Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 908/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 908/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 12108/311/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 908/2015
Ședința publică de la 18 Iunie 2015
PREȘEDINTE T. M. Judecător
M. E. P. Judecător
Grefier E. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror I. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria S., împotriva sentinței penale nr. 300 din 19 martie 2015, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns intimatul inculpat T. R. C., asistat de avocat T. M., apărător din oficiu, lipsind partea civilă .. S.,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, s-a luat declarație inculpatului conform prev. art. 420 alin.4 Cod procedură penală, declarația fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, după care, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei hotărâri temeinice.
Critică netemeinicia instanței de fond sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului T. R. C., de 2 ani închisoare pe care o consideră modică și apreciază că motivele avute în vedere de prima instanță la stabilirea întinderii acesteia nu sunt nici pertinente și nici suficiente pentru îndeplinirea cerințelor de proporționalitate a sancțiunii aplicate cu scopul legitim urmărit. Consideră că activitatea de stabilire a situației de fapt și a vinovăției inculpatului nu își mai găsește eficiența dacă nu este urmată de stabilirea și aplicarea unei sancțiuni proporționale de natură să contribuie la restabilirea echilibrului socio - economico – juridic încălcat, iar realizarea prevenției generale și speciale împotriva săvârșirii de noi infracțiuni nu este posibilă fără aplicarea unei sancțiuni adecvate, în condițiile în care inculpatul a nesocotit dispozițiile imperative ale legii penale și a comis fapta incriminată, astfel că se impune o pedeapsă mai mare.
Avocat T. M. pentru intimatul inculpat T. R. C., solicită respingerea apelului Parchetului, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, pedeapsa aplicată a fost just individualizată avându-se în vedere vârsta inculpatului, situația familială și prejudiciul care au fost avute în vedere la stabilirea acestei pedepse.
Inculpatul T. R. C., având ultimul cuvânt, învederează că este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 300 din 19 martie 2015, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, în baza art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 rap. la art. 43 alin. 5 din Codul penal în referire la art. 5 din Codul penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, a fost condamnat inculpatul T. R. C., fiul lui I. și I., născut la data de 02.07.1985 în mun. S., jud. O., domiciliat în mun. S., ., jud. O., CNP_, arestat în altă cauză, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
S-a face aplicarea art. 60 din Codul penal.
În baza art. 66 alin. 1 lit. a și b C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei rezultante a închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
S-a constatat că inculpatul T. R. C. este arestat în altă cauză.
În baza art. 19 și 397 din Codul de procedură penală s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă .. S., cu sediul în mun. S., ., ., . și obligă inculpatul la plata sumei de 7300 lei către această parte civilă, reprezentând daune materiale(bunuri sustrase și nerecuperate).
În temeiul dispozițiilor art. 255 din Codul de procedură penală rap. la art. 404 alin. 4 lit. f din Codul de procedură penală s-a dispus restituirea, după soluționarea definitivă a cauzei, către reprezentanții legali ai persoanei vătămate .. S., a bunurilor ridicate de către organele de cercetare penală ale poliției judiciare la data de 12.09.2013, cu ocazia cercetării locului faptei, și individualizate în dovada . nr._ emisă de Poliția mun. S. la data de 07.07.2014(fila 68 d.u.p.).
În temeiul dispozițiilor art. 112 lit. b din Codul penal rap. la art. 404 alin. 4 lit. d din Codul de procedură penală, s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri ridicate de către organele de cercetare penală ale poliției judiciare de la inculpatul T. R. C.: pereche mănuși cu 5(cinci) degete din material textil culoare negru, folosită; geantă voiaj din material textil de culoare albastru cu inscripția Hugo Boss, folosită; cheie reglabilă(franceză) cu inscripția IRIMO, 300 mm, folosită(bunuri individualizate în dovada . nr._ emisă de Poliția mun. S. la data de 29.05.2014(fila 67 d.u.p.)).
În temeiul dispozițiilor art. 255 din Codul de procedură penală rap. la art. 404 alin. 4 lit. f din Codul de procedură penală s-a dispus restituirea, după soluționarea definitivă a cauzei, către inculpatul T. R. C., a bunurilor ridicate de către organele de cercetare penală ale poliției judiciare de la acest inculpat și individualizate în dovada . nr._ emisă de Poliția mun. S. la data de 29.05.2014(fila 67 d.u.p.), astfel: șapcă din material textil de culoare negru, prevăzută cu cozoroc, folosită; radiocasetofon auto marca Sony prevăzut cu display detașabil, folosit.
În baza art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul T. R. C. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat(din care 250 lei cheltuieli avansate în faza de urmărire penală). Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei(delegație asistență judiciară obligatorie nr. 1358/2014 – av. G. A.) rămâne în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a stabilit că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria S. nr. 5367/P/2013, înregistrat pe rolul Judecătoriei S. sub nr._, a fost trimis în judecată, în stare de arest în altă cauză, inculpatul T. R. C. pentru infracțiunea de Furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1, lit. b și d din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 și art. 43 alin. 5 din Codul penal.
Din ansamblul probelor administrate în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În noaptea de 11/12.09.2013, în jurul orei 05.00, inculpatul T. R. C. a luat hotărârea de a pătrunde prin efracție în incinta unei societăți comerciale situată pe raza municipiului S. în scopul de a sustrage bunuri. În această împrejurare, folosindu – se de un dispozitiv tip gură de lup pe care îl luase de la domiciliu, a tăiat cele trei lacăte care asigurau ușile magazinului .. după care, din interior a sustras mai multe bunuri – țigări, cartele telefonice reîncărcabile și sume de bani, nu înainte însă de a anula efectul alarmei montate în interiorul magazinului prin eliberarea conținutului unui spray de spumă poliuretanică la nivelul difuzorului acestui dispozitiv. Bunurile sustrase au fost depozitate de către inculpatul T. R. C. într – o geantă pe care o avea asupra sa iar ulterior le – a transportat la domiciliul său, consumându – le sau înstrăinându – le la diverse persoane.
Starea de fapt reținută de către instanță a rezultat fără echivoc din declarațiile inculpatului T. R. C., declarații care s-au coroborat, sub aspectul activităților infracționale desfășurate de către acesta, cu constatările organelor de poliție realizate cu ocazia cercetării locului faptei. Mai departe, starea de fapt descrisă de către inculpat în declarațiile sale este confirmată de conținutul procesului verbal de conducere în teren, activitate în cadrul căreia inculpatul a indicat în detaliu activitățile desfășurate în realizarea planului infracțional. Fapta dedusă judecății și săvârșirea acesteia de către inculpat sunt confirmate și de concluziile raportului de constatare tehnico – științifică traseologică nr._ din 18.11.2013 potrivit cu care lacătele identificate cu ocazia cercetării la fața locului au fost tăiate cu dispozitivul tip gură de lup ridicat din autoturismul cu care se deplasa inculpatul la data de 07.10.2013 dar și de procesul verbal de redare în formă scrisă a unor imagini încheiat de către organele de poliție la data de 09.10.2013 pe baza înregistrărilor camerelor video montate în interiorul magazinului deținut de partea civilă și din care rezultă atât semnalmentele inculpatului cât și întreaga activitate infracțională derulată de către acesta în interiorul magazinului deținut de societatea parte civilă.
Analizând conținutul dosarului pentru soluționarea laturii penale instanța a constatat ca din probele administrate a rezultat dincolo de orice îndoială rezonabilă ca fapta reținută în actul de sesizare a instanței există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile în prezenta cauză, instanța, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 265 din 06.05.2014 potrivit cu care dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, s-a constatat ca fiind mai favorabile inculpatului T. R. C., prin aplicare globală, dispozițiile Codului penal actual, în condițiile în care limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de furt calificat reținută în sarcina inculpatului(art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d din Codul penal) sunt de la 1 la 5 ani spre deosebire de dispozițiile codului penal anterior unde limitele de pedeapsă pentru infracțiunea dedusă judecății sunt de la 3 la 15 ani. Chiar și în situația în care în sarcina inculpatului ar fi reținute dispozițiile art. 41 alin. 1 și art. 43 alin. 5 referitoare la recidiva postexecutorie, cu consecința majorării limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege cu jumătate, acestea s – ar situa tot sub nivelul celor prevăzute de legea penală anterioară(1 an și 6 luni – 7 ani și 6 luni/ 3 – 15 ani).
S-a constat căfapta inculpatului T. R.-C., care în noaptea de 11/12.09.2013, a pătruns prin efracție în magazinul ce aparținea persoanei vătămate . situat în mun. S., .. A, . a sustras o sumă de bani, mai multe pachete de țigări și cartele telefonice, prejudiciul total fiind de 7300 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d din Codul penal.
S-a apreciat că acționând în acest mod inculpatul a prevăzut rezultatul faptelor sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea acelor fapte reținându-se sub aspect subiectiv ca formă de vinovăție intenția directă.
Față de mențiunile din fișa de cazier judiciar a inculpatului T. R. C.(fila 24 dosar instanță), infracțiunile ce formează obiectul judecății în prezenta cauză, au fost săvârșite în stare de recidivă postexecutorie (art. 41 alin. 1 rap. la art. 43 alin. 5 din Codul penal), în raport de sentința penală nr. 1239/18.05.2012 a Judecătoriei Baia M. (dosar nr._ ), definitivă prin decizia penală nr. 197/R/13.02.2013 a Curții de Apel Cluj, prin care a fost condamnat inculpatul T. R. C. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru art. 208-209, lit. a, g și i din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, 71 + 64 Cod penal, art. 37 Cod penal și 320 ind. 1 din Codul penal și din a cărei executare a fost eliberat la data de 19.03.2013 cu un rest de executat de 57 de zile. Ca atare, infracțiunile intenționate din prezenta cauză, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 1 an sau mai mare, fiind comisă după executarea unei pedepse mai mare de 1 an închisoare, pentru o infracțiune intenționată, fără a fi incident vreunul din cazurile de la art. 42 C.pen, este săvârșită în stare de recidivă postexecutorie conform art. 41 alin. 1 rap. la art. 43 alin. 5 din Codul penal.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, dispozițiile art. 74 alin. 1 și 2 din Cod penal prevede că stabilirea duratei sau cuantumului dar și alegerea pedepsei, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Având in vedere aceste criterii, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii – prin efracție, pe timpul nopții, împrejurare care sporește șansele de reușită ale activității infracționale iar autorul își asigură cu mai multă ușurință scăparea și produsul infracțiunii, prejudiciul relativ mare cauzat persoanei vătămate și care nu a fost recuperat, starea de pericol deosebit de gravă creată pentru relațiile sociale de ordin patrimonial a căror ocrotire este condiționată de asigurarea situației de fapt, a poziției fizice pe care bunurile mobile o au în patrimoniul fiecărei persoane, motivul săvârșirii infracțiunii – obținerea unor sume de bani prin săvârșirea de acte ilicite, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale – inculpatul T. R. C. a fost condamnat anterior la pedepse privative de libertate pentru săvârșirea de infracțiuni îndreptate contra patrimoniului persoanelor, împrejurare care scoate în evidență nu numai faptul că implicarea inculpatului în comiterea de infracțiuni nu are caracter accidental dar și faptul că, în ceea ce îl privește, condamnările anterioare nu și-au îndeplinit rolul preventiv și educativ, conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal – deși inculpatul T. R. C. a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, nu a făcut demersuri pentru a recupera prejudiciul suferit de persoanele vătămate rezumându – se doar, în faza de judecată, să declare că recunoaște pretențiile civile și este de acord să achite prejudiciul, vârsta inculpatului, situația familială și socială a acestuia, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de Furt calificat la pedeapsa închisorii, aceasta fiind de natură să realizeze scopul educativ și preventiv al măsurii dispuse.
Cu respectarea limitelor prevăzute de lege și ținând cont de considerentele anterior expuse, instanța a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea situate peste minimul prevăzut de lege pentru a putea fi astfel îndeplinit scopul preventiv-educativ al pedepsei.
Instanța a dat eficienta dispozițiilor art. 396 alin. 10 din Cod de procedura penală în sensul că va pronunța condamnarea inculpatului care va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege in cazul pedepsei închisorii.
Așadar, în baza art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 rap. la art. 43 alin. 5 din Codul penal în referire la art. 5 din Codul penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, a condamnat inculpatul T. R. C., arestat în altă cauză, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
S-a făcut aplicarea art. 60 din Codul penal.
În ceea ce privește pedepsele complementare, în cauza de față, raportat la natura și gravitatea infracțiunii de furt calificat, împrejurările cauzei și persoana inculpatului dar ținând cont și de faptul că pedeapsa principală stabilită pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea, instanța a apreciat că se impune pentru inculpat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prevăzută de dispozițiile art. 66 din Codul penal pe lângă pedeapsa stabilită pentru infracțiunea reținută în sarcina sa.
Așadar, în baza art. 66 alin. 1 lit. a și b C. pen. s-a interzis inculpatului T. R. C. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
Pedeapsa accesorie este pedeapsa ce poate fi aplicată persoanei fizice alături de pedeapsa închisorii, constând în interzicerea unuia sau a mai multor drepturi a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.
Având în vedere drepturile care au fost interzise inculpatului ca pedeapsă complementară, în baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b C. pen., instanța a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
S-a constatat că inculpatul se află în stare de arest în altă cauză.
La soluționarea laturii civile a cauzei instanța a avut în vedere faptul că soluționarea acțiunii civile în procesul penal este guvernată de dispozițiile legii civile iar principiul de bază în procesul civil, aplicabil inclusiv în materia răspunderii civile delictuale, este cel al disponibilității. Acest principiu cuprinde dreptul de a porni sau nu o acțiune, de a determina limitele pretențiilor formulate, de a renunța la judecată sau la dreptul subiectiv, de a achiesa la pretenții și de a stinge litigiul printr – o tranzacție, de a exercita sau nu calea de atac, etc. În acest sens, instanța a avut în vedere declarația dată de către inculpat în ședință publică prin care a arătat, în prezența avocatului din oficiu, că este de acord cu pretențiile civile formulate de către partea civilă și, totodată, este de acord să achite prejudiciul cu care aceasta s– a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul dispozițiilor art. 255 din Codul de procedură penală rap. la art. 404 alin. 4 lit. f din Codul de procedură penală a dispus restituirea, după soluționarea definitivă a cauzei, către reprezentanții legali ai persoanei vătămate .. S., a bunurilor ridicate de către organele de cercetare penală ale poliției judiciare la data de 12.09.2013, cu ocazia cercetării locului faptei, și individualizate în dovada . nr._ emisă de Poliția mun. S. la data de 07.07.2014(fila 68 d.u.p.).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria S., criticând sentința pentru netemeinicie, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, arătând că în raport de starea de recidivă postexecutorie în care se află inculpatul, pedeapsa aplicată mult prea blândă, realizarea prevenției generale și speciale împotriva săvârșirii de noi infracțiuni nefiind posibilă decât în aplicarea unei sancțiuni adecvate.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prev. art. 417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată că prima instanță a reținut o stare de fapt și o încadrare juridică în conformitate cu întreg probatoriul administrat în cauză, realizându-se în mod corect dispozițiile art. 5 cod penal cu privire la aplicarea legii mai favorabile.
Probele administrate în cauzăm, respectiv proces verbal de cercetare la fața locului+planșă fotografică; - proces verbal de depistare+planșă fotografică;- raport de constatare tehnico – științifică traseologică;- proces verbal de conducere în teren + planșă foto;- proces verbal de redare imagini video;- C.D. înregistrare video;- declarație inculpat;- alte înscrisuri, mijloace de probă ce se coroborează cu declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei penale, în condițiile reținute în rechizitoriu, beneficiind de aplicarea disp. art. 375 rap. la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, confirmă săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d din Codul penal, de către inculpat, infracțiune constând în aceea că în noaptea de 11/12.09.2013, a pătruns prin efracție în magazinul ce aparținea persoanei vătămate . situat în mun. S., . 19, ., de unde a sustras o sumă de bani, mai multe pachete de țigări și cartele telefonice, prejudiciul total fiind de 7300 lei.
Din fișa de cazier a inculpatului rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea din prezenta cauză în stare de recidivă postexecutorie, ultima sa condamnare fiind la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificată aplicată prin sentința penală nr. 1239 din 18 mai 2012 a Judecătoriei Baia M., definitivă prin decizia penală nr. 197/R/13 februarie 2013 a Curții de Apel Cluj, pedeapsă din executarea căreia a fost liberat la 19 martie 2013, cu un rest rămas neexecutat de 57 zile.
Cum de la data săvârșirii infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit modificarea codului penal, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală nouă, sunt mai favorabile dispozițiile legii penale noi.
Astfel, reținând aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 c.p.p. cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege cu o treime, limitele de pedeapsă, în condițiile reținerii recidivei și aplicării dispozițiilor art. 43 alin. 5 cod penal privind stabilirea pedepsei în caz de recidivă postexecutorie și art. 79 cod penal privind concursul de cauze de atenuante sau de agravare, sunt de la 1 la 5 ani închisoare.
Având în vedere dispozițiile art. 74 c.p., limitele de pedeapsă legale, împrejurările și modul de săvârșire, urmările produse, starea de recidivă, valoarea prejudiciului, atitudinea cooperantă a inculpatului, Curtea apreciază că pedeapsa de 2 ani închisoare cu executare în regim de detenție, corespunde gradului de pericol social concret și periculozității infracționale a inculpatului.
Pentru aceste considerente,. În temeiul art. 421 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge apelul parchetului, ca nefondat.
Văzând și disp. art. 275 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria S., împotriva sentinței penale nr. 300 din 19 martie 2015, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, ca nefondat.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei onorariu avocat oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2015.
T. M. M. E. P.
Grefier,
E. L.
Red.jud. T.M
j.f.C.N.C.
I.B.
| ← Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Sentința nr.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine... → |
|---|
