, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia.
Se reține în acest sens că, atunci când aplică pedeapsa, instanța de judecată trebuie să evalueze, pe de o parte, elementele ce țin de materialitatea faptei în sine, iar, pe de altă parte, datele referitoare la persoana inculpatului, numai examinate împreună aceste aspecte putând conduce la stabilirea în concret a periculozității sociale a celui pe care pedeapsa este chemată să-l reeduce.
În cauză, prima instanță a realizat o apreciere judicioasă a acestor elemente pedeapsa stabilită, de 7 luni închisoare - o pedeapsă orientată spre mediu, limitele de pedeapsă reduse ca urmare a aplicării art. 396 alin. 10 C.pr.pen. fiind de la 2 luni la 1 an și 4 luni - fiind de natură să reflecte circumstanțele comiterii faptei (pe fondul unor relații conflictuale de durată existente în inculpat și partea civilă, determinate de un pretins comportament abuziv al părții civile care obișnuia să introducă oile în culturile păzite de inculpat) și consecințele produse, care nu sunt foarte grave, în urma agresiunii suferite, partea civilă necesitând un număr redus de zile de îngrijiri medicale (3-4 zile de îngrijiri medico-legale conform certificatului medico-legal nr. 243/2013) dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului care, în faza urmăririi penale a avut o atitudine doar parțial sinceră iar la data comiterii faptei era cercetat pentru săvârșirea altor fapte de natură penală inclusiv pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 C.pen. anterior, comisă împotriva fratelui părții civile, C. I. în anul 2011, faptă pentru care a fost ulterior condamnat definitiv prin sentința penală nr. 22/2014.
Nici sub aspectul modalității de individualizare a executării pedepsei criticile nu sunt fondate. Instanța de apel, în același sens ca prima instanță apreciază că o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, stabilită în urma contopirii pedepsei din cauză cu pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 22/2014 și nr. 10/2014 pronunțate de Judecătoria Băilești, în privința cărora în mod corect s-a dispus anularea suspendării condiționate respectiv anularea suspendării sub supraveghere, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere în condițiile art. 861 C.pen. anterior, pe un termen de încercare de patru ani, este aptă să conducă la realizarea scopului pedepsei, astfel cum este prevăzut în art. 52 C.pen. anterior, împrejurarea că, la data comiterii faptelor inculpatul nu era cunoscut cu antecedente penale ca și atitudinea sinceră manifestată cu ocazia judecății, atât în prezenta cauză cât și în cauza în care s-a pronunțat sentința penală nr. 10/2014 reprezentând argumente că pronunțarea hotărârii de condamnarea și obligațiile care-i revin pe durata termenului de încercare sunt suficiente pentru a preveni reiterarea comportamentului infracțional.
Cât privește faptul că executarea în regim de detenție s-ar impune în raport de aceea că infracțiunile de violență pentru care a fost condamnat inculpatul au fost comise împotriva membrilor aceleiași familii (partea civilă și fratele său, C. I.), nu justifică în opinia instanței de apel concluzia că scopul preventiv-educativ al pedepsei n-ar putea fi atins și în condițiile suspendării executării sub supraveghere, modalitate de executare, apreciată ca fiind corect dispusă de prima instanță, în raport de datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Sub aspectul laturii civile instanța de apel constată că prima instanță a stabilit judicios cuantumul daunelor materiale ținând cont de dispozițiile incidente în materie și mijloacele de probă administrate în cauză din care nu rezultă cheltuielile pe care le-ar fi efectuat partea civilă pentru vindecare, inclusiv cheltuieli cu deplasările la diferite unități spitalicești ci numai cheltuieli efectuate pentru paza animalelor, al căror cuantum a fost corect stabilit în raport de depoziția martorului Stolea F. M..
În ceea ce privește daunele morale, suma stabilită de prima instanță cu acest titlu - 1.000 lei - reprezintă o compensare rezonabilă a traumei psihice suferită de partea civilă în urma agresiunii exercitate de inculpat, majorarea acesteia, în cuantumul solicitat de partea civilă nefiind justificată, față de lipsa de intensitate a loviturilor aplicate și producerea unei vătămări minore, de 3-4 zile de îngrijiri medicale. Or, în cazul în care suferințele fizice nu au fost unele deosebite în nici un caz nu s-ar putea reține o traumă psihică majoră care să permită stabilirea unor daune într-un cuantum mai mare decât cel apreciat de prima instanță. Cât privește faptul că familia părții civile și a fratelui acestuia ar fi „compătimite” în comunitate, după fapta comisă de inculpat, împrejurarea că membrii comunității în care trăiesc partea civilă și fratele acesteia sunt alături de ei, manifestând părere de rău pentru cele întâmplate și pentru suferința lor, este dimpotrivă de natură să reprezinte o alinare pentru partea civilă cu consecința diminuării traumei psihice suferite nu un argument pentru majorarea cuantumului daunelor morale.
Pentru aceste considerente, constatând că nu este întemeiată nici solicitarea privind cheltuielile de judecată efectuate în fața primei instanțe, care nu sunt dovedite, la dosar nefiind depusă chitanța din care să rezultă onorariul plătit avocatului ales, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen. apelul va fi respins ca nefondat iar în temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen. apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul părții civile C. T. împotriva sentinței penale nr. 149 din data de 27 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă apelantul la plata a 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
A. M. S. M. C. G.
Grefier,
F. U.
Red.jud.A.M.S.
j.f.F.B.
O.A. 24 Iunie 2015
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 791/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
