Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Sentința nr. 96/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 96/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 558/54/2014

Dosar nr._ - Lg.78/2000 -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Sentința penală Nr. 96

Ședința publică de la 03 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE - M. E. P.

Grefier E. L.

M. Public reprezentat prin procuror R. N. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C.

Pe rol, pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect săvârșirea de către inculpații I. N., T. D., G. M. S., S. N. E., L. R. G., S. I. M., P. T. și I. M., trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 235/P/2012 emis de P. de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție D.N.A – S.T. C., a următoarelor infracțiuni:

- I. N. - abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen

- T. D. - instigare la infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 47 C.pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen

- G. M. S. - instigare la infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată și continuată, prev. de art. 47 C.pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. (două acte materiale) și art. 5 alin. 1 C.pen.,

- S. N. E. - instigare la infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată și continuată, prev. de art. 47 C.pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. (două acte materiale) și art. 5 alin. 1 C.pen.;.;

- L. R. G. - abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.;

- S. I. M.- abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.

- I. M. - abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen..;

- P. T. – participație improprie la infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art.52 alin. 3 C.pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.;

- instigare la abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 47 C.pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen..

Dezbaterile au avut loc în ședința de judecată de la data de 08.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, pronunțarea fiind amânată ulterior în mod succesiv la data de 20.05.2015 și pentru data de 03.06.2015, încheierile de ședință din 08.05.2015 și 20.05.2015 fiind parte integrantă a prezentei sentințe.

La apelul nominal au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită, fără citare.

CURTEA

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La data de 28 martie 2014 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel C.

rechizitoriul cu 235/P/2012 din 27 martie 2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C., prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților:

1. I. N., fiul lui I. și A., născut la data de 14.03.1975 în mun. Drobeta T. S., județul M. cu același domiciliu, .. 28, ., . CI, ., nr._, CNP –_, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.;

2. T. D., fiica lui G. și A., născută la data de 09.09.1975 în mun. Drobeta T. S., județul M. cu același domiciliu, .. 78, posesoare al CI, ., nr._, CNP –_, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 47 C.pen. rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.

3. G. M. S., fiul lui V. și A., născut la data de 20.10.1967 în ., cu domiciliul în Drobeta T. S., ..62, ., posesor al CI, ., nr._, CNP –_, pentru săvârșirea infracțiunii de:

- instigare la infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată și continuată, prev. de art. 47 C.pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen.(două acte materiale) și art. 5 alin. 1 C.pen.,

4. S. N. E., fiul lui I. și A., născut la data de 24.12.1968 în Drobeta T. S., județul M., cu domiciliul în Drobeta T. S., ., județul M., posesor al CI, ., nr._, CNP –_, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată și continuată, prev. de art. 47 C.pen. rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. (două acte materiale) și art. 5 alin. 1 C.pen.;

5. L. R. G., fiul lui G. și Valeri, născut la data de 06.01.1956 în Drobeta T. S., județul M., cu domiciliul în Drobeta T. S., ..7, județul M., posesor al CI, ., nr._, CNP –_, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.;

6. S. I. M., fiul lui I. și Lucreța, născut la data de 17.08.1973 în Reșița, județul C.-S., cu domiciliul în Strehaia, ., județul M., posesor al CI, ., nr._, CNP –_, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.;

7. P. T., fiul lui A. și A., născut la data de 25.02.1950 în municipiul Drobeta T. S., județul M., cu același domiciliu, ., . CI, ., nr._, CNP –_, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- participație improprie la infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art.52 alin. 3 C.pen. rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.;

- instigare la abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 47 C.pen. rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen., în final urmând a se face aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen..

8. I. M., fiica lui S. și E., născută la data de 03.12.1951 în Ploiești, județul Prahova, cu domiciliul în Drobeta T. S., ., județul M., posesoare a CI, ., nr._, CNP –_, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 5 alin.1 C.pen.

Prin același rechizitoriu s-a dispus clasarea cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prev.de art.13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.297 alin.1 C.p., în ceea ce îi privește pe numiții N. D. M., C. C. și D. C. N. și clasarea cauzei privind pe inculpatul G. M. S. pentru infracțiunea prev. de art.13 din Legea 78/2000 cu aplic. art.35 alin.(1) C.pen. și art.5 alin.(1) C.pen. și infracțiunea prev. de art.13 ind 2 din Legea 78/2000 rap. la art.297 alin.(1) C.pen., în ceea ce îi privește pe numiții N. D. M., D. C. N. și C. C.;

În actul de sesizare, s-a reținut în fapt că, la data de 03.10.2012, Instituția Prefectului județului M. a sesizat Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C. cu privire la faptul că, prin încheierea nr._/22.11.2010, Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară M. a admis cererea formulată de T. D. și a dispus modificarea suprafeței terenului de 300 m.p., înscris în Cartea Funciară nr. 250/N UAT Hinova sub numărul cadastral 285, pe care îl deținea în mod legal, până la 34.121 m.p., terenul pentru care s-a dispus înscrierea majorării suprafeței fiind teren proprietate publică a statului aflat în administrarea S.C. HIDROELECTRICA S.A.

În scopul verificării condițiilor de admisibilitate a unei astfel de cereri și a legalității înscrierii în Cartea Funciară au fost analizate următoarele acte normative în vigoare la 22.11.2010:

- Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară;

- Regulamentul privind conținutul și modul de întocmire a documentelor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară aprobat prin ordinul nr. 634/2006 al directorului general al ANCPI, cu modificările aduse prin Ordinul nr. 134/2009 al directorului general al ANCPI;

- Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară aprobat prin Ordinul nr. 633/2006 al directorului general al ANCPI;

- Regulamentul privind autorizarea sau recunoașterea autorizării persoanelor fizice și juridice române, ale unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al unui stat care aparține Spațiului Economic European în vederea realizării și verificării lucrărilor de specialitate în domeniul cadastrului, al geodeziei și al cartografiei pe teritoriului României, aprobat prin ordinul nr. 107/29.03.2010 al directorului general al ANCPI;

- Normele tehnice pentru introducerea cadastrului general aprobat prin Ordinul nr. 534/2001 al Ministerului Administrației Publice;

- Decizia Curții Constituționale nr. 723/22.06.2010;

- Codul Civil – Cartea III – „Despre diferitele moduri prin care se dobândește proprietatea”;

- Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, republicată;

- Protocolul de colaborare încheiat între ANCPI și Uniunea Notarilor Publici din România, privind modul de efectuarea a operațiunilor de publicitate imobiliară, în aplicarea Legii nr. 7/1996, înregistrat sub nr._/26.04.2010 al ANCPI și 1.404/26.04.2010 al UNNP;

- Ordinul nr. 710/C din 05.07.1996, prin care a fost aprobat Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995;

A expus procurorul faptul că potrivit art. 17 alin.1 din Legea nr. 7/1996, publicitatea imobiliară se întemeiază pe sistemul de evidență a cadastrului general și are ca obiect înscrierea în Cartea Funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobilele din același teritoriu administrativ.

Procedura înscrierilor în Cartea Funciară reglementată de art. 47-55 din Legea nr. 7/1996, presupune formularea unei cereri către oficiul teritorial de cadastru și publicitate imobiliară, cererea fiind însoțită de înscrisul original sau copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărei înscriere se cere.

Din analiza dispozițiilor legale invocate se desprind următoarele reguli fundamentale sau principii pe care se bazează funcționarea cărților funciare:

Principiul opozabilității, este regula conform căreia înscrierea în Cartea Funciară a actului juridic de constituire, dobândire, recunoaștere, stingere, modificare sau transmitere a unor drepturi reale imobiliare are ca efect opozabilitatea față de terți, ci nu constituirea de drepturi; principiul publicității integrale, conform căruia, în Cartea Funciară trebuie înscrise toate drepturile reale imobiliare, operațiunile materiale și în cazurile anume prevăzute de lege, drepturile de creanță, faptele sau alte raporturi juridice în legătură cu imobilele înscrise în Cartea Funciară.

Principiul legalității, conform căruia, registratorul va dispune numai înscrierea actelor și faptelor juridice prevăzute sau permise de lege, sprijinindu-se pe cerere și actele ce o însoțesc. Registratorul are obligația de a cerceta dacă înscrisul în baza căruia se solicită înscrierea întrunește condițiile de fond și de formă prevăzute de lege pentru înscrierea respectivului și dacă în cuprinsul Cărții Funciare nu există piedici la înscriere;

Principiul oficialității potrivit căruia, din oficiu, registratorul va verifica cererea de înscriere, valabilitatea titlului în baza căruia se cere înscrierea și cuprinsul Cărții Funciare, procedând la respingerea cererii dacă înscrisurile pe care aceasta se întemeiază nu sunt valabile sau dacă, din datele de înscriere în Cartea Funciară, cererea nu poate fi admisă, deoarece există neconcordanță între cele cerute și cele existente în Cartea Funciară.

Principiul neutralității, conform căruia înscrierile în Cartea Funciară nu se fac din oficiu, cu câteva excepții expres prevăzute de lege, ci numai la cererea celor interesați și numai cu privire la conținutul cererii;

Principiul specialității, în virtutea căruia înscrierile în Cartea Funciară trebuie să precizeze exact imobilul sau partea din imobil la care se referă, persoanele împotriva sau în favoarea cărora s-a efectuat înscrierea, dreptul înscris trebuie să fie calificat exact, cu indicarea obiectului său și, după caz, a modalităților care îl afectează sau a sarcinilor care îl grevează;

Principiul priorității, conform căruia efectele înscrierilor se produc retroactiv, de la data înregistrării cererii de înscriere;

Principiul relativității este regula conform căreia orice înscriere în Cartea Funciară se poate face numai împotriva celui care, la data cererii, era înscris în Cartea Funciară sau care urmează să fie înscris ca titular al dreptului asupra căruia se va face înscrierea;

Principiul forței probante, potrivit căruia dreptul real înscris în Cartea Funciară se consideră a fi exact, pe de o parte, iar pe de altă parte, nici un drept nu poate exista și deci nu poate fi opus nimănui, dacă nu este înscris în Cartea Funciară;

Acest principiu are ca scop ocrotirea terțului dobânditor cu titlul oneros de bună credință, care s-a întemeiat pe cuprinsul Cărții Funciare, dobândirea lui fiind ocrotită de cauzele de evicțiune ce ar putea deriva din nevalabilitatea titlurilor anterioare dobândirii lui.

El nu poate fi invocat când înscrierea terțului a fost supusă rectificării, precum și în situația când înscrierea privește drepturi personale, deoarece în acest caz, înscrierea are doar efectul de informare a terților. Nu poate fi aplicabil nici în cazul descrierilor care cuprind stări de fapt, de exemplu descrierea imobilului din partea I.

Astfel reglementată, procedura de înscriere în Cartea Funciară este o procedură necontencioasă, dispozițiile Legii nr. 7/1996 având caracter special față de dispozițiile generale în materie prevăzute în art. 331-339 din vechiul Cod de procedură civilă și întregindu-se totodată cu acesta (art. 31 alin. 1 din Legea nr. 7/1996).

În cazul oricărei proceduri necontencioase este supusă soluționării o cerere prin care nu se urmărește „stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană”.

Când, însă, cererea prin însăși conținutul ei sau prin conținutul actelor care o însoțesc, prezintă caracter contencios, se impune a fi respinsă, partea interesată putând cere soluționarea pricinii de către un judecător în procedură contencioasă, dispozițiile art. 335 din vechiul Cod de procedură civilă fiind aplicabile și în materia publicității imobiliare.

Înregistrările efectuate în Cartea Funciară în baza regulilor menționate mai sus pot fi și revizuite, Legea nr. 7/1996 prevăzând și posibilitatea rectificării, modificării sau îndreptării erorilor materiale săvârșite cu prilejul înscrierilor în Cartea Funciară (art. 33 din lege).

Rectificarea a fost definită ca fiind radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni susceptibile de a face obiectul unei înscrieri în Cartea Funciară, în timp ce modificarea a fost definită ca fiind orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poartă asupra imobilului.

Conform art. 34 din Legea nr. 7/1996, cererea de rectificare a înscrierilor din Cartea Funciară poate fi formulată de orice persoană care justifică un interes, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în baza căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, că dreptul înscris a fost greșit calificat, că nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, precum și în cazul în care s-a constatat că înscrierea din Cartea Funciară nu mai este în concordanță cu situația reală a imobilului.

Văzând și dispozițiile ce reglementează acțiunea în rectificare (art. 35-37 din Legea nr. 7/1996), se constată că rectificarea înscrierilor în Cartea Funciară este doar o operațiune prin care se consemnează acte și fapte extrinseci, care nu țin de actul de dispoziție al registratorului, operațiunea având doar caracterul unei înregistrări pentru opozabilitate față de terți.

Spre deosebire de rectificare, modificarea înscrierilor din Cartea Funciară poate fi cerută doar de titularul dreptului de proprietate și poate viza doar aspecte tehnice ale imobilului, fără a afecta esența dreptului care poartă asupra imobilului.

Ambele având ca temei împrejurarea că situația juridică reală a imobilului nu mai corespunde, în privința înscrierii, cu cuprinsul Cărții Funciare, cererea de modificare, spre a fi considerată ca atare, trebuie să vizeze orice alte aspecte decât cele ce ar putea-o califica ca o cerere de rectificare.

În acest sens, sunt și dispozițiile art. 89 alin. 6 din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară potrivit cărora „modificarea nu se va putea face decât la cererea titularului dreptului de proprietate, precum și în baza actelor doveditoare, astfel încât modificarea suprafeței înscrise în Cartea Funciară nu va fi considerată o rectificare de Carte Funciară”.

Așa fiind, spre a se putea opera în Cartea Funciară, modificarea suprafeței trebuie mai întâi constatată printr-un act juridic. Și de această dată operațiunea de înscriere în Cartea Funciara a modificării suprafeței este doar o operațiune materială, nu un act de dispoziție, ce ar presupune manifestări exprese de voință spre a da naștere, a modifica sau stinge drepturi și obligații.

În cazul în care s-ar accepta modificarea imobilului înscris în Cartea Funciară conform propriei voințe a titularului dreptului de proprietate, fără ca aceasta să fi fost constatată în condițiile legii și cu excluderea oricărui control din partea autorității de cadastru, eficiența publicității imobiliare ar fi grav afectată, putând conduce la încheierea ulterioară de acte, fapte sau raporturi juridice bazate pe date necorespunzătoare realității efective.

În dispozițiile art. 33 alin. 6 din Legea nr. 7/1996 s-a prevăzut faptul că „procedura de rectificare a înscrierilor în Cartea Funciară, a modificărilor și cea de îndreptare a erorilor materiale, se va stabili prin regulament aprobat de directorul general al Agenției Naționale”.

Regulamentul privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în Cartea Funciară, aprobat prin Ordinul nr. 634/2006 al directorului ANCPI, a prevăzut în dispozițiile art. 19 documentele necesare înscrierii modificării suprafeței, respectiv: documentație cadastrală, hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă sau declarație autentică de voință și proces-verbal de vecinătate cu semnăturile vecinilor.

Prin decizia numărul 723 din 01.06.2010, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 33 alin. 6 din Legea 7/1996, constatând încălcarea dispozițiilor art. 73 alin. 3 lit. m din Constituția României, care prevăd obligativitatea reglementării prin lege organică a regimului juridic general al proprietății.

În motivarea deciziei, s-a invocat faptul că rectificarea, putând fi majoră, reprezintă un act constitutiv de drepturi, astfel că procedura de rectificare a înscrierilor în Cartea Funciară trebuie instituită printr-o normă egală ca forță juridică cu cea prin care s-a reglementat procedura de înscriere în Cartea Funciară, respectiv prin lege organică, nu prin regulament aprobat de directorul general al ANCPI, ce are putere juridică inferioară legii organice.

Dacă actul ce emană de la autoritatea de cadastru este un act administrativ emis în scop de opozabilitate, actul îndeplinit de notarul public este de autoritate publică și are forță probantă și, după caz, forță executorie prevăzute de lege (art.4 din Legea notarilor publici și a activităților notariale nr. 36/1995 R).

Notarul public are obligația să deslușească raporturile juridice dintre părți cu privire la actul pe care vor să îl încheie, să verifică dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea și să le dea îndrumările necesare asupra efectele lor juridice (art. 46 din legea nr. 36/1995).

În actele de transmisiuni sau constituiri de drepturi reale imobiliare, notarul public este obligat să verifice situația proprietății și sarcinile bunului. În acest scop, trebuie să pretindă prezentarea titlurilor de proprietate ale înstrăinătorului și, după caz, extrasul de carte funciară sau certificatul de sarcini, precum și certificatul de atestare fiscală. În cazul terenurilor, atestarea că acestea se află în intravilan sau extravilan se va face prin decizie eliberată de autoritățile administrative (art.70 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, aprobat prin Ordinul nr. 710/C/05.07.1995 al Ministerului Justiției).

În vederea îndeplinirii obligațiilor legale referitoare la publicitatea imobiliară, între ANCPI și Uniunea Națională a Notarilor Publici s-a încheiat un Protocol de Colaborare.

Potrivit art. II punctul 3 din Protocol, la încheierea actului autentic sau a certificatului de moștenitor, notarul public are obligația de a verifica titlul de proprietate al dispunătorului sau al autorului succesiunii. În situația în care nu se prezintă un act justificativ al titlului dispunătorului sau autorului succesiunii, se poate lua în considerație, pe riscul părților menționat expres în act, existența dreptului pe baza unei posesii exercitate sub nume de proprietar necontestat, situație confirmată prin: certificat pentru atestarea că petentul este cunoscut ca proprietar, eliberat de primarul localității unde este situat imobilul; certificat emis de organele fiscale ale autorităților locale; procesul - verbal de identificare a imobilului întocmit de Primăria localității unde este situat imobilul și documentația cadastrală.

Față de cele arătate, rezultă că încheierea de carte funciară nr._/22.11.2010 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară M., prin care a fost admisă cererea formulată de T. D. și s-a dispus notarea modificării suprafeței terenului din 300 m.p. în 34.121 m.p. este nelegală întrucât: cererea nu a fost însoțită de un act doveditor care să justifice înscrierea modificării suprafeței imobilului; înscrierea s-a efectuat în temeiul unei dispoziții legale ce își încetase efectele juridice urmare a Deciziei nr. 723/2010 a Curții Constituționale; înscrierea s-a efectuat cu încălcarea principiului neutralității, prin încheiere dispunându-se notarea modificării suprafeței, în condițiile în care cererea viza intabularea modificării suprafeței;

Se mai reține în rechizitoriu că operațiunea materială a înscrierii majorării suprafeței imobilului nu putea face obiectul unei notări în Cartea Funciară;prin chiar cuprinsul său, cererea prezenta caracter contencios, fiind vorba de majorarea de peste o sută de ori a terenului înscris în Cartea Funciară, existând suspiciunea că diferența de teren pentru care nu s-au putut prezenta acte doveditoare aparținea altcuiva, cu atât mai mult cu cât limitele de proprietate nu erau materializate.

De asemenea, actele întocmite de notarul public cu privire la dezmembrarea terenului în suprafață de 34.121 m.p. înscris în cartea funciară prin încheierea menționată anterior și vânzarea loturilor rezultate din dezmembrare către alte persoane, sunt nelegale întrucât:

- nu s-a prezentat un titlu valabil de proprietate pentru suprafața de 34.121 m.p.;

- înscrisurile prezentate notarului public arătau situația proprietății și modul ilegal al înscrierii majorării suprafeței;

- scopul urmărit de solicitant era evident și contravenea legii;

- s-au încălcat condițiile esențiale ale actelor translative de proprietate, știut fiind că ”nemo dat quod non habet” și ”nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ibse habet”.

A apreciat procurorul că din probele administrate în cauză a rezultat că aspectele de nelegalitate descrise anterior nu s-au datorat necunoașterii sau greșitei interpretări a dispozițiilor legale în materie, ci au fost urmarea comiterii de infracțiuni.

Astfel, prin Decretul Prezidențial nr. 223 din 05.12.1986, emis de Președintele Republicii Socialiste România, s-a dispus la art.3, exproprierea suprafeței totale de teren de 1.935.100 m.p. amplasată de-a lungul malului românesc al Dunării în scopul realizării lacului de acumulare al sistemului hidroenergetic și de navigație Porțile de F. II.

Terenul trecut astfel în proprietate publică a statului a fost dat, la momentul respectiv, în administrarea directă a Întreprinderii Electrocentrale Porțile de F. (vol. VI-filele 107-118).

Ulterior evenimentelor din 1989, prin contractul de concesiune nr. 171/27.12.2004, încheiat între M. E. și Comerțului, în calitate de concedent și S.C. HIDROELECTRICA S.A., în calitate de concesionar, terenul expropriat a fost concesionat, în schimbul unei redevențe de 1% din venitul net anual realizat din activitățile de producere a energiei electrice, în scopul exploatării, reabilitării, modernizării, retehnologizării și construirii de noi amenajări hidro-energetice, concesionarul obligându-se ca, la încetarea contractului, să restituie concedentului bunurile în mod gratuit și libere de orice sarcini (vol. VI-filele 120-129).

Terenul a fost înscris în Inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, figurând în Anexa 7 la H.G. nr. 1705/2006, la nr. crt._, cod de identificare 8.18.01, sub denumirea ”L. acumulare Porțile de F. II”, ca ordonator principal fiind indicat M. E. și Comerțului, iar ca societate care administrează bunul proprietate publică a statului, fiind înscrisă S.C HIDROELECTRICA S.A, situație ce se menține și în prezent. (vol. VI-filele 130-131).

Actele juridice care au reglementat situația terenului expropriat și au produs efectele, în evidențele Unității Administrative Teritoriale Hinova, județul M., terenul în suprafață de 34.121 m.p. amplasat în Tarlaua 11 (parte a terenului expropriat) nefigurând nici în evidența bunurilor ce alcătuiesc domeniul public sau privat al localității, nici ca teren pus la dispoziția comisiei locale de fond funciar în scopul reconstituirii dreptului de proprietate (vol. VI-fila 24).

În baza legilor fondului funciar, în Tarlaua 11, Comisia locală de fond funciar Hinova a dispus reconstituirea dreptului de proprietate și a pus în posesie cu terenuri, ce exced suprafeței expropriate, patru persoane:

P. C. cu 9.500 m.p., donată ulterior martorului G. V.;

B. I. cu 1.848 m.p., teren ce a fost vândut către ..R.L.;

M. D. V. cu 300 m.p., pe care i-a vândut martorului D. D., iar acesta din urmă i-a înstrăinat în favoarea inculpatei T. D. și P. A. cu 2.000 m.p., pe care i-a vândut martorului Cotolboiu B. (vol. VI-filele 22-23).

Pe terenurile achiziționate de la cei care le-au obținut prin reconstituirea dreptului de proprietate, Gurbina V. și Cotolboiu B. au depus încărcătură de moloz și pietriș, ridicându-le deasupra nivelului Dunării și înlăturând astfel pericolul inundării în situația creșterii nivelului debitului fluviului, cel dintâi edificând pe teren și o construcție cu destinația de sediu social al firmei pe care o administrează.

La data de 25.07.2008, inculpata T. D. a cumpărat de la martorul D. D. suprafața de 300 m.p. teren neproductiv, situată în intravilanul comunei Hinova, T 11, P 115/5, învecinată la nord cu terenul inundabil expropriat aflat în administrarea S.C. HIDROELECTRICA S.A., la sud cu P. A. (Cotolboiu B.), la est cu DN 56A și la vest cu terenul inundabil administrat de S.C. HIDROELECTRICA S.A.

Contractul de vânzare-cumpărare a fost autentificat sub nr. 1028/25.07.2008, la BNP B. M. P. din municipiul Drobeta T. S.. (vol. V-fila 29).

Tranzacția a fost înscrisă în Cartea Funciară nr. 250/N a localității Hinova sub numărul cadastral 285, prin Încheierea nr._/04.08.2008 a OCPI M. (vol. V-fila 26) și la UAT Hinova la poziția de rol 1219, atribuită inculpatei T. D.. (vol. VI-fila 39).

După modelul oferit de martorul Gurbina V. prin investiția realizată pe propriu teren, T. D. și-a dorit să edifice o pensiune turistică pe malul Dunării.

Cum terenul de 300 m.p. pe care îl deținea în proprietate era insuficient realizării unui astfel de obiectiv și nici nu avea ieșire la fluviu, inculpata T. D. s-a preocupat să găsească o soluție pentru a intra în proprietatea întregii suprafețe de teren ce despărțea proprietatea sa de cea aparținând S.C. TRANS IGREK S.R.L.

În acest sens, a apelat la sprijinul rudei sale prin alianță, inculpatul G. M. S., la momentul respectiv președintele Organizației locale Drobeta T. S. a Partidului Democrat Liberal (PDL) și viceprimar al municipiului Drobeta T. S., care a văzut în proiectul propus de T. D. și un mod de realizare a propriilor interese.

La rândul său, G. M. S. a apelat la sprijinul directorului OCPI M., S. N. E..

În vederea stabilirii situației juridice exacte a terenului, G. M. S. și S. N. E. s-au deplasat la sediul Primăriei comunei Hinova, solicitând relații primarului G. I., care a apelat la sprijinul secretarului primăriei, C. M.. Aceasta din urmă le-a prezentat planul parcelar al terenului din zonă comunicându-le faptul că terenul din T 11 este proprietatea publică a statului, aflat în administrarea S.C. HIDROELECTRICA S.A. (vol. II-fila 4).

Profitând de împrejurarea că terenul proprietatea publică a statului nu era înscris în Cartea Funciară, inculpatul S. N. E. a identificat soluția formulării de către proprietarul suprafeței de 300 m.p. înscrisă în Cartea Funciară, a unei cereri de modificare a suprafeței, indicând întocmirea actelor enumerate în dispozițiile art. 19 din Regulamentul privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în Cartea Funciară, aprobat prin Ordinul nr. 634/2006 al directorului general al ANCPI, spre a se putea dispune admiterea cererii.

Tot de la inculpat a venit și sugestia ca documentația cadastrală ce urma să fie atașată cererii, să fie întocmită de persoana fizică autorizată S. I. M. din orașul Strehaia, acesta fiind perceput ca persoană ce se abate ușor de la dispozițiile legii în efectuarea lucrărilor cadastrale, neglijentă, disponibilă. În acest sens, urmează a se vedea actele de sancționare pe linie profesională aplicate de OCPI M. inculpatului S. I. M. și soluțiile dispu se față de aceeași persoană de P. de pe lângă Judecătoria Strehaia în mai multe dosare penale (vol. V-filele 216-229 și vol. VI- filele 169-186).

Dând curs sugestiei, în vara anului 2010, T. D. l-a contactat pe S. I. M., printr-o persoană apropiată, cerând acestuia să măsoare terenul ce-i suscita interesul și să întocmească documentația cadastrală necesară înregistrării majorării suprafeței.

La 07.07.2010, inculpatul S. I. M. a redactat o cerere prin care solicita OCPI M. să aprobe executarea documentației de delimitare și amplasament a imobilului situat în localitatea Hinova, Tarlaua 11, . T. D., în sistem de referință Stereografic 1970, motivând că „în urma verificării în teren a bornelor preluate din inventarul existent la OCPI, am constatat că trei dintre borne nu mai există”.

Cererea a fost înregistrată sub nr. 1872/15.07.2010, OCPI M. comunicând, în 20.07.2010, că solicitarea sa a fost aprobată (vol. V-fila 36).

Înainte de a fi primit aprobarea, respectiv în 14.07.2010, inculpatul S. I. M. și realizase documentația cadastrală, în sensul că măsurase și întocmise planul de amplasament și delimitare pentru terenul în suprafață de 34.121 m.p., descrierea lucrărilor topografice și geodezice, tabelul de mișcare parcelară, fișa de măsurători, cererea de recepție și înscriere, prin care solicita OCPI intabularea suprafeței majorate de 34.121 m.p., convenția cu T. D. de realizare a lucrării ce viza majorarea suprafeței.

Documentația cadastrală a fost întocmită de inculpatul S. I. M. conform voinței inculpatei T. D., fără ca inculpatul să fi identificat și materializat limitele imobilului a cărei suprafață se cerea a fi înscrisă în Cartea Funciară în concordanță cu actele doveditoare ale dreptului de proprietate deținute de T. D..

Astfel, în planul de amplasament și delimitare a imobilului a cărui suprafață se modifica, S. I. M. a indicat ca și limită de proprietate, pe latura de sud, un canal, care era doar o rigolă de scurgere a apelor, creată în mod natural, nu prin intervenția omului.

În realitate, pe latura de sud, proprietatea inculpatei T. D. se învecina cu terenul ce aparținuse numitei P. A. și care fusese vândut martorului Cotolboiu B..

Prin deplasarea limitelor proprietății s-a urmărit, pe de o parte, ca suprafața de 300 m.p. pe care T. D. o deținea în mod legal să nu fie inclusă în suprafața ce urma a se modifica, iar pe de altă parte, ca martorul Cotolboiu B. să nu ia cunoștință de faptul că se pregătesc să intre în mod ilegal în proprietatea terenului aparținând domeniului public al statului. Dacă ar fi fost indicat ca vecin, ar fi trebuit să-i ceară să semneze procesul-verbal de vecinătate și rezultatul unui astfel de demers nu ar fi fost doar incert, ci ar fi și pus în pericol discreția cu care se desfășura activitatea infracțională.

Indicarea rigolei ca și limită de proprietate și definirea acesteia ca și canal a făcut posibilă identificarea ca vecină a terenului, a Societății Naționale de Îmbunătățiri Funciare (SNIF) S.A.

În zonă a fost identificat un singur canal, respectiv o albie a pârâului Valea Largă, care însă nu este amplasat pe locul indicat de S. I. M. în documentația cadastrală, ci ceva mai departe, despărțind cele două proprietăți aparținând martorului Cotolboiu B., respectiv cele intabulate în cărțile funciare nr._ și nr._ UAT Hinova (vol.II-filele 148-157).

Prin întocmirea documentației cadastrale în disonanță cu actele doveditoare a dreptului de proprietate deținute de T. D., inculpatul S. I. M. a încălcat dispozițiile art.5 alin.1 lit.b, art.6 lit. a, art 24 alin 1 lit k din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr.634/2006 al directorului general al ANCPI, răspunderea privind corectitudinea întocmirii documentației cadastrale și corespondența acesteia cu realitatea din teren, precum și pentru identificarea și materializarea limitelor imobilului în concordanță cu actele doveditoare a dreptului de proprietate revenind persoanei autorizate, astfel cum rezultă din art.5 alin.4 din Regulament.

Din conținutul și concluziile Raportului de expertiză tehnică întocmită în cauză de expertul tehnic B. D. a rezultat că suprafața de 300 m.p. deținută în mod legal de T. D. nu a fost inclusă, în tot sau în parte, în suprafață de 34.121 m.p., documentația cadastrală întocmită de S. I. M. vizând o altă proprietate decât cea achiziționată de T. D. de la D. D. (vol. IV-fila 58).

Odată cu documentația cadastrală întocmită, datată, semnată și ștampilată, S. I. M. a pus la dispoziția inculpatei T. D. și un formular tipizat de proces-verbal de vecinătate, reprezentând Anexa nr.18 la Regulamentul aprobat prin Ordinul nr.634/2006 al directorului general al ANCPI, pe care l-a tehnoredactat doar cu privire la detaliile tehnice privind lungimea loturilor de la un punct la altul, l-a semnat și l-a ștampilat.

A lăsat necompletat inclusiv locul indicat pentru inserarea schiței imobilului.

Procedând astfel, inculpatul a încălcat dispozițiile art.25 alin.1 pct.5 din Regulament, astfel cum acesta a fost modificat prin Ordinul nr.134/2009 al directorului general al ANCPI, lăsând să se manifeste din nou voința arbitrară, necenzurată, a inculpaților T. D. și G. M. S., atât cu privire la stabilirea vecinilor, cât și la obținerea acordului de voință prin semnarea procesului-verbal de vecinătate.

Aceasta în condițiile în care prin dispozițiile art.11 din Regulament, procesul-verbal de vecinătate a fost definit ca fiind actul de constatare încheiat între proprietarii imobilelor învecinate, întocmit de o persoană autorizată, prin care se exprimă acordul cu privire la identificarea corectă a limitelor comune recunoscute de către aceștia, în cazul în care există limite fizice, iar persoana autorizată să execute lucrări de cadastru a fost definită ca fiind persoana care realizează o activitate de interes public, împuternicită să constate situația existentă în teren.

De identificarea vecinilor și obținerea semnăturilor acestora pe procesul-verbal de vecinătate, s-a ocupat exclusiv inculpatul G. M. S..

Primul și cel mai important demers a fost obținerea semnăturii reprezentantului legal al S.C. HIDROELECTRICA S.A. – Sucursala Porțile de F., indicată în mod eronat, ca vecină pe latura de vest, în condițiile în care S.C. HIDROELECTRICA S.A. avea doar posesia terenului în calitate de concesionar, proprietar fiind Statul prin M. E., iar vecinătatea putea fi confirmată doar de proprietarii imobilelor învecinate.

Era necesar ca S.C. HIDROELECTRICA S.A. să figureze ca vecină pentru că directorul general al Sucursalei Porțile de F., P. T. era membru al organizației politice din care inculpații G. M. S. și S. N. E. făceau parte.

Pentru a nu se implica efectiv în soluționarea favorabilă pentru G. M. S. a solicitării vădit ilegale formulate de acesta, inculpatul P. T. a decis să facă demersuri pentru obținerea semnăturii pe procesul-verbal de vecinătate a adjunctului său, fără ca acesta să cunoască realitatea, în perioada în care inculpatul urma să se afle în concediu de odihnă, interpunând actului său de autoritate persoana șefului Serviciului Patrimoniu, inculpatul L. R. G..

Concediul de odihnă al inculpatului P. T. era programat pentru perioada 16.08-01.09.2010, din 18.08.2010 inculpatul urmând a se afla în G..

Cum obișnuia să treacă pe la serviciu în primele și în ultimele zile ale perioadei de concediu, fără a se teme că prezența la sediul S.C. HIDROELECTRICA S.A. – Sucursala Porțile de F. ar atrage atenția, în prima partea zilei de 17.08.2010, P. T. a mers la locul său de muncă, unde a primit vizita inculpatului G. M. S., care i-a pus la dispoziție documentația cadastrală întocmită de S. I. M. și procesul-verbal de vecinătate.

În prezența viceprimarului, inculpatul P. T. l-a convocat în biroul său pe șeful Serviciului Patrimoniu, L. R. G., căruia i-a prezentat documentația și i-a cerut să facă cele necesare pentru semnarea procesului-verbal de vecinătate.

L. R. G. a solicitat exemplarul planului de amplasament și delimitare a imobilului pentru a verifica în biroul său situația terenului în funcție de coordonatele descrise în inventarul de coordonate.

După ce a transpus coordonatele pe o planșă din arhiva electronică a unității, a constatat că terenul în suprafață de 34.121 m.p. din planul de amplasament se suprapunea cu terenul deținut în concesiune de S.C. HIDROELECTRICA S.A. a listat ortofotoplanul și s-a deplasat în biroul directorului general, comunicând acestuia că terenurile nu se învecinează, ci se suprapun, astfel că procesul-verbal nu poate fi semnat.

Inculpatul P. T. a insistat în a aprecia că G. M. S. trebuie neapărat ajutat, cerând inculpatului L. R. G. să întocmească o adresă cu un conținut „neutru” pe care să o califice ca obiecțiune la procesul-verbal de vecinătate. I-a sugerat ca adresa să se refere la terenul individualizat în Cartea Funciară nr._ (cel de 300 m.p.) și în legătură cu acesta să se precizeze expres că se confirmă vecinătatea. Pentru că trebuia să existe o obiecțiune, altfel adresa nu ar fi avut rațiune de a exista, i-a cerut să precizeze faptul de notorietate că terenul în cauză este supus variațiilor de nivel ale Dunării în funcție de valorile debitelor afluente.

Astfel formulată, adresa de răspuns către solicitantul T. D. nu ar fi atras vreo suspiciune din partea celui despre care T. P. știa că urma să o semneze, respectiv directorul adjunct N. D. M., întrucât răspunsul, în conținutul său, corespundea adevărului. În prezența unei astfel de adrese, directorul adjunct ar fi semnat cu ușurință și procesul-verbal de vecinătate, câtă vreme din conținutul acestuia lipsea schița terenului la momentul la care înscrisul s-a aflat pentru semnare la S.C. HIDROELECTRICA S.A., dovadă fiind copia procesului-verbal rămasă în arhiva unității (vol. VI-fila 142).

Dacă P. T. a conceput conținutul adresei astfel încât procesul-verbal de vecinătate să fie semnat de adjunctul său, fără ca acesta să cunoască realitatea, L. R. G. l-a privit ca pe o soluție de a da aparență de legalitate actului de serviciu ce urma a fi îndeplinit nelegal, neștiind la momentul respectiv că nu directorul general își va aplica semnătura pe procesul-verbal de vecinătate.

Pentru a se detașa aparent, L. R. G. a conceput în biroul său o ciornă de adresă de răspuns conform indicațiilor primite, la finalul acesteia menționându-l ca semnatar doar pe P. T., nu și persoana sa, în calitate de șef Serviciu Patrimoniu și persoană care întocmise adresa.

A prezentat apoi ciorna inculpatului P. T., care a făcut câteva modificări cu privire la conținutul acesteia.

Înainte de a se despărți, P. T. i-a cerut inculpatului L. R. G. să-l anunțe telefonic pe G. M. S. când procesul-verbal de vecinătate îi va fi returnat semnat și ștampilat pentru a trimite pe cineva să-l ridice de la sediul unității.

Cu prilejul acestei deplasări în biroul directorului general, L. R. G. a observat pe biroul secretarei, la mapa directorului, documentația cadastrală de care era interesat G. M. S..

Conform modului său de lucru, martorul N. D. M. a văzut mapa la sfârșitul programului de lucru. Printre înscrisurile aflate la mapă în data de 17.08.2010 s-a aflat și documentația cadastrală întocmită de S. I. M., pe prima filă a acesteia, martorul făcând mențiunea repartizării lucrării către Serviciul Patrimoniu și data rezoluției de repartizare (vol. VI-fila 133 d.u.p.).

Lucrarea a fost înregistrată în dimineața zilei următoare de către secretara M. N., sub nr.6180/18.08.2010 și apoi a fost remisă inculpatului L. R. G..

Primind-o, inculpatul a observat rezoluția directorului adjunct și, interesându-se, a aflat că directorul general P. T. se afla în concediu de odihnă.

A realizat că cel care urma să semneze procesul-verbal de vecinătate era martorul N. D. M. și, în loc să-l atenționeze pe acesta cu privire la suprapunerea terenurilor, a decis să continue demersurile inițiate de P. T..

A doua zi, secretara M. N. i-a returnat adresa semnată de N. D. M. și înregistrată de secretară, sub nr.6210/19.08.2010, întrucât în cuprinsul acesteia nu era menționată nici o locație către care să fi putut fi expediată.

După primirea adresei, inculpatul L. R. G. a făcut mențiunile olografe „cu observații conform adresa nr.6210/19.08.2010”, „Director”, „T. P.” și „SH PORȚILE DE F., GH. BIBICESCU nr.2” pe procesul-verbal de vecinătate și s-a deplasat în biroul directorului adjunct N. D. M., comunicând acestuia că trebuie semnat și acest înscris spre a putea fi expediată adresa nr.6210 către destinatar.

Ulterior, L. R. G. l-a contactat telefonic pe inculpatul G. M. S., invitându-l să ridice înscrisurile. În acest scop, G. M. S. l-a trimis la sediul S.C. HIDROELECTRICA S.A. - Sucursala Porțile de F. pe martorul B. M., funcționar în cadrul Primăriei Drobeta T. S., care a primit de la inculpatul L. R. G. procesul-verbal de vecinătate și adresa nr.6210/19.08.2010, semnând pentru primire pe exemplarul adresei rămasă în arhiva emitentului.

Reintrând în posesia procesului-verbal de vecinătate, inculpatul G. M. S. s-a preocupat ca acesta să fie semnat și de reprezentanții legali ai instituțiilor ce administrau canalul colector Hinova și DN 56 A.

În acest scop, inculpatul i-a contactat pe F. D., șeful Secției Drumuri Naționale Drobeta T. S. din cadrul Direcției Regionale Drumuri și Poduri C. și C. C., inspector șef în cadrul Administrației Naționale de Îmbunătățiri Funciare (ANIF) – Sucursala Județeană M., ambii membri ai organizației politice din care inculpatul face parte.

La solicitarea viceprimarului, cei doi au semnat și ștampilat procesul-verbal de vecinătate.

Fiind audiat, martorul C. C. a declarat că a dat curs solicitării formulate de G. M. S., știind că în zonă este amplasat un canal colector (canal ce figurează în inventarul mijloacelor fixe sub nr._), fiind în eroare cu privire la poziția exactă a acestuia în teren (vol. II-fila 114 d.u.p.)., declarația acestui martor nefiind contestată de inculpați.

Semnarea de către martorul C. C. a procesului-verbal de vecinătate s-a realizat la 23.08.2010, altfel cum rezultă din registrul de intrare-ieșire corespondență al ANIF – Sucursala Județeană M. (vol. II-fila 181 d.u.p.) F. D. nu a putut fi audiat, fiind decedat de la data de 01.02.2012 (vol. II-fila 183 d.u.p.).

Semnătura acestuia pe procesul-verbal de vecinătate a fost recunoscută și indicată ca aparținându-i de către secretara Secției Drumuri Naționale Drobeta T. S., C. L., iar din verificările efectuate în registrul de intrare-ieșire a corespondenței a rezultat că nu a fost înregistrată solicitarea de semnare a procesului-verbal de vecinătate (vol. II-fila 182 d.u.p.).

Independent de această situație, DN 56 A, aflat în administrarea Secției de Drumuri Naționale Drobeta T. S., se învecina într-adevăr cu terenul identificat prin documentația cadastrală întocmită de inculpatul S. I. M., prin semnarea procesului-verbal de către F. D. atestându-se o stare de fapt reală.

În situație similară s-a aflat și reprezentantul S.C. TRANS IGREK S.R.L., terenul aflat în vecinătatea acestuia învecinându-se cu cel în suprafață de 34.121 m.p. identificat în documentația cadastrală.

Cu privire la împrejurările concrete în care a semnat procesul-verbal de vecinătate, martorul I. D., director în cadrul firmei, al cărui unic asociat și administrator era soția sa, I. V., a declarat că, în vara anului 2010, inculpatul G. M. S. i-a transmis prin intermediul unor taximetriști (martorul fiind administratorul unei firme cu obiect de activitate de această natură) invitația de a se prezenta la sediul Primăriei municipiului Drobeta T. S.. În cursul discuției pe care a avut-o cu viceprimarul în biroul acestuia, G. M. S. i-a comunicat că sunt vecini, afirmând că ar fi cumpărat teren de la T. D. și i-a cerut să semneze procesul-verbal de vecinătate.

Dând curs solicitării, martorul a semnat procesul-verbal în dreptul denumirii societății și, mai târziu, a revenit la sediul primăriei, cu ștampila firmei, aplicând-o peste semnătura depusă anterior (vol. II-fila 130).

Cu prilejul audierii, martorul I. D. a declarat că la momentul respectiv, la solicitarea viceprimarului, a semnat pentru S.C. TRANS IGREK S.R.L., atât pe procesul-verbal de vecinătate, cât și pe o planșă topo, fiind evident că martorul a apreciat fila a doua a procesului-verbal, pe care sunt indicate în tabel datele tehnice ale imobilului, ca fiind o planșă topo.

În dimineața de 18.11.2010, inculpatul S. I. M. a realizat suportul optic tip CD, conținând fișiere standard pentru stocarea informațiilor din fișa corpului de proprietate și pentru stocarea coordonatelor pe conturul acestuia, folosind aplicația Generare CP.exe, pusă la dispoziție în mod gratuit persoanelor fizice/juridice autorizate să execute lucrările de cadastru de către ANCPI. Fișierele obținute prin intermediul acestei aplicații se predau pe suport optic la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară odată cu documentația cadastrală propriu-zisă.

Fișierul dxf a fost denumit „mircea grosu” de către inculpatul S. I. M., iar ca act de proprietate asupra terenului ce făcea obiectul documentației cadastrale, inculpatul a indicat Monitorul Oficial nr. 678 bis din 12.09.2002, ce conține HG nr. 963/2002, privind bunurile județului M., precum și ale municipiilor, orașelor și comunelor din județul M..

La data de 19.11.2010, documentația cadastrală întocmită de inculpatul S. I. M. a fost depusă la OCPI M. împreună cu cererea de recepție și înscriere prin care T. D. solicita recepția modificării suprafeței imobilului de la 300 m.p. la 34.121 m.p. și intabularea dreptului de proprietate asupra acesteia și procesul-verbal de vecinătate, nedatat și nesemnat la rubrica „Proprietar”, la documentație fiind anexat și suportul optic tip CD-R Maxwell, cu . RT-D 80 M –_, conținând fișiere digitale în format CP, necesare introducerii datelor conținute de documentația cadastrală în sistemul informatic general al ANCPI.

Cererea a fost înregistrată sub nr. 24.513 în 19.11.2010, ora 09:05:51 și a fost repartizată spre soluționare inspectorului D. C. N. din cadrul Serviciului cadastru, asistentului registrator T. C. și registratorului B. (G.) E. M. din cadrul Serviciului Publicitate Imobiliară.

Conform extrasului etapelor de lucru din aplicația e – Terra, folosită la nivelul ANCPI pentru standardizarea și automatizarea fluxurilor de lucru din cadrul OCPI-urilor, care privesc avizarea și recepția documentațiilor cadastrale întocmite pentru înscrierea în Cartea Funciară, în sistemul informatic inspectorul D. C. N. a primit documentația la ora 10:44:59 și a recepționat-o la ora 13:01:14.

În intervalul de timp în care documentația s-a aflat în posesia sa, martora D. C. N. a constatat aspecte pe care le-a apreciat ca fiind erori sau lipsuri și pe care le-a menționat ca atare în subsolul primei pagini a lucrării cadastrale întocmite de persoana fizică autorizată, respectiv „greșit în CP”, „Actualizare date imobil”, „la procesul-verbal vecinătate, lipsă fotografiile limitelor”, plan încadrare zonă – orto și „PAD”.

Cu privire la motivele care au determinat efectuarea mențiunilor respective, martora a declarat că nu-și mai amintește ce anume le-a generat, atâta vreme cât pe suportul optic există mențiunea „actualizare date imobil”, iar planul de amplasament și delimitare există, atât în format digital în fișiere dxf și cpxml, cât și în format analogic. Cu privire la lipsa fotografiilor limitelor a declarat că a realizat că terenul nu era delimitat prin limite convenționale, iar absența ortofotoplanului nu impieta asupra recepției lucrării.

În ceea ce privește denumirea „mircea grosu” a fișierului dxf, martora a declarat că nu a observat că o poartă decât la momentul examinării în prezența organelor de urmărire penală a conținutului CD-ului creat de S. I. M., iar cu privire la indicarea ca act de proprietate asupra terenului ce făcea obiectul planului de amplasament și delimitarea a MO nr.678 bis din 12.09.2001, a declarat că nu știe la ce se referă, din punctul său de vedere, actul de proprietate fiind reprezentat de extrasul de carte funciară pentru informare (vol. II-fila 83).

Asupra erorilor constatate și notate pe lucrare, martora a renunțat să întocmească notă de respingere după ce a primit telefon, pe linie de serviciu, de la inculpatul S. N. E., care i-a cerut să recepționeze lucrarea cu celeritate întrucât se achitase taxa de urgență, asigurând-o că documentația a fost corect întocmită (vol. II-fila 84).

Dând curs solicitării directorului, D. C. N. a recepționat documentația și a predat-o asistentului registrator T. C..

Constatând că cererea viza majorarea de peste 100 de ori a suprafeței terenului pentru care solicitanta nu făcea dovada dreptului de proprietate, martora T. C. s-a deplasat în biroul registratorilor pentru a se consulta cu registratorul desemnat să soluționeze cererea, B. (G.) E. M., înainte de a redacta o încheiere.

În prezența registratorilor B. (G.) E. M., P. M., V. Aristidie V. și B. M., martora T. C. a expus situația de fapt solicitând opinia registratorului desemnat cu privire la modul de soluționare.

După ce a examinat conținutul documentelor anexate cererii, B. (G.) E. M. a precizat că, în condițiile în care ordinul directorului general al ANCPI nu distinge cu privire la limita procentuală maximă până la care se poate cere majorarea suprafeței, nu ar exista temei legal pentru a o respinge. În aceste condiții a pus rezoluția „Se va nota modificarea suprafeței imobilului” pe cererea de recepție și înscriere. În timp ce asistentul registrator se pregătea să părăsească încăperea, martora P. M. și-a exprimat opinia că cererea nu poate fi admisă întrucât o încheiere de admitere, într-un astfel de caz, ar reprezenta un act de constituire de drepturi reale în favoarea solicitantului.

I-a sugerat martorei B. (G.) E. M. să ceară și opinia registratorului șef înainte de a lua o decizie și chiar să ceară un punct de vedere și de la ANCPI.

În cursul discuției, revăzând textul art.19 din Regulament, martora B. (G.) E. M. a constatat că printre documentele anexate cererii nu se regăsește hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă sau declarație autentică de voință, astfel cum se preciza la lit. k din textul articolului menționat.

S-a deplasat în biroul asistenților registratori și i-a cerut martorei T. C. să întocmească un referat de completare în care să se precizeze că înscrierea modificării suprafeței se va face în baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile sau declarației autentice de voință, în original sau copie legalizată.

Martora T. C. a întocmit referatul de completare și adresa prin care se punea în vedere persoanei fizice autorizate să completeze documentația, sub sancțiunea respingerii cererii, prezentând adresa spre semnare registratorului B. (G.) E. M..

Înainte de a le trimite serviciului registratură spre a fi comunicate, martora B. (G.) E. M. a dat curs sfatului colegei sale, P. M. și s-a deplasat în biroul registratorului șef I. N., prezentându-i speța și cerându-i punctul său de vedere cu privire la modul de soluționare. Cu acest prilej i-a comunicat și faptul că dăduse referatul de completare.

Asupra modului de soluționare, inculpatul I. N. i-a comunicat că va reflecta, iar cu privire la necesitatea completării documentației a apreciat că s-a procedat corect.

Fiind zi de vineri și spre finalul programului de lucru, deși semnase referatul și adresa de completare, martora B. (G.) E. M. nu a validat referatul în aplicația e-Terra și nici nu a trimis atunci documentația în format analogic spre Serviciul registratură, acestea realizându-le abia în ziua de luni 22.11.2010, după ora 11:45:47.

Astfel fiind, până la acest moment, nici o persoană străină de instituție nu ar fi putut observa că se dispusese completarea documentației dacă ar fi urmărit modul de soluționare al lucrării, în aplicația „Urmăriri RGI” de pe site-ul ANCPI.

În aplicația e-Terra accesată de personalul OCPI, dispoziția de completare se putea însă observa.

Luând astfel cunoștință despre stadiul soluționării cererii, inculpatul S. N. E. a transmis inculpatului G. M. S. că T. D. trebuie să dea o declarație pe proprie răspundere în fața unui notar public, din care să rezulte voința de a se majora suprafața terenului.

În dimineața zilei de 22.11.2010, inculpata T. D. s-a deplasat la biroul notarial cel mai apropiat de sediul OCPI M., unde a cerut notarului public N. L. C. să autentifice declarația pe proprie răspundere prin care arăta: „sunt de acord cu modificarea, în cartea funciară, a suprafeței terenului, proprietatea mea, situat în intravilanul comunei Hinova, jud. M., tarlaua 11, . în cartea funciară nr._ Hinova (provenită din conversia pe hârtie a cărții funciare nr.250/N Hinova) cu numărul cadastral 285, de la 300 m.p. la 34.121 m.p.”.

Declarația autentificată sub nr.2159/22.11.2010 la Biroul Notarului Public N. L. C., care nici măcar nu prezenta motivul ce determina neconcordanța dintre starea tabulară și pretinsa stare de fapt, avea cu atât mai puțin aptitudinea de a-l dovedi.

Imediat după ce declarația autentică a fost depusă la OCPI M. și a ajuns la dosar, în posesia asistentului registrator T. C., aceasta a redactat încheierea de admitere potrivit rezoluției registratorului B. (G.) E. M. și a transmis-o în aplicație registratorului la ora 12:13:29. Asupra conținutului încheierii s-a intervenit probabil ulterior întrucât o nouă încheiere de admitere apare pe flux între asistentul- registrator și registrator la ora 13:16:15.

Cu privire la motivul care a determinat dubla înregistrate a încheierii de admitere, martorele T. C. și B. (G.) E. M. nu au putut face declarații, susținând că nu-și amintesc ce s-a întâmplat.

După redactarea formei finale a încheierii și aplicarea pe aceasta a propriei semnături, T. C. a prezentat registratorului B. (G.) E. M., spre semnare, încheierea de admitere împreună cu întreaga documentație ce a stat la baza emiterii încheierii.

Înainte de a decide dacă aprobă încheierea în forma prezentată de asistentul-registrator, martora B. (G.) E. M. s-a deplasat din nou în biroul registratorului șef, insistând să afle opinia acestuia cu privire la modul de soluționare.

La solicitarea inculpatului I. N., a lăsat încheierea și întreaga documentație la dispoziția registratorului șef, acesta afirmând că o va studia și îi va comunica punctul său de vedere.

Întrucât termenul de soluționare a lucrării era 29.11.2010, inculpatul I. N. a permis martorei B. (G.) E. M. să plece mai devreme de la serviciu, cunoscând faptul că se află într-o situație personală dificilă la acel moment și că făcea navetă.

De această împrejurare a profitat însă inculpatul S. N. E., care, știind că registratorul nu se mai află în unitate, a insistat pe lângă registratorul șef ca lucrarea să fie soluționată în cursul acelei zile, cât mai curând posibil.

La rugămintea directorului, registratorul șef a ignorat faptul că registratorul desemnat avea dubii asupra admisibilității cererii, fiind astfel incertă soluția ce urma a fi adoptată, registratorul putând reveni asupra soluției dispuse prin rezoluție, chiar și în situația în care ar fi semnat încheierea, până la momentul comunicării acesteia și a semnat încheierea de carte funciară nr._ din 22.11.2010 în locul registratorului B. (G.) E. M., aprobând încheierea și în aplicația e-Terra la ora 14:29:26, de pe contul registratorului cu parola de acces a acestuia.

Procedând astfel, inculpatul I. N. a încălcat dispozițiile art.20, art.26, art.31, art.33 al.1 și 3 și art.47-51 din Legea nr.7/1996 și Decizia nr.723/01.06.2010 a Curții Constituționale.

Substituindu-se atribuțiilor registratorului și semnând în locul acestuia o încheiere de Carte Funciară, registratorul șef priva partea interesată de dreptul legal de reexaminare.

Cunoscând faptul că obiectul cererii fusese amplu dezbătut în biroul registratorilor și că se opinează în sensul respingerii, spre a da curs solicitării inculpatului S. N. E., registrator șef I. N. a evitat să procedeze la modul de lucru uzitat la nivelul OCPI M., acela ca încheierile să fie semnate în locul registratorului desemnat de un alt registrator.

Această manieră de lucru explică de ce registratorii își cunoșteau între ei parolele de acces în sistemul informatic.

Știind că pentru soluționarea favorabilă a cererii formulate de T. D. va avea nevoie de sprijinul inculpatului I. N., încă din vara anului 2010, S. N. E. s-a preocupat să facă un serviciu registratorului șef, în schimbul căruia acesta să se simtă obligat la o contraprestație.

Astfel, într-o discuție cu registratorul șef, a aflat de la acesta că, încă din anul 2008, contractase un credit bancar în scopul achiziționării unui teren pentru a-și construi o casă și, că de atunci, nu reușește să găsească un teren într-o zonă bună a municipiului Drobeta T. S. care să se încadreze în limita sumei de bani de care dispune.

În sprijinul inculpatului I. N., S. N. E. l-a convins pe fratele său, S. D. C. să accepte să-i vândă unul dintre cele trei loturi, fiecare în suprafață de 600 mp., pe care le deținea în zona „Aeroport” a municipiului Drobeta T. S. în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.281/14.02.2008 la Biroul Notarului Public N. L. C..

Tot el, și-a asigurat fratele și cumnata, ce locuiesc în municipiul București și nu îl cunoșteau pe I. N., de seriozitatea cumpărătorului, astfel că cei doi au acceptat și să-l împuternicească pe I. N. cu procura autentificată sub nr.1600/2010 la Biroul Notarului Public I. M., să-i reprezinte în fața notarului la încheierea contractului nr.2497/16.08.2010, prin care I. N. a dobândit în schimbul sumei de 8.000 lei terenul în suprafață de 600 m.p. de la soții S.. (vol. VI-fila 161).

Având în vedere faptul că, la încheierea contractului prin care terenurile au intrat în proprietatea numiților S. D. C. și S. E., aceștia au fost reprezentați în fața notarului de S. N. E. se poate presupune că, de această dată, inculpatul a evitat ca numele său și cel al registratorului șef să fie alăturate pe un înscris autentic de proprietate exact în perioada în care se derulau faptele că fac obiectul cauzei de față.

Astfel fiind, inculpatul I. N. nu a putut refuza solicitarea inculpatului S. N. E. de a soluționa favorabil cererea în ziua respectivă și în condițiile date.

În scopul ascunderii originii ilicite a terenului, în primăvara anului 2011, inculpații G. M. S., S. N. E. și T. D. au hotărât să dezmembreze terenul în suprafață de 34.121 mp. și să transfere loturile rezultate din dezmembrare, de la T. D. către alte persoane, introducându-le astfel în circuitul civil cu aparența de legalitate.

Pentru aceasta aveau nevoie de un notar public care să accepte să autentifice înscrisurile în lipsa unui titlu valabil de proprietate. În acest scop s-au orientat spre notarul public I. M., o persoană apropiată inculpatului I. N., căruia îi moșise copilul și vecină cu părinții inculpatului S. N. E..

În vederea obținerii unui certificat de urbanism necesar dezmembrării terenului, inculpatul S. N. E. s-a deplasat în data de 17.05.2011, la sediul primăriei comunei Hinova, unde a pus la dispoziția secretarului primăriei, C. M., o cerere semnată de T. D., o copie a planului de amplasament și delimitare și extrasul de Carte Funciară pentru informare, emis în 22.11.2010, ce ar fi trebuit comunicat celui care formulase cererea de majorare a terenului, din care rezulta înscrierea modificării suprafeței terenului de la 300 m.p. la 34.121 m.p., în favoarea proprietarului tabular T. D., solicitând emiterea certificatului de urbanism.

Certificatul nr. 25/17.05.2011 a fost emis imediat, martora C. M. motivând că solicitarea venea din partea unei persoane de maximă încredere, care nu putea fi refuzată.

Întrucât situația juridică a imobilului era în continuare incertă, martora a evitat să facă vreo referire la titlul cu care T. D. deținea terenul neproductiv din intravilanul comunei Hinova, identificat prin planul de amplasament și delimitare și la suprafața terenului în cauză (vol. VI-fila 6).

În perioada 01-02.06.2011, inculpatul S. I. M. a întocmit documentația cadastrală necesară dezmembrării imobilului în patru loturi cu suprafețele de 3.500 m.p., 5.126 m.p., 5.098 m.p. și 20.397 m.p., documentația fiind depusă împreună cu certificatul de urbanism nr. 25/17.05.2011 și un extras de Carte Funciară pentru informare emis în 30.05.2011, la OCPI M., unde a fost înregistrat sub nr. 16.430.

Documentația a fost recepționată de inspectorul C. D. din cadrul Serviciului cadastru al OCPI M. la 14.06.2011 (vol. V-fila 52), iar notarea recepției propunerii de dezmembrare s-a realizat prin încheierea nr._/14.06.2011, emisă de registratorul V. Aristidie V. (vol. V-fila 166).

În vederea autentificării actului de dezmembrare și a actelor de vânzare-cumpărare, ce urmau a fi încheiate într-o singură zi, inculpata I. M. a solicitat să-i fie puse la dispoziție măcar un certificat de urbanism din care să rezulte suprafața totală a terenului ce urma a fi dezmembrat și suprafețele fiecăruia dintre loturile dezmembrate, precum și un certificat de atestare fiscală emis de autoritatea administrativ-teritorială de la locul situării terenului.

Pentru a le obține, inculpatul S. N. E. s-a deplasat din nou la sediul Primăriei comunei Hinova, cu o cerere scrisă formulată în numele inculpatei T. D., pentru emiterea certificatului de urbanism și cu o solicitare verbală de emitere a certificatului fiscal.

Solicitările au fost înregistrate în registrul de corespondență al primăriei sub nr. 3243 și 3252, ambele din 20.06.2011 și au fost soluționate favorabil, secretarul C. M. întocmind certificatul de urbanism nr. 34/20.06.2011 și certificatul de atestare fiscală nr. 3252/20.06.2011, pe care le-a semnat personal în calitate de secretar și le-a prezentat spre semnare și primarului comunei Hinova, G. I., fără a întâmpina vreo opoziție din partea acestuia (vol. V-filele 162-164 și 172).

Și de această dată, martora C. M. s-a preocupat să nu ateste prin actele oficiale emise, calitatea de proprietar a inculpatei T. D., limitându-se la mențiunea „deține suprafața de 34.121 m.p.”. Mai mult, în cuprinsul certificatului de atestare fiscală, a amplasat greșit terenul în tarlaua 10, în realitate terenul fiind amplasat în tarlaua 11.

Aceste aspecte nu au prezentat relevanță pentru notarul public I. M. care, având la dispoziție toate înscrisurile în baza cărora s-a constituit de către OCPI M., drept de proprietate în mod ilegal în favoarea inculpatei T. D. pentru suprafața de 34.121 m.p., a cunoscut proveniența bunului și scopul urmărit, cunoașterea putând fi dedusă din circumstanțele faptice obiective.

La 27.06.2011, inculpata I. M. a autentificat sub nr. 1599 actul de dezmembrare a terenului în suprafață de 34.121 m.p. (vol. V-fila 155) și, după ce înscrierea operațiunii de dezmembrare a fost solicitată OCPI M., a autentificat și contractele de vânzare-cumpărare nr. 1600/27.06.2011, prin care T. D. vindea suprafața de 3.500 m.p. martorului G. V., nr. 1601/27.06.2011, prin care inculpata vindea suprafața de 5.126 m.p. martorului G. Ș. C. și nr. 1602/27.06.2011, prin care T. D. vindea suprafața de 5.098 m.p. martorei P. A. (vol. V-filele 173, 182, 191).

Prin încheierea nr._/28.06.2011, OCPI M. a admis cererea de înscriere a operațiunii de dezmembrare, sistând cartea funciară_ și deschizând cărți funciare noi pentru fiecare imobil rezultat din dezmembrare (vol. V-fila 74).

Prin încheierile nr._/29.06.2011 (vol. V-fila 86),_/29.06.2011 (vol. V-fila 98) și_/29.06.2011 (vol. V-fila 102), OCPI M. a dispus intabularea dreptului de proprietate cu titlu de cumpărare în favoarea martorilor Gurbina V., G. Ș. C. și P. A., de la acest moment în Cărțile Funciare nou deschise, respectiv cele cu nr._,_ și_, nemaifigurând mențiunea majorării suprafeței terenului prin act administrativ emis de OCPI M., terenurile intrând în circuitul civil cu aparența dobândirii licite prin acte de vânzare-cumpărare încheiate în formă autentică.

În ceea ce privește cumpărătorii, din probele administrate a rezultat că martora P. A. este soacra inculpatului G. M. S., iar G. Ș. C. este administratorul S.C. KAT᾽S CONSTRUCTION S.R.L., firmă ce are ca obiect de activitate servicii de intermediere pentru cumpărarea, vânzarea sau închirierea bunurilor mobile (agenție imobiliară) și un apropiat al inculpatului S. N. E..

Pentru a nu apărea de la început ca proprietari ai terenurilor, inculpații G. M. Sevatian și S. N. E. și-au convins persoane apropiate să achiziționeze terenurile de la T. D., fără ca martorii P. A. și G. Ș. C. să fi cunoscut modul ilicit în care T. D. devenise proprietar asupra terenurilor, urmând ca ulterior să le răscumpere de la aceștia.

Gurbina V., care, așa cum arătam, deținea teren în tarlaua 11 și ar fi dorit de mult timp să-și extindă afacerea în zonă, a aflat că T. D. devenise proprietar asupra terenului proprietate publică a statului și a contactat-o, arătându-se interesat să achiziționeze teren în vecinătatea S.C. TRAS IGREK S.R.L.

Pentru a preîntâmpina răspândirea informației, inculpații G. M. S., S. N. E. și T. D. au acceptat să vândă martorului suprafața de 3.500 m.p., de care era interesat.

La data de 28.11.2012, martorul G. V. a vândut terenul către S.C. T. F. CONSTRUCT S.A., firmă al cărei administrator este, prin contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3121 la BNP I. A. din municipiul Drobeta T. S. (vol. V-fila 96).

La data de 05.09.2012, în aceleași condiții, notarul public I. M. a autentificat și contractul de vânzare-cumpărare nr. 2298, prin care T. D. vindea către S.C. DELDIV CO S.R.L., firmă în care avea calitatea de administrator, terenul în suprafață de 20.397 m.p., intabulat în Cartea Funciară_ UAT Hinova (cel de-al patrulea lot rezultat în urma dezmembrării) (vol. V-fila 108).

Intabularea dreptului de proprietate s-a dispus prin încheierea nr._/07.09.2012 a OCPI M. (vol. V-fila 106).

În scopul realizării unei baze nautice de agrement, s-au solicitat serviciile arhitectului V. V. pentru a elabora studiul de fezabilitate, partea construcții – montaj și planul de urbanism zonal privind obiectivul „Pensiune turistică și baza nautică de agrement” (vol. VI-fila 223).

Proiectul a fost depus la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit în scopul obținerii de finanțare europeană nerambursabilă, în cadrul Măsurii 3.1.3. „Încurajarea activităților turistice”, nefiind admis la finanțare.

Situația de fapt descrisă prin rechizitoriu a fost probată cu următoarele mijloace de probă: denunțul formulat de Instituția Prefectului județului M.; procesul-verbal din 22.01.2013 privind verificările efectuate la OCPI M. cu referire la cartea funciară nr._ Hinova și de ridicare de înscrisuri; procesul-verbal din 24.01.2013 privind verificările efectuate la Unitatea Administrativ Teritorială Hinova, județul M. privind situația juridică a terenurilor din T11 și de ridicare de înscrisuri; procesul-verbal din 14.02.2013 de ridicare de la Biroul Județean de Arhitectură V. V. a contractului de proiectare nr. 067 din 10.12.2011 privind obiectivul „Pensiune turistică în localitatea Hinova, . de C.”; procesul-verbal din 14.02.2013 de ridicare de la Direcția Taxe și Impozite Locale Drobeta T. S. a Raportului de evaluare imobiliară pentru imobilul situat în Hinova, proprietatea ..; procesul-verbal din 02.08.2013 de ridicare de la . Porțile de F. a adresei nr. 6210/19.08.2010, aflată în arhiva unității; procesul-verbal din 28.03.2013 privind verificările efectuate la Ocolul Silvic Șimian cu referire la amenajamentele silvice scoase din fondul forestier pentru realizarea investiției Porțile de F. II în zona fabricii de cărămidă Hinova și ridicare a înscrisurilor relevante; adresa nr. 649/23.01.2013 a Instituției Prefectului județului M. de înaintare a copiilor proceselor-verbale și Hotărârii Comisiei Județene de Fond Funciar M. nr. 125/1997; adresa nr. 35/23.01.2013 a BNP I. M. și I. A. M. de înaintare a copiei actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 1864/2003; adresa nr. 385/10.06.2013 a BNP I. M. și I. A. M. de înaintare a copiilor actelor autentificate sub nr. 1599, 1600, 1601, 1602 și 2297, toate din 27.06.2011 și ale actelor care au stat la baza încheierilor de autentificare; copii ale actelor autentificate de BNP C. N. sub nr. 281/2008 și ale înscrisurilor care au stat la baza autentificării, solicitate notarului cu adresa nr. 235/P/2012 din 01.07.2013; procesul-verbal din 07.03.2013 privind verificările efectuate la OCPI M. cu privire la prezența la serviciu în luna noiembrie 2010 a registratorului G. E. M. și ridicarea înscrisurilor relevante; procesul-verbal din 07.03.2013 privind verificările efectuate la OCPI M. relativ la încheierea de admitere a solicitărilor ce au vizat modificarea suprafață terenuri în perioada 2009-2011 și ridicare copii ale înscrisurilor relevante; procesul-verbal din 28.03.2013 de ridicare de la OCPI M., în copie și pe suport electronic, a următoarelor înscrisuri: cererea nr. 1872/15.07.2010; cadastru funciar . nr. 7253/09.12.2003, plan cadastral . din 28.03.2013 de ridicare de la OCPI M. în original a încheierilor de Carte Funciară nr._/2008;_/2010;_/2011;_/2011;_/2011;_/2011;_/2012; procesul-verbal din 04.10.2013 de restituire către OCPI M. a originalului încheierilor de Carte Funciară menționate anterior; adresa nr. 364/04.09.2013 a Partidului Democrat Liberal;adresa nr. 1275/15.02.2013 a RA MONITORUL OFICIAL de înaintare a Anexelor 1-3 și 5-46 din HG nr. 1705/2006, pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, în format digital; adresa nr. 329/VIII/1/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia de înaintare a copiilor soluțiilor adoptate în mai multe dosare față de S. I. M.; adresa nr._/08.08.2013 a Primăriei municipiului Drobeta T. S. de înaintare a adreselor nr._/13.11.2007 și_/13.11.2007; adresa nr. 964/22.01.2013 a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul M. privind istoricul S.C.TRANS IGREK S.R.L.; adresa nr. 3312/25.07.2013 a OCPI M. de înaintare a patru procese-verbale prin care au fost aplicate sancțiuni persoanei fizice autorizate S. I. M.; adresa nr. 3305/26.07.2013 a OCPI M. de înaintare copii certificate ale actelor translative de proprietate – ulterior actului de dezmembrare autentificat sub nr. 279/14.02.2008 la BNP C. N. L.; adresa nr. 2686/13.06.2013 a OCPI M. de înaintare a Regulamentului Intern al OCPI M. și a fișelor posturilor pe anul 2009 ale numiților I. N., G. M. E., T. C., D. C. și O. I.; adresa nr._-1/12.08.2013 a S.C. HIDROELECTRICA S.A. - Sucursala Porțile de F. privind perioadele în care P. T. s-a aflat în concediu de odihnă în anul 2010; adresa nr._-1/20.06.2013 a S.C. HIDROELECTRICA S.A. - Sucursala Porțile de F. de înaintare a Regulamentului de organizare și funcționare a unităților și a fișei postului pentru L. R. G.; raport de expertiză tehnică în specialitățile „Topografie, cadastru și geodezie” și „Evaluarea proprietății imobiliare”, întocmite de expertul tehnic B. D.; punctul de vedere exprimat de expertul parte V. M. Cuguț; Adresa nr._/25.06.2013 prin care M. E. s-a constituit parte civilă în cauză; procesul-verbal din 05.03.2013 privind indicarea de către D. D. și D. Alfred C. a limitelor terenului pe care l-au vândut către T. D.; procesul-verbal din 22.01.2013 privind audierea numitei P. A.; procesul-verbal din 25.07.2013 privind verificările efectuate la sediul Secției de Drumuri Naționale M. din cadrul DRDP relativ al împrejurările semnării procesului-verbal de vecinătate;procesul-verbal din 07.02.2013 privind audierea numitei I. V.; procesul-verbal din 07.02.2013 privind audierea numitului I. D.; procesul-verbal din 07.02.2013 privind existența în evidența Secției de Drumuri Naționale M. a înregistrării procesului-verbal de vecinătate; procesul-verbal din 07.02.2013 privind verificările efectuate la Administrația Națională de Îmbunătățiri Funciare – Filiala județului M. cu referire la înregistrarea în evidența unității a vreunei solicitări de semnare a procesului-verbal de vecinătate; procesul-verbal din 07.02.2013 de audiere a numitului C. C.; procesul-verbal din 14.02.2013 privind verificările efectuate la S.C. HIDROELECTRICA S.A. - Sucursala Porțile de F. cu privire la înregistrarea solicitării de semnare a procesului-verbal de vecinătate și ridicare a documentelor arhivate relative la solicitare; procesul-verbal de confruntare între L. R. G. și P. T.; adresa nr. 60/26.08.2013 a SCA T. și Asociații de înaintare de înscrisuri privind prezența în afara teritoriului României în perioada 17.08-01.09.2010 a lui P. T.; proces-verbal din 07.03.2014 de verificare a registrelor de intrare-ieșire corespondență la Primăria comunei Hinova și de ridicare de înscrisuri; proces-verbal din 14.03.2014 privind examinarea suportului optic CD-R Maxwell arhivat la OCPI M. ca anexă la lucrarea nr._/19.11.2010; proces-verbal din 14.03.2014 privind aducerea la cunoștința inculpatului S. I. M. a datelor rezultate după examinarea suportului optic CD-R Maxwell; proces-verbal din 10.03.2014 privind fixarea și ridicarea prin fotografiere a mențiunilor olografe existente pe înscrisul „Plan de amplasament și delimitare a bunului imobil”; declarațiile martorilor D. N. C., T. C., I. D., B. M., G. I., C. C., N. D. M., P. M., V. A. V., B. M., B. (G.) E. M., O. I., Selva A. Valentino, M. N., Cotolboiu B., C. M., G. Ș. C., P. A., G. V., D. Alfred C., D. D., P. N., Termegan M., C. D. G., S. T. și S. E.; declarațiile inculpaților I. N., T. D., S. N. E., P. T., L. R. G., G. M. S., S. I. M. și I. M.;

S-a reținut în rechizitoriu că în drept, fapta inculpatului I. N., constând în aceea că, la data de 22.11.2010, în calitate de registrator șef la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară M., și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, substituindu-se cu știință, atribuțiilor registratorului B. (G.) E. M. și cenzurându-i astfel nelegal activitatea, spre a dispune, prin încheierea nr._ din 22.11.2010, în mod nelegal, modificarea suprafeței terenului cu numărul cadastral 285, înscris în Cartea funciară_ UAT Hinova, proprietatea inculpatei T. D., de la 300 m.p. la 34.121 m.p., la solicitarea acesteia, încălcând disp. art. 20, art. 26, art. 31, art. 33 alin. 1 și 3 și art. 47 -51 din Legea nr. 7/1996 republicată, privind cadastrul și publicitatea imobiliară și decizia nr. 723/01.06.2010 a Curții Constituționale, producând prin aceasta un prejudiciu în sumă de 1.074.620 lei, echivalentul a 238.847 euro în dauna Ministerului E., în scopul constituirii ilegale în favoarea inculpatei T. D. a dreptului de proprietate asupra unui imobil teren în suprafață de 34.121 m.p., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.

Fapta inculpatei T. D., constând în aceea că, în cursul lunii noiembrie 2010, cu rea credință, a solicitat Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară M., majorarea suprafeței de teren, deținută cu titlu legal, de 300 m.p. până la 34.121 m.p., știind că nu există nici o neconcordanță între suprafața deținută legal și situația juridică reală a imobilului și a prezentat o documentație tehnică, un proces-verbal de vecinătate și o declarație autentică de voință, în sensul majorării suprafeței spre a-l determina pe I. N. să emită încheierea de Carte funciară nr._ din 22.11.2010, prin aceasta producând un prejudiciu în sumă de 1.074.620 lei, echivalentul a 238.847 euro, în dauna Ministerului E., în schimbul obținerii pentru sine și pentru inculpații G. M. S. și S. N. E. a suprafeței de teren de 34.121 m.p., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la abuz în serviciu, prev. de art. 47 C.pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.

Fapta inculpatului G. M. S., fost viceprimar al municipiului Drobeta T. S., de a-i determina pe C. C., inspector șef în cadrul ANIF – Filiala Județeană M. și P. T., fost director în cadrul S.C. HIDROELECTRICA S.A. – Sucursala Porțile de F. să ateste, prin semnătura reprezentanților legali și ștampila unităților ai căror angajați erau, că vecinătățile indicate în cuprinsul procesului-verbal de vecinătate, fără număr și dată, folosit la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară M. pentru emiterea încheierii nr._/22.11.2010, sunt reale și că sunt de acord cu acestea, producând astfel un prejudiciu în sumă de 1.074.620 lei, echivalentul a 238.847 euro. în dauna Ministerului E., în schimbul obținerii pentru sine și pentru inculpații T. D. și S. N. E. a suprafeței de teren de 34.121 m.p., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la abuz în serviciu, prev. de art. 47 C.pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen, cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. (2 acte materiale) și art. 5 alin. 1 C.pen..

Fapta inculpatului S. N. E., care, în calitate de director al Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară M. i-a determinat pe D. C. N., inspector cadastru și I. N., registrator șef al OCPI M. să recepționeze documentația cadastrală întocmită de S. I. M., cu celeritate și fără a efectua verificările necesare și, respectiv, să admită solicitarea inculpatei T. D. de majorare a suprafeței de teren și să emită cu încălcarea legii încheierea de carte funciară nr._ din 22.11.2010, în condițiile în care registratorii din cadrul OCPI M. se opuneau admiterii cererii, producând prin aceasta un prejudiciu în sumă de 1.074.620 lei, echivalentul a 238.847 euro, în dauna Ministerului E., în schimbul obținerii pentru sine și pentru inculpații T. D. și G. M. S. a suprafeței de teren de 34.121 m.p., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la abuz în serviciu, prev. de art. 47 C.pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen, cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. (2 acte materiale) și art. 5 alin. 1 C.pen..

Fapta inculpatului L. R. G., care, în calitate de șef Serviciu patrimoniu în cadrul S.C. HIDROELECTRICA S.A. – Sucursala Porțile de F., la 18.08.2010, a întocmit cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, adresa înregistrată sub nr. 6210 din 19.08.2010, din dispoziția inculpatului P. T., care a urmărit prin întocmirea adresei să creeze o falsă reprezentare a realității directorului adjunct, N. D. M., spre a-l determina să semneze procesul-verbal de vecinătate, privind terenul în suprafață de 34.121 m.p., deși ar fi trebuit să-l încunoștințeze pe acesta că terenul a cărui vecinătate se solicita a se confirma prin procesul-verbal este de fapt, terenul proprietate publică al statului, aflat în administrarea S.C. HIDROELECTRICA S.A., producând prin acesta un prejudiciu în valoare de 1.074.620 lei, echivalentul a 238.847 euro, în dauna Ministerului E., în schimbul obținerii de către inculpații T. D. și G. M. S. a suprafeței de teren de 34.121 m.p., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.

Fapta inculpatului S. I. M., care, în calitate de persoană fizică autorizată să întocmească documentații cadastrale, în perioada iulie-noiembrie 2010, a întocmit documentația cadastrală ce a stat la baza emiterii încheierii de carte funciară nr._ din 22.11.2010 a OCPI M. cu încălcarea disp. art. 5 alin. 1 lit. b și alin. 4, art. 6 lit. a și b și art. 7 alin. 2 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 634/2006 al directorului general al ANCPI și ale art. 24 alin. 1 lit. k din Ordinul nr. 107/2010 al directorului general al ANCPI, identificând și materializând limitele imobilului, în disonanță cu actele doveditoare a dreptului de proprietate prezentate de inculpata T. D. și producând prin aceasta un prejudiciu în sumă de 1.074.620 lei, echivalentul a 238.847 euro, în dauna Ministerului E., în scopul constituirii ilegale în favoarea inculpatei T. D. a dreptului de proprietate asupra terenului, în suprafață de 34.121 m.p., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.

Fapta inculpatului P. T., care, în calitate de director general la S.C. HIDROELECTRICA S.A. – Sucursala Porțile de F., în perioada 17-18.08.2010, l-a determinat, cu intenție, pe directorul adjunct tehnic, N. D. M., să semneze procesul-verbal de vecinătate și adresa nr. 6210 din 19.08.2010, întocmite din dispoziția sa de inculpatul L. R. G., fără ca N. D. M. să fi cunoscut că terenul în suprafață de 34.121 m.p., pentru care se atesta vecinătate cu S.C. HIDROELECTRICA S.A., era de fapt, teren proprietate publică a statului, în folosința S.C. HIDROELECTRICA S.A., în calitate de concesionar, prin acesta producând un prejudiciu în sumă de 1.074.620 lei, echivalentul a 238.847 euro, în dauna Ministerului E., în scopul obținerii de către inculpații G. M. S. și T. D. a terenului în suprafață de 34.121 m.p., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 52 alin. 3 C.pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.

Fapta aceluiași inculpat de a-l determina pe inculpatul L. R. G. să întocmească adresa nr. 6210 din 19.08.2010, în scopul de a crea o reprezentare greșită asupra realității directorului adjunct N. D. M. spre a-l determina să semneze procesul-verbal de vecinătate, ce a stat la baza emiterii încheierii de carte funciară nr._ din 22.11.2010, prin care s-a produs un prejudiciu în sumă de 1.074.620 lei, echivalentul a 238.847 euro, în dauna Ministerului E., în scopul obținerii de către inculpații G. M. S. și T. D. a terenului în suprafață de 34.121 m.p., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la abuz în serviciu, prev. de art. 47 C.pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen., în final se va face aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen.

Fapta inculpatei I. M., care, în calitate de notar public, în cursul anului 2011, la solicitarea inculpatei T. D., a acceptat să dezmembreze terenul în suprafață de 34.121 m.p., obținut de T. D., prin săvârșirea de infracțiuni, în patru loturi cu suprafețe inegale și să transfere loturile rezultate din dezmembrare către alte persoane, prin acte autentice de vânzare-cumpărare, introducându-le astfel în circuitul civil cu aparență de legalitate, în scopul ascunderii originii ilicite a terenului în suprafață de 34.121 m.p., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani, prev. de art. 29 alin.1 lit. a din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 5 alin.1 C.pen.

Cu privire la latura civilă au fost menționate în rechizitoriu următoarele:

Din conținutul și concluziile Raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de expertul B. D. a rezultat că valoarea terenului în suprafață de 34.121 m.p., de care statul a fost deposedat prin faptele inculpaților este în sumă de 1.074.620 lei, echivalentul a 238.847 euro (vol. IV-fila 104).

Prin adresa nr._/25.06.2013, M. E. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.074.620 lei (vol. III-fila 1).

În cursul urmăririi penale, inculpata T. D. și-a manifestat intenția de a contribui la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor. În acest sens, a încheiat cu G. Ș. C., S.C. DELDIV CO S.R.L. și P. A. convențiile autentificate sub nr. 1296/03.07.2013, 1297/03.07.2013 și 1298/03.07.2013 la BNP B. M. P., prin care au fost revocate contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 1601/27.06.2011, 1602/27.06.2011 și 2298/05.09.2011 la BNP I. M..

Nu a fost revocat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1600/27.06.2011 la BNP I. M., neexistând acord în acest sens exprimat de martorul G. V..

Cu adresa nr. 235/P/2012 din 05.08.2013, Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C. a solicitat OCPI M. înscrierea interdicției de înstrăinare a imobilelor înscrise în Cărțile Funciare nr._,_,_ și_ UAT Hinova până la soluționarea definitivă a cauzei, cererea fiind admisă prin încheierile nr._/12.08.2013,_/12.08.2013,_/12.08.2013 și_ din 12.08.2013 ale OCPI M. (vol. III-filele 82-103).

În vederea reparării pagubei produse prin infracțiune, prin ordonanța nr. 235/P/2012 din 24.02.2014, s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului pe următoarele bunuri imobile aflate în proprietate inculpatei T. D.: imobil situat în municipiul Drobeta T. S., ., având număr cadastral_, cu valoare de impozitare 330.225,44 lei și imobil situat în municipiul Drobeta T. S., .. 78, având număr cadastral_, cu valoare de impozitare 861.112,43 lei până la concurența sumei de 1.074.620 lei (vol. III-fila 44).

Pentru restabilirea situației anterioare, în temeiul disp. art. 25 alin. 1 și 3 C.proc. pen., instanța de judecată va proceda la desființarea următoarelor înscrisuri: încheierea nr._/22.11.2010 a OCPI M.; planul de amplasament și delimitare, întocmit de S. I. M., aferent lucrării înregistrată la OCPI M. sub nr._/22.11.2010; actul de dezmembrare autentificat sub nr. 1599/27.06.2011 la BNP I. M.; încheierea nr._/14.06.2011 a OCPI M.; contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 1600/27.06.2011, 1601/27.06.2011, 1602/27.06.2011 și 2298/05.09.2011 la BNP I. M.; încheierile nr._/28.06.2011,_/29.06.2011,_/29.06.2011,_/29.06.2011 și_/07.09.2012 ale OCPI M.; contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3121/28.11.2012 la BNP I. A. și încheierea nr._/29.11.2012 a OCPI M.; Procesul-verbal de vecinătate nedatat, întocmit de S. I. M..

Măsuri preventive și alte măsuri procedurale dispuse în cursul urmăririi penale.

Prin rezoluția nr. nr.235/P/2012 din 27.03.2013, s-a dispus începerea urmăririi penale față de I. N., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, în forma calificată, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C.p. comb. cu art. 2481 C.p. și T. D., pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, în forma calificată, prev. de art. 25 C.p. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 248 C.p. rap. la art. 2481 C.p.

Prin ordonanța nr. 235/P/2013 din 25.07.2013 s-a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale și cu privire la:

- G. M. S., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.13 din Legea 78/2000, cu aplic. art.41 alin.2 C.p. (2 acte materiale); art.25 C.p. rap. la art.132 din Legea 78/2000 comb. cu art.248 C.p. rap. la art.2481 C.p., cu aplic. art.41 alin.2 C.p. (două acte materiale);

- S. N. E., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.25 C.p. rap. art.132 din Legea 78/2000 comb. cu art.248 C.p. rap. la art.2481 C.p., cu aplic. art.41 alin.2 C.p. (două acte materiale);

- L. R. G., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.132 din Legea 78/2000 rap. la art.248 C.p. comb. cu art.2481 C.p.;

- S. I. M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.132 din Legea 78/2000 rap. la art.248 C.p. comb. cu art.2481 C.p. și

- I. M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.29 alin.1 lit.a din Legea 656/2002 republicată rap. la art.17 lit.e și art.18 alin.2 din Legea 78/2000.

Prin ordonanța nr. 235/P/2012 din 01.08.2013, au fost extinse cercetările și s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul P. T., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 31 alin. 2 C.p. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 248 C.p. rap. la art. 2481 C.p.

Urmare a intrării în vigoare la data de 01 februarie 2014 a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal și a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, prin ordonanța nr. 235/P/2012 din 19.02.2014, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale și efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspecții:

1. I. N., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 13 ind 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.;

2. T. D., pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 47 C.pen. rap. la art. 13 ind 2 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.

3. G. M. S., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- folosire a influenței ori autorității pe care o are persoana, care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, de a folosi influența ori autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase în formă continuată, prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. (două acte materiale) și art. 5 alin. 1 C.pen. și

- instigare la infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată și continuată, prev. de art. 47 C.pen. rap. la art. 13 ind 2 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și art. 5 alin. 1 C.pen., iar în final art. 38 alin. 1 C.pen.;

4. S. N. E., pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată și continuată, prev. de art. 47 C.pen. rap. la art. 13 ind 2 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. (două acte materiale) și art. 5 alin. 1 C.pen.;

5. L. R. G., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 13 ind 2 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.;

6. S. I. M., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 13 ind 2 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.;

7. I. M., pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 5 alin.1 C.pen.;

8. P. T., pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art.52 alin. 3 C.pen. rap. la art. 13 ind 2 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.;

Prin același act procedural, s-a dispus și extinderea urmăririi penale față de suspectul P. T., pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 47 C.pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen., în final urmând a se face aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen..

Prin ordonanța nr. 235/P/2012 din 24.02.2014, în temeiul art. 309 alin. 1 C.proc.pen, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților:

2. T. D. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 47 C.pen. rap. la art. 13 ind 2 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.

3. G. M. S., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- folosire a influenței ori autorității pe care o are persoana, care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase în formă continuată, prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. (două acte materiale) și art. 5 alin. 1 C.pen. și

- instigare la infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată și continuată, prev. de art. 47 C.pen. rap. la art. 13 ind 2 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen.(două acte materiale) și art. 5 alin. 1 C.pen., iar în final art. 38 alin. 1 C.pen.;

7. I. M., pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 5 alin.1 C.pen.;

8. P. T., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- participație improprie la infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art.52 alin. 3 C.pen. rap. la art. 13 ind 2 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.;

- instigare la abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 47 C.pen. rap. la art. 13 ind 2 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen., în final urmând a se face aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen.

S-a indicat în rechizitoriu că inculpații I. N., T. D., G. M. S., S. N. E., L. R. G., S. I. M., I. M. și P. T. nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.

Referitor la atitudinea inculpaților în cursul urmăririi penale, s-a arătat în rechizitoriu faptul că inculpata T. D. a avut o atitudine sinceră, recunoscând comiterea faptei și efectuând acte menite să ajute la restabilirea situației anterioare.

Inculpatul L. R. G. a avut o atitudine sinceră, recunoscând fapta comisă și ajutând la probarea activității infracționale derulate de inculpatul P. T..

Inculpatul P. T. a făcut declarații nesincere, negând că ar fi fost implicat în vreun fel în activitatea infracțională. A susținut că, începând din după-amiaza zilei de 17.08.2010, s-a aflat în municipiul București, iar în dimineața de 18.08.2010 s-a deplasat cu o aeronavă spre insula Zakyntos, G.. În acest sens, a depus la dosar fotografii despre care a susținut că au fost făcute în seara zilei de 17.08.2010, după lăsarea întunericului, în incinta Hotelului „Radisson” din București și vouchere din 18.08.2010.

Dovezile prezentate de inculpat nu exclud prezența inculpatului în dimineața zilei de 17.08.2010, în sediul S.C. HIDROELECTRICA S.A. – Sucursala Porțile de F. II, distanța de 340 km. dintre Drobeta T. S. și București putând fi parcursă cu automobilul în circa 4 ore și jumătate.

Din probele administrate în cauză nu a rezultat că L. R. G. sau N. D. M. ar fi avut vreo relație cu G. M. S..

În declarația dată, secretara S.C. HIDROELECTRICA S.A. – Sucursala Porțile de F. II, M. N. a arătat faptul că G. M. S. a venit de mai multe ori la sediul unității în perioada în care era viceprimar, de fiecare dată vizitându-l doar pe P. T. (vol. II-filele 122-126).

Inculpatul G. M. S. a confirmat declarațiile inculpatului L. R. G., indicându-l pe P. T. ca fiind persoana căreia i-a adresat solicitarea privind semnarea procesului-verbal de vecinătate (vol. I-filele 203-211).

Inculpatul G. M. S. a avut într-un final o atitudine sinceră, recunoscând demersurile făcute pentru a se realiza majorarea suprafeței terenului.

A susținut că nu a avut reprezentarea ca atare a ilegalităților ce au fost descrise în cuprinsul rechizitoriului, apărare ce nu poate fi primită.

Astfel, din declarația martorei C. M. a rezultat că, încă dinainte de a fi fost demarate primele demersuri, G. M. S. a aflat de la martoră care este situația juridică reală a terenului și, tocmai pentru că a cunoscut acest lucru, atât el, cât și S. N. E., s-au implicat efectiv, făcând demersurile necesare obținerii înscrisurilor ce au stat la baza emiterii încheierii de carte funciară nr._/22.11.2010, fiind evident că orice demers făcut personal de T. D. era sortit eșecului.

Inculpata I. M. a negat comiterea faptei, invocând posibilitatea legală dată notarului public de a autentifica acte translative de proprietate și în absența unui titlu valabil de proprietate (pct.II.3 din Protocolul de colaborare încheiat între ANCPI și Uniunea Națională a Notarilor Publici) și invocând ca fiind legală vânzarea lucrului altuia.

În absența unui certificat prin care primarul comunei Hinova să ateste că T. D. este cunoscută ca proprietar și a unui proces-verbal de identificare a imobilului întocmit de primărie în prezența proprietarului și a vecinilor terenului, conform anexelor 1 și 2 la Protocol, apărarea inculpatei nu poate fi primită.

I. M. a avut la dispoziție toate documentele ce au stat la baza emiterii încheierii nr._/22.11.2010 a OCPI M. și în condițiile în care anexele 1 și 2 la Protocol nu i-au putut fi prezentate, a avut reprezentarea exactă a modului de proveniență a bunului și a scopului urmărit de vânzătorul terenului.

Inculpatul I. N. a arătat, în mod corect, împrejurările în care a emis încheierea nr._/22.11.2010, negând însă că a semnat-o în locul registratorului B. (G.) E. M. pentru că acest lucru i-a fost cerut de către inculpatul S. N. E.. A susținut că urgența semnării a fost determinată de o persoană care s-a prezentat la registratură și insista ca lucrarea să fie soluționată în cursul acelei zile.

Susținerile inculpatului au fost nefondate. Astfel în aplicația e-Terra lucrarea nu apare ca fiind trimisă Serviciului registratură după soluționare spre a fi comunicată solicitantului.

Nici în aplicație și nici în registrele de evidență ale OCPI M. nu există mențiuni cu privire la comunicare, nici în ziua emiterii încheierii, nici ulterior, comunicarea fiind obligatorie potrivit legii.

Extrasul de Carte Funciară pentru informare emis în 22.11.2010 de asistentul registrator T. C. spre a fi comunicat persoanei fizice autorizate care formulase cererea de înscriere, a fost regăsit într-un singur loc: la Primăria comunei Hinova, atașat cererilor de eliberare a certificatului de urbanism și, conform declarației martorei C. M., la primărie a fost depus de inculpatul S. N. E. (vol. VI-filele 19-20).

Inculpații S. I. M. și S. N. E. nu au dat declarații în cursul urmăririi penale.

Prin încheierea nr 82 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel C., din data de 19.05.2014, au fost respinse cererile și excepțiile formulate de inculpații I. N., S. N. E., P. T., S. I. M., G. M. S., T. D. și I. M. fiind dispusă începerea judecății, contestațiile formulate împotriva acestei încheieri de inculpații G. M. S., S. N. E., S. I. M. și I. M., fiind respinse prin încheierea nr 2176 din 26.06.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

La termenul din 26.09.2014, în temeiul art 353 alin 1 teza a II a Cod pr penală, s-a dispus conceptarea și citarea în calitate de subiecți procesuali a numiților G. V. și . SA.

Prin adresa nr_/06.11.2014, partea civilă M. E. a precizat acțiunea civilă, în sensul că solicită restituirea în natură a terenului, în temeiul art 136 alin 4 din Constituție

În fața primei instanței, inculpații T. D. și G. M. au recunoscut situația de fapt din rechizitoriu și au solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată, solicitând și aplicarea dispozițiilor art 396 alin 10 Cod pr penală privind reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, cereri admise de instanță.

Inculpații nu au contestat la primul termen de judecată declarațiile martorilor audiați în cursul urmării penale.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații și martorii T. C., D. N. C., V. A. V., P. M., B. M., O. I., P. N., L. M., C. N., D. C. Nicușor, B. E. M., M. N., N. D. M., C. M., B. M., G. I., G. V., G. Ș. C., C. D. G., a căror audiere a fost pusă în discuție de instanță din oficiu.

La solicitarea inculpatului P. T., instanța a încuviințat audierea ca martor a numitului V. I., acesta fiind audiat la data de 30.0.1.2015.

La termenul din data de 30.01.2015 instanța a pus în discuție audierea și a martorilor I. D., Termegan M., S. A. Valentino, Cotolboiu B., P. A., D. Alfred C., D. D. și S. E., inculpații, prezenți, rin apărători aleși și din oficiu, arătând că nu solicită audierea acestor martori în etapa cercetării judecătorești și nu contestă declarațiile acestora.

La solicitarea inculpaților a fost administrată proba cu următoarele înscrisuri, adresa . Audiat Public Intern nr_/30.07.2010, minuta ședinței de deschidere a misiunii de audit „Management financiar la S.H Porțile de F.” din data de 17.08.2010, adresa nr 1608/10.04.2015 a Camerei Notarilor Publici C. privind valoarea de circulație orientativă a proprietăților imobiliare, adresa nr_/28.04.2015 a S.P.E.H. HISROELECTICA SA, privind valoarea contabilă a terenului cu denumirea „L. de acumulare Porțile de F. II” la nivelul anului 2010.

În apărare, inculpatul I. N. a depus, în copie, încheieri de carte funciară, încheieri de reexaminare, practică judiciară, caracterizări întocmite de O.C.P.I M., A.N.C.P.I., raport de evaluare a performanțelor profesionael din perioada 01.01._14, inculpatul G. M. a depus caracterizări, diplome de studii, inculpata T. D. a depus, acte de stare civilă, diplome studii, caracterizări.

La data de 03.12.2014 a fost înregistrată la dosar cererea de constituire de parte civilă, formulată de martorul G. V. și . SA.

Totodată la solicitarea instanței au fost întocmite referate de evaluare de Serviciile de Probațiune M. și București.

La ultimul termen de judecată a fost audiat expertul judiciar B. D. și respinsă cererea inculpatului S. de efectuare a unui supliment de expertiză specialitatea specialitatea topografie, iar la termenul de judecată din data de 27.03.2015 a respins cererea de efectuare a unei expertize judiciare specialitatea contabilitate.

Au depus concluzii scrise inculpații P. T., I. M., I. N., S. I. M., T. D., G. M., S. N. E. părțile civile Grubina V. și S.C. T. F. Construct S.A..

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Aspectele privind activitatea infracțională a inculpaților G. M. S. și T. D. prezentate în rechizitoriu, au fost recunoscute în întregime de acești inculpați, inculpații solicitând judecarea cauzei în procedură simplificată, iar probele administrate în cursul urmăririi penale confirmă starea de fapt reținută cu privire la cei doi inculpați, astfel că instanța va reține cu privire la acești doi inculpați aceiași stare de fapt din rechizitoriu.

De asemenea instanța va reține aceiași stare de fapt ca în rechizitoriu cu privire la aspectele necontestate de ceilalți inculpați, respectiv modul de dobândire de către stat a proprietății terenului expropriat pentru realizarea obiectivului Porțile de F. II, existența și conținutul actelor de proprietate ale inculpatei T. D..

Totodată instanța constată că în cea mai mare parte situația de fapt reținută în rechizitoriu corespunde cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești în primă instanță, dar aceasta trebuie completată și modificată de instanță după cum urmează.

Instanța constată că, în baza Legii 18/1991 a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor situate în tarlaua nr 11 ., în favoarea a patru persoane, respectiv P. C. pentru suprafața de 9.500 m.p., B. I. pentru 1.848 m.p., M. D. V. pentru suprafața de 300 m.p., P. A. pentru 2.000 m.p..

Ulterior persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii 18/1991 au înstrăinat aceste terenuri, după cum urmează: P. C. a donat suprafața de 9.500 m.p. martorului G. V.; B. I. a vândut suprafața de 1.848 m.p. către ..R.L., P. A. a vândut suprafața de 2.000 m.p. martorului Cotolboiu B., iar M. D. V. a vândut suprafața de 300 m.p. martorului D. D..

Ulterior, la data de 25.07.2008, inculpata T. D. a cumpărat de la martorul D. D. suprafața de 300 m.p. teren neproductiv, situată în intravilanul comunei Hinova, T 11, P 115/5, învecinată la nord cu terenul inundabil expropriat aflat în administrarea S.C. HIDROELECTRICA S.A., la sud cu P. A. (Cotolboiu B.), la est cu DN 56A și la vest cu terenul inundabil administrat de S.C. HIDROELECTRICA S.A..

Pentru acest teren în suprafață de 300 mp, dreptul de proprietate a fost reconstituit în baza Legii nr 18/1991, prin titlul de proprietate nr_/10.07.2003, emis de Comisia Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar M.. (vol V – fila 9 dup)

La încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr..2690/11.11.2003, dintre proprietarul căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate, M. D. V. și martorul D. D., a fost întocmită documentație cadastrală, imobilul fiind înscris în cartea funciară nr 250/N. a comunei Hinova, prin încheierea de carte funciară nr 6999f /02.12.2004 (vol V – filele 13-18)

Acest contract a fost încheiat la Biroul Notarului Public M. I..

Contractul de vânzare-cumpărare dintre martorul D. D. și inculpata T. D. a fost autentificat sub nr. 1028/25.07.2008, la BNP B. M. P. din municipiul Drobeta T. S.. (vol. V-fila 29).

Referitor la situația juridică a terenului învecinat cu proprietatea inculpatei T. D., instanța reține că acest teren face parte din terenul expropriat prin Decretul Prezidențial nr. 223 din 05.12.1986, emis de Președintele Republicii Socialiste România, prin care s-a dispus la art.3, exproprierea suprafeței totale de teren de 1.935.100 m.p. amplasată de-a lungul malului românesc al Dunării în scopul realizării lacului de acumulare al sistemului hidroenergetic și de navigație Porțile de F. II.

Terenul trecut astfel în proprietate publică a statului a fost dat, la momentul respectiv, în administrarea directă a Întreprinderii Electrocentrale Porțile de F. (vol. VI-filele 107-118 d.u.p).

Aceste aspecte privind modul în care inculpata T. D. a devenit proprietara terenului în suprafață de 300 mp situată în intravilanul comunei Hinova, T 11, P 115/5, modul în care terenul învecinat aferent lacului de acumulare „Porțile de F. II” a fost expropriat și a ajuns în administrarea . a fost contestat de părțile din prezenta cauză, fiind corect reținut și în rechizitoriu.

De asemenea, niciuna dintre părți nu a contestat faptul că terenul respectiv face parte din domeniul public al statului.

După cumpărarea terenului în suprafață de 300 mp, inculpata T. D. a observat că terenul învecinat, aflat în administrarea Hidroelectrica este liber și neafectat de investiții și a decis să facă demersuri pentru a intra în posesia acestui teren.

Astfel, instanța reține că, după modelul oferit de martorul Gurbina V. prin investiția realizată pe propriu teren, T. D. și-a dorit să edifice o pensiune turistică pe malul Dunării.

După aceste discuții inculpatul G. M. S. a apelat la sprijinul directorului OCPI M., S. N. E..

Cu această ocazie, martora a auzit cum una dintre cele două persoane a afirmat faptul că terenul nu va mai fi în administrarea Hidroelectrica, iar intenția celor două persoane, exprimată în fața primarului, martorul G., era de a efectua o investiție într-un obiectiv turistic, după cum i-a comunicat primarul aceleiași martore după plecarea inculpaților.

Soluția formulării de către proprietarul suprafeței de 300 m.p. înscrisă în Cartea Funciară, a unei cereri de modificare a suprafeței, a fost găsită de inculpatul S. N. E., așa cum rezultă din cele declarate de inculpatul G. M. S. (fila 206 – vol V d.u.p.), care i-a spus inculpatului G. că au fost admise astfel de cereri la nivelul OCPI M..

În vara anului 2010, inculpata T. D. l-a contactat pe inculpatul S. I. M., acesta întâlnindu-se la locul situării imobilului cu o persoană din anturajul inculpatei, martorul Selva A. V., pentru a-i indica terenul ce trebuie măsurat.

La efectuarea măsurătorilor, inculpatul S. nu a început măsurarea terenului de la gardul vecinului de la sud, martorul Cotolboiu și a deplasat limita terenului spre nord, așa cum a arătat chiar inculpatul în faza premergătoare (fila 216 vol I –dup), declarație pe care a arătat că și o menține la momentul aducerii la cunoștință a calității de învinuit (fila 215-vol I dup), această afirmație fiind reluată și în etapa cercetării judecătorești, cu justificarea că rigola pe care ar fi identificat-o nu putea aparține proprietarului T. D., fără a prezenta o motivare credibilă a acestei susțineri.

Aceste borne nu au fost identificate nici de expertul tehnic judiciar B. D., după cum a indicat aceasta în declarația dată în fața instanței.

Cererea a fost înregistrată sub nr. 1872/15.07.2010, OCPI M. comunicând, în 20.07.2010, că solicitarea sa a fost aprobată (vol. V-fila 36 d.u.p.).

Înainte de a fi primit aprobarea, respectiv în 14.07.2010, inculpatul S. I. M. realizase deja documentația cadastrală, în sensul că măsurase și întocmise planul de amplasament și delimitare pentru terenul în suprafață de 34.121 m.p., descrierea lucrărilor topografice și geodezice, tabelul de mișcare parcelară, fișa de măsurători, cererea de recepție și înscriere, prin care solicita OCPI intabularea suprafeței majorate de 34.121 m.p., convenția cu T. D. de realizare a lucrării ce viza majorarea suprafeței.

La întocmirea documentației cadastrale inculpatul S. nu a identificat limitele imobilului în suprafață de 300 mp, aflat în mod legal în proprietatea inculpatei T. D., măsurând limitele imobilului conform indicațiilor persoanei prezente la fața locului la momentul efectuării măsurătorilor, fără a avea în vedere documentele de proprietate ale inculpatei T. D..

Inculpatul S. I. M. a consemnat în documentația pe care a întocmit-o alți vecini decât cei din actele de proprietate și documentația cadastrală pe care a avut-o la dispoziție.

Astfel, deși în actele de proprietate pe care inculpatul le-a avut la dispoziție figurau doar trei vecini, terenul în suprafață de 300 mp având o formă triunghiulară, așa cum rezultă din planul de amplasament și delimitare, în planul de amplasament și delimitare întocmit de inculpatul S. a fost identificat un teren cu o formă dreptunghiulară, cu patru vecini.

De asemenea, în planul de amplasament și delimitare a imobilului a cărui suprafață se modifica, S. I. M. a indicat ca și limită de proprietate, pe latura de sud, un canal, care era doar o rigolă de scurgere a apelor, creată în mod natural, nu prin intervenția omului, fără a consemna ca vecin pe martorul Cotolboiu.

În realitate, pe latura de sud, proprietatea inculpatei T. D. se învecina cu terenul ce aparținuse numitei P. A. și care fusese vândut martorului Cotolboiu B., iar terenul proprietatea acestuia era închis cu un gard de sârmă, limită materială ce nu a fost menționată în documentația cadastrală întocmită de inculpatul S. și nici nu a fost fotografiată de acesta pentru a atașarea fotografiilor la procesul verbal de vecinătate.

În acest fel a fost evitată menționarea vecinului Cotolboiu și s-a creat posibilitatea, prin indicarea rigolei ca și limită de proprietate și definirea acesteia ca și canal, a menționării ca vecin a Societății Naționale de Îmbunătățiri Funciare (SNIF) S.A.

În realitate canalul menționat de inculpatul S. nu există în locul indicat de inculpat în documentația cadastrală, nefiind identificat nici de expertul judiciar ce a întocmit raportul de expertiză judiciară în cursul urmăririi penale, existența sa fiind infirmată și de martorul Cotolboiu.

În zonă există un singur canal, respectiv o albie a pârâului Valea Largă, care însă nu este amplasat pe locul indicat de S. I. M. în documentația cadastrală, ci ceva mai departe, despărțind cele două proprietăți aparținând martorului Cotolboiu B., respectiv cele intabulate în cărțile funciare nr._ și nr._ UAT Hinova (vol.II-filele 148-157).

De asemenea, pe latura de Nord a terenului în suprafață de 300 mp, aflat în mod legal în proprietatea inculpatei T. D., avea ca vecin Hidroelectrica SA, în timp ce în documentația întocmită de inculpatul S., Hidroelectrica a devenit vecin pe latura de vest, iar pe latura de nord a fost menționat ca vecin .

Prin întocmirea documentației cadastrale în această modalitate, inculpatul S. I. M. a încălcat dispozițiile art.5 alin.1 lit.b, art.6 lit.a din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 634/2006 al directorului general al ANCPI, răspunderea privind corectitudinea întocmirii documentației cadastrale și corespondența acesteia cu realitatea din teren, precum și pentru identificarea și materializarea limitelor imobilului în concordanță cu actele doveditoare a dreptului de proprietate revenind persoanei autorizate, astfel cum rezultă din art.5 alin.4 și art. 24 alin. 2 din Regulament.

A lăsat necompletat inclusiv locul indicat pentru inserarea schiței imobilului și nu a atașat fotografii ale limitelor de proprietate, așa cum se indică în procesul verbal de vecinătate.

De asemenea, inculpatul nu a convocat vecinii la locul situării imobilului și nici nu a procedat la afișarea convocării la locul situării imobilului, la sediul primăriei sau prin publicare într-un ziar local, cu cel puțin 5 zile înainte de data stabilită pentru identificarea limitelor, așa cum prevedea art 25 alin 5 lit a) din Regulament, prin utilizarea formularului de convocare prevăzut la anexa nr 19 din Regulament, astfel că singurul vecin persoană fizică, al suprafeței de teren de 300 mp, martorul Cotolboiu nu a avut posibilitatea de a cunoaște existența operațiunii frauduloase, iar dovada de convocare a acestuia nu a mai fost atașată la procesul verbal de vecinătate, așa cum prevedea art 25 alin 5 lit b din regulament.

Faptul că inculpatul S. I. M., în calitate de persoană fizică autorizată era cel care trebuia să se ocupe de întocmirea procesului verbal și obținerea semnăturii vecinilor și nu proprietarul imobilului pentru care era întcomită documentația cadastrală, rezultă nu numai din dispozițiile art 25 alin 5 din Regulament ci și din dispozițiile art 11 din același Regulament, în care procesul-verbal de vecinătate a fost definit ca fiind actul de constatare încheiat între proprietarii imobilelor învecinate, întocmit de o persoană autorizată, prin care se exprimă acordul cu privire la identificarea corectă a limitelor comune recunoscute de către aceștia, în cazul în care există limite fizice, iar persoana autorizată să execute lucrări de cadastru a fost definită ca fiind persoana care realizează o activitate de interes public, împuternicită să constate situația existentă în teren.

De identificarea vecinilor și obținerea semnăturilor acestora pe procesul-verbal de vecinătate, s-a ocupat exclusiv inculpatul G. M. S..

În perioada respectivă directorul general al S.C. HIDROELECTRICA S.A.- Sucursala Porțile de F., era inculpatul P. T., membru al organizației politice din care inculpații G. M. S. și S. N. E. făceau parte, astfel că fiind o persoană cunoscută de inculpatul G. M. S., acesta a apelat la ajutorul său.

În acest scop, inculpatul G. M. S. s-a deplasat la sediul Sucursalei în dimineața zilei de 17.08.2010, având asupra sa documentația cadastrală și procesul verbal de vecinătate pus la dispoziție de inculpatul S. I. M., fiind primit de directorul sucursalei, inculpatul P. T., fără a depune documentația și o cerere la registratura sucursalei.

Inculpatul P. T. se afla în concediu de odihnă începând cu data de 16.08.2010, dar conform tradiției de la nivelul Sucursalei personalul de conducere obișnuia să se prezinte la locul de muncă pentru câteva ore, în zilele în care nu era plecat din localitate, la data de 17.08.2010 inculpatul P. T. participând și la câteva activități curente ale sucursalei.

După ce a transpus coordonatele pe o planșă din arhiva electronică a unității, a constatat că terenul în suprafață de 34.121 m.p. din planul de amplasament se suprapunea cu terenul deținut în concesiune de S.C. HIDROELECTRICA S.A.. A listat ortofotoplanul și s-a deplasat în biroul directorului general, inculpatul P. T., comunicând acestuia că terenurile nu se învecinează, ci se suprapun, astfel că procesul-verbal nu poate fi semnat. În acel moment inculpatul G. M. S. nu mai era prezent.

Inculpatul P. T. i-a cerut inculpatului L. R. G. să întocmească o adresă cu un conținut „neutru” pe care să o califice ca obiecțiune la procesul-verbal de vecinătate. I-a sugerat ca adresa să se refere la terenul individualizat în Cartea Funciară nr._ (cel de 300 m.p.) și în legătură cu acesta să se precizeze expres că se confirmă vecinătatea, cu mențiunea unei obiecțiuni că terenul în cauză este supus variațiilor de nivel ale Dunării în funcție de valorile debitelor afluente.

Inculpatul L. R. G. a conceput în biroul său o ciornă de adresă de răspuns conform indicațiilor primite, la finalul acesteia menționându-l ca semnatar doar pe P. T., nu și persoana sa, în calitate de șef Serviciu Patrimoniu și persoană care întocmise adresa.

A prezentat apoi ciorna inculpatului P. T., care a făcut câteva modificări cu privire la conținutul acesteia.

Martorul N. D. M. a văzut mapa la sfârșitul programului de lucru, în data de 17.08.2010, iar printre înscrisurile aflate la mapă în data de 17.08.2010 s-a aflat și documentația cadastrală întocmită de S. I. M., pe prima filă a acesteia, martorul făcând mențiunea repartizării lucrării către Serviciul Patrimoniu și data rezoluției de repartizare (vol. VI-fila 133 d.u.p).

Lucrarea a fost înregistrată în dimineața zilei următoare de către secretara M. N., sub nr. 6180/18.08.2010 și apoi a fost remisă inculpatului L. R. G..

În data de 18.08.2010, inculpatul P. T. nu s-a mai prezentat la locul de muncă, plecând în vacanță în G..

Primind-o, inculpatul a observat rezoluția directorului adjunct și interesându-se, a aflat că directorul general P. T. se afla în concediu de odihnă.

Astfel, a listat adresa de răspuns către T. D. cu conținutul convenit cu directorul general P. T. și a depus adresa la mapa directorului adjunct, fără a atașa și documentația cadastrală aferentă și fără a-i comunica martorului N. faptul că a constatat existența unei suprapuneri de terenuri.

De bună credință, N. D. M. a semnat procesul-verbal de vecinătate, pe ambele file ale acestuia, peste semnătura directorului fiind aplicată ștampila S.C. HIDROELECTRICA S.A. - Sucursala Porțile de F., considerând că adresa anexată procesului verbal are doar rolul de a atrage atenția proprietarului cu privire la posibilitatea inundării.

Ulterior, inculpatul L. R. G. l-a contactat telefonic pe inculpatul G. M. S., invitându-l să ridice înscrisurile. În acest scop, G. M. S. l-a trimis la sediul S.C. HIDROELECTRICA S.A. - Sucursala Porțile de F. pe martorul B. M., funcționar în cadrul Primăriei Drobeta T. S., care a primit de la inculpatul L. R. G. procesul-verbal de vecinătate și adresa nr.6210/19.08.2010, semnând pentru primire pe exemplarul adresei rămasă în arhiva emitentului.

La solicitarea viceprimarului, cei doi au semnat și ștampilat procesul-verbal de vecinătate.

Semnarea de către martorul C. C. a procesului-verbal de vecinătate s-a realizat la 23.08.2010, altfel cum rezultă din registrul de intrare-ieșire corespondență al ANIF – Sucursala Județeană M. (vol. II-fila 181 d.u.p). F. D. nu a putut fi audiat, fiind decedat de la data de 01.02.2012 (vol. II-fila 183).

Martorul I. D., director în cadrul firmei, al cărui unic asociat și administrator era soția sa, I. V., a fost căutat de inculpatul G. M. S. în vara anului 2010, prin intermediul unor taximetriști (martorul fiind administratorul unei firme cu obiect de activitate de această natură) fiind invitat să se prezinte la sediul Primăriei municipiului Drobeta T. S.. În cursul discuției pe care a avut-o cu viceprimarul în biroul acestuia, G. M. S. i-a comunicat că sunt vecini, afirmând că ar fi cumpărat teren de la T. D. și i-a cerut să semneze procesul-verbal de vecinătate.

Fișierul dxf a fost denumit „mircea grosu”, iar ca act de proprietate asupra terenului ce făcea obiectul documentației cadastrale, inculpatul a indicat Monitorul Oficial nr. 678 bis din 12.09.2002, ce conține HG nr. 963/2002, privind bunurile județului M., precum și ale municipiilor, orașelor și comunelor din județul M..

Dând curs solicitării directorului, D. C. N. a recepționat documentația și a predat-o asistentului registrator T. C..

În prezența registratorilor B. (G.) E. M., P. M., V. Aristidie V. și B. M., martora T. C. a expus situația de fapt solicitând opinia registratorului desemnat cu privire la modul de soluționare.

I-a sugerat martorei B. (G.) E. M. să ceară și opinia registratorului șef înainte de a lua o decizie și chiar să ceară un punct de vedere și de la ANCPI.

Martora B. E. M. s-a deplasat în biroul registratorului șef, inculpatul I. N., căruia i-a expus problema și i-a comunicat că intenționează să solicite completarea documentației, conform art 19 lit k din regulament, inculpatul I. N. comunicându-i că este bine să facă referat de completare în acest sens.

După această discuție martora s-a deplasat în biroul asistenților registratori și i-a cerut martorei T. C. să întocmească un referat de completare în care să se precizeze că înscrierea modificării suprafeței se va face în baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile sau declarației autentice de voință, în original sau copie legalizată.

Referatul de completare a fost trimis către serviciul Registratură spre a fi comunicat solicitantului, în data de 19.11.2010, ora 14:16:31, dar fiind zi de vineri și spre finalul programului de lucru, comunicarea de la registratură a referatului de completare a documentației către solicitant a fost făcută în data de 22.11.2010, ora 11:45:47, iar în aceiași zi, după mai puțin de un minut, la ora 11:46:15 a și fost depusă declarația autentică de voință dată de inculpata T. D..

Astfel fiind, până la momentul comunicării referatului de completare, nici o persoană străină de instituție nu ar fi putut observa că se dispusese completarea documentației dacă ar fi urmărit modul de soluționare al lucrării, în aplicația „Urmăriri RGI” de pe site-ul ANCPI.

În aplicația e-Terra accesată de personalul OCPI, dispoziția de completare se putea însă observa.

În declarația autentificată sub nr.2159/22.11.2010 la Biroul Notarului Public N. L. C., nu a fost prezentat motivul ce determina neconcordanța dintre starea tabulară și pretinsa stare de fapt.

Înainte de a decide dacă aprobă încheierea în forma prezentată sistentul-registrator, martora B. (G.) E. M. s-a deplasat din nou în biroul registratorului șef, insistând să afle opinia acestuia cu privire la modul de soluționare.

La solicitarea inculpatului I. N., a lăsat încheierea și întreaga documentație la dispoziția registratorului șef, acesta afirmând că o va studia și îi va comunica punctul său de vedere.

Procedând astfel, inculpatul I. N. a încălcat dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr 723/2010, art 20 din Legea 7/1996, art 33 alin 3 din Legea nr 7/1996, art 47-51 din Legea nr 7/1996.

În exercitarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de registrator șef, avea atribuții de reexaminare a încheierilor de carte funciară emise de registratorii din subordine atunci când acestea erau contestate, dar fișa postului îi permitea în continuare să semneze încheieri de carte funciară, iar în cazul în care încheierea sa ar fi fost contestată putea fi numit prin ordin un alt registrator care să soluționeze încheierea de reexaminare.

Spre a da curs solicitării inculpatului S. N. E., registratorul șef I. N. a evitat să procedeze la modul de lucru uzitat la nivelul OCPI M., acela ca încheierile să fie semnate în locul registratorului desemnat de un alt registrator, registratorii cunoscându-și între ei parolele de acces în sistemul informati, conform declarațiilor martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești, deși termenul de soluționare al lucrării era 29.11.2010, astfel că încheierea putea fi semnată cu ușurință a doua zi sau în zilele următoare de martora B. E. M., registratorul căruia îi fusese repartizată lucrarea.

Instanța reține că nu este dovedit faptul că inculpatul S. N. E. știind că pentru soluționarea favorabilă a cererii formulate de T. D. va avea nevoie de sprijinul inculpatului I. N., încă din vara anului 2010, S. N. E. s-a preocupat să facă un serviciu registratorului șef, în schimbul căruia acesta să se simtă obligat la o contraprestație, în sensul că l-ar convins pe fratele său, S. D. C. să accepte să-i vândă unul dintre cele trei loturi, fiecare în suprafață de 600 mp., pe care le deținea în zona „Aeroport” a municipiului Drobeta T. S. în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.281/14.02.2008 la Biroul Notarului Public N. L. C..

Având însă vedere faptul că inculpatul I. N. nu îi cunoștea pe inculpații G. M. S. și T., iar inculpatul S. N. E. era singura persoană pe care o cunoștea dintre cele direct interesate de soluționarea favorabilă a cererii de înscriere în cartea funciară a cererii de majorare a suprafeței de teren, instanța concluzionează că inculpatul I. N. a semnat în grabă încheierea de carte funciară, în locul registratorului căruia îi era repartizată lucrarea, cu mai multe zile înainte de expirarea termenului de soluționare, la solicitarea inculpatului S. N. E..

În scopul ascunderii originii ilicite a terenului, în primăvara anului 2011, inculpații G. M. S. și T. D. au hotărât să dezmembreze terenul în suprafață de 34.121 mp. și să transfere loturile rezultate din dezmembrare, de la T. D. către alte persoane, introducându-le astfel în circuitul civil cu aparența de legalitate.

Pentru autentificarea înscrisurilor, inculpata T. D. s-a adresat notarului public I. M..

Certificatul nr. 25/17.05.2011 a fost emis imediat, martora C. M. motivând că solicitarea venea din partea unei persoane de maximă încredere, care nu putea fi refuzată.

Martora a menționat în certificatul nr 25/17.05.2011 faptul că inculpata T. D. „deținea” terenul neproductiv din intravilanul comunei Hinova, identificat prin planul de amplasament și delimitare și la suprafața terenului în cauză, fără a menționa titlul cu care deținea acest teren.(vol. VI-fila 6 d.u.p.).

Documentația a fost recepționată de inspectorul C. D. din cadrul Serviciului cadastru al OCPI M. la 14.06.2011 (vol. V-fila 52 d.u.p), iar notarea recepției propunerii de dezmembrare s-a realizat prin încheierea nr._/14.06.2011, emisă de registratorul V. Aristidie V. (vol. V-fila 166).

În vederea autentificării actului de dezmembrare și a actelor de vânzare-cumpărare, ce urmau a fi încheiate într-o singură zi, inculpata I. M. a solicitat să-i fie puse la dispoziție un certificat de urbanism din care să rezulte suprafața totală a terenului ce urma a fi dezmembrat și suprafețele fiecăruia dintre loturile dezmembrate, precum și un certificat de atestare fiscală emis de autoritatea administrativ-teritorială de la locul situării terenului.

Și de această dată, martora C. M. s-a preocupat să nu ateste prin actele oficiale emise, calitatea de proprietar a inculpatei T. D., limitându-se la mențiunea „deține suprafața de 34.121 m.p.”, martora precizând în mod expres că a evitat să menționeze faptul că inculpata T. D. deține în proprietate terenul în suprafață de 34.121 mp, menționând doar că deține teren pe raza comunei Hinova.

Mai mult, în cuprinsul certificatului de atestare fiscală, a amplasat greșit terenul în tarlaua 10, în realitate terenul fiind amplasat în tarlaua 11.

La 27.06.2011, inculpata I. M. a autentificat sub nr. 1599 actul de dezmembrare a terenului în suprafață de 34.121 m.p. (vol. V-fila 155 d.u.p) și, după ce înscrierea operațiunii de dezmembrare a fost solicitată OCPI M., a autentificat și contractele de vânzare-cumpărare nr. 1600/27.06.2011, prin care T. D. vindea suprafața de 3.500 m.p. martorului G. V., nr. 1601/27.06.2011, prin care inculpata vindea suprafața de 5.126 m.p. martorului G. Ș. C. și nr. 1602/27.06.2011, prin care T. D. vindea suprafața de 5.098 m.p. martorei P. A. (vol. V-filele 173, 182, 191 d.u.p).

A consemnat notarul public în contractele de vânzare-cumpărare anterior amintite faptul că inculpata T. D. la partea din contracte referitoare la actele de proprietate ale vânzătorului, faptul că inculpata T. a fost de acord cu modificarea în cartea funciară a suprafeței de teren, iar în baza declarației s-a efectuat schița cadastrală suprafața existentă, suprafață atestată și prin procesul verbal de vecinătate de .; HIDROELECTRICA SA, SNIF SA, CNADNR, atribuind astfel valoare de titlu de proprietate unei declarații autentice de voință, înscris ce nu dovedește însă dobândirea proprietății unui imobil conform modurilor de dobândire a proprietății prevăzute de Codul civil de la 1864.

Prin încheierile nr._/29.06.2011 (vol. V-fila 86 d.u.p),_/29.06.2011 (vol. V-fila 98) și_/29.06.2011 (vol. V-fila 102 d.u.p), OCPI M. a dispus intabularea dreptului de proprietate cu titlu de cumpărare în favoarea martorilor Gurbina V., G. Ș. C. și P. A., de la acest moment în Cărțile Funciare nou deschise, respectiv cele cu nr._,_ și_.

În noile cărți funciare deschise nu a mai fost consemnată mențiunea majorării suprafeței terenului prin act administrativ emis de OCPI M., terenurile intrând în circuitul civil cu aparența dobândirii licite prin acte de vânzare-cumpărare încheiate în formă autentică.

Instanța reține că martora P. A., cumpărătorul unei dintre suprafețe este soacra inculpatului G. M. S., aceasta fiind convinsă să achiziționeze terenul fără să fi cunoscut modul ilicit în care T. D. devenise proprietarul terenului.

Referitor la terenul cumpărat de martorul G. Ș. C., administratorul S.C. KATS CONSTRUCTION S.R.L., firmă ce are ca obiect de activitate servicii de intermediere pentru cumpărarea, vânzarea sau închirierea bunurilor mobile (agenție imobiliară), instanța nu poate reține afirmația din rechizitoriu conform căreia acesta a achiziționat terenul în scopul transmiterii ulterioare către inculpatul S. N. E., niciuna dintre probele administrate în cauză neindicând acest fapt.

Martorul Gurbina V., care, deținea deja o suprafață de teren în tarlaua 11, a aflat că inculpata T. D. devenise proprietar asupra terenului proprietate publică a statului și a contactat-o, arătându-se interesat să achiziționeze teren în vecinătatea S.C. TRANS IGREK S.R.L.

Inculpata T. D. a acceptat să îi vândă martorului G. V. suprafața de 3.500 mp, iar după achiziționarea terenului, la data de 28.11.2012, martorul G. V. a vândut terenul către S.C. T. F. CONSTRUCT S.A., firmă al cărei administrator este, prin contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3121 la BNP I. A. din municipiul Drobeta T. S. (vol. V-fila 96 dup).

La data de 05.09.2012, notarul public I. M. a autentificat și contractul de vânzare-cumpărare nr. 2298, prin care T. D. vindea către S.C. DELDIV CO S.R.L., firmă în care avea calitatea de administrator, terenul în suprafață de 20.397 m.p., intabulat în Cartea Funciară_ UAT Hinova (cel de-al patrulea lot rezultat în urma dezmembrării) (vol. V-fila 108 dup).

Intabularea dreptului de proprietate s-a dispus prin încheierea nr._/07.09.2012 a OCPI M. (vol. V-fila 106 dup).

Urmarea întregii activități infracționale a inculpaților din prezenta cauză, astfel cum a fost anterior descrisă, terenul în suprafață de 34.121 mp, parte a domeniului public al statului, aflat în concesiunea . contractul de concesiune încheiat cu M. E., a fost introdus în circuitul civil, statul pierzând dreptul de dispoziție și de folosință, până la anularea tuturor actelor întocmite în mod ilegal.

Prejudiciul produs statului, reprezentat în cauză prin M. E., a fost 249.636 Euro, echivalentul a 1.026.015 lei, astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expert judiciar B. D. în cursul urmăririi penale.

Situația de fapt reținută de instanță rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv declarațiile inculpaților, martorilor audiați în cursul urmăririi penal și reaudiați în cursul cercetării judecătorești, martorilor audiați în cursul urmăririi penale ale căror declarații nu au fost contestate de inculpați, raport de expertiză judiciară întocmit în cursul urmăririi penale, declarația expertului judiciar B. D., audiat de instanță, documentații cadastrale și înscrisuri existente în arhiva Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară M..

Cu privire la legalitatea înscrierii în cartea funciară a modificării suprafeței terenului mp dobândit în proprietate de inculpata T. D. în anul 2008, de la 300 mp la 34.121 mp, instanța constată că modificarea cărții funciare era reglementată la data emiterii încheierii de carte funciară de art 33 alin 3 din Legea 7/1996, care prevedea că „Prin modificare se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate.”

Se observă că potrivit acestui text de lege, modificarea nu trebuie să afecteze esența dreptului de proprietate, așadar modificarea trebuie să fie minoră, să nu afecteze proprietățile învecinate și să nu constituie o modalitatea de dobândire a unor drepturi reale în favoarea proprietarului înscris în cartea funciară sau de constituire a unor drepturi reale în favoarea altor persoane.

Instanța constată că sensul prevederilor art 19 din Regulamentul aprobat prin Ordinul 634/2006 a fost de a permite ca în situațiile în care datorită unor măsurători incorecte sau cu mijloace tehnice imprecise, așa cum au fost de exemplu măsurătorile efectuate în trecut cu ruleta sau „cu pasul”, au fost stabilite anumite mărimi ale suprafețelor de teren, iar după efectuarea măsurătorilor cu mijloace tehnice de măsură moderne se constată diferențe de suprafață, să se poată corecta aceste erori și înscrie o suprafață corectă în cartea funciară, fără a fi însă afectate proprietățile învecinate, întrucât în cazul în care ar fi fost afectate imobile aflate în proprietatea unor terți era necesară soluționarea litigiului printr-o hotărâre judecătorească.

Ori, inculpații T. D., G. M., S. I. M., S. N. E. și I. N., au ales să abuzeze de această dispoziție legală menită să permită corectarea anumitor deficiențe în activitatea de măsurare a dimensiunilor terenurilor și a calculului suprafețelor, folosind-o în scopul unei adevărate împroprietăriri a inculpatei Tudornoiu D. cu teren din domeniul public al statului.

De altfel, chiar și în hotărârile civile depuse de inculpatul I. N., modificările suprafețelor de teren sunt minore și sunt întemeiate pe necorelări între actele de proprietate și situația reală a terenurilor, fără a avea scopul de a extinde proprietatea în dauna vecinilor.

Mai mult, din studierea acestor încheieri de carte funciară și documentelor aferente, se observă că în marea majoritate a cazurilor a fost solicitată nu numai modificarea suprafeței terenurilor ci și modificarea limitelor de proprietate, acest aspect putându-se observa în înscrisurile din volumul II al instanței,, filele 94-98, fila 140, fila 156, fila 193, fila 207, fila 276, fila 312, fila 323, fila 340, spre deosebire de situația din prezenta cauză, în care deși prin documentație se modificau și limitele de proprietate, a fost solicitată numai modificarea suprafeței.

Modificarea suprafeței de teren are rolul de a corecta eventualele erori, diferențele dintre situația reală a imobilului și cea din actele de proprietate, fără a se putea ca printr-o astfel de operațiune să fie schimbate elemente esențiale ale imobilului, cum ar fi vecinătățile, forma suprafeței de teren stabilită în baza actelor de proprietate și menționată într-o documentație cadastrală anterioară.

Ori, operațiunea de carte funciară ce face obiectul prezentei cauze nu numai că a afectat esența dreptului de proprietate, dar a afectat în mod semnificativ o proprietate învecinată, respectiv proprietatea statului, aflată în inventarul Ministerului E. și administrarea . în fapt nu o modificare minoră a suprafeței de teren, măsurată încă din anul 2008 prin mijloace topografice ci o împroprietărire a inculpatei T. D. cu o suprafață de aproximativ 3 ha teren, aflată în domeniul public al statului, prin modificarea majoră a limitelor de proprietate a imobilului de 300 mp.

Instanța observă în același timp și faptul că prin înscrierea efectuată a fost modificată nu numai suprafața terenului ci și limitele de proprietate, vecinătățile, existând diferențe semnificative între vecinii din cartea funciară deschisă în anul 2008 și cei consemnați după emiterea în mod abuziv a încheierii de carte funciară din anul 2011.

De asemenea, instanța constată că modificarea suprafeței de teren nu a fost solicitată de inculpata T. D. datorită unor motive obiective, respectiv existența unor erori în documentația cadastrală anterioară raportat la situația reală a terenului în suprafață de 300 mp, ci doar din dorința de a intra în posesia și proprietatea unui imobil învecinat, scopul cereri fiind constituirea unui drept de proprietate fără nicio justificare legală.

Finalul demersului inculpatei T. D. nu a fost restabilirea concordanței dintre configurația cantitativă a terenului cumpărat în anul 2008 de la martorul D. și cea reală, ci de a extinde dreptul de proprietate pe un teren din domeniul public, cu speranța că nimeni nu va observa manoperele frauduloase după efectuarea mai multor tranzacții succesive.

Determinarea limitelor dintre imobilele învecinate reprezintă conform art 9 alin 1 din Legea 7/1996, una dintre cele trei funcții ale cadastrului, respectiv funcția tehnică a cadastrului, acest text legal prevăzând că „Funcția tehnică a cadastrului se realizează prin determinarea limitelor dintre imobilele învecinate, pe bază de măsurători. Lucrările de măsurători se execută prin orice metodă grafică, numerică, fotogrammetrică sau combinate.”

Această funcție fundamentală a cadastrului nu a fost avută însă în vedere nici la recepționarea documentației de către martora D., care la primirea documentației, ca urmare a telefonului primit de la inculpatul S. N. E. nu a observat diferențele semnificative de formă ale terenului și necorespondența vecinilor din cartea funciară cu vecinii din documentația cadastrală întocmită de inculpatul S., nici de martora B. și nici de inculpatul I. N., pentru care aceste diferențe nu au ridicat niciun semn de întrebare și considerând că nu are nicio răspundere, întrucât documentația trecuse anterior pe la mai multe persoane din cadrul Oficiului, s-a grăbit să semneze încheierea de carte funciară pentru a face un serviciu șefului său direct, directorul Oficiului, inculpatul S. N. E., persoană direct interesată în soluționarea rapidă și favorabilă a cererii total nelegale a inculpatei T. D..

Această „necesitate” de a fi recepționată documentația și de a fi înscrisă în cartea funciară modificarea suprafeței de teren de la 300 mp la 34.121 mp, pentru ca inculpata T. D. să poată dispune de un teren din domeniul public al statului aflat într-o zonă turistică, a făcut ca niciuna dintre persoanele implicate din cadrul OCPI M. să nu observe că se solicita doar modificarea suprafeței de teren fără a se solicita și modificarea limitelor de proprietate, iar documentația cadastrală întocmită de inculpatul S. I. M. nu făcea nicio referire la modificarea limitelor de proprietate.

Cum încheierea de carte funciară a fost emisă în mod nelegal, cu încălcarea art 33 alin 3 din Legea 7/1996, având și un scop ilicit, aceasta este lovită de nulitate absolută.

Referitor la apărarea inculpaților conform căreia prin faptele inculpaților nu s-ar fi produs niciun prejudiciu părții civile M. E., întrucât actele întocmite de inculpați sunt lovite de nulitate absolută, bunurile din domeniul public fiind inalienabile, imprescriptibile și insesizabile, instanța constată că această apărare este neîntemeiată.

Nulitatea absolută a unor acte sau a unor acte administrativ jurisdicționale, așa cum este și încheierea de carte funciară, este prevăzută în mod explicit de art 11 alin 2 din Legea 213/1998.

Această nulitate absolută nu operează însă în mod automat, fiind necesar să fie constată de o instanță de judecată.

În situația particulară din prezenta cauză, terenul din domeniul public fiind consemnat în cartea funciară ca fiind în proprietatea unei persoane private, ca urmare a acțiunilor succesive și concordante ale inculpaților din prezenta cauză, statul sau persoana în administrarea căruia terenul se afla nu mai poate dispune de teren, nu îl mai poate utiliza așa cum dorește, nu îl poate înscrie în documentele cadastrale și nu poate efectua nicio lucrare pe teren, o autorizație de construire sau alt gen de autorizații nemaiputând fi emisă datorită imposibilității înscrierii în cartea funciară până la anularea cărții funciare ilegal întocmite.

Totodată, în cazul în care faptele inculpaților nu ar fi fost descoperite, terenul ar fi fost tranzacționat liber și utilizat de persoanele private ce au intrat efectiv în posesia terenului, ca urmare a faptelor inculpaților, astfel că practic terenul a ieșit din patrimoniul statului până la anularea actelor întocmite în mod ilegal, iar partea civilă M. E. nu mai are posesia acestui teren, administrat până la emiterea încheierii de carte funciară de HIDROELECTRICA.

Faptul că partea civilă a pierdut posesia terenului rezultă chiar din probele administrate la dosar.

Astfel, martorul G., ce s-a constituit la rândul său parte civilă, a arătat că a efectuat lucrări asupra suprafeței de teren cumpărate de la inculpata T., suprafață de teren pe care a și îngrădit-o, așa cum a arătat și martorul Golumbină.

De asemenea, pentru suprafața pe care inculpata T. a transferat-o către propria societate comercială, inculpata a întocmit un proiect pentru realizarea unui obiectiv turistic, solicitând creditare și autorizații tocmai în baza actelor de proprietate pe care le-a prezentat cu privire la această suprafață de teren.

Se constată astfel că persoanele care au fost înscrise în cartea funciară în calitate de proprietar ca urmare a săvârșirii faptelor ce fac obiectul prezentei cauze, s-au comportat ca și proprietari, au invocat titlul lor în fața autorităților și a altor persoane juridice de drept privat, fiind considerate proprietari de acestea.

Nu se poate susține astfel că actele ilegale ale inculpaților nu ar fi avut nicio urmare, nulitatea absolută ar putea fi constată oricând, iar terenul nu ar fi ieșit în realitate niciodată din domeniul public al statului, așa cum invocă inculpații.

Este adevărat că M. E., concedentul terenului și persoana juridică ce are în inventar această suprafață, va reintra în posesia terenului, iar administrarea acestuia va fi reluată de Hidroelectrica, dar aceasta numai după constatarea nulității absolute a actelor întocmite în mod ilegal, inclusiv pentru cauză ilicită și înlăturarea din cartea funciară a tuturor mențiunilor efectuate în baza acestora.

În consecință fiind pierdută posesia asupra terenului, chiar dacă temporar până la constatarea nulității absolute a tuturor operațiunilor juridice prin care bunul a ajuns în patrimoniul inculpatei T. D. și ulterior al altor persoane, M. E. a suferit un prejudiciu patrimonial constând în valoarea terenului, respectiv 249.636 Euro, echivalentul a 1.026.015 lei.

Faptul că în cauză este posibilă restabilirea situației anterioare, situație în care nu va mai exista prejudiciu, nu influențează încadrarea juridică și constatarea producerii unui prejudiciu la momentul săvârșirii faptelor, întrucât acest prejudiciu va dispărea doar după rămânerea definitivă a hotărârii prin care vor fi anulate toate operațiunile juridice ilegale, încadrarea juridică raportându-se la prejudiciul existent în momentul săvârșirii infracțiunilor.

Referitor la probele care demonstrează săvârșirea de infracțiuni de către fiecare dintre inculpații din prezenta cauză, instanța va analiza în continuare situația fiecăruia dintre inculpați.

Inculpata T. D., a recunoscut situația de fapt reținută în rechizitoriu, inclusiv faptul că a avut intenția de a fi înregistrată ca și proprietar al suprafeței deveni proprietarul suprafeței de 34.121 mp, aparținând domeniului public a l statului, cunoscând faptul că nu poate deveni proprietar în mod legal al acestei suprafețe de teren., nefiind credibilă susținerea sa că nu a știut că face un lucru ilegal.

Faptul că inculpata a intenționat să dobândească în mod ilicit întreaga suprafață de teren anterior amintită rezultă din declarația sa, declarația inculpatului S., ce a arătat că a fost contactat de inculpată pentru a efectua măsurători ale întregii suprafețe de teren, declarația inculpatului G. M. S. ce a indicat faptul că inculpata T. i-a solicitat ajutorul pentru a putea înscrie în cartea funciară această suprafață de teren.

Ori, cunoscând faptul că nu poate fi în mod legal proprietar al suprafeței de 34.121 mp, inculpata T. D., cu rea credință, a solicitat Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară M., majorarea suprafeței de teren, deținută cu titlu legal, de 300 m.p. până la 34.121 m.p., știind că nu există nici o neconcordanță între suprafața deținută legal și situația juridică reală a imobilului și a prezentat o documentație tehnică, un proces-verbal de vecinătate și o declarație autentică de voință, în sensul majorării suprafeței spre a-l determina pe I. N. să emită încheierea de Carte funciară nr._ din 22.11.2010, prin aceasta producând un prejudiciu în sumă de 249.636 Euro, echivalentul a 1.026.015 lei, în dauna Ministerului E., astfel încât să fie înscrisă în cartea funciară în calitate de proprietar și să poată dispune de acest teren.

Faptul că inculpata T. D. nu îl cunoștea pe inculpatul I. N. nu prezintă relevanță, inculpatei fiindu-i indiferentă identitatea registratorului care urma să emită încheierea de carte funciară, instigarea la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu putând fi realizată față de oricare dintre registratorii din cadrul OCPI M..

Inculpatul G. M. a recunoscut și acesta ca fiind reală starea de fapt prezentată în rechizitoriu, recunoașterea fiind confirmată și de celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, inculpata T. D. a declarat că inculpatul G. M. este cel care s-a ocupat de formalitățile necesare semnării procesului verbal de vecinătate, a predat documentația la OCPI, a fost la Primăria comunei Hinova pentru a se interesa de situația terenului. Martora C. M. l-a văzut pe inculpatul G. în biroul primarului în momentul în care i s-au cerut planurile parcelare. Referitor la semnarea procesului verbal de vecinătate, inculpatul L. R. G. indică faptul că inculpatul G. este persoana care a adus documentația cadastrală directorului general, inculpatul P. T., fapt recunoscut chiar și de inculpatul P., singura contradicție dintre cei doi inculpați, L. și P., fiind referitoare la ziua în care inculpatul G. a venit la sediul sucursalei Porțile de F. II.

F. D., șeful Secției Drumuri Naționale Drobeta T. S. din cadrul Direcției Regionale Drumuri și Poduri C., martorul C. C., inspector șef în cadrul Administrației Naționale de Îmbunătățiri Funciare (ANIF) – Sucursala Județeană M. și martorul I. D., reprezentantul S.C. TRANS IGREK S.R.L., au semnat și aceștia procesul verbal de vecinătate, indicând faptul că procesul verbal a fost semnat la solicitarea directă a inculpatului G..

Procedând în acest mod inculpatul G. M. S. i-a determinat pe C. C., inspector șef în cadrul ANIF – Filiala Județeană M. și P. T., fost director în cadrul S.C. HIDROELECTRICA S.A. – Sucursala Porțile de F. să ateste, prin semnătura reprezentanților legali și ștampila unităților ai căror angajați erau, că vecinătățile indicate în cuprinsul procesului-verbal de vecinătate, fără număr și dată, folosit la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară M. pentru emiterea încheierii nr._/22.11.2010, sunt reale și că sunt de acord cu acestea, producând astfel un prejudiciu în sumă de 249.636 Euro, echivalentul a 1.026.015 lei în dauna Ministerului E., prin înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului în favoarea inculpatei T. D..

Prin această acțiune inculpatul G. M., cu rea credință, urmărind prejudicierea părții civile și procurarea unui folos material pentru inculpata T. D., i-a instigat pe C. C., persoană decedată în cursul urmăririi penale și pe inculpatul P. T., să săvârșească infracțiunea de abuz în serviciu.

Inculpatul S. I. M., recunoaște că a efectuat măsurătorile terenului în suprafață de 34.121 mp, dar nu recunoaște faptul că ar fi încălcat dispozițiile legale privind întocmirea documentațiilor cadastrale, nu recunoaște faptul că ar fi consemnat cu intenție o altă vecinătate pe latura de sud a terenului și nu recunoaște faptul că nu a inclus în suprafața de 34.121 mp și suprafața de 300 mp, achiziționată în mod legal de inculpata T. D. în anul 2008.

Este nefondată apărarea inculpatului S. I. potrivit căreia a procedat în mod corect identificând imobilul doar în baza indicațiilor proprietarului imobilului și nu avea obligația de indica în planul de amplasament și terenul aflat în mod legal în proprieatea inculpatei T. D., de 300 mp.

Conform art 5 alin 1 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr 634/2006, doar în cazul imobilelor aflate la prima înscriere în cartea funciară proprietarul indică limitele proprietății.

În cazul în care însă imobilul era deja înscris în cartea funciară, așa cum este și cazul imobilului în suprafață de 300 mp din prezenta cauză, conform art 5 alin 2 lit b din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr 634/2006, proprietarul împreună cu persoana autorizată, pe baza documentelor existente precum documentații cadastrale, extrase de carte funciară pentru informare, planuri de amplasament și delimitare, verifică și validează amplasamentul conform datelor tehnice, iar rematerializarea punctelor ce definesc limitele imobilului se efectuează doar la solicitarea proprietarului.

Rematerializarea punctelor ce definesc limitele imobilului înscris deja în cartea funciară nu semnifică deplasarea arbitrară a acestor puncte ci corelarea, marcarea din nou a acestor puncte în concordanță cu actele de proprietate prezentate de proprietar.

În acest sens, art 5 alin 4 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr 634/2006, prevede în mod expres că „materializarea limitelor bunului imobil, conform actelor de proprietate prezentate de proprietar, este în responsabilitatea persoanei autorizate care execută lucrarea.”, rezultând că persoana autorizată, așa cum este inculpatul S., nu poate face abstracție de actele de proprietate prezentate pentru un imobil deja înscris în cartea funciară, așa cum este cazul în prezenta speță, rematerializarea punctelor de delimitare având rolul de a corecta punctele eronat stabilite anterior și nu de a muta limita de proprietate a imobilului conform voinței proprietarului, în dauna proprietarilor imobilelor învecinate.

Inculpatul nu putea să ia în considerare limitele imobilului doar conform indicațiilor proprietarului, fără a lua în considerare și limitele de proprietate din documentația existentă, această posibilitate având-o doar în cazul imobilelor aflate la prima înscriere în cartea funciară, în cazul alipirii sau dezlipirii unor imobile, cazuri în care este firesc ca proprietarul să indice locul în care dorește să se producă alipirea sau locul până la care se va produce alipirea imobilelor, așa cum rezultă din dispozițiile art 13 și 15 din Ordinul 634/2006, coroborate cu conținutul anexei nr 5 la Regulament, în cazul operațiunii de majorare a suprafeței de teren nefiind prevăzută această posibilitate de a avea în vedere doar limitele indicate de proprietar.

Totodată, conform art 24 alin 2 din Regulamentul aprobat prin Ordinul 634/2006 răspunderea pentru corectitudinea întocmirii documentației și corespondența acesteia cu realitatea din teren, precum și pentru identificarea și materializarea limitelor imobilului în concordanță cu actele doveditoare a dreptului de proprietate puse la dispoziție de proprietar, revine persoanei autorizate, iar potrivit art 25 alin 5 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr 634/2006, dacă suprafața determinată în urma efectuării măsurătorilor este mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară, documentația cadastrală va fi recepționată, iar suprafața măsurată se va înscrie în cartea funciară cu condiția prezentării procesului - verbal de vecinătate.

Instanță constată că din interpretarea coroborată a acestui text legal cu art 24 alin 2 dn regulament rezultă că persoana fizică autorizată este obligată să identifice și să materializeze, respectiv rematerializeze limitele imobilului, în concordanță cu actele doveditoare ale dreptului de proprietate, iar dacă după această operațiune din calcule rezultă o suprafață mai mare de teren decât cea din actele de proprietate, să întocmească proces verbal de vecinătate.

Nu poate însă ignora persoana fizică autorizată limitele imobilului rezultate din actele doveditoare ale dreptului de proprietate și nici nu le poate stabili în mod arbitrar, așa cum a procedat inculpatul S..

Așadar, inculpatul S. avea obligația de a verifica pe documentelor cadastale și de carte funciară deja existente imobilul în suprafață de 300 mp și nu putea decât să rematerializeze limitele imobilului, la solicitarea proprietarului, fără a putea ignora total documentația cadastrală deja întocmită din anul 2008 așa cum a procedat, încălcând în acest mod dispozițiile art 5 alin 2 lit b din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr 634/2006.

Chiar inculpatul S. recunoaște în declarația dată în fața instanței de judecată faptul că a solicitat un plan de amplasament și detaliu al terenului după ce a măsurat suprafața de 34.121 mp și nu a măsurat terenul începând cu gardul vecinului.

De asemenea inculpatul S. recunoaște în fața instanței faptul că nici nu a încercat să respecte forma terenului în suprafață de 300 mp și faptul că nu a convocat vecinii,

Rezultă că operațiunea pe care a efectuat-o inculpatul S. a fost în fapt o operațiune de modificare a limitelor imobilului și nu de rematerializare a punctelor punctelor ce definesc limitele imobilului conform documentelor de proprietate, aspect care a omis să îl menționeze în documentația cadastrală pe care a întocmit-o, indicând în cererea de recepție doar modificarea suprafeței și nu și modificarea limitelor, tocmai pentru a ascunde nelegalitatea întregii operațiuni de împroprietărire ilegală a inculpatei T. D..

Operațiunea fiind calificată prin cererea de recepție ca modificare a suprafeței imobilului deja înscris în cartea funciară, a fost ascunsă modificarea limitelor de proprietate ale imobilului aflat în domeniul public al statului, profitând de faptul că acest teren din domeniul public nu avea documentația cadastrală întocmită, astfel că din compararea documentelor tehnice existente în baza de date a OCPI M. cu documentația tehnică întocmită de inculpatul S. I. nu puteau rezultau suprapuneri de terenuri.

Instanța reține că orice funcționar public care în timpul exercitării funcției ia cunoștință de săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu serviciul în care își îndeplinește funcția are obligația de a sesiza organele de urmărire penală, art 263 din Codul penal din 1969, incriminând omisiunea sesizării organelor judiciare.

Așadar, inculpatul S., chiar și în situația în care ar fi întocmit documentația tehnică în mod aparent legal, avea obligația de a sesiza organele judiciare despre demersurile pe care clienta sa, inculpata T. D. le efectua pentru a intra în posesia unei suprafețe de teren aflate în domeniul public al statului, în mod ilegal.

Inculpatul S. I. M. putea constata această ilegalitate din simpla comparare a planului de amplasament din documentația întocmită în anul 2008, în care suprafața de 300 mp avea o formă triunghiulară, iar unul dintre vecini era menționat ca fiind Hidroelectrica, spre deosebire de forma dreptunghiulară a terenului ce i s-a solicitat să îl măsoare, apariția unui nou vecin, ce nu era menționat în documentația inițială, precum și din diferența foarte mare și nejustificată dintre suprafața inițială de 300 mp și suprafața de 34.121 mp pentru care a întocmit documentația.

Inculpatul S. M. a considerat însă în mod nejustificat că nu are nicio răspundere dacă un reprezentant al HIDROELECTRICA va semna procesul verbal de vecinătate, în condițiile în care documentația tehnică ce a stat la baza procesului verbal semnat în mod nelegal de un reprezentant al Hidroelectrica a fost întocmită de inculpat.

De asemenea, inculpatul S. nu justifică motivul pentru care a consemnat date nereale privind vecinătățile terenului pe care l-a măsurat, ignorând documentația cadastrală deja existentă, astfel încât a permis ca la înscrierea documentației să nu fie semnalate nereguli.

Astfel, inculpatul nu prezintă justificări credibile privind consemnarea ca vecin pe latura de sud a unui canal, indicând doar faptul că acest canal nu se putea fi în proprietatea inculpatei T., în condițiile în care acest canal nu a fost identificat nici în documentația cadastrală din anul 2008, în care este menționat ca vecin martorul Cotolboiu, nici expertul tehnic judiciar nu a identificat acest canal, iar martorul Cotolboiu contestă existența canalului pe acea latură a terenului, singurul canal fiind cel care desparte în două proprietatea acestui martor.

Referitor la acest canal pe care pretinde inculpatul S. că la identificat, instanța observă că un alt specialist cadastral, ce a întocmit o documentație tehnică cadastrală pentru proprietarul vecin Cotolboiu în anul 2012, nu a identificat de asemenea acest canal, consemnând ca vecin pe inculpata T., în condițiile în care acest specialist a fost total neutru de părțile din prezenta cauză, așa cum rezultă din documentația cadastrală depusă de martorul Cotolboiu (fila 148-156 vol II dup).

Cu privire la neincluderea suprafeței de 300 mp în suprafața totală de 34.121 mp, instanța constată că acest aspect nu este relevant pentru stabilirea vinovăției sau nevinovăției inculpatului, atâta timp cât acesta a identificat cu totul alte puncte ca fiind limite ale proprietății inculpatei T. D. decât cele din actele de proprietate, astfel că și în cazul în care suprafața de 300 mp a fost sau nu inclusă în suprafața majorată, inculpatul a întocmit cu intenție o documentație cadastrală în mod greșit, cu nerespectarea dispozițiilor legale, în scopul scoaterii din domeniul public al statului a unei suprafețe de aproximativ 3 ha teren situat într-o zonă cu potențial turistic.

Instanța constată dealtfel, că expertul judiciar numit de organele de urmărire penală, a identificat în mod corect faptul că suprafața de 300 mp nu este inclusă în suprafața de 34.121 mp, pentru stabilirea acestui aspect nefiind necesar să măsoare tot terenul, așa cum susține inculpatul S., din simpla măsurare a lungimii limitei de proprietate cu DN 56 și compararea lungimii dintre punctelele 3-44 cu lungimea laturii stabilită de inculpat, identificată de expert între punctele 3-64. (fila 78 vol III dup), identificarea terenului de 300 mp fiind făcut de expertul judiciar în mod simplu prin începerea măsurătorilor de la gardul vecinului Cotolboiu și măsurarea laturilor conform documentației cadastrale din anul 2008 (fila 42 – vol V dup), operațiune pentru care nici nu erau necesare instrumente complexe.

În aceste condiții o nouă expertiză tehnică pentru stabilirea apartenenței sau nu a suprafeței de 300 mp la suprafața de 34.121 mp, ar fi inutilă, întrucât nu poate înlătura constatarea săvârșirii infracțiunii de către inculpatul S., care a solicitat efectuarea expertizei, neputând fi constatată legalitatea activității sale în legătură cu documentația cadastrală ce face obiectul prezentei cauze, chiar și în situația în care s-ar constata că suprafața de 300 mp este inclusă în suprafața de 34.121 mp.

Chiar dacă martorul O. I. consideră că din punct de vedere al prelucrării măsurătorilor efectuate de inculpatul S. I. M. și prezentate în fișa de măsurători prin metode clasice, documentația este corect întocmită și inspectorul nu avea cum să sesizeze suprapuneri sau nealipiri, iar experta judiciară B. D. consideră și aceasta că din punct de vedere tehnic lucrarea este corect întocmită, aceasta nu echivalează cu exercitarea în mod legal a atribuțiilor de serviciu de către inculpatul S. I. M., atribuțiile sale în întocmirea documentației nefiind limitate la efectuarea unor măsurători și a unor calcule tehnice.

Instanța nu va reține însă faptul că inculpatul nu a respectat dispozițiile art 6 lit b din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr 634/2006, întrucât a solicitat după efectuarea măsurătorilor datele prevăzute în acest text, de la O.C.P.I. M. și de la proprietar.

Nu se va reține nici încălcarea dispozițiilor art 7 alin 2 din același regulament, întrucât inculpatul S. nu a efectuat măsurători eronate în raport cu punctele topo pe care le-a avut în vedere ci pur și simplu a luat în calcul alte puncte decât cele ale suprafeței de 300 mp.

Se va reține însă faptul că inculpatul nu a respectat dispozițiile art 6 lit a din Regulamentul aprobat prin Ordinul 634/2006 al directorului general al ANCPI și ale art. 24 alin. 1 lit. k din Ordinul nr. 107/2010 al directorului general al ANCPI, întrucât aceste texte impun persoanei autorizate să aibă în vedere la întocmirea documentației cadastrale documentele deținute de proprietar și să efectueze lucrarea în baza acestora, nu în mod arbitrar, aspecte ignorate de inculpatul S., pentru care faptul că terenul aflat în proprietatea inculpatei T. D. are doar 300 mp nu a prezentat relevanță.

Dar ceea ce consideră instanța că este cel mai important aspect privitor la vinovăția inculpatului S. este faptul că acesta deși în mod evident a observat diferența uriașă de suprafață dintre terenul pe care l-a măsurat și suprafața înscrisă deja în cartea funciară, dându-și în mod evident seama că măsoară un domeniu aflat în domeniul public, pentru care inculpata T. D. nu i-a prezentat niciun titlu de proprietate, a ales să participe la efectuarea demersurilor de scoatere din posesia statului și introducere în circuitul civil a unei suprafețe de aproximativ 3 hectare de teren situat pe malul lacului de acumulare Porțile de F. II, zonă cu potențial turistic, acționând cu rea credință.

Se constată astfel că inculpatul S. I. M. nu numai că a prevăzut că prin fapta sa va contribui la rezultatul final al demersurilor inculpatei T. D., dar a și urmărit producerea acelui rezultat, respectiv procurarea unui beneficiu în favoarea inculpatei și producerea unui prejudiciu persoanei în al căruia patrimoniu se afla terenul aferent lacului de acumulare, săvârșind infracțiunea de abuz în serviciu cu intenție directă, inculpatul fiind funcționar public asimilat, în sensul prevăzut de art 175 alin 2 Cod penal, întrucât este persoană care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public

Referitor la inculpatul P., instanța reține că inculpatul l-a primit pe inculpatul G. M. S. în data de 17.08.2010, ocazie cu care a primit documentația cadastrală prezentată de acesta, dându-i dispoziție inculpatului L. R. să ”rezolve„ problema inculpatului G..

Nu sunt fondate susținerile inculpatului P. privind faptul că inculpatul G. l-ar fi căutat la sediul sucursalei Hidroelectrica cu aproximativ două săptămâni înainte de înregistrarea lucrării la Hidroelectrica, iar singura probă a faptului că întâlnirea dintre inculpații G. și P. ar fi avut loc în data de 17.08.2010, ar fi declarația inculpatului L. R. G., contradictorie chiar cu alte declarații ale acestui inculpat.

După cum se poate observa din analiza declarațiilor date în mod succesiv de inculpatul G., acesta nu a dorit inițial să colaboreze cu organele de urmărire penală, refuzând să dea declarații, după care, în data de 11.03.2014, cu ocazia ultimei audieri din cursul urmăririi penale, la sediul Parchetului (vol I fila 208-212 dup), a recunoscut în cea mai mare parte acuzațiile aduse, precizând însă că s-a întâlnit cu inculpatul P. cu aproximativ două săptămâni înainte de data de 17.08.2010, precizată de inculpatul L. R. G..

În fața instanței inculpatul G. a precizat însă faptul că recunoaște în totalitate situația de fapt descrisă în rechizitoriu, deci inclusiv faptul că s-a întâlnit cu inculpatul P. în data de 17.08.2010 în biroul acestuia, ocazie cu care inculpatul P. l-a rugat pe inculpatul L. să rezolve problema.

Faptul că inculpatul G. M., cu ocazia audierii sale de către instanță (fila 46-47 vol III), a menționat că lucrarea i-a fost transmisă de inculpatul L. după câteva zile de la întâlnirea cu inculpatul P., nu are semnificația unei contraziceri a situației de fapt descrise în rechizitoriu, întrucât între data depunerii documentației, 17.08.2010 și data eliberării procesului verbal de vecinătate și a adresei 6210/18.08.2010, au trecut doar câteva zile și nu câteva săptămâni, așa cum susține inculpatul P..

De asemenea, faptul că inculpatul P., deși era în concediu de odihnă în data de 17.08.2010, s-a prezentat la birou și a participat la sediul sucursalei la mai multe activități, nu dovedește faptul că inculpatul G. nu putea să se întâlnească pentru scurt timp cu inculpatul P., în biroul acestuia, așa cum reiese din declarațiile inculpaților L. și G...

Referitor la declarația martorei M. N., care a arătat că nu l-a văzut pe inculpatul G. M. în ziua de 17.08.2010 și ar fi trebuit să îl vadă dacă acesta intra în biroul inculpatului P., instanța de apel constată că această afirmație a martorei este necredibilă, fiind greu de crezut că o persoană își poate aduce aminte cu exactitate faptele petrecute cu mult timp înainte într-o anumită zi, în condițiile în care ziua respectivă nu are o semnificație specială pentru persoana respectivă, iar faptul că în acea zi au avut loc unele activități curente ale societății nu poate avea o semnificație specială.

Nu este întemeiată nici apărarea inculpatului P. conform căreia inculpatul L. a declarat în mod neadevărat faptul că inculpatul P. i-a sugerat să întocmească adresa respectivă.

Faptul că în prezența inculpatului G. M., inculpatul P. T. i-a solicitat inculpatului L. R. G. să rezolva problema, așa cum a arătat inculpatul G. M. în declarația din cursul urmăririi penale și în cea dată în cursul cercetării judecătorești din instanță, coroborat cu declarațiile inculpatului G. M., care a indicat aceleași aspecte, face ca afirmațiile inculpatului L. R. G. privind faptul că inculpatul P. i-a oferit soluția problemei, respectiv întocmirea unei adrese cu caracter neutru, să fie credibile.

Referitor la susținerile inculpatului P. privitoare la existența unor contradicții în declarațiile succesive ale inculpatului L., instanța constată că aspectele relevate de inculpatul P. nu sunt relevante pentru stabilirea vinovăției inculpatului, iar faptul că după câțiva ani de la săvârșirea faptei inculpatul L. nu își aducea aminte cu exactitate anumite împrejurări nu influențează constatarea vinovăției inculpatului P., inculpatul L. afirmând în mod constant că inculpatul P. i-a solicitat să întocmească adresa 6210 în forma în care a fost redactată, pentru a-l ajuta pe inculpatul G..

Sunt fondate însă apărările inculpatului P. T. cu privire la faptul că nu există dovezi ale instigării martorului N. D. pentru a semna procesul verbal de vecinătate și adresa nr 6210/19.08.2010.

Inculpatul L. R. G. a declarat, privitor la acest aspect, faptul că nu i-a spus nimic martorului N. D. referitor la suprapunerea terenului din documentația depusă de inculpatul G. M. cu terenul lacului de acumulare, iar martorul N. D. cunoștea că este vorba de documentația terenului din .-49 vol II), astfel că nu i-a spus nimic despre neregulile constatate.

Totodată, inculpatul L. R. G. a menționat în mod clar în aceiași declarație dată în fața instanței, că nu a primit nicio solicitare de la inculpatul P. T. pentru a nu-i atrage atenția martorului N. D..

În această situație, nimic nu îl împiedica pe inculpatul L. R. să îi atragă atenția martorului N. D. cu privire la neregulile constatate și cu privire la faptul că adresa nr 6210 era destinată să mascheze realitatea, chiar și în condițiile în care martorul N. este o persoană care cunoaște situația terenurilor aflate în administrarea . condițiile în care a constatat că inculpatul P. plecase în concediu.

În aceste condiții, niciuna dintre probele administrate nu dovedeșe faptul că inculpatul P. a avut intenția de a-l determina pe martorul N. să semneze procesul verbal de vecinătate, inculpatul L. fiind liber să atragă atenția martorului N. asupra neregulilor constate sau să aștepte întoarcerea inculpatului P. pentru a semna procesul verbal de vecinătate, neputând fi reținută în sarcina săvârșirea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art.52 alin. 3 C.pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen, astfel că va dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni, în temeiul art 16 alin 1 lit b) teza a II a Cod pr penală, raportat la art 17 alin 2 Cod pr penală.

Inculpatul L. R. G. a recunoscut în cea mai mare parte acuzațiile și situația de fapt prezentate prin rechizitoriu, dar a precizat faptul că nu l-a indus în eroare pe martorul N. D. pentru ca acesta să semneze adresa, observând că acesta știa despre ce este vorba, întrucât martorul l-ar fi întrebat pe inculpat, în momentul în care s-a prezentat pentru semnarea adresei nr 6210, dacă este vorba despre documentația de la Hinova.

Inculpatul nu a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată, astfel că au fost administrate probe în cursul cercetării judecătorești cu privire la fapta pe care a săvârșit-o, fiind audiați în acest sens martorii ce au intrat în contact cu inculpatul.

Instanța apreciază că inculpatul deși nu recunoaște că l-a indus în eroare pe martorul N. D., prin întocmirea în data de 18.08.2010 a adresei nr 6210/19.08.2010, prin faptul că nu i-a atras atenția acestui martor cu privire la consecințele semnării procesului verbal de vecinătate și a adresei, coroborat cu faptul că a întocmit adresa respectivă, chiar dacă fără a o semna, a acționat cu rea credință în dauna interesului concedentului M. E. și a contribuit alături de ceilalți inculpați la producerea prejudiciului în cuantum de 249.636 Euro, echivalentul a 1.026.015 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen..

Faptul că inculpatul a avut impresia că martorul N. D. ar fi cunoscut existența unei probleme, nu îl îndreptățea să nu îi atragă atenția acestuia cu privire la suprapunerea de terenuri pe care o constatase și nici să redacteze adresa nr 6210 de o manieră care să permită inducerea în eroare nu numai a martorului N. D., dar și a unor angajați din cadrul OCPI.

Referitor la inculpatul S. N. E., instanța reține că implicarea inculpatului S. N. E. în întregul proces de preluare în mod nelegal a suprafeței de 34.121 mp teren din domeniul public al statului, precum și faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu, rezultă din probele administrate.

Astfel, din declarațiile martorei C., secretarul comunei Hinova rezultă implicarea inculpatului, alături de inculpatul G., în identificarea proprietarului terenului învecinat cu terenul în suprafață de 300 mp, proprietatea inculpatei T. D., precum și implicarea sa ulterioară în obținerea certificatelor de urbanism de la Primăria comunei Hinova.

Interesul inculpatului S. N. E. a continuat și după întocmirea documentației cadastrale, acesta primind personal documentația și cererea de înscriere în cartea funciară a majorării suprafeței de teren, așa cum rezultă din declarația inculpatului G. M. S., iar ulterior pentru a se asigura că lucrarea nu va fi respinsă, după repartizarea lucrării a sunat-o pe martora D., acest aspect rezultând chiar și din declarația inculpatului S. N. E., dată în cursul cercetării judecătorești (fila 146-147 vol III), în care inculpatul a recunoscut că a sunat-o pe martora D. pentru a-i atrage atenția acesteia că lucrarea trebuie soluționată de urgență.

După cum se observă din declarația martorei D. C. N., din data de 25.02.2013 (filele 88-91 dup vol II), aceasta a observat anumite lipsuri ale documentației, cum ar fi lipsa planului de încadrare în zonă și a planșelor foto ale limitelor de proprietate

Aceiași martoră, deși inițial a negat faptul că persoane din conducerea OCPI i-ar fi solicitat să recepționeze documentația întocmită de inculpatul S., a revenit asupra acestei susțineri și a arătat în finalul declarației faptul că înainte de a fi primit fizic documentația a fost sunată de inculpatul S. N. E., acesta spunându-i că documentația ce i-a fost repartizată este în regulă, conține proces verbal de vecinătate și trebuie recepționată. Și în fața instanței martora D. N. C. a arătat că a fost sunată de inculpatul S. N. E. care i-a comunicat că lucrarea este urgentă și corectă. (fila 50 –vol III)

Ori, în raport cu aceste afirmații ale inculpatului S. N. E., față de raporturile de subordonare existente între martoră și directorului Oficiului, instanța concluzionează că inculpatul a dat în fapt o dispoziție martorei pentru a recepționa lucrarea indiferent de corectitudinea actelor depuse, în timp ce atribuțiile sale de director al oficiului nu îi permiteau să dea dispoziții privind modul de soluționare a unei cereri de înscriere în cartea funciară și cu atât mai mult atribuțiile de director nu îi permiteau să facă aprecieri asupra îndeplinirii condițiilor legale pentru recepționarea unei lucrări cadastrale.

În opinia instanței, documentația recepționată de martora D. nu îndeplinea toate condițiile pentru a fi recepționată, fiind însă de înțeles atitudinea martorei și a șefului său direct, martorul O., inginerul șef al OCPI, de a considera că lucrarea îndeplinea condițiile pentru a fi recepționată, martora având dreptul de a da declarații prin care să nu se autoincrimineze, iar martorul O. fiind o persoană interesată să demonstreze că personalul din subordinea sa efectuează lucrările în mod corect.

Astfel, martora D. a arătat în declarațiile sale că a observat încă de la primirea lucrării că de la dosar lipsesc planșele foto privind limitele de proprietate, dar a apreciat ulterior că acest aspect nu împiedică recepționarea lucrării, întrucât limitele de proprietate nu erau materializate.

Din examinarea conținutului obligatoriu al procesului verbal de vecinătate, prevăzut de anexa nr 18 la Regulamenul aprobat prin Ordinul nr 634/2006 al ANCPI, rezultă că procesul verbal de vecinătate trebuie să conțină nu numai schița imobilului dar și fotografii ale limitelor de proprietate.

Obligativitatea depunerii procesului verbal de vecinătate, în situația în care se solicită modificarea unei suprafețe de teren, este prevăzută de art 19 alin 1 lit k din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr 634/2006.

Atașarea acestor fotografii nu are un caracter facultativ în cazul în care imobilul este deja înscris în cartea funciară, fiind destinată a demonstra că limitele de proprietate identificate de specialistul topograf sunt reale și nu au fost modificate în cursul întocmirii documentației.

De asemenea, aceste limite nu pot fi diferite de cele din documentația deja înscrisă în cartea funciară.

Ori, conform art 10 alin 1 lit a din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr 634/2006 al ANCPI, pentru recepția documentației cadastrale era necesară verificarea verificarea conținutului documentației, deci inclusiv a fotografiilor limitelor de proprietate atașate la procesul verbal de vecinătate, indiferent de modul de materializare al acestora.

În condițiile în care aceste fotografii lipseau, documentația fiind în consecință incompletă, trebuia întocmit un referat de completare a documentației, conform art 10 alin 2 din același Regulament.

Instanța apreciază că lipsa fotografiilor limitelor de proprietate din prezenta cauză nu a fot întâmplătoare și nici o simplă omisiune, având în realitate scopul de a împiedica observarea faptului că limitele de proprietate din documentația întocmită de inculpatul S. I. M. sunt diferite de cele din cartea funciară deja existentă pentru suprafața de 300 mp., iar martora D. nu a solicitat completarea lucrării tocmai datorită telefonului primit de la inculpatul S. și a recepționat în mod nelegal documentația cadastrală.

Implicarea inculpatului S. N. E. în soluționarea de urgență și în sensul dorit de inculpații G. și T., a cererii de înscriere în cartea funciară a majorării suprafeței de teren, rezultă și din declarația inculpatului G., care a arătat că a depus personal lucrarea, dar nu la registratura OCPI, predând-o personal inculpatului S. N. E., în biroul acestuia.

Deși, inculpatul G. M. S., în declarația dată în cursul urmăririi penale a arătat că nu își amintește cine l-a încunoștințat de lipsa declarației autentice de voință a proprietarului terenului, din modul în care a formulat declarația din cursul urmăririi penale (fila 209-vol I dup), din care rezultă că inculpatul a luat la cunoștință de acest aspect, coroborat cu faptul că inculpatul G. M. a apelat doar la ajutorul inculpatului S. N. E., dintre persoanele din cadrul OCPI M., cu faptul că inculpatul S. N. E. a avut o implicare majoră în soluționarea cererii inculpatei T. D., începând chia r cu identificarea terenurilor la Primăria comunei Hinova, precum și cu recunoașterea de către inculpatului G. M. a situației de fapt din rechizitoriu, coroborat și cu faptul că doar o persoană din cadrul OCPI putea observa conținutul referatului de completare întocmit de martora B. E. M. înainte de data de 22.11.2010, ora 11:45:47, rezultă că inculpatul S. N. E. este persoana care i-a comunicat inculpatului G. M. S. necesitatea completării documentației, chiar înainte ca referatul de completare să fie comunicat solicitantului.

Așa cum se reține și în rechizitoriu instanța apreciază că inculpatul I. N. a semnat încheierea de carte funciară, la cererea inculpatului S. N. E., profitând de plecarea martorei B. E. M., registrator ce avea îndoieli cu privire la admisibilitatea cererii de modificare a suprafeței, în sensul majorării de mai mult de 100 de ori a suprafeței inițiale, însă nu datorită unui interes material, ce nu a fost dovedit, ci datorită relațiilor de prietenie și subordonare dintre acești doi inculpați.

Aceste relații de prietenie rezultă nu numai din declarația martorei B., dar și din declarația martorului Golumbină, care confirmă în declarația sa din cursul cercetării judecătorești că făcea parte din același grup cu inculpatul I. și S..

Faptul că inculpatul S. N. E. nu avea cum să știe că martora B. va pleca din unitate fără a semna cererea nu prezintă relevanță, întrucât și în situația în care martora ar fi admis cererea și ar fi semnat încheierea de carte funciară în acest sens, inculpatul I. N. ar fi avut posibilitatea admiterii cererii de modificare a suprafeței de teren în cadrul soluționării cererii de reexaminare, plecarea martorei dând celor doi inculpați prilejul să evite o asemenea procedură.

În concluzie, instanța constată că inculpatul S. N. E. a instigat două persoane să își exercite în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu, respectiv în calitate de director al Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară M. i-a determinat pe D. C. N., inspector cadastru și I. N., registrator șef al OCPI M. să recepționeze documentația cadastrală întocmită de S. I. M., cu celeritate și fără a efectua verificările necesare și, respectiv, să admită solicitarea inculpatei T. D. de majorare a suprafeței de teren și să emită cu încălcarea legii încheierea de carte funciară nr._ din 22.11.2010, contribuind prin aceasta la producerea unui prejudiciu în patrimoniul Ministerului E. în cuantum de 1.074.620 lei.

Inculpatul I. N., justifică semnarea încheierii nr_ în locul martorei B., prin faptul că lucrarea avea regim de urgență iar martora plecase, după ce validase lucrarea în aplicația e-terra și invocă în apărarea sa Ordinul Directorului General al ANCPI nr 40/2013, care prevede la art 2 procedura de modificare a suprafeței imobilelor și Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară aprobat de Directorul General al ANCPI nr 700/2014, care la art 105 are prevederi similare art 19 din Ordinul 634/2006.

Referitor la faptul că în documentația pe care a avut-o la dispoziție inculpatul I. M. exista declarația autentică de voință a proprietarului T. D., prevăzută de art 19 alin 1 lit k din Regulamenul aprobat prin Ordinul nr 634/2006 al ANCPI, instanța reține că această declarație nu era în măsură să facă dovada dreptului de proprietate pentru o suprafață de aproape de 3 ha și nici nu era în măsură să justifice diferența foarte mare de suprafață, simpla declarație prin care inculpata a arătat că este de acord cu majorarea suprafeței de teren aflate în proprietate, fără a indica motivul pentru care s-a ajuns la această majorare, nefiind suficientă pentru a fi admisă o cerere de împroprietărire cu teren din domeniul public, disimulată sub forma unei cereri de majorare a suprafeței de teren.

În cazul în care această apărare a inculpatului I. N. ar fi fondată, s-ar fi putut ajunge, prin absurd, la situația în care pe baza unei simple declarații și a unei cereri nemotivate să fie înscrise în cartea funciară ca proprietar al terenurilor proprietate publică sau chiar privată, neînscrise anterior în cartea funciară, a unor persoane care nu puteau justifica niciun drept asupra terenurilor respective.

Conform art. 55 alin 4 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr 633/2006, „Dosarul cererii va putea fi completat, atunci când nu i-au fost atașate toate actele necesare soluționării, prin anexarea documentelor justificative la cererea inițială. Termenul de soluționare a cererii va curge în acest caz de la data completării dosarului.”

Cum actul prin care a fost completată documentația depusă este reprezentat de declarația autentică de voință a inculpatei T. D., iar această declarație a fost depusă la O.C.P.I. M. la data de 22.11.2010, un nou termen pentru soluționarea în regim de urgență a cererii a început să curgă din data de 22.11.2010 și în același timp termenul inițial stabilit la primirea cererii, 29.11.2010, nu expirase.

Nu exista astfel niciun motiv pentru ca inculpatul I. N. să soluționeze în data de 22.11.2010 cererea inculpatei T. D., prin semnarea încheierii de carte funciară în locul registratorului B. M., atâta timp cât termenul de soluționare nu expira în ziua respectivă, aspect cu siguranță cunoscut de inculpat, având în vedere calitatea de registrator șef pe care o avea în acel moment și competența profesională relevată de martorii audiați.

Instanța constată că singura explicație a faptului că inculpatul I. N. a semnat încheierea de carte funciară cu atâta grabă, deși avea cunoștință de îndoielile registratorului B. M. cu privire al admisibilitatea cererii de majorare de 100 ori a suprafeței de teren, este faptul că inculpatul trebuia să soluționeze neapărat această încheiere, la solicitarea directorului OCPI M., singura persoană din cadrul OCPI M. interesată în mod direct de soluționarea favorabilă a cererii inculpatei T. D.

Referitor la declarația martorei B. E. M., registratorul căruia i-a fost repartizată lucrarea, instanța constată că deși aceasta nu a prezentat un motiv clar și credibil pentru faptul că a doua zi după ce a lăsat dosarul la inculpatul I. N. nu s-a mai interesat de modul de soluționare a cererii, martora poate face declarații care să nu o incrimineze.

Cum martora a lăsat dosarul în biroul inculpatului I. N. și nu a mai fost interesată de modul de soluționare al cererii, deși era în discuție o cerere de majorare neobișnuită și cu implicații deosebite, relevă faptul, în opinia instanței, că respectiva cerere a fost lăsată în mod expres pentru ca inculpatul I. N. să își asume răspunderea unei soluții de admitere, cu care martora nu era de acord.

În cazul în care martora B. E. M. nu ar fi avut dubii asupra admisibilității cererii nu ar fi solicitat opinia inculpatului I. N. și nu ar fi evitat să își asume responsabilitatea semnării încheierii de admitere a cererii de majorare a suprafeței de teren.

Instanța nu poate fi de acord cu susținerile inculpatului I. N. conform cărora nu a făcut decât să semneze o încheiere, soluția cererii fiind deja stabilită de martora B. E. M. prin rezoluția de admitere, întrucât potrivit art 64 alin 1 din Ordinul 633/2006, registratorul soluționează cererile prin încheiere, deci nu prin rezoluție, având în consecință dreptul să revină asupra rezoluției până la momentul semnării încheierii de carte funciară.

În acest sens, martora T. C. a arătat cu privire la posbilitatea ca registratorul să își schimbe soluția, că au mai existat și alte situații în care registratorul care inițial a dat o soluție, să îi trimită lucrarea cu mențiunea de a redacta o altă soluție (fila 49 – vol III), aspect indicat și de martorii V. A. V. (fila 51 – vol III), B. M. (fila 53 – vol III), operațiunea fiind de rechemare a lucrării,

Nu este fondată nici apărarea inculpatului I. N. privitoare la faptul că în rechizitoriu principiile cărții funciare ar fi fost preluate de procuror de pe pagina de internet a unei societăți specializate în lucrări de cadastru.

În fapt, inculpatul I. N. face doar o afirmație, fără a arăta că aceste principii indicate de procuror ar fi incorect reproduse, iar simpla preluare a unor aspecte teoretice dintr-o anumită sursă de informații nu atrage constatarea unei netemeinicii a acuzațiilor aduse inculpatului.

Nu prezintă relevanță pentru vinovăția inculpatului nici faptul că persoane ce ar fi semnat încheieri de carte funciară în numele altor registratori cu nerespectarea Deciziei Curții Constituționale nr 723/2010 sunt martori, obiectul cauzei nefiind săvârșirea vreunei infracțiuni de aceste persoane.

Este neîntemeiată și apărarea inculpatului I. N. privitoare la neindicarea în rechizitoriu a Ordinului Directorului General al ANCPI nr 40/2013 și Regulamentului aprobat de Directorul General al ANCPI nr 700/2014, aceste acte normative fiind ulterioare săvârșirii faptelor din prezenta cauză și în consecință inaplicabile în cauză.

Sunt nerelevante cu privire la vinovăția inculpatului I. N. susținerile privind faptul că martora B. E. M. deja consemnase rezoluția de notare a modificării în momentul în care a cerut opinia inculpatului cu privire la admisibilitatea cererii.

Așa cum rezultă din declarațiile martorilor și din prevederile legale, doar încheierea de carte funciară semnată de registrator constituie o soluționare a cererii, iar la momentul săvârșirii infracțiunilor registratorul putea reveni asupra mențiunilor rezoluției până la momentul în care încheierea era validată și tocmai datorită îndoielii martorei B. cu privire la admisibilitatea cererii aceasta a cerut opinia inculpatului I..

În cazul în care ar fi fost obligatoriu ca soluția din încheiere să corespundă cu consemnările din rezoluția registratorului, în mod evident consultarea inculpatului I. cu privire la soluția corectă nu mai era necesară, fiind inutilă.

Nici aspectul privind necunoașterea la nivelul registratorilor din întreaga țară a Deciziei Curții Constituționale nr 723/2010 nu poate conduce la concluzia lipsei de vinovăție a inculpatului I. N., necunoașterea dispozițiilor legale, chiar generalizată la un întreg corp profesional neputând fi o cauză de nepedepsire.

Instanța reține că inculpatul I. N., și-a exercitat în mod defectuos atribuțiile de serviciu, dispunând sub aparența înscrierii unei modificări a suprafeței de teren de 300 mp, înscrierea unui drept de proprietate în favoarea inculpatei T. D. pentru suprafața de 34.121 mp, prin activitatea desfășurată a încălcat dispozițiile general obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale nr 723/2010, art 20 din Legea 7/1996, ce permitea înscrierile în cartea funciară doar în baza actului în baza căruia s-a constituit ori s-a transmis în mod valabil dreptul real, art 33 alin 3 din Legea nr 7/1996, întrucât modificarea dispusă a afectat esența dreptului de proprietate, art 47-51 din Legea nr 7/1996, întrucât înscrierea în cartea funciară a majorării suprafeței de teren s-a făcut în baza unei declarații autentice de voință a inculpatei T. D., ce nu avea calitatea de document doveditor al proprietății.

Nu a încălcat însă inculpatul prevederile art 26 din Legea nr 7/1996, ce prezintă doar efectul de opozabilitate al înscrierilor în cartea funciară și nici prevederile art 31 din Legea nr 7/1996, care prevede protecția dobânditorului cu bună credință al unui drept real.

În privința respectării dreptului la apărare al inculpatei I. M., instanța reține că inculpata a fost asistată în cursul cercetării judecătorești de doi apărători, unul dintre aceștia fiind domnul avocat P. D.,

La ultimul termen de judecată, la fel ca și la alte termene anterioare, prezent pentru a o asista pe inculpata I. M. a fost doar domnul avocat M..

Acesta a susținut o amplă și detaliată pledoarie în cadrul dezbaterilor, depunând și concluzii scrise, semnate de ambii apărători ai inculpatei, av. D. și av. M..

În aceste condiții, dreptul la apărare al inculpatei I. M., iar faptul că av. P. D. nu a participat la ședința de judecată, întrucât susține că nu a mai putut aștepta începerea ședinței, nu constituie o încălcare a dreptului la apărare și nu poate atrage repunerea pe rol a cauzei pentru ca și al doilea apărător al inculpatei să prezinte concluzii verbal în fața instanței.

Referitor la săvârșirea de către inculpata I. M. a infracțiunii de spălare de bani, instanța reține că prin activitatea acesteia de autentificare a documentelor de dezmembrare și de vânzare a terenurilor intrate în mod ilicit în patrimoniul inculpatei T. D., sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art 29 alin 1 lit a din Legea 656/2002, care prevede că, „constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani:

a)schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; »

Inculpata I. M. a cunoscut faptul că terenul în suprafață de 34.121 mp a intrat în mod ilicit în patrimoniul inculptei T. D., din simpla examinare a actelor pe care această inculpataă i le-a pus la dispoziție rezultând că nu i-a fost prezentată dovada dreptului de proprietate pentru diferența de suprafață dintre 34.121 mp și 300 mp.

Instanța reține că pentru a fi săvârșită infracțiunea de spălare de bani nu este necesar ca autorul infracțiunii de spălare de bani să fi participat la săvârșirea infracțiunii din care provin bunurile schimbate sau transferate, nefiind relevante în consecință apărările inculpatei privind neparticiparea sa la emiterea încheierii de carte funciară nr_/22.11.2010, sau faptul că declarația autentică de voință a inculpatei T. D. din data de 22.11.2010 a fost autentificată de un alt notar public.

Conform art 29 alin 4 din Legea 656/2002, « cunoașterea provenienței bunurilor sau scopul urmărit poate fi dedusă/dedus din circumstanțele faptice obiective »

Aceasta nu înseamnă că autorul infracțiunii de spălare de bani trebuie să cunoască în mod exact modul în care a fost săvârșită infracțiunea sau încadrarea juridică a faptelor celor care au săvârșit infracțiunea din care provin bunurile transferat sau schimbate, ci în baza elementelor pe care le are la dispoziție și le cunoaște să își dea seama că .

O condiție esențială pentru existența acestei infracțiuni este preexistenta unor alte infracțiuni ce au ca rezultat material bunurile ce formează obiectul infracțiunii de spălare de bani, urmată apoi de alte operații licite sau ilicite, în cadrul cărora dobândirea, deținerea sau folosirea acelor bunuri îmbracă o aparență legală.

În speță, această condiție este îndeplinită, fiind dovedit faptul că prin încheierea de carte funciară nr_/22.11.2010, în mod ilegal o suprafață de aproximativ 3 ha teren, aparținând domeniului public al statului, a fost consemnată ca fiind în patrimoniul inculpatei T. D..

Inculpata I. M. a avut la dispoziție atât actele de proprietate pentru suprafața de 300 mp deținută în mod legal, cât și declarația autentică de voință a inculpatei T. D., prin care arăta că este de acord cu majorarea suprafeței de teren până la 34.121 mp.

Ori, inculpata I. M., notar public cu o mare experiență profesională cunoștea faptul că o declarație autentică de voință nu constituie un mod de dobândire a proprietății.

In acest sens instanța reține că sunt neîntemeiate apărările inculpatei privind faptul că ar fi avut în vedere dispozițiile art 557 alin 1 și 2 coroborat cu art 888 Cod civil, respectiv faptul că dreptul de proprietate se poate dobândi prin convenție, iar în cazurile prevăzute de lege prin efectului act administrativ, înscrierea în cartea funciară putând fi efectuată în baza unui act emis de o autoritate administrativă, precum și dispozițiile art 557 alin 2 Cod civil, care arată că în cazul bunurilor imobile dreptul de proprietate se stabilește prin înscrierea în cartea funciară și concluzionează că în calitate de notar i-a fost clar că T. D., în baza cărții funciare era proprietar pe suprafața de 34.121 mp pe care a dezmembrat-o și a vândut-o.

Nu este fondată apărarea inculpatei I. M. conform căreia art 557 cod civil ar prevedea ca mod de dobândire a proprietății actul administrativ, iar înscrierea în cartea funciară ar face dovada dreptului de proprietate, astfel că actele ce i-au fost puse la dispoziție ar fi îndeplinit toate condițiile legale.

În primul rând, în mod voit inculpata omite să menționeze că prin apărarea sa invocă texte din Codul civil în vigoare de la 01.10.2011, Noul Cod civil, ce nu era în vigoare la data emiterii încheierii de carte funciară ce face obiectul prezentei cauze, 22.11.2010.

În al doilea rând inculpata interpretează în mod cu totul eronat dispozițiile art 557 alin 2 Cod civil în vigoare de la 01.10.2011, respectiv faptul că „în cazurile prevăzute de lege, proprietatea se poate dobândi prin efectul unui act administrativ”.

Declarația autentică a unei persoane prin care această persoană acceptă să îi fie majorată o suprafață de teren fără nicio justificare legală nu poate constitui un caz prevăzut de lege, iar actul administrativ la care face referire art 572 alin 2 Cod civil în vigoare de la 01.10.2011 nu se referă în niciun caz la o încheiere de carte funciară, ci la acte ale unor autorități prin care în temeiul unor legi speciale se constituie sau reconstituie un drept de proprietate, cum ar Legea nr 18/1991 a fondului funciar, Legea 112/1995, Legea 10/2001, certificatele de atestare a dreptului de proprietate emise în baza Legii 15/1990, etc..

În al treilea rând inculpata I. M. nu observă că efectul constitutiv de drepturi al înscrierii în cartea funciară, prevăzut de art 557 alin 4 din Noul Cod civil, este prorogt conform art. 56 alin 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, „după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială și deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărților funciare pentru imobilele respective, în conformitate cu dispozițiile Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare.”, iar până la acea dată, conform art 56 alin 2 din aceiași lege de punere în aplicare a Codului civil „înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate și a altor drepturi reale, pe baza actelor prin care s-au transmis, constituit ori modificat în mod valabil, se face numai în scop de opozabilitate față de terți.”

În concluzie, cum la data emiterii încheierii din prezenta cauză erau în vigoare dispozițiile Codului Civil de la 1864, acesta este legea aplicabilă raporturilor juridice privind înscrierea în cartea funciară, împreună cu Legea nr 7/1996 și legislația conexă.

Ori, aceste norme legale nu prevedeau posibilitatea dobândirii unui drept de proprietate asupra unui imobil prin simpla declarație autentică a unei persoane că este de acord să i se majoreze o suprafață de teren, deci practic să fie împroprietărită cu terenul proprietatea unei alte persoane, iar înscrierea în cartea funciară nu avea efect constitutiv de drepturi, la nivelul unității administrativ teritoriale . cadastrul.

Totodată, din simpla examinare a documentelor prezentate de inculpata T. D. notarului public, inculpata I. M., respectiv planul de amplasament și detaliu din anul 2008 (fila 167 verso – Vol V dup) și compararea acestuia cu planul de amplasament și detaliu întocmit de inculpatul S. se putea observa faptul că practic inculpata T. D. a acaparat în mod ilegal o suprafață de 3 ha teren, pe care o administra Hidroelectrica, pe planul de amplasament și detaliu din anul 2008 și actele de proprietate ale suprafeței de 300 mp, fiind menționată expres vecinătatea Hidroelectrica.

Ori, atâta timp cât inculpata T. D. nu i-a prezentat inculpatei I. M. un titlul din care să rezulte modul în care a dobândit în mod legal proprietate a 3 ha teren, cunoscut fiind că potrivit Legii 213/1998 terenurile aferente lacurilor de acumulare fac parte din domeniul public al statului, inculpata I. M. a autentificat documentele solicitate de inculpata T. D. având reprezentarea faptului că această inculpată a intrat în posesia suprafeței de 3 ha în mod ilicit, chiar dacă nu a cunoscut în mod clar toate infracțiunile săvârșite de alte persoane și încadrarea juridică a faptelor săvârșite de acestea.

Mai mult, așa cum a arăta și inculpata T. D., în cursul cercetării judecătorești, aceasta i-a prezentat inculpatei I. M. actele și i-a explicat conținutul acestora (fila 54 – vol II)

De asemenea, potrivit art. 45 din Legea 36/1995, forma în vigoare la data dezmembrării terenului și a încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, anul 2011, notarul public are obligația să deslușească raporturile reale dintre părți cu privire la actul pe care vor să-l încheie, să verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea și să le dea îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice.

În consecință, inculpata I. M. nu numai că a cunoscut proveniența bunului, terenul în suprafață de aproximativ de 3 ha, dar avea și obligația de a verifica scopul urmărit prin dezmembrarea și transferul proprietății unui imobil intrat în mod ilegal în patrimoniul inculpatei T., neputând invoca în apărarea sa că nu a putut să conteste o încheiere de carte funciară, ce nu are efect constitutiv de drepturi, sau faptul că nu și-a dat seama de proveniența ilicită a bunului.

Faptul că inculpata I. M. nu ar fi expert în cadastru și publicitate imobiliară nu o îndreptățea pe aceasta să considere că inculpata T. D. dobândise în mod legal proprietatea a aproximativ 3 ha teren din domeniul public al statului, neputând invoca în favoarea sa nici prevederile art 30 alin 1 din Legea nr. 7/1996.

Prezumția existenței dreptului înscris în cartea funciară, este o prezumție simplă nu absolută și este aplicabilă dacă dreptul real a fost dobândit sau constituit cu bună credință, cât timp nu se dovedește contrariul.

Ori, din actele pe care inculpata I. M. le-a avut la dispoziție, rezulta tocmai contrariul bunei credințe a inculpatei T. D., ce a inițiase și săvârșise o . ilegalități pentru a putea să obțină înscrierea în cartea funciară a calității sale de proprietar, reaua credință a acestei inculpate fiind evidentă.

Referitor la faptul că pentru eventuala nelegalitate privind înscrierea modificării suprafeței de teren ar răspunde funcționarul OCPI, iar nu notarul public, instanța apreciază că această apărare a inculpatei I. M. este parțial fondată, în sensul că funcționarii din cadrul OCPI răspund pentru modul în care a fost emisă încheierea, inculpatul I. N. fiind acuzat de altfel de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, însă notarul public are și acesta o răspundere proprie pentru faptele sale, nu ale funcționarilor OCPI, neputând fi exonerată de răspunderea cei revine chiar dacă și alte persoane au săvârșit infracțiuni în legătură cu același bun.

Chiar dacă notarul public nu poate controla o încheiere de carte funciară, neavând atribuții jurisdicționale cu privire la încheierile de carte funciară, aceasta nu semnifică faptul că în cazul în care constată săvârșirea unei ilegalități, cum este cazul în prezenta cauză, nu poate să aleagă să nu participe la completarea unui circuit infracțional și să respingă autentificarea actelor solicitate de părțile care doresc să își asigure în acest mod folosul infracțiunii.

Față de aceste argumente, instanța nu poate accepta apărarea inculpatei I. M. conform căreia ar fi fost de bună credință în momentul autentificării actelor.

Referitor la faptul că inculpata nu ar exista infracțiunea de spălare de bani, întrucât inculpata ar fi menționat în contracte, pe larg modul în care vânzătoarea, inculpata T. D. ar fi dobândit terenul în suprafață de 34.121 mp, instanța reține că tocmai faptul că inculpata a menționat în contracte faptul că inculpata T. D. a fost de acord cu modificarea în cartea funciară a suprafeței de teren, iar în baza declarației s-a efectuat schița cadastrală suprafața existentă, suprafață atestată și prin procesul verbal de vecinătate de .; HIDROELECTRICA SA, SNIF SA, CNADNR, dovedește faptul că inculpata I. M. a conștientizat lipsa unui titlu valabil de proprietate pentru suprafața de aproape 3 hectare pentru care se făcuse majorarea suprafeței și încercând să ascundă ilegalitatea constatată a atribuit astfel valoare de titlu de proprietate unei declarații autentice de voință, înscris ce nu dovedește însă dobândirea proprietății unui imobil conform modurilor de dobândire a proprietății prevăzute de Codul civil de la 1864.

Prin această mențiune s-a creat o aparență de legalitate întregii operațiuni juridice și s-a permis ca în cărțile funciare nou deschise după dezmembrare să nu mai fie menționat ca mod de dobândire a proprietății declarația autentică de voință a inculpatei T. D., ce putea atrage atenția asupra ilegalității săvârșite ci doar actul de dezmembrare și contractele de vânzare-cumpărare (vol V – filele 52-112).

Ulterior imobilele puteau fi tranzacționate fără a mai fi amintite toate operațiunile ilegale, așa cum se observă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 3121/28.11.2012 de BNP I. A. (vol V fila 96-97 dup), încheiat între martorul G. V. și numita Gurbina M., pe de o parte și . SA, pe de altă parte, în care este menționat ca mod de dobândire a proprietății doar contractul încheiat cu inculpata T. D., astfel că doar în urma unor cercetări amănunțite un cumpărător de bună credință ar mai fi putut descoperi adevărul.

În acest mod operațiunea de ascundere a provenienței ilicite a terenului a fost finalizată, notarul public fiind cel care a conceput și redactat contractele de vânzare-cumpărare, după cum rezultă din conținutul acestora, părțile doar citind și fiind de acord cu conținutul acestor contracte, bineînțeles prețul și suprafața de teren tranzacționată fiind indicată de părțile contractelor.

Faptul că notarul ar fi citit aceste mențiuni din contract vânzătorilor nu echivalează cu o atragere a atenției cu privire la modul ilicit de dobândire a bunurilor de către vânzătoare, martorul G. Ș. C., unul dintre cumpărători, arătând în fața instanței (vol II –fila 210) că la notar nu i s-a spus nimic și doar au fost citite actele, iar la întrebarea martorului inculpata I. M. i-a spus că nu sunt probleme, nefiindu-i prezentat nici contractul din anul 2008, în care era menționată suprafața de doar 300 mp a terenului.

Chiar, dacă notarul public nu a avut un interes material în realizarea acestor operațiuni, faptul că a ales să nu refuze efectuarea actelor solicitate de inculpata T. D. și a participat la efectuarea actelor de ascundere a originii ilicite a bunului, ignorând dispozițiile art 45 din Legea 36/1995, forma în vigoare la data dezmembrării terenului și a încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, anul 2011.

Nu sunt fondate nici apărările inculpatei I. M. prin care susține că notarul public are posibilitatea legală de a autentifica acte translative de proprietate și în absența unui titlu valabil de proprietate (pct.II.3 din Protocolul de colaborare încheiat între ANCPI și Uniunea Națională a Notarilor Publici), iar vânzarea lucrului altuia ar fi legală.

În cauză este în discuție vânzarea unor bunuri imobile ce fac parte din domeniul public al statului, contracte ce au o cauză ilicită conform art. 968 C. civ. de la 1864, în vigoare la momentul încheierii contractelor, ce prevedea că,: „Cauza este nelicită când este prohibită de lege, când este contrarie bunelor moravuri sau ordinii publice".

Deci cauza este ilicită când rezultatul ce se tinde a se obține și care a constituit motivul impulsiv și determinant la încheierea actului juridic civil, reprezintă considerația unui scop nepermis, contrar ordinei publice, economice și sociale, așa cum este și cazul vânzării unui bun ce face parte din domeniul public, iar conform art. 948 C. civ, cauza licită este una dintre condițiile esențiale pentru valabilitatea unei convenții, astfel că nu pot fi considerate ca valabile contractele de vânzare cumpărare autentificate de inculpata I. M., indiferent de considerațiile din doctrină privind valabilitatea vânzării lucrului altuia, în cazul unor bunuri proprietate privată, nu publică.

Susține inculpata I. M., că în calitate de notar public doar ar fi autentificat operațiunile juridice de dezmembrare și vânzare-cumpărare, pe care nu le-a inițiat, așa cum indică inculpata în apărările formulate, astfel că nu și-a exprimat voința, consimțământul cu privire la aceste operațiuni, voința fiind a părților din respectivele operațiuni, notarul public nefiind parte în aceste operațiuni de schimbare și transfer al bunurilor, astfel că ar putea să fie cel mult învinuit de o complicitate la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

Această apărare a inculpatei nu este fondată, subiect activ al infracțiunii de spălare de bani fiind orice persoană care participă efectiv la schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni.

Mai susține inculpata că terenurile erau deja în circuitul civil din momentul înscrierii în cartea funciară a suprafeței de 34.121 mp.

Această susținere a inculpatei I. M. nu este reală. Terenul în suprafață de 34.121 mp fiind parte din domeniul public al statului este inalienabil, ceea semnifică faptul că nu poate face obiectul niciunei înstrăinări, astfel încât nu poate fi în circuitul civil, până la eventuala trecere a acestuia în domeniul privat al statului.

În aceste condiții, prin modul de redactare al contractelor, prin acceptarea autentificării actelor de dezmembrare a terenului și a contractelor de vânzare-cumpărare, notarul public a permis ca în cărțile funciare nou deschise și în contractele încheiate ulterior de primii cumpărători să nu se mai facă nicio referire la proveniența inițială a imobilelor, fiind ascunsă proveniența ilicită și permisă tranzacționarea terenurilor în cadrul unor raporturi juridice civile, terenurile fiind astfel înscrise în circuitul civil, în mod aparent legal.

Ori, notarul public prin autentificarea înscrisurilor necesare dezmembrării și autentificarea contractelor de vânzare-cumpărare a parcelelor rezultate din dezmembrare a participat în mod activ la ascunderea provenienței ilicite a terenurilor, participând la transferul bunurilor din patrimoniul inculpatei T. D., ce a săvârșit alături de alți inculpați infracțiunea premisă, astfel că este autor al infracțiunii prevăzute de art 29 alin 1 lit a din Legea 656/2002 și nu un complice, întocmind efectiv înscrisurile autentificate prin care s-a permis ascunderea provenienței ilicite a imobilelor dezmembrate și ulterior vândute.

Referitor la necesitatea efectuării unei noi expertize judiciare pentru stabilirea valorii terenului în vederea determinării întrunirii condiției producerii consecințelor deosebit de grave, în eventualitatea aprecierii legii penale vechi ca lege penală mai favorabilă, instanța apreciază că o nouă expertiză nu este necesară, probele administrate în acest sens în cursul urmăririi penale, unele dintre ele chiar la solicitarea unor inculpați, conducând la concluzia certă că valoarea terenului aflat în proprietatea publică a statului și înscris în mod ilegal în cartea funciară ca proprietate a inculpatei T. D. avea la data săvârșirii faptelor o valoare mai mare de 200.000 lei, această valoare fiind cea avută în vedere la eventuala stabilire a incidenței art 248 ind 1 Cod penal.

Sub aspectul modului de soluționare al laturii civile, valoarea de piață a imobilului nu prezintă de altfel relevanță, având în vedere faptul că este posibilă restabilirea situației anterioare, iar prejudiciul invocat în rechizitoriu este cel reprezentat de valoarea de piață a terenului,

În privința valorii terenului, necesară pentru stabilirea cuantumului prejudiciului, în ipoteza considerării ca lege penală mai favorabilă a legii penale anterioare datei de 01.02.2014, instanța constată că valoarea terenului în suprafață de 34.121 mp este mai mare de 200.000 lei.

Astfel, expertul tehnic judiciar numit de organele de urmărire penală a stabilit o valoare a terenului de 7 Euro /mp, căreia îi corespunde o valoare totală a terenului de 249.636 Euro, echivalentul a 1.026.015 lei, valoare pe care expertul a stabilit-o având în vedere faptul că terenul este inundabil și necesită lucrări de amenajare, suprafața de teren este mare, este necesară negocierea prețului, aspecte ce duc la scăderea valorii de piață a terenului. (vol IV –filele55-110)

Și valoarea stabilită de expertul evaluator Cuguț V., expert asistent al inculpatei T. D., este mai mare de 200.000 lei, acest expert asistent stabilind o valoare totală a terenului de 209.600 lei (fila 111-119), chiar și în condițiile în care acest expert a efectuat o evaluare favorabilă inculpatei.

Semnificativ pentru corectitudinea prețului terenului stabilit de expertul judiciar numit de organele de urmărire penală este faptul că raportul de evaluare pentru un teren învecinat cu terenul în suprafață de 34.121, în anul 2012, la solicitarea Primăriei municipiului Drobeta T. S., a stabilit o valoare a terenului de 12.8 Euro/mp, terenul fiind adjudecat prin procesul verbal de licitație nr 2524/28.02.2013 de societatea administrată de martorul G., cu prețul de 35.644 lei pentru 1241 mp, deci aproximativ 28 lei/mp. Aplicând această valoare per metru pătrat la suprafața de 34.121 mp, rezultă o valoare de aproximativ 980.000 lei, valoare apropiată de cea stabilită de expertul judiciar B. D.. (fila 126-144 vol IV dup).

Chiar dacă terenul are o valoare contabila zero în evidențele . nu semnifică lipsa totală de valoare a terenului.

Instanța constată că terenul nu face parte din patrimoniul HIDROELECTRICA ci din domeniul public al statului, reprezentat în prezenta cauză de M. E., iar HIDROELECTRICA are doar un drept de utilizare a terenului, fiindu-i astfel indiferentă valoarea terenului.

De asemenea, instanța constată că terenurile învecinate au fost supuse tranzacționării, cu valori mai mici sau mai mari ale unui metru pătrat de teren decât cele stabilite de expertul judiciar din prezenta cauză, iar după dezmembrare chiar terenul cu privire la care au fost săvârșite infracțiunile din prezenta cauză a fost evaluat și tranzacționat la diverse valori ale parcelelor.

Totodată, instanța constată că nu trebuie confundată valoarea contabilă cu valoarea de piață a imobilului.

Valoarea contabilă este valoarea de intrare a bunurilor în patrimoniul proprietarului.

Valoarea de piață este suma estimată care poate fi primită în cazul vânzării bunului și depinde

Rezultă astfel că nu este sinonimă și nici nu are vreo legătură cu valoarea de piață a bunului, chiar și în cazul în care valoarea contabilă ar fi fost reactualizată.

Faptul că terenul lacului de acumulare a fost expropriat cu mult timp în urmă, iar în prezent este înregistrat în patrimoniul Ministerului E. cu valoarea contabilă zero nu are în niciun caz semnificația lipsei de valoare a acestui teren și a lipsei prejudiciului în cazul lipsirii ilegale de posesia acestui teren, în cazul valorificării terenului urmând să fie avută în vedere valoarea de piață și nu valoarea contabilă.

Nu pot fi avute în vedere pentru stabilirea valorii de piață nici valorile terenurilor consemnate în alte contracte de vânzare cumpărare încheiate în perioada anului 2010, așa cum solicită inculpații, întrucât prețul prevăzut în contractele de vânzare-cumpărare nu reflectă întotdeauna prețul real, de obicei mai mare, ceea ce a condus la necesitatea stabilirii prin legislația privitoare la taxa de timbru judiciar a unor valori minime, calculate în baza unor expertize ale Camerelor Notarilor Publici, iar instanța nu poate verifica în prezenta cauză realitatea prețurilor consemnate în alte contracte, nefiind investită cu un asemenea obiect.

Referitor la apărarea inculpatului I. N. privind faptul că expertul tehnic judiciar a evaluat terenul în mod global, fără a face o evaluare distinctă a terenului inundabil și a celui neinundabil, instanța constată că expertul judiciar nu a fost investit cu dezmembrarea terenului pentru a putea distinge între terenul inundabil și cel neinundabil, iar evaluarea terenului a fost în mod corect efectuată în mod global, având în vedere că a avut de evaluat o parcelă întreagă, așa cum aceasta este definită de art 3 alin 4 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr 633/2006 al ANCPI, iar conform art 32 alin 3 din același Regulament, „imobilul formează o unitate economică ce derivă din natura sa”, astfel că un imobil ce poate fi format dintr-una sau mai multe parcele trebuie tratat, evaluat numai în mod unitar din punct de vedere economic.

În drept, raportat la dispozițiile Codului penal în vigoare de la 01.02.2014, instanța constată că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni:

Fapta inculpatului I. N., care și-a exercitat în mod defectuos atribuțiile de serviciu, dispunând sub aparența înscrierii unei modificări a suprafeței de teren de 300 mp, prin încheierea de carte funciară nr_/22.11.2010, înscrierea unui drept de proprietate în favoarea inculpatei T. D. pentru suprafața de 34.121 mp, încălcând dispozițiile dispozițiile general obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale nr 723/2010, art 20 din Legea 7/1996, art 33 alin 3 din Legea nr 7/1996 și art 47-51 din Legea nr 7/1996, prin aceasta producând un prejudiciu în sumă de 249.636 Euro, echivalentul a 1.026.015 lei, în dauna Ministerului E., în scopul constituirii ilegale în favoarea inculpatei T. D. a dreptului de proprietate asupra terenului, în suprafață de 34.121 m.p, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.

În privința cererii inculpatului I. N. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea menționată în rechizitoriu în infracțiunea prevăzută de art 300 Cod penal, instanța constată că această cerere este nefondată.

La data la care inculpatul I. N. a semnat încheierea de carte funciară în locul registratorului căruia îi era repartizată lucrarea, martora B. E. M., legislația nu interzicea în mod explicit ca un registrator șef să emită încheieri de carte funciară, chiar dacă în Legea nr 7/1996 se menționa că registratorul șef avea atribuția de a soluționa cererile de reexaminare formulate împotriva încheierilor de carte funciară.

Legislația conexă nu era însă modificată, iar fișa postului I. N. prevedea în continuare atribuția acestuia de a semna încheieri de carte funciară.

Ceea ce nu era prevăzut în legislație era procedura ce trebuia urmată în cazul în care o încheiere era semnată de registratorul șef, sau un registrator era promovat după semnarea unei încheieri în funcția de registrator șef, însă în această situație nimic nu împiedica directorul O.C.P.I. să desemneze prin ordin un alt registrator să soluționeze cererea de reexaminare, așa cum se putea întâmpla și în situația în care registratorul șef ar fi fost într-o situație de imposibilitate de a-și exercita funcția.

Ori, pentru a fi săvârșită infracțiunea de uzurpare a funcției, trebuie ca funcționarul public să nu aibă în atribuții actul pe care îl îndeplinește.

Cum inculpatul avea la data semnării încheierii de carte funciară atribuții privind emiterea încheierilor de carte funciară, nu poate fi reținută încadrarea juridică solicitată de inculpatul I. N., respectiv art 300 Cod penal.

Fapta inculpatei T. D., care în cursul lunii noiembrie 2010, cu rea credință, a solicitat Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară M., majorarea suprafeței de teren, deținută cu titlu legal, de 300 m.p. până la 34.121 m.p., știind că nu există nici o neconcordanță între suprafața deținută legal și situația juridică reală a imobilului și a prezentat o documentație tehnică, un proces-verbal de vecinătate și o declarație autentică de voință, în sensul majorării suprafeței spre a-l determina pe I. N. să emită încheierea de Carte funciară nr._ din 22.11.2010, prin aceasta producând un prejudiciu în sumă de 249.636 Euro, echivalentul a 1.026.015 lei, în dauna Ministerului E., în schimbul obținerii pentru sine a suprafeței de teren de 34.121 m.p., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la abuz în serviciu, prev. de art. 47 C.pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.

Fapta inculpatului G. M. S. care în perioada 17-23.08.2010 i-a determinat pe C. C., inspector șef în cadrul ANIF – Filiala Județeană M. și P. T., fost director în cadrul S.C. HIDROELECTRICA S.A. – Sucursala Porțile de F. să ateste, prin semnătura reprezentanților legali și ștampila unităților ai căror angajați erau, că vecinătățile indicate în cuprinsul procesului-verbal de vecinătate, fără număr și dată, folosit la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară M. pentru emiterea încheierii nr._/22.11.2010, sunt reale și că sunt de acord cu acestea, producând astfel un prejudiciu în sumă de 249.636 Euro, echivalentul a 1.026.015 lei în dauna Ministerului E., prin înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului în cartea funciară în favoarea inculpatei T. D., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la abuz în serviciu, prev. de art. 47 C.pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen, cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. (2 acte materiale) și art. 5 alin. 1 C.pen..

Fapta inculpatului S. N. E., care, în calitate de director al Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară M. i-a determinat în data de 19 și 22.11.2010, pe D. C. N., inspector cadastru și I. N., registrator șef al OCPI M. să recepționeze documentația cadastrală întocmită de S. I. M., cu celeritate și fără a efectua verificările necesare ce ar fi dus la solicitarea de informații suplimentare și, respectiv, să admită solicitarea inculpatei T. D. de majorare a suprafeței de teren și să emită cu încălcarea legii încheierea de carte funciară nr._ din 22.11.2010, contribuind prin aceasta la producerea unui prejudiciu în patrimoniul Ministerului E. în cuantum de 249.636 Euro, echivalentul a 1.026.015 lei, în scopul constituirii ilegale în favoarea inculpatei T. D. a dreptului de proprietate asupra terenului, în suprafață de 34.121 m.p, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la abuz în serviciu, prev. de art. 47 C.pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen, cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. (2 acte materiale) și art. 5 alin. 1 C.pen..

Fapta inculpatului L. R. G., care, în calitate de șef Serviciu patrimoniu în cadrul S.C. HIDROELECTRICA S.A. – Sucursala Porțile de F., la 18.08.2010, a întocmit cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, adresa înregistrată sub nr. 6210 din 19.08.2010, din dispoziția inculpatului P. T. și nu i-a comunicat martorului N. D. M., ce a semnat procesul-verbal de vecinătate, suprapunerile de terenuri constatate, respectiv faptul că terenul în suprafață de 34.121 m.p., a cărui vecinătate se solicita a se confirma prin procesul-verbal este de fapt, terenul proprietate publică al statului, aflat în administrarea S.C. HIDROELECTRICA S.A., producând prin acesta un prejudiciu în valoare de 1249.636 Euro, echivalentul a 1.026.015 lei, în dauna Ministerului E., în scopul constituirii ilegale în favoarea inculpatei T. D. a dreptului de proprietate asupra terenului, în suprafață de 34.121 m.p., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.

Fapta inculpatului S. I. M., care, în calitate de persoană fizică autorizată să întocmească documentații cadastrale, în perioada iulie-noiembrie 2010, a întocmit documentația cadastrală ce a stat la baza emiterii încheierii de carte funciară nr._ din 22.11.2010 a OCPI M. cu încălcarea disp. art. 5 alin. 1 lit. b și alin. 4, art. 6 lit. a și b și art. 7 alin. 2 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 634/2006 al directorului general al ANCPI și ale art. 24 alin. 1 lit. k din Ordinul nr. 107/2010 al directorului general al ANCPI, identificând și materializând limitele imobilului, în disonanță cu actele doveditoare a dreptului de proprietate prezentate de inculpata T. D. și producând prin aceasta un prejudiciu în sumă de 249.636 Euro, echivalentul a 1.026.015 lei, în dauna Ministerului E., în scopul constituirii ilegale în favoarea inculpatei T. D. a dreptului de proprietate asupra terenului, în suprafață de 34.121 m.p., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.

Fapta inculpatului S. I. M., care, în calitate de persoană fizică autorizată să întocmească documentații cadastrale, în perioada iulie-noiembrie 2010, a întocmit documentația cadastrală ce a stat la baza emiterii încheierii de carte funciară nr._ din 22.11.2010 a OCPI M. cu încălcarea disp. art. 5 alin. 1 lit. b și alin. 4, art. 6 lit. a din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 634/2006 al directorului general al ANCPI și ale art. 24 alin. 1 lit. k din Ordinul nr. 107/2010 al directorului general al ANCPI, identificând și materializând limitele imobilului, în disonanță cu actele doveditoare a dreptului de proprietate prezentate de inculpata T. D. și producând prin aceasta un prejudiciu în sumă de 1. 249.636 Euro, echivalentul a 1.026.015 lei, în dauna Ministerului E., în scopul constituirii ilegale în favoarea inculpatei T. D. a dreptului de proprietate asupra terenului, în suprafață de 34.121 m.p., întrunește elementele constitutive ale infracțțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.

Fapta inculpatului P. T., care, în calitate de director general la S.C. HIDROELECTRICA S.A. – Sucursala Porțile de F., în data de 17.08.2010, l-a determinat pe inculpatul L. R. G. să întocmească adresa nr. 6210 din 19.08.2010, în scopul de a crea o reprezentare greșită asupra realității directorului adjunct N. D. M. spre a-l determina să semneze procesul-verbal de vecinătate, ce a stat la baza emiterii încheierii de carte funciară nr._ din 22.11.2010, prin care s-a produs un prejudiciu în sumă de 1. 249.636 Euro, echivalentul a 1.026.015 lei, în dauna Ministerului E., în scopul constituirii ilegale în favoarea inculpatei T. D. a dreptului de proprietate asupra terenului, în suprafață de 34.121 m.p., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la abuz în serviciu, prev. de art. 47 C.pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen..

Fapta inculpatei I. M., care, în calitate de notar public, în cursul anului 2011, la solicitarea inculpatei T. D., a acceptat să dezmembreze terenul în suprafață de 34.121 m.p., obținut de T. D., prin săvârșirea de infracțiuni, în patru loturi cu suprafețe inegale și să transfere loturile rezultate din dezmembrare către alte persoane, în aceiași zi, prin acte autentice de vânzare-cumpărare, introducându-le astfel în circuitul civil cu aparență de legalitate, în scopul ascunderii originii ilicite a terenului în suprafață de 34.121 m.p., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani, prev. de art. 29 alin.1 lit. a din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 5 alin.1 C.pen.

Conform art 5 alin 1 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale (cum este cazul în prezenta speță), se aplică legea penală mai favorabilă

Instanța constată că infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art 13² din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen, se pedepsește cu închisoare de la 2 ani și 8 luni închisoare la 9 ani și 4 luni.

Această infracțiune, având în vedere și cuantumul prejudiciului mai mare de 200.000 lei, are corespondent în legea penală în vigoare anterior datei de 01.02.2014, în dispozițiile art 13² din Legea nr. 78/2000 comb. cu art 248 Cod penal din 1968 rap. la art 248¹ Cod penal din 1968, fiind pedepsită cu închisoare de la 5 ani la 18 ani.

Aceleași considerente, privind pedeapsa aplicabilă sub imperiul legii penale vechi și a legii penale noi sunt valabile și pentru formele de participație, complicitate și instigare.

În privința infracțiunii de spălare de bani săvârșită de inculpata I. M., instanța constată că potrivit art 29 alin 1 lit a din Legea 656/2002, pedeapsa aplicabilă în prezent este închisoare de la 3 ani la 10 ani, în timp ce pedeapsa aplicabilă conform încadrării juridice din perioada săvârșirii infracțiunii, art art.29 alin.1 lit.a din Legea 656/2002 republicată rap. la art.17 lit.e și art.18 alin.2 din Legea 78/2000. este închisoare de la 3 ani la 15 ani.

Rezultă că sub aspectul duratei pedepsei aplicabile legea penală nouă este legea mai favorabilă în cazul tuturor inculpaților.

Singura situație în care legea penală în vigoare anterior datei de 01.02.2014 ar fi legea penală mai favorabilă ar fi în cazul în care s-ar reține în favoarea inculpaților una sau mai multor circumstanțe atenuante, dintre cele prevăzute de art 74 Cod penal din 1968, situație în care pedeapsa poate fi coborâtă sub minimul special, până la 1 an și 8 luni închisoare, conform art 76 alin 2 Cod penal din 1968.

Instanța nu poate reține însă astfel de circumstanțe atenuante decât în favoarea inculpatului L. R. G., având în vedere atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii, respectiv faptul că s-a prezentat în fața autorităților la toate chemările acestora, s-a comportat sincer în permanență atât în cursul urmăriri penale cât și în fața instanței de judecată, prin declarațiile sale contribuind în mod major la dovedirea activității infracționale a inculpaților P. T. și G. M..

Pentru a se reține ca și circumstanță atenuantă această împrejurare și pentru a da eficiență maximă acestei atitudini a inculpatului L. R. G. și a da eficiență principiului aplicării legii penale mai favorabile, instanța va schimba încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul L. R. G. din infracțiunea prevăzută de art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen. în infracțiunea prevăzută de art.13 ind.2 din Legea 78/2000 rap. la art.248 ind.1 C.p. din 1968 comb. cu art.248 ind.1 C.p. din 1968 și va aplica inculpatului L. R. G. o pedeapsă de 2 ani închisoare, suficientă pentru îndeplinirea scopului educativ preventiv al pedepsei, având în vedere gradul redus de implicare al inculpatului în activitatea infracțională descrisă în prezenta cauză.

În privința inculpatei T. D., instanța nu poate reține niciuna dintre circumstanțele atenuante prevăzute de art 74 Cod penal din 1968, având în vedere nu a avut o comportare sinceră în fața organelor de urmărire penală, recunoașterii săvârșirii faptei i se va da eficiență prin aplicarea dispozițiilor art 396 alin 10 Cod pr penală, iar faptul că o parte din terenuri s-au întors în patrimoniul său nu echivalează cu o stăruință pentru a înlătura rezultatul infracțiunii, prejudiciul produs Ministerului E. nefiind încă reparat, iar conduita sa în perioada săvârșirii infracțiunii a dovedit o stăruință infracțională și o îndrăzneală infracțională deosebite.

Inculpatul G. M. deși a recunoscut săvârșirea infracțiunii în ultima declarație dată în cursul urmăririi penale și ulterior în fața instanței de judecată, a avut inițial o atitudine neecoperantă, refuzând să dea declarații, ceea ce a îngreunat urmărirea penală.

De asemenea, în perioada anului 2010 pentru săvârșirea infracțiunii inculpatul a efectuat numeroase demersuri și a atras în activitatea sa infracțională mai multe persoane, urmărind cu tenacitate obținerea rezultatului infracțional.

În aceste condiții instanța reține că nu este posibilă reținerea niciuneia dintre circumstanțele atenuante prevăzute de art 74 Cod penal din 1968 în favoarea inculpatului G. M..

Nici în favoarea inculpaților, P. T., I. N., S. N. E., S. I. M. și I. M. nu pot fi reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art 74 Cod penal din 1968, având în vedere gravitatea mare a faptelor săvârșite de fiecare dintre acești inculpați, atitudinea acestora nesinceră.

Raportat și la aceste considerente privind nereținerea în favoarea inculpaților T. D., G. M., P. T., I. N., S. N. E., S. I. M. și I. M. a circumstanțelor atenuante prevăzute de art 74 Cod penal, instanța constată că legea penală mai favorabilă pentru aceștia este legea penală în vigoare de la 01.02.2014.

Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art 74 alin 1 Cod penal, instanța reține că în cazul inculpaților T. D., G. M., S. N. E. este necesară aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special, având în vedere lipsa antecedentelor penale ale acestora, nivelul de educație ridicat al acestora, integrarea acestora în societate și situația familială, având resurse pentru reintegrare în societate, după cum rezultă din referatele de evaluare întocmite de Serviciile de Probațiune.

Nu se poate însă aplica o pedeapsă la nivelul minimului special inculpaților T. D., G. M., S. N. E., având în vedere modul elaborat în care au acționat pentru săvârșirea infracțiunilor și îndeplinirea scopului infracțional, gravitatea mare a faptei, scopul săvârșirii infracțiunii, însușirea unei suprafețe de teren din domeniul public al statului, perseverenței celor trei inculpați în atingerea scopului infracțiunii.

Nu se poate reține în favoarea inculpatei T. D. circumstanța atenuantă prevăzută de art 75 alin 2 lit a Cod penal și aplica o pedeapsă sub minimul special, întrucât deși inculpata a încheiat contracte cu cumpărătorii P. A., Golumbină Ș. C., ., prin care parte din terenuri au reintrat în patrimoniul inculpatei, aceste operații juridice au fost efectuate după descoperirea faptelor și începerea cercetărilor în prezenta cauză, nefiind datorate dorinței inculpatei de a repara prejudiciul produs sau regretului acestuia privind săvârșirea ci dorinței de a-și ușura situația, în condițiile în care era evident că terenurile vor fi indisponibilizate de parchet.

Instanța apreciază în consecință pentru atingerea scopului pedepselor este suficientă aplicare unor pedepse de 3 ani închisoare pentru fiecare dintre inculpații T. D., G. M. și de 4 ani închisoare pentru inculpatul S. N. E..

Se va dispune de asemenea față de inculpații T. D., G. M., S. N. E., ca pedeapsă complementară și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art 66 alin 1 lit a), b) Cod penal pe o perioadă de 3 ani, întrucât prin modul în care acești inculpați au procedat la însușirea unui teren din domeniul public au dovedit că nu prezintă suficiente garanții morale pentru a fi aleși în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

Totodată, inculpatului S. N. E., care a săvârșit infracțiunea folosindu-se de calitatea de la momentul săvârșirii infracțiunii, director al O.C.P.I. M., i se va interzice ca pedeapsă complementară dreptul prevăzut de art 66 alin 1 lit k) Cod penal, pe o perioadă de 3 ani.

Având în vedere aceleași criterii de individualizare prevăzute de art 74 Cod penal, instanța apreciază că în cazul inculpaților P. T., I. N., S. I. M. este suficientă aplicarea unor pedepse foarte apropiate de minimul special, iar în cazul inculpatei I. M. chiar la nivelul minimului special, având în vedere că acești inculpați au săvârșit fapte singulare la insistențele și rugămintea inculpaților T. D., G. M., S. N. E., nu au urmărit scopuri personale prin săvârșirea infracțiunilor și nu au obținut beneficii din săvârșirea infracțiunilor, aplicarea unor pedepse de 3 ani închisoare pentru fiecare dintre acești inculpați fiind suficientă pentru atingerea scopului pedepsei.

În privința modalității de executare a pedepselor ce vor fi aplicate, instanța constată că este necesar ca inculpații G. M., T. D. și S. N. E. să execute pedepsele în regim de detenție, față de modul în care acești trei inculpați au colaborat pentru atingerea scopului infracțional, de modul în care au atras în activitatea lor infracțională și alte persoane, pentru formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială și față de muncă, în vederea reintegrării în societate a inculpaților, situația familială și profesională a acestora neputând prevala în raport de aspectele anterior enumerate.

Întrucât se va dispune executarea pedepsei în regim de detenție, pe perioada executării pedepsei se va dispune aplicarea pedepsei accesorii constând în interzicerea p

În cazul inculpatului L. R. G., instanța constată că prin atitudinea sa în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată a înțeles pe deplin gravitatea faptei săvârșite și consecințele acesteia, conform referatului de evaluare inculpatul putând evita reiterarea comportamentului infracțional fără a fi necesară executarea pedepsei în regim de detenție, astfel că se vor aplica în favoarea acestuia dispozițiile art 81 Cod penal din 1968, privind suspendarea executării pedepsei.

Referitor la inculpații P. T., I. N., S. I. M. și I. M., instanța constată că legea favorabilă fiind legea nouă, în raport de posibilitățile de îndreptare ale inculpaților, persoane integrate social, cu o bună imagine în societate, de faptul că au fost atrase în săvârșirea infracțiunilor de inculpații G. M., T. D. și S. N. E., pentru asigurarea echilibrului dintre protecția societății prin menținerea ordinii de drept, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către acești inculpați și menținerea în comunitate a acestora, nu este necesară privarea de libertate, urmând a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform dispozițiilor art 91 Cod penal și stabilirea unui termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art 92 Cod penal.

Vor fi obligați inculpații P. T., I. N., S. I. M. și I. M.,la respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art 93 alin 1 lit a-e) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, iar conform art 93 alin 2 lit a Cod penal, pentru prevenirea riscului de recidivă vor fi obligați să respecte unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

Totodată vor fi obligați să presteze inculpații, pe o perioadă de 60 zile lucrătoare, o muncă în folosul comunității.

Se va dispune de asemenea față de inculpații P. T., I. N., S. I. M. și I. M. interzicerea cu titlu de pedepse complementare, a drepturilor prevăzute de art 66 alin 1 lit a), b) Cod penal pe o perioadă de 3 ani, prin modul în care acești inculpați au acționat cu privire la un teren din domeniul public dovedind că nu prezintă suficiente garanții morale pentru a fi aleși în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

Totodată, inculpaților S. I. M. și I. M., care au săvârșit infracțiunile în cursul exercitării funcțiilor de persoana fizică autorizată să execute lucrări de cadastru, respectiv notar public, li se vor interzice, cu titlu de pedeapsă complementară, dreptul prevăzut de art 66 alin 1 lit g) Cod penal, pe o perioadă de 3 ani, inculpații folosindu-se de funcțiile pe care le au pentru a săvârși infracțiunile.

Inculpatului L. R. G. i se va aplica de asemenea pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art 64 lit a teza a II a, lit b Cod penal din 1968, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, având în vedere modul în care în calitate de funcționar public asimilat a înțeles să nu apere dreptul de proprietate al statului cu privire la un bun din domeniul public, ceea ce îl face nedemn să fie ales în funcții elective publice sau să ocupe funcții ce implică exercițiul autorității de stat.

Referitor la latura civilă a cauzei, instanța reține că nu sunt eficiente dispozițiile art 907 Cod civil, privind rectificarea cărții funciare, pentru că și în situația constatării anulării înscrierii dreptului de proprietate al inculpatei T. D. asupra suprafeței de 34.121 mp, în cartea funciară deschisă pentru această suprafață de teren ar trebui înscris adevăratul proprietar și toate drepturile reale constituite prin lege, hotărâri de guvern și contracte de concesiune.

Acest fapt nu este posibil, întrucât ar presupune existența cărții funciare doar pentru o parte mică din lacul de acumulare Porțile de F. II și terenul aferent acestuia, echivalând cu o dezmembrare a terenului din domeniul public al statului, operațiune de carte funciară nepermisă în lipsa unei manifestări de voință exprese a titularului dreptului real, M. E. fiind singurul îndreptățit să solicite întocmirea cărții funciare pentru întreg terenul aferent investiției de la centrala hidroelectrică Porțile de F. II.

În aceste condiții, singura soluție posibilă, este anularea în întregime a încheierii de carte funciară nr_/22.11.2010 a OCPI M., încheiere emisă având o cauză ilicită, orice transmitere a proprietății către o persoană fizică a unui bun ce face parte din domeniul public, indiferent de modul de transmitere fiind lovită de nulitate absolută, precum și documentele prin care se atestă o asemenea transmitere ilegală a proprietății publice.

Totodată este necesară și anularea tuturor documentelor ce au stat la baza emiterii acestei încheieri și acestea fiind nelegal întocmite ceea ce va atrage nulitatea înscrierii majorării de teren de la 300 mp la 34.121 mp, revenirea la situația anterioară, respectiv existența doar a cărții funciare deschise pentru această suprafață de 300 mp, cu planul de amplasament și detaliu întocmit în sistem local.

În aceste condiții, ca efect al anulării încheierii de carte funciară, se va dispune desființarea înscrisurilor, soluția procedurală oferită de Codul de procedură penală.

Referitor la înscrisurile ulterioare înscrierii în cartea funciară a majorării suprafeței de 300 mp la 34.121 mp, instanța constată că incident în cauză este principiul anulării actelor subsecvente și principiul retroactivității nulității, astfel că atât operațiunea de dezmembrare a terenului în suprafață de 34.121 mp este nulă cât și contractele de vânzare-cumpărare prin care inculpata T. D. a transmis proprietatea unor parcele din acest teren, dezmembrarea fiind încheiată la solicitarea unei persoane care nu mai are calitate de proprietar, ca urmare a efectului retroactiv al nulității, iar prin contractele de vânzare-cumpărare a fost transmisă proprietatea terenurilor de aceiași persoană ce nu mai are calitatea de proprietar, tot conform principiului retroactivității nulității.

Cum un alt efect al nulității este repunerea părților în situația anterioară, pentru se ajunge în aceiași situație ca înainte de emiterea în mod ilegal a încheierii de carte funciară încheierile de carte funciară nr_/22.11.2010 a OCPI M., vor fi desființate toate înscrisurile întocmite ulterior acestei încheieri, inclusiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3121/28.11.2012 la BNP I. A. încheiat între martorul G. V. și S.C. T. F. CONSTRUCT S.A și încheierea de carte funciară aferentă, nr._/29.11.2012 a OCPI M.;

Referitor la martorul G. V., ce a formulat cerere de constituire de parte civilă și la . S.A ., ce a formulat de asemenea cerere de constituire ca parte civilă, instanța constată că niciuna dintre aceste părți nu poate fi considerată de bună credință pentru a fi menținute efectele contractelor de vânzare-cumpărare în care au fost părți, întrucât buna credință presupune ca persoana care o invocă depunând diligențele necesare să nu își fi putut da seama că transmițătorul dreptului nu este adevăratul proprietar.

Ori, în cazul de față, martorul G. V., administrator și al . S.A, a încheiat un contract cu inculpata T. D. în care a fost consemnată ca titlu de proprietate o declarație autentică de voință, aspect care coroborat cu documentația cadastrală inițială, întocmită în anul 2008 pentru 300 mp, trebuia să îi atragă atenția asupra existenței posibilității ca terenul să fi fost dobândit în mod ilegal de inculpată, chiar dacă martorul nu are cunoștințe juridice.

Faptul că martorul G. nu a solicitat lămuriri suplimentare și s-a bazat pe experiența profesională și corectitudinea notarului public I. M., nu face ca acesta să poată fi considerat dobânditor de bună credință, astfel că și contractul autentificat sub nr. 1600/27.06.2011 la BNP I. M., între inculpata T. D. și martorul G. V., precum și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3121/28.11.2012 la BNP I. A. încheiat între martorul G. V. și S.C. T. F. CONSTRUCT S.A, sunt lovite de nulitate absolută, pentru cauză ilicită, urmând a fi desființate.

Nu se poate admite cererea părților civile G. V. și S.C. T. F. CONSTRUCT S.A, de desființare doar în parte a acestor două contracte în care sunt părți, în sensul ca o suprafață de 300 mp, egală cu suprafața pe care inculpata T. D. o are în proprietate în mod legal, să rămână în proprietatea S.C. T. F. CONSTRUCT S.A., întrucât acest teren inițial de 300 mp, este învecinat cu terenul avut în proprietate de martorul Cotolboiu, poziționat în partea de sud a suprafeței de 34.121 mp înscrisă în mod ilegal în cartea funciară, în timp ce terenul cumpărat de partea civilă . SA, se află pe latura de nord a terenului de 34.121 mp, fiind învecinat cu terenul ce a fost în proprietatea ., ceea ce se poate observa din simpla examinare a planului de amplasament întocmit de expertul judiciar.

Cum terenul cumpărat de partea civilă G. V. este situat pe latura opusă celei pe care este situat terenul în suprafață de 300 mp deținut legal de inculpata T. D., iar acțiunea civilă din procesul penal nu poate avea ca obiect partajarea unui teren, nu este întemeiată această cerere de desființare parțială a contractelor autentificate sub nr. 1600/27.06.2011 la BNP I. M. și sub nr. 3121/28.11.2012 la BNP I. A..

Referitor la cererea de obligare a inculpatei la plata sumei de 6.000 lei, reprezentând prețul pe care G. V. l-a plătit pentru suprafața de teren cumpărată de la inculpata T. D., instanța constată că prezenta cauză nu are ca obiect săvârșirea vreunei infracțiuni de către această inculpată în dauna martorului G. V., astfel încât acesta să poată avea calitatea de persoană vătămată și să poată formula acțiune civilă.

Conform art 19 alin 1 și 2 Cod pr penală, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect repararea prejudiciului material sau moral produs prin săvârșirea infracțiunii și se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului și, după caz, a părții responsabile civilmente, iar potrivit art 79 Cod pr penală persoana care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală prin fapta penală se numește persoană vătămată.

Întrucât părțile civile G. V. și S.C. T. F. CONSTRUCT S.A, nu au suferit o vătămare prin săvârșirea de către inculpata T. D. a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, acestea nu pot fi, conform art 79 Cod pr penală, persoane vătămate și pe cale de consecință, acestea nu pot exercita acțiunea civilă, așa cum rezultă din art 19 alin 1 și 2 Cod pr penală, care prevăd că doar persoana vătămată sau succesorii acesteia poate exercita acțiunea civilă.

Vor fi respinse în consecință acțiunile civile formulate de părțile civile G. V. și S.C. T. F. CONSTRUCT S.A., ca nefondate, aceste părți civile având la îndemână posibilitatea formulării unor cereri pe cale separată pentru recuperarea prejudiciului.

În privința acțiunii civile formulate de M. E., instanța constată că acesta și-a precizat cererea de constituire de parte civilă, până la începerea cercetării judecătorești, în sensul că a solicitat restabilirea situației anterioare și nu plata prejudiciului așa cum solicitase în cursul urmăririi penale.

Cum restabilirea situației anterioare este posibilă, neintervenind modificări ale terenului care să atragă o imposibilitate de restabilire a acestei situații anterioare, iar în cazul obligării inculpaților la plata prejudiciului, așa cum este solicitat în partea finală a rechizitoriului s-ar ajunge la o dublă reparație a prejudiciului, instanța în temeiul art. 25 alin 2 și 3 Cod pr pen., va admite cererea precizată de partea civilă M. E. și va dispune restabilirea situației anterioare a terenului, aceasta fiind de altfel și o consecință a desființării tuturor actelor întocmite nelegal și lovite de nulitate absolută.

Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul I. N. din infracțiunea prevăzută de art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen. în infracțiunea prevăzută de art. 300 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, ca nefondată.

În temeiul art 386 Cod pr penală, va schimba încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul L. R. G. din infracțiunea prevăzută de art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen. în infracțiunea prevăzută de art.13 ind.2 din Legea 78/2000 rap. la art.248 ind.1 Cod penal din 1969 comb. cu art.248 ind.1 C.penal din 1968,

1. În temeiul art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen., va condamna pe inculpatul I. N., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., va interzice inculpatului I. N. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen. Va interzice inculpatului I. N. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen., se va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., va fi obligat inculpatul I. N. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen., se va impune condamnatului I. N. să execute următoarea obligație: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate .

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul I. N. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Fundației pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare sau Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului sector 3 pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., se va atrage atenția inculpatului I. N. asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

2. În baza art. 47 C.pen. rap. la art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art 396 alin 10 Cod pr penală și art. 5 alin. 1 C.pen., o va condamnă pe inculpata T. D., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen., va interzice inculpatei T. D. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., va interzice inculpatei T. D. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

3. În baza art. 47 C.pen. rap. la art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen.(două acte materiale), art. 396 alin 10 Cod. pr. penală și art. 5 alin. 1 C.pen., îl va condamna pe inculpatul G. M. S., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată și continuată,

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen., va interzice inculpatului G. M. S. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani, ce se va executa în condițiile art. 68 alin 1 lit. c) Cod penal.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., va interzice inculpatului G. M. S. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

4. În baza art. 47 C.pen. rap. la art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen.(două acte materiale) și art. 5 alin. 1 C.pen., îl va condamnă pe inculpatul S. N. E., fiul I. și A., născut la data de 24.12.1968 în Drobeta T. S., județul mehedinți, cu domiciliul în Drobeta T. S., . A, județul M., posesor al CI, . nr._, CNP –_, la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată și continuată,

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., va interzice inculpatului S. N. E. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 3 ani, ce se va executa în condițiile art. 68 alin 1 lit. c) Cod penal.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., va interzice inculpatului S. N. E. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

5. În temeiul art.13 ind.2 din Legea 78/2000 rap. la art.248 C.p. comb. cu art.248 ind.1 C.p., cu aplicarea art. 74 alin 1 lit. c) Cod penal din 1968 și art. 76 alin 2 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal., îl va condamna pe inculpatul L. R. G., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată.

In baza art. 65 alin.1 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal, va aplica inculpatului L. R. G. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. „a” teza a II-a, lit. „b” din Codul penal din 1968, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale

In baza art.71 alin.2 Cod penal din 1968 cu aplicarea art 5 Cod penal și va interzice inculpatului L. R. G. ca pedeapsa accesorie drepturile prevăzute de art.64 alin. 1 lit. „a” teza a II-a, „b” Cod penal din 1968. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.81 din Codul penal din 1968 cu aplicarea art 5 Cod penal, va suspenda condiționat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 din Codul penal din 1968.

În baza art 404 din Codul de procedură penală, va atrage atenția inculpatului L. R. G. asupra dispozițiilor prevăzute de art.83 din Codul penal din 1968 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În baza art.71 alin.5 din Codul penal din 1968 cu aplicarea art 5 Cod penal, va suspenda executarea pedepsei accesorii prev. de art.71 alin.1 din Codul penal din 1968, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

6. În temeiul art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen., îl va condamna pe inculpatul S. I. M., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., va interzice inculpatului S. I. M. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita profesia de persoana autorizată să execute lucrări de cadastru, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., va interzice inculpatului S. I. M. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita profesia de persoana autorizată să execute lucrări de cadastru, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen., va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., va fi obligat inculpatul S. I. M. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune M., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. va impune condamnatului S. I. M. să execute următoarea obligație: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate .

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul S. I. M. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Orașului Strehania pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., se va atrage atenția inculpatului S. I. M. asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

7. În temeiul art. 16 alin 1 lit. b) teza a II a Cod pr. penală rap. la art. 17 alin 2 Cod pr. Penală, îl va achita pe inculpatul P. T., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art 52 alin. 3 C.pen. rap. la art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.- participație improprie la infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată.

În temeiul art 47 C.pen. rap. la art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen., va fi condamnat inculpatul P. T., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de instigare la abuz în serviciu în formă calificată.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen.. se va interzice inculpatului P. T. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., se va interzice inculpatului P. T. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen., va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va stabili un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., îl va obliga pe inculpatul P. T. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune M., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen., va impune condamnatului P. T. să execute următoarea obligație: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate .

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul P. T. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei municipiului Drobeta T. S. sau Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția copilului M. pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., se va atrage atenția inculpatului P. T. asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

8. În baza art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 5 alin.1 C.pen., va fi condamnată inculpata I. M., fiica lui S. și E., născută la data de 03.12.1952 în Ploiești, județul Prahova, cu domiciliul în Drobeta T. S., ., județul mehedinți, posesoare a CI ., nr._, CNP –_, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 5 alin.1 C.pen..

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., se va interzice inculpatei I. M. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a exercita profesia de notar public, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., se va interzice inculpatei I. M. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a exercita profesia de notar public, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen., se va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și se va stabili un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., va fi obligată inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune M., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen., se va impune condamnatei I. M. să execute următoarea obligație: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate .

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata I. M. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei municipiului Drobeta T. S. sau Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția copilului M. pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., se va atrage atenția inculpatei I. M. asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art 25 alin 2 și 3 Cod pr pen., va fi admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă M. E. și vor fi desființate următoarele înscrisuri și restabilită în consecință situația anterioară săvârșirii infracțiunilor :- Încheierea nr._/22.11.2010 a OCPI M.; - Planul de amplasament și delimitare, întocmit de S. I. M., aferent lucrării înregistrată la OCPI M. sub nr._/22.11.2010; - Actul de dezmembrare autentificat sub nr. 1599/27.06.2011 la BNP I. M.; - Încheierea nr._/14.06.2011 a OCPI M.; - Contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 1600/27.06.2011, 1601/27.06.2011, 1602/27.06.2011 și 2298/05.09.2011 la BNP I. M.; Încheierile nr._/28.06.2011,_/29.06.2011,_/29.06.2011,_/29.06.2011 și_/07.09.2012 ale OCPI M.; - Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3121/28.11.2012 la BNP I. A. încheiat între martorul G. V. și S.C. T. F. CONSTRUCT S.A și încheierea nr._/29.11.2012 a OCPI M.; - Procesul-verbal de vecinătate nedatat, fără număr și dată, folosit la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară M. pentru emiterea încheierii nr._/22.11.2010.

În temeiul art. 404 alin 4 Cod pr. penală, se va menține interdicția de înstrăinare a imobilelor înscrise în Cărțile Funciare nr._,_,_ și_ UAT Hinova, dispusă prin adresa nr. 235/P/2012 din 05.08.2013, Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C. a solicitat OCPI M. și admisă prin încheierile nr._/12.08.2013,_/12.08.2013,_/12.08.2013 și_ din 12.08.2013 ale OCPI M., până la soluționarea definitivă a cauzei și efectuarea în cărțile funciare a mențiunilor privind desființarea înscrisurilor enumerate în prezenta hotărâre.

Întrucât inculpații nu vor fi obligați la plata de despăgubiri materiale către partea civilă M. E., iar măsurile asiguratorii au fost instituite de parchet în vederea recuperării prejudiciului, vor fi ridicate măsurile asiguratorii dispuse prin ordonanța nr. 235/P/2012 din 24.02.2014 a Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial C., asupra bunurilor inculpatei T. D., respectiv imobil situat în municipiul Drobeta T. S., ., având număr cadastral_, cu valoare de impozitare 330.225,44 lei și imobil situat în municipiul Drobeta T. S., .. 78, având număr cadastral_, cu valoare de impozitare 861.112,43 lei, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În temeiul art 19 alin 1 și 2 Cod pr penală raportat la dispozițiile art 79 Cod pr penală, vor fi respinse acțiunile civile formulate de părțile civile G. V. și . S.A. ca nefondate.

În temeiul art. 274 alin 1 Cod pr. Penală, vor fi obligați fiecare dintre inculpații T. D., G. M. și S. N. E. la plata către stat a câte 14.000 lei, cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale și al judecării cauzei în primă instanță, iar fiecare dintre inculpații I. M., S. I. M., P. T., L. R. G., I. N., vor fi obligați la plata către stat a câte 3.200 lei cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale și al judecării cauzei în primă instanță.

În temeiul art. 274 alin 1 Cod pr penală, va fi respinsă cererea apărătorului din oficiu Pahonie E. M. de majorare a onorariului de avocat, ca nefondată, în protocolul dintre Uniunea Națională a Barourilor și M. Justiției, ce stabilește cuantumul sumelor cuvenite apărătorilor din oficiu cu titlu de onorariu, nefiind prevăzută posibilitatea majorării onorariului prevăzut în Protocol.

Onorariile apărătorilor din oficiu: C. A., P. T. F. D., S. C., Pahonie E. M., B. I.-G., B. M., în cuantum de câte 400 lei pentru fiecare apărător din oficiu, vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 29 alin 5 din Legea 7/1996, prezenta hotărâre se va comunica la OCPI M., după rămânerea definitivă, în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni și către Uniunea Națională a Notarilor Publici și Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară pentru luarea de măsuri corespunzătoare conform celor dispuse față de inculpații I. M., S. N. E., I. N., S. I. M..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul I. N. din infracțiunea prevăzută de art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen. În infracțiunea prevăzută de art. 300 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal,ca nefondată.

Schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul L. R. G. din infracțiunea prevăzută de art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen. în infracțiunea prevăzută de art.13 ind.2 din Legea 78/2000 rap. la art.248 ind.1 C.p. comb. cu art.248 ind.1 C.p.,

1. În temeiul art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.;

Condamnă pe inculpatul I. N., fiul lui I. și A., născut la data de 14.03.1975 în mun.Drobeta T. S., județul M., cu aceleași, ..28, ., . în București, sector 3, Calea Vitna, nr 8, . apt 15, posesor al CI, ., nr._, CNP –_, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen. interzice inculpatului I. N. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen. interzice inculpatului I. N. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. obligă inculpatul I. N. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. impune condamnatului I. N. să execute următoarea obligație: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate .

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. atrage atenția inculpatului I. N. asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

2. În baza art. 47 C.pen. rap. la art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art 396 alin 10 Cod pr penală și art. 5 alin. 1 C.pen.,

Condamnă pe inculpata T. D., fiica lui G. și A., născut la data de 09.09.1975 în mun. Drobeta T. S., județul M., cu același domiciliu, ..78, posesoare a CI ., nr._, CNP –_, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen. interzice inculpatei T. D. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. interzice inculpatei T. D. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Condamnă pe inculpatul G. M. S., fiul lui V. și A., născut la data de 20.10.1967 în ., cu domiciliul în Drobeta T. S., ..62, ., ., posesor al CI . nr._, CNP_, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată și continuată,

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen. interzice inculpatului G. M. S. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani, ce se va executa în condițiile art. 68 alin 1 lit. c) Cod penal.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. interzice inculpatului G. M. S. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

4. În baza art. 47 C.pen. rap. la art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen.(două acte materiale) și art. 5 alin. 1 C.pen.,

Condamnă pe inculpatul S. N. E., fiul I. și A., născut la data de 24.12.1968 în Drobeta T. S., județul mehedinți, cu domiciliul în Drobeta T. S., . A, județul M., posesor al CI, . nr._, CNP –_, la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată și continuată,

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen. interzice inculpatului S. N. E. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 3 ani, ce se va executa în condițiile art. 68 alin 1 lit. c) Cod penal.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen. interzice inculpatului S. N. E. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Condamnă pe inculpatul L. R. G., fiul lui G. și Valeri, născut la data de 06.01.1956 în Drobeta T. S., județul M., posesor al CI, . nr._ – CNP_, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată.

In baza art. 65 alin.1 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal

Aplică inculpatului L. R. G. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. „a” teza a II-a, lit. „b” din Codul penal din 1968, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale

In baza art.71 alin.2 Cod penal din 1968 cu aplicarea art 5 Cod penal

Interzice inculpatului L. R. G. ca pedeapsa accesorie drepturile prevăzute de art.64 alin. 1 lit. „a” teza a II-a, „b” Cod penal din 1968. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.81 din Codul penal din 1968 cu aplicarea art 5 Cod penal

Suspendă condiționat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 din Codul penal din 1968.

În baza art 404 din Codul de procedură penală,

Atrage atenția inculpatului L. R. G. asupra dispozițiilor prevăzute de art.83 din Codul penal din 1968 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În baza art.71 alin.5 din Codul penal din 1968 cu aplicarea art 5 Cod penal,

Suspendă executarea pedepsei accesorii prev. de art.71 alin.1 din Codul penal din 1968, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

6. În temeiul art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.,

Condamnă pe inculpatul S. I. M., fiul lui ion și Lucrețua, născut la data de 17.08.1973 în Reșița, județul C.-S., cu domiciliul în Strehaia, ., județul M., posesor al CI, . nr._, CNP_, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. interzice inculpatului S. I. M. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita profesia de persoana autorizată să execute lucrări de cadastru, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. interzice inculpatului S. I. M. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita profesia de persoana autorizată să execute lucrări de cadastru, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. obligă inculpatul S. I. M. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune M., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. impune condamnatului S. I. M. să execute următoarea obligație: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate .

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. atrage atenția inculpatului S. I. M. asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

7. În temeiul art. 16 alin 1 lit. b) teza a II a Cod pr. penală rap. la art. 17 alin 2 Cod pr. penală,

Achită pe inculpatul P. T., fiul lui A. și A., născut la data de 25.02.1950 în municipiul Drobeta T. S., județul M., cu același domiciliu, ., ., . al CI . nr._, CNP –_, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art 52 alin. 3 C.pen. rap. la art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.- participație improprie la infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată.

În temeiul art 47 C.pen. rap. la art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.

Condamnă pe inculpatul P. T., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de instigare la abuz în serviciu în formă calificată.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen. interzice inculpatului P. T. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. interzice inculpatului P. T. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. obligă inculpatul P. T. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune M., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. impune condamnatului P. T. să execute următoarea obligație: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate .

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. atrage atenția inculpatului P. T. asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

8. În baza art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 5 alin.1 C.pen.,

Condamnă inculpata I. M., fiica lui S. și E., născută la data de 03.12.1952 în Ploiești, județul Prahova, cu domiciliul în Drobeta T. S., ., județul mehedinți, posesoare a CI ., nr._, CNP –_, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 5 alin.1 C.pen..

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. interzice inculpatei I. M. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a exercita profesia de notar public, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. interzice inculpatei I. M. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a exercita profesia de notar public, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. obligă inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune M., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. impune condamnatei I. M. să execute următoarea obligație: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate .

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. atrage atenția inculpatei I. M. asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art 25 alin 2 și 3 Cod pr pen.,

Admite acțiunea civilă formulată de partea civilă M. E..

Desființează următoarele înscrisuri și restabilește în consecință situația anterioară săvârșirii infracțiunilor :- Încheierea nr._/22.11.2010 a OCPI M.; - Planul de amplasament și delimitare, întocmit de S. I. M., aferent lucrării înregistrată la OCPI M. sub nr._/22.11.2010; - Actul de dezmembrare autentificat sub nr. 1599/27.06.2011 la BNP I. M.; - Încheierea nr._/14.06.2011 a OCPI M.; - Contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 1600/27.06.2011, 1601/27.06.2011, 1602/27.06.2011 și 2298/05.09.2011 la BNP I. M.; Încheierile nr._/28.06.2011,_/29.06.2011,_/29.06.2011,_/29.06.2011 și_/07.09.2012 ale OCPI M.; - Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3121/28.11.2012 la BNP I. A. încheiat între martorul G. V. și S.C. T. F. CONSTRUCT S.A și încheierea nr._/29.11.2012 a OCPI M.; - Procesul-verbal de vecinătate nedatat, fără număr și dată, folosit la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară M. pentru emiterea încheierii nr._/22.11.2010.

În temeiul art. 404 alin 4 Cod pr. penală,

Menține interdicția de înstrăinare a imobilelor înscrise în Cărțile Funciare nr._,_,_ și_ UAT Hinova, dispusă prin adresa nr. 235/P/2012 din 05.08.2013, Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C. a solicitat OCPI M. și admisă prin încheierile nr._/12.08.2013,_/12.08.2013,_/12.08.2013 și_ din 12.08.2013 ale OCPI M., până la soluționarea definitivă a cauzei și efectuarea în cărțile funciare a mențiunilor privind desființarea înscrisurilor enumerate în prezenta hotărâre.

Ridică măsurile asiguratorii dispuse prin ordonanța nr. 235/P/2012 din 24.02.2014 a Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial C., asupra bunurilor inculpatei T. D., respectiv imobil situat în municipiul Drobeta T. S., ., având număr cadastral_, cu valoare de impozitare 330.225,44 lei și imobil situat în municipiul Drobeta T. S., .. 78, având număr cadastral_, cu valoare de impozitare 861.112,43 lei, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Respinge acțiunile civile formulate de părțile civile G. V. și . S.A. ca nefondate.

În temeiul art. 274 alin 1 Cod pr. penală,

Obligă fiecare dintre inculpații T. D., G. M. și S. N. E. la plata către stat a câte 14.000 lei, cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale și al judecării cauzei în primă instanță.

Obligă fiecare dintre inculpații I. M., S. I. M., P. T., L. R. G., I. N., la plata către stat a câte 3.200 lei cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale și al judecării cauzei în primă instanță.

În temeiul art. 274 alin 1 Cod pr penală,

Respinge cererea apărătorului din oficiu Pahonie E. M. de majorare a onorariului de avocat, ca nefondată.

Onorariile apărătorilor din oficiu: C. A., P. T. F. D., S. C., Pahonie E. M., B. I.-G., B. M., în cuantum de câte 400 lei pentru fiecare apărător din oficiu rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 29 alin 5 din Legea 7/1996, prezenta hotărâre se va comunica la OCPI M., după rămânerea definitivă, în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni.

Prezenta hotărâre se comunică după rămânerea definitivă către Uniunea Națională a Notarilor Publici și Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară pentru luarea de măsuri corespunzătoare conform celor dispuse față de inculpații I. M., S. N. E., I. N., S. I. M..

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 03.06.2015.

Președinte,

M. E. P.

Grefier,

E. L.

Red M.E. P.

G.S. 17.07.2015/14 ex.

← Ameninţare. Art.206 NCP. Decizia nr. 798/2015. Curtea de Apel...		Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 908/2015. Curtea de... →

Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Sentința nr. 96/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Sentința nr. 96/2015. Curtea de Apel CRAIOVA