Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 791/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 791/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 2277/104/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALA NR. 791
Ședința publică de la 2 iunie 2015
PREȘEDINTE I. G. Judecător
L. B. Judecător
Grefier M. N.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror D. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor consemnate în încheierea de ședință de la 18 mai 2015, ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea apelurilor declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL O. si inculpatul M. D., împotriva sentintei penale nr.51 din 13 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ .
La apel au lipsit părțile.
Procedura completă, din ziua dezbaterilor.
INSTANȚA
Asupra apelurilor de față:
Prin sentința penală nr. 51 din 13 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, a fost respinsă cererea formulată de avocat pentru inculpatul M. D. privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor prev și ped de art. 188 alin. 1 din NCP în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prev de art. 195 din NCP.
În baza art. 386 alin.1 NCPP a fost admisă cererea formulată de procuror și dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M. D., din infracțiunea de omor prev. de art. 188 alin.1 din NCP în infracțiunea de omor asupra unei rude apropiate (mamă) prev și ped de art. 188 alin. 1 rap. la art.199 alin.1 din NCP.
A fost condamnat inculpatul M. D., fiul lui D. și V., născut la 01.11.1974 în Slatina, jud. O., cu domiciliul în comuna Tufeni, ., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., la pedeapsa principală de 12 (doisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor asupra unei rude apropiate (mamă) prev și ped de art. 188 alin. 1 rap. la art.199 alin.1 din NCP.
În baza art. 67 alin. 2 din NCP rap. la art. 188 alin. 1 rap la art. 199 alin. 1 din NCP s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b NCP pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 1 NCP s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b NCP pe toată durata executării pedepsei principale.
În baza art. 72 alin. 1 NCP și art. art. 399 alin. 1 N.CPP s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M. D. perioada reținerii și arestării preventive de la 04.04.2014 la zi și menține în continuare măsura arestării preventive a acestuia.
În temeiul art. 7 din Legea 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul M. D., în vederea introducerii profilului genetic în sistemul național de date genetice judiciare, la eliberarea din penitenciar.
În baza art. 5 alin. 5 din Legea 76/2008 a fost informat inculpat că aceste probe biologice vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare(S.N.D.G.J.) a profilului său genetic.
S-a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă din partea moștenitorilor victimei M. V..
În baza art. 25 și 397 din NCPP cu aplicarea art. 313 din Legea 95/2006 a fost obligat inculpatul M. D. la plata sumei de 307,947 lei sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație la data plății, cu titlul de despăgubiri, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei M. V. (filele 38 – 39 fond) către S. jud. de urgență Slatina și constată că S. C. Județean de Urgență C. nu s-a constituit parte civilă în cauză (fila 58 dosar fond).
În baza art. 398 din NCPP și art. 274 alin. 1 din NCPP a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2200 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 1200 lei aferentă fazei de urmărire penală iar suma de 1000 lei pentru faza de cercetare judecătorească.
În baza art. 272 alin. 1 NCPP suma de 200 lei reprezentând onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu conform delegației nr. 821/2014 pentru a asigura asistența judiciară obligatorie pentru inculpatul M. D. va fi suportat din fondurile Ministerului de Justiție și dispune virarea acestei sume în contul Baroului O..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin Rechizitoriul emis în dosarul 111/P/2014 de P. de pe lângă Tribunalul O. s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M. D. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. și ped. 188 alin. 1 din NCP.
S-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 21.03.2014, în jurul orelor 2,00 – 24,00, inculpatul M. D., aflat în stare de ebrietate a exercitat acte de violență asupra părinților săi,lovindu-i în mod repetat cu picioarele și pumnii, inițial pe tatăl său apoi și pe mama sa, după care a lovit-o pe aceasta din urmă și cu capul de perete apoi a aruncat mai multe găleți cu apă peste aceștia pentru a-i determina să se mute în altă cameră, fapt ce a determinat agravarea stării de sănătate a mamei inculpatului, M. V. și a culminat cu decesul acesteia la data de 03.04.2014.
Cauza a fost înregistrată la data de 01.07.2014 sub nr._ .
Prin încheierea din data de 29.07.2014 (fila 50 dosar fond) pronunțată în dosarul_ s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul emis în dosarul 111/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul O. privind pe inculpatul M. D., trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 188 alin. 1 NCP precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul 111/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul O. și s-a dispus stabilindu-se termen de judecată la data de 22.09.2014.
La termenul de judecată din data de 22.09.2014 s-a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor fii și fiice ai victimei M. V., respectiv M. R., A. A., M. M., M. F., M. I. și a soțului supraviețuitor M. D., toate aceste persoane declarând că nu se constituie parte civilă în cauză (filele 124, 125, 126, 127, 211 dosar fond).
Prin adresa nr._/29.09.2014 S. C. Județean de Urgență C. a precizat că nu se constituie parte civilă în cauză (fila 109 dosar fond).
Prin adresa nr._/30.09.2014 S. Județean de Urgență Slatina a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză ( fila 111 dosar fond) totuși la filele 38 -39 a fost depus un decont de plată al serviciilor medicale acordate victimei M. V..
La termenul de judecată din data de 24.10.2014 inculpatul a declarat că recunoaște fapta pentru care a fost trimis în judecată și solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală astfel că a fost audiat acesta în conformitate cu dispozițiile art. 375 din NCPP.
Prin declarația dată la instanța de fond inculpatul M. D., fiind audiat cu privire la fapta pentru care a fost trimis în judecată (filele 128 – 129 dosar fond) a arătat că a consumat băuturi alcoolice la bar după care s-a întors la domiciliu și s-a luat la ceartă cu tatăl său deoarece mama lui i-ar fi spus că în acea zi tatăl său i-ar fi adresat cuvinte jignitoare, context în care în discuția lui cu tatăl său a intervenit și mama lui, împrejurare care a fost de natură să-l supere încât a împins-o pe aceasta în pat pe spate.
Inculpatul a menționat că nu crede că mama lui s-a lovit atunci la cap după ce a împins-o pe spate în pat, ci ulterior, când aceasta a ajuns în pragul ușii deoarece era și ea sub influența băuturilor alcoolice, avea un picior bolnav și mergea sprijinindu-se într-un ciomag și nici nu mai vedea bine.
Prin încheierea din data de 24.10.2014 a fost respinsă cererea inculpatului de a se judeca cauza în procedura simplificată în raport de împrejurarea că prin conținutul declarației pe care a dat-o în fața judecătorului cauzei, în fapt acesta nu a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată astfel cum a fost aceasta descrisă în cuprinsul actului de sesizare.
În consecință s-a dispus readministrarea probatoriului din faza de urmărire penală, respectiv audierea martorilor menționați în rechizitoriu și s-a încuviințat și cererea apărătorului ales al inculpatului de a fi audiați pe latură civilă și martorii M. D., M. M., M. R., M. F. și A. A. cu privire la contextul în care a avut loc conflictul dintre inculpat și părinții săi.
Martorele M. R. (fila 217 dosar fond) și A. A. (fila 210 dosar fond) s-au prevalat de dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. a) din NCPP precizând că sunt surorile inculpatului M. D. și nu doresc să dea o declarație în cauza de față.
Din actele și lucrările dosarului instanța a constatat și reținut următoarele:
Inculpatul M. D. a locuit și s-a gospodărit împreună cu părinții săi M. D. și M. V. în imobilul proprietatea acestora situat în ., fiind singurul dintre copii soților care locuia împreună cu aceștia ceilalți având familii și locuințe în alte localități.
Inculpatul M. D. obișnuia să mai consume băuturi alcoolice, după cum singur a declarat iar la data de 21.03.2014 a consumat la barul din . vin și 1,5 l de bere (fila 128 verso dosar instanță) iar după ce s-a întors acasă, respectiv în jurul orelor 2,00 – 24,00 și-a lovit ambii părinți în mod repetat cu picioarele și pumnii după care a lovit-o pe mama lui cu capul de perete apoi a aruncat mai multe găleți cu apă pentru a-i determina să se mute în altă cameră.
După agresiune starea de sănătate a victimei M. V. s-a agravat dar cu toate acestea nici fiul acesteia, în speță inculpat și nici soțul ei, respectiv martorul M. D. nu a solicitat ajutor medical.
După mai multe zile inculpatul M. D. s-a deplasat cu bicicleta la domiciliul surorii sale, martora M. R., care locuiește în ., localitate situată la o distanță de circa 6 km față de domiciliul părinților lor, aducându-i la cunoștință acesteia că mama lor „este bolnavă”, așa cum a precizat martorul B. A. O. ( fila 245 dosar instanță) dar nu a precizat că el ar fi agresat-o.
În seara aceleiași zile inculpatul s-a întors la domiciliul părinților săi însoțit de nepotul său B. A. O., acesta observând starea bunicii sale, inclusiv faptul că aceasta era vânătă pe față și că nu se putea comunica cu aceasta.
Martorul B. A. O. a arătat că tot atunci s-a prezentat și martora A. Anișoara împreună cu soțul și fetele sale și care i-a reproșat inculpatului că din nou i-a bătut pe părinții lor și văzând starea mamei sale a solicitat deplasarea unei ambulanțe pentru a i se acorda ajutor medical de specialitate.
Victima a fost dusă la S. Județean de Urgență Slatina la data de 27.03.2014, deci la un interval de timp considerabil de șase zile, perioadă în care a stat acasă fără a i se acorda vreun ajutor medical și fără ca soțul acesteia sau fiul acesteia să anunțe pe cineva despre starea ei deși nu se mai putea comunica cu aceasta.
Deoarece starea de sănătate a acesteia era destul de gravă a fost transferată la C. Județean de Urgență C. unde a și decedat la data de 03.04.2014.
În ziua în care victima a fost dusă la spital a fost văzută și de martora Șotae Z., care a venit la domiciliul victimei M. V. pentru a-i aduce un castron cu murături și care a încercat să vorbească cu victima dar aceasta nu i-a răspuns, în schimb respira foarte greu (fila 33 dosar UP).
Martor direct la . inculpatului M. D. a fost numai tatăl acestuia și respectiv soțul victimei, martorul M. D. care a declarat că fiul lor obișnuia să consume băuturi alcoolice și să le reproșeze că nu primește destui bani din pensiile lor și că și în seara zilei de 21.03.2014 acesta a consumat băuturi alcoolice împreună cu un vecin al lor, pe nume T. M. după care a venit în camera în care ei dormeau și l-a dat jos din pat apoi l-a lovit cu pumnii și picioarele după care a lovit-o de mai multe ori cu pumnii pe soția sa, inclusiv în zona capului și a aruncat câteva găleți cu apă (fila 30 verso UP și fila 208 dosar instanță).
Inculpatul a menționat că . ar fi avut loc la data de 25.03.2014.
Din concluziile Raportului de constatare medico-legală (filele 8 – 10 dosar UP9 întocmit de IML C. avizat de Comisia de control și avizare a actelor medico-legale cu Avizul nr. 1097/A3 din 17.06.2014 de IML C. (fila 6 dosar UP) a rezultat că:
- moartea victimei M. V., în vârstă de 72 de ani a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale, urmare a unui traumatism cranio-cerebral;
- leziunile traumatice cu caracter vital s-au putut produce prin lovire cu și corpuri dure;
- între leziuni și deces există legătură de cauzalitate directă necondiționată ;
- tratamentul medical a fost aplicat corect;
- moartea poate data de data de 03.04.2014
Martorul M. D., singurul prezent la agresiune nu a menționat cu prilejul audierii sale de către procuror și nici în fața judecătorului fondului împrejurarea că fiul său, în speță inculpat ar fi lovit pe mama sa cu capul de perete așa cum s-a menționat în actul de inculpare.
Credem că acest aspect nu prezintă neapărat relevanță câtă vreme multiplele lovituri cu pumnii, aplicate victimei M. V., inclusiv în zona capului se pot circumscrie leziunilor descrise în cuprinsul Raportului de constatare medico-legală și au avut drept consecință decesul acesteia.
Apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor prev și ped de art. 188 alin. 1 din NCP în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prev de art. 195 din NCP cu motivarea că este adevărat că inculpat a aplicat multiple lovituri mamei sale dar nu a urmărit suprimarea vieții acesteia, cu atât mai mult cu cât el era cel ce își îngrijea ambii părinți, mama lui era o persoană în vârstă iar decesul acesteia s-a produs la un interval de timp de 4 – 5 zile.
Judecătorul cauzei a apreciat că cererea de a încadra fapta săvârșită de inculpat în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte este nefondată deoarece infracțiunea de omor se poate produce și cu intenție indirectă, întrucât prin faptul că a lovit de mai multe ori cu pumnii în zona capului (zonă vitală) pe mama sa, o persoană în vârstă de 72 de ani apoi în loc să anunțe ambulanța pentru a solicita ajutor medical a lăsat-o pe aceasta câteva zile să stea în pat în stare de inconștiență (nemaiputându-se comunica cu ea), și deși nu a urmărit rezultatul produs, respectiv suprimarea vieții acesteia, a acceptat posibilitatea producerii lui.
De altfel, elementul subiectiv necesar pentru existența infracțiunii de omor – intenția, în ambele sale modalități (directă și indirectă) – se deduce în general atât din datele externe ale faptei comise, cum sunt împrejurările și modul în care a fost săvârșită fapta, mijloacele de execuție, regiunea vizată și intensitatea loviturilor, cât și din mobilul care a determinat pe făptuitor să acționeze și din scopul pe care și l-a propus să-l atingă.
Atât în literatura de specialitate ( V. Dongoroz Cod penal adnotat, „Comentări”; A. M. „Asemenări și deosebiri între infracțiunea de omor și infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte”) cât și în practica judiciară (decizia 97/1979 a T.S. secția penală, C.D. 1979 pag. 392) s-a arătat că poziția psihică a făptuitorului trebuie stabilită în fiecare caz, în raport cu împrejurările concrete și, îndeosebi în raport cu instrumentul folosit de făptuitor – instrument apt sau nu de a produce moartea – regiunea corpului lovită – o zonă vitală sau nu – numărul și intensitatea loviturilor – o singură lovitură sau mai multe lovituri, aplicate cu mare intensitate – raporturile dintre infractor și victimă anterioare săvârșirii faptei – raporturi de dușmănie sau de prietenie – atitudinea infractorului după săvârșirea faptei. S-a subliniat că este necesară luarea în considerare a tuturor acestor împrejurări și nu numai a unora deoarece chiar dacă unele împrejurări par concludente, privite în mod izolat, pot duce totuși la o încadrare juridică greșită a faptei.
S-a admis însă solicitarea procurorului și se va schimba încadrarea juridică în sensul reținerii și a dispozițiilor art. 199 alin. 1 referitoare la majorarea maximului special al pedepsei prevăzută de lege cu o pătrime deoarece victima este membru de familie, mama inculpatului, cu care de altfel împreună locuia și se gospodărea.
Fapta inculpatul M. D. care în seara zilei de 21.03.2014 a exercitat acte de violență asupra mamei sale M. V. pe care a lovit-o de mai multe ori cu pumnii provocându-i leziuni traumatice care au determinat decesul acesteia la data de 03.04.2014 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prev și ped de art. 188 alin. 1 cu aplicarea art. 199 alin. 1 din NCP.
Raportat la criterii generale de individualizare a pedepsei, astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 74 din NCP, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, respectiv pe fondul consumului de băuturi alcoolic exercitarea de acte de violență prin aplicarea de multiple lovituri cu pumnii în zona capului victimei, persoană în vârstă de 72 de ani, la conduita procesuală a acestuia, luând în considerare și amploarea fenomenului infracțional al infracțiunilor săvârșite cu violență și fără a ignora situația familială a acestuia, faptul că acesta de obicei se îngrijea de părinții săi în vârstă, așa după cum au arătat și frații săi (martorul M. M. – fila 165 dosar instanță, martorul B. A. O. – fila 245 verso dosar instanță) instanța fondului a apreciat că o pedeapsă de 12 ani închisoare, în regim privativ de libertate este de natură a asigura cel mai bine atât funcția de prevenție cât și pe aceea de constrângere a inculpatului M. D..
Aceasta deoarece pedeapsa pe lângă funcția de constrângere ce o exercită asupra condamnatului îndeplinește și funcția de exemplaritate și de reeducare a acestuia, respectiv înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite pe viitor săvârșirea de fapte penale.
Pedeapsa nu trebuie percepută ca o răzbunare din partea societății pentru că inculpatul a greșit, ci trebuie să trezească rezonanțe în plan psihologic, putând fi corectivă numai dacă ține seama de natura morală a omului și de capacitatea sa de a-și analiza faptele și de a se hotărî pentru o conduită compatibilă cu interesele societății.
S-a aplicat acestuia și pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b NCP pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b NCP pe toată durata executării pedepsei principale.
Inculpatul M. D. a fost reținut și arestat preventiv astfel că în temeiul art. 72 alin. 1 NCP și art. art. 399 alin. 1 N.CPP va deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 04.04.2014 la zi și va menține în continuare măsura arestării preventive a acestuia deoarece fapta săvârșită de acesta este una deosebit de periculoasă.
Întrucât infracțiunea de omor este prevăzută în Anexa nr. 1 a Legii 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, între infracțiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul M. D., în vederea introducerii profilului genetic în sistemul național de date genetice judiciare, la eliberarea din penitenciar.
Acest act normativ a fost adoptat de România pentru crearea cadrului legal intern aplicării Deciziei 2008/615/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere. Potrivit art. 1, legea are drept scop ,,..constituirea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, pentru prevenirea și combaterea unor categorii de infracțiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, în special dreptului la viață și la integritate fizica și psihică, precum și pentru identificarea cadavrelor cu identitate necunoscută, a persoanelor dispărute sau a persoanelor decedate în urma catastrofelor naturale, a accidentelor în masă, a infracțiunilor de omor sau a actelor de terorism”.
Mai mult, și Curtea Constituțională a României s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 5 alin. 3 din Legea 76/2008, prin Decizia 485/02.04.2009, prin care a statuat că „drepturile consacrate de art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu sunt drepturi absolute, ele putând fi supuse anumitor limitări ori restricții din partea autorităților. Între componentele dreptului proteguit de art. 8 din Convenție se regăsește respectarea dreptului la viața privată, care însă poate fi supus anumitor ingerințe cu condiția ca acestea să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim, să apară ca necesare într-o societate democratică, să privească un drept apărat de Convenție și să fie proporționale cu scopul urmărit”. De asemenea, în considerentele deciziei menționate, Curtea Constituțională a arătat că „judecătorul, ca reprezentant al autorității, în pofida absenței consimțământului celui vizat, are dreptul sa dispună cu privire la necesitatea prelevării de probe biologice de la o anumită categorie de persoane, și anume aceea a suspecților”.
În aceste condiții, genotiparea probelor biologice recoltate din câmpul infracțiunii alături de probele de referință recoltate de la persoanele ce fac parte din cercul de suspecți, este o măsura necesară într-o societate democratică și nu este contrară prevederilor art. 8 din Convenție.
În temeiul art. 5 alin. 5 din Legea 76/2008 a informat inculpatul că aceste probe biologice vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.) a profilului său genetic iar în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea 76/2008 va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat în vedere introducerii profilului genetic în SNDGJ.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-a arătat că la termenul de judecată din data de 22.09.2014 s-a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor fii și fiice ai victimei M. V., respectiv M. R., A. A., M. M., M. F., M. I. și a soțului supraviețuitor M. D., toate aceste persoane declarând că nu se constituie parte civilă în cauză (filele 124, 125, 126, 127, 211 dosar fond).
Prin urmare se va lua act că aceștia nu s-au constituit parte civilă.
b) Cu privire la despăgubirile civile cuvenite unităților spitalicești implicate se va avea în vedere că prin adresa nr._/29.09.2014 S. C. Județean de Urgență C. a precizat că nu se constituie parte civilă în cauză (fila 109 dosar fond) iar prin adresa nr._/30.09.2014 S. Județean de Urgență Slatina a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză ( fila 111 dosar fond), totuși la filele 38 -39 a fost depus un decont de plată al serviciilor medicale acordate victimei M. V..
Așa fiind, în temeiul art. 25 și 397 din NCPP cu aplicarea art. 313 din Legea 95/2006 a fost obligat inculpatul M. D. la plata sumei de 307,947 lei sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație la data plății, cu titlul de despăgubiri, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei M. V. (filele 38 – 39 fond) către S. jud. de urgență Slatina și se va constata că S. C. Județean de Urgență C. nu s-a constituit parte civilă în cauză (fila 58 dosar fond).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. DE PE L. TRIBUNALUL O. si inculpatul M. D..
P. prin apelul său arată următoarele:Ș
Prin rechizitoriul cu nr. 111/P/2014 din data de 27 iunie 2014, P. de pe lângă Tribunalul O., a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului M. D., pentru comiterea infracțiunii de omor - art. 188 alin. 1 Cp..
S-a reținut în sarcina inculpatului M. D. faptul că , în seara zilei de 21 martie 2014, a exercitat acte de violență asupra părinților săi, pe mama sa M. V. lovind-o cu pumnii și picioarele și cu capul de perete.
Datorită leziunilor grave suferite, victima a decedat la scurt timp.
Critică hotărârea judecătorească mai susmenționată, ca nelegală și netemeinică pentru următoarele motive :
Greșit instanța de fond a apreciat că, pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului M. DUMUTRU, este proporțională cu gravitatea faptei comise și este de natură să prevină pe viitor comiterea de fapte antisociale.
Potrivit art. 74 Cp. „ Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale
infracțiunii
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În speță, instanța de fond nu a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și nici persoana inculpatului M. D..
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului a rezultat că, inculpatul M. D. locuia, împreună cu părinții săi - M. D. și M. V., într-un imobil situat pe raza loc. Tufeni-O..
Frecvent, acesta consuma băuturi alcoolice, și pe fondul consumului de alcool, își agresa deseori părinții.
Așa s-a întâmplat și în seara zilei de 21 martie 2014, când, fiind sub influenta băuturilor alcoolice, inculpatul M. D. și-a agresat părinții, lovindu-i cu pumnii și picioare, mai întâi pe tatăl său, apoi pe mama sa, pe care a lovit-o și cu capul de perete.
Urmare leziunilor grave suferite, mama inculpatului, M. V., a decedat în ziua de 3 aprilie 2014.
Audiat fiind, inculpatul nu recunoaște . exercitată asupra mamei sale, susținând că doar a îmbrâncit-o, și, în cădere, e posibil să se fi lovit la cap.
Nu trebuie ignorată atitudinea indiferentă a inculpatului față de starea de sănătate a mamei sale, care s-a agravat odată cu trecerea timpului, victima fiind transportată la spital abia în ziua de 27 martie 2014.
Semnificative, sub aspectul periculozității inculpatului, care se dovedește o persoană greu de corijat, sunt și cele 2 Referate cu propunere de a nu se începe urmărirea penală întocmite de polițiști, din care rezultă că, M. D. a mai fost cercetat pentru fapte de violență - amenințare și lovire -, săvârșite împotriva părinților, însă aceștia din urmă l-au iertat.
Față de cele mai sus-arătate, consideră că, în raport de natura faptei, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea deosebit de gravă produsă, de atitudinea procesuală a inculpatului, de impactul social produs, pedeapsa aplicată în cauză, orientată spre minimul special, nu satisface cerințele unei juste individualizări.
De menționat că, în literatura de specialitate, infracțiunile contra vieții sunt considerate cele mai grave infracțiuni contra persoanei, deoarece, prin săvârșirea lor, i se răpește omului bunul cel mai de preț, care este viața.
În speță, fapta inculpatului este cu atât mai gravă, cu cât a avut ca urmare moartea mamei sale, persoana care i-a dat viață și care trebuia să se bucure de cea mai înaltă prețuire și respect.
De altfel, gravitatea infracțiunilor de violență în familie este evidențiată și de legiuitor care sancționează mai aspru astfel de fapte, prevăzând în cuprinsul art. 199 alin. 1 Cp., majorarea maximului special al pedepsei cu o pătrime.
Apreciază că, pentru eradicarea acestui fenomen infracțional, care, în raza de competență a acestui parchet, a căpătat o amploare deosebită - potrivit statisticilor acestei unități, în ultimii 5 ani s-a dublat numărul inculpaților trimiși în judecată pentru infracțiuni de violență -, se impun măsuri ferme, reacții pe măsură, de natură a restabili ordinea de drept și a preveni comiterea de fapte antisociale pe viitor.
Pentru aceste motive, în temeiul disp. art. 421 pct. 2 lit. a N C.p.p., solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, desființarea sentinței prime instanțe și, pe fond, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, în ce-1 privește pe inculpatul M. D. .
Inculpatul M. Dmitru solicită în temeiul dispozițiilor art. 421 pct.2 lit.a Cod procedura penala, admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond si pronunțarea unei noi hotărâri prin care sa fie condamnat la o pedeapsa . redus decât cea pronunțata de prima instanța, pentru urmatoarele motive:
Consideră ca sentința este nelegala întrucât instanța nu s-a pronunțat
asupra solicitării de a fi judecat in baza art. 375 Cod procedura penala - procedura recunoașterii învinuirii.
La data de 24.10.2014 inculpatul a declarat ca recunoaște fapta pentru care a fost trimis in judecata si a solicitat sa fie judecat potrivit dispozițiilor art. 375 Cod procedura penala. Potrivit acestor dispoziții, inculpatul poate solicita ca judecata sa aibă loc numai in baza probelor administrate in cursul urmăririi renale si a înscrisurilor prezentate de parti, daca recunoaște in totalitate laptele reținute in sarcina sa. Inculpatul a recunoscut faptele reținute in sarcina sa insa in mod nejustificat instanța a respins cererea de judecata potrivit procedurii simplificate întrucât acesta nu a recunoscut încadrarea juridica a faptei.
Cu privire la același aspect, considera ca au fost încălcate dispozițiile art. 404 alin.4 lit.i Cod procedura penala, dispozitivul necuprinzand cele hotărâte de instanta cu privire la rezolvarea oricărei alte probleme privind justa solutionare a cauzei, fiind incidente dispozițiile art. 282 Cod procedura penala, intervenind sancțiunea nulității relative, prin nerespectarea acestei cerințe egale fiind cauzata inculpatului o vătămare in sensul ca nu poate beneficia de revederi legale mai favorabile.
Solicita să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor prevăzuta și pedepsita de art. 188 alin. 1 din NCP în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prev de art. 195 din NCP.
Considera ca din probatoriul administrat, respectiv declarațiile martorului ocular, tatăl sau, M. D., precum si din declarațiile celorlalti martori audiați rezulta ca fapta de care se face vinovat este cea revăzuta de art. 195 raportat la art. 193 alin.l lit. Cod penal si anume de lovituri sau alte violente cauzatoare de suferințe fizice care au avut ca urmare moartea victimei. Fapta a fost comisa la data de 21.03.2014 iar decesul victimei a survenit la 03.04.2014.
Din declarațiile martorului B. A. O. rezulta ca relațiile dintre inculpat si mama sa nu au fost totdeauna tensionate, deci nu ar fi existat motiv ca acesta sa acționeze in sensul de a-i suprima viata acesteia, ci numai atunci când aceștia consumau alcool. Prin urmare, pe fondul consumului de alcool, intre inculpat si părinții sai au mai existat certuri care au degenerat e fiecare data in loviri si alte violente, aceste situații devenind obișnuite, fara însa ca inculpatul sa dorească decesul vreunuia dintre părinții sai.
Inculpatul nu a acționat cu intenție indirecta, nu a prevăzut, nu a urmarit rezultatul faptei sale si nici nu a acceptat posibilitatea producerii lui.
F. de împrejurările concrete in care a fost săvârșita fapta, si anume ca inculpatul nu a acționat cu intenția de a suprima viata propriei mame, raportat și la împrejurarea ca acesta nu are antecedente penale precum si ca membrii familiei nu s-au constituit parti civile, pedeapsa de 12 ani inchisoare cu executare este prea aspra si solicita sa dispuneți reducerea acesteia.
Examinând hotărărea prin prisma motivelor de apel invocate dar și din oficiu Curtea constată următoarele:
Instanța de fond în mod corect a reținut în urma efectuării cercetării judecătorești starea de fapt și încadrarea juridică, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută de art.188 alin.1 raportat laart.199 alin.1 C.p săvârșită de inculpatul M. D..
În fapt se reține că în seara de 21.03.2014 inculpatul pe fondul consumului de alcool a lovit-o pe mama sa M. V. cu pumnii de mai multe ori în zona capului, a împinso spre un perete al camerei, leziuni care ulterior au condus la decesul acesteia conform raportului de constatare medico-legală și declarației martorului ocular M. D. tatăl inculpatului.
Critica Parchetului de pe lângă Tribunalul O. privind greșita individualizare a pedepsei de 12 ani aplicate inculpatului este întemeiată.
În realizarea operei de individualizare judiciară a pedepsei punctul de plecare îl constituie fapta penală, privită în raport cu complexul de date care indică periculozitatea ei socială( gravitate, frecvență, posibilitatea de prevenire, mod de săvârșire, urmări) iar ca punct final situația personală a infractorului, privită în raport cu periculozitatea socială a acestuia( rolul avut în săvârșirea faptei, forma și gravitatea vinovăției,starea psiho-fizică,antecedente).
Pedeapsa pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 188 alin.1 C.p este cuprinsă între 10-20 de ani iar prin raportare la dispozițiile art.199 alin.1 C.p, fapta fiind săvârșită împotriva unui membru de familie, maximul special se majorează cu o pătrime,acestea fiind cuprinse între 10 ani și 25 de ani.
Instanța de fond cu ocazia individualizării judiciare a pedepsei s-a orientat spre minimul prevăzut de lege.
Infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul face parte din categoria celor care prezintă o gravitate deosebită ce se reflectă și în limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege închisoare între 10 și 25 de ani.
Curtea constată raportat criteriile de individualizare prev. de art 74 C.p la împrejurările comiterii infracțiunii, în mediul familial, multiplele lovituri aplicate victimei, atitudinea inculpatului față de starea de sănătate a mamei sale care s-a înrăutățit progresiv din ziua săvârșirii infracțiunii până la data de 27.03.2015 când a fost transportată la spital, fapt confirmat de martorii audiați în cauză, că pedeapsa a fost greșit individualizată..
Este adevărat că pedeapsa nu trebuie percepută ca o răzbunare din partea societății pentru că inculpatul a greșit,așa cum reține instanța de fond, însă aplicarea unei pedepse aproape de minimul prevăzut de lege este nejustificată, de natură să fie percepută ca o lipsă de reacție fermă a organelor judiciare față de fapte de o gravitate și periculozitate deosebită.
Curtea reține că victima era mama inculpatului ,o persoană în vârstă de aproximativ 72 de ani, bolnavă, persoană care i-a dat viață și față de care trebuia să aibă un respect și o prețuire impuse de relația mamă fiu, ce impuneau ca acesta să fie un ajutor pentru mama sa și nu cel care să îi ia viața .
Împrejurarea că inculpatul se îngrijea de părinții săi este de natură a fi luată în considerare la individualizarea judiciară a pedepsei însă în același timp instanța de apel are în vedere comportamentul inculpatului care frecvent pe fondul consumului de alcool își agresa părinții fapt probat cu declarațiile martorilor și cele 2 referate cu propunere de a nu se începe urmărirea penală întocmite de organele de poliție, din care rezultă că, acesta a mai fost cercetat pentru fapte de violență - amenințare și lovire - săvârșite împotriva părinților săi.
Toate aceste împrejurări conduc la concluzia că stabilirea unei pedepse privative de liberate orientate către moderat, ținând seama și de limitele prevăzute de textele incriminatorii, asigură realizarea corespunzătoare a funcțiilor pedepsei.
Prin încheierea din data de 24 octombrie 2014 Tribunalul O. a respins cererea inculpatului formulată în temeiul art.375 alin.1 C.p.p considerând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.374 C.p.p întrucât nu a recunoscut fapta așa cum a fost descrisă în rechizitoriu din declarația acestuia rezultând o altă situație de fapt.
În declarația sa inculpatul afirmă că a împinso pe mama sa în pat pe spate, nu știe dacă s-a lovit la cap în acel moment, însă crede că aceasta s-a lovit la cap când a ieșit din cameră în dreptul ușii.
Starea de fapt relatată de inculpat este total diferită de cea reținută în actul de sesizare astfel încât în mod corect a procedat instanța de fond respingând cererea inculpatului de a fi judecat în procedura simplificată.
Cererea privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor prevăzută și pedepsita de art. 188 alin. 1 din CP în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 195 din CP formulată de inculpat prin motivele de apel este nefondată.
Curtea reține că în cazul infracțiunii de omor, actele de executare săvârșite trebuie să releve prin natura și împrejurările în care au fost săvârșite intenția de a suprima viața victimei, spre deosebire de infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte care sub aspectul laturii subiective se săvârșește cu preteintenție, intenția fiind aceea de a produce vătămări însă în final se produce rezultatul mai grav moartea victimei.
Multiplele lovituri cu pumnii aplicate de inculpat victimei, regiunea vizată-capul regiune vitală-, intensitatea loviturilor- demonstrează intenția indirectă a acestuia de a suprima viata victimei, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui respectiv uciderea victimei.
În cea ce privește reducerea cuantumului pedepsei solicitată de inculpat prin motivele de apel, aceasta este nefondată pentru motivele expuse la analizarea greșitei individualizări judiciare a pedepsei aplicate, invocată de P. de pe lângă Tribunalul O..
Pentru aceste considerente în baza art.421 alin.2 lit.a C.p.p va admite apelul formulat de P. de pe lângă Tribunalul O. împotriva sentintei penale nr.51 din 13 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ va desființa sentința penală atacată și rejudecând va majora pedeapsa aplicată inculpatului M. D. pentru infracțiunea prev. de art.188 alin.1 C.p rap la art.199 alin.1 C.p de la 12 ani închisoare la 16 ani închisoare.
În baza art.421 alin.1 lit.b C.p.p va respinge apelul declarat de inculpat ca nefondat.
Se va deduce detenția preventivă de la 13.02.2015 la zi și se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În baza art.275 alin.2 C.p.p va obliga inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei onorariu avocat oficiu ce se va avansa din fondurile M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de P. de pe lângă Tribunalul O. împotriva sentintei penale nr.51 din 13 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ .
Desfiintează sentința penală atacată și rejudecând
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului M. D. pentru infracțiunea prev. de art.188 alin.1 C.p rap la art.199 alin.1 C.p de la 12 ani închisoare la 16 ani închisoare.
Deduce detenția preventivă de la 13.02.2015 la zi.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge apelul declarat de inculpat ca nefondat.
Obligă inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei onorariu avocat oficiu ce se va avansa din fondurile M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 2 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
I. G. L. B.
Grefier,
M. N.
Red.jud. I.G.
j.f.D.C.
M.N./IB/21.07.2015
| ← Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr.... | Ameninţare. Art.206 NCP. Decizia nr. 798/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
