Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 788/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 788/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-05-2015 în dosarul nr. 2974/183/2014
Dosar nr._ - art.336 N.C.p. -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 788
Ședința publică de la 29 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R. E. C. - judecător
M. E. M. - judecător
GREFIER C. G.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror E. P.
din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea apelului formulat de inculpatul apelant M. F. C., împotriva sentinței penale nr.152 din 03.12.2014 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._, având ca obiect conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe (art.336 NCP).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat M. F. C., asistat de avocat B. N., apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
A. B. N. pentru inculpat depune înscrisuri în circumstanțiere în dublu exemplar.
Se legitimează apelantul inculpat M. F. C., conform art. 372 alin 1 Cpp si in temeiul art 420 alin 4 Cpp se procedează la audierea inculpatului, a cărui declarație este consemnata si atașata la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat instanța acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor judiciare .
A. B. N., având cuvântul, face referire la Decizia nr. 732/16.12.2014 prin care Curtea Constituțională a declarat neconstituționale dispozițiile art. 336 alin. 1 C.P. Solicită audierea martorei P. M. G., fosta concubină a apelantului inculpat și martorului E. C. M.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu se opune la punerea în discuție a declarațiilor contradictorii a celor doi martori indicați de avocatul apelantului inculpat.
De asemenea reprezentantul Ministerului Public, arată că la fața locului accidentului au sosit lucrătorii de poliție și au depistat, ulterior legitimării, faptul că inculpatul emana miros de alcool și nu era coerent în vorbire, astfel că i s-a solicitat de către organele de poliție să fie supus testului etilotest, iar în urma testării a rezultat o concentrație de 0,98 mg/l alcool pur în aerul expirat, fiind astfel condus la Spitalul Municipal Băilești, pentru recoltarea probelor de sânge.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 480/12.11.2013 întocmit de IML C., la ora 00:43 inculpatul prezenta o alcoolemie de 1,75 g%0, iar la ora 01:43 o alcoolemie de 1,60 g%0.
Instanța, în acest moment procesual, față de poziția de la fond de recunoaștere în integralitate a faptelor și de a beneficia de procedura simplificată, respinge solicitarea apărătorului apelantului inculpat privind audierea celor doi martori P. M. G. și E. C. M..
Avocatul B. N., având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.152 din 03.12.2014 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._, desființarea sentinței penale apelată și într-o primă teză achitarea apelantului inculpat.
Apărătorul inculpatului arată că acesta a condus autoturismul marca Dacia, având numărul de înmatriculare_ pe o distanță de numai 50 metri în condiții de trafic inexistent, înainte ca autoturismul să părăsească partea carosabilă într-un șanț, izbind ușor un arbore aflat pe marginea drumului.
Într-o teză subsidiară solicită ca față de apelantul inculpat M. F. C. instanța să aplice o sancțiune cu caracter administrativ, urmând să revoce în baza art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012 raportat la art. 83 Cod penal din 1969 beneficiul suspendării condiționate al executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 94/13.06.2012 a Judecătoriei Băilești, definitivă prin decizia penală nr. 2264/07.11.2012 a Curții de Apel C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. 1, 2 Cod penal din 1969.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului inculpatului ca nefondat, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică, precizând că este evident că inculpatul prezenta o alcoolemie peste limita legală admisă de lege având în vedere rezultatele buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 480/12.11.2013 întocmit de IML C., la ora 00:43 inculpatul prezenta o alcoolemie de 1,75 g%0, iar la ora 01:43 o alcoolemie de 1,60 g%0.
Inculpatul având ultimul cuvânt este de acord cu aparatorul sau si concluziile formulate.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale deduse judecații, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.152 din 03.12.2014 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._, s-a respins cererea formulată de Reprezentantul Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În baza art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 375 Cod procedură penală și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, a condamnat inculpatul Minciuna F.-C., la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012 raportat la art. 83 Cod penal din 1969, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate al executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 94/13.06.2012 a Judecătoriei Băilești, definitivă prin decizia penală nr. 2264/07.11.2012 a Curții de Apel C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. 1, 2 Cod penal din 1969 și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 1 an și 8 luni închisoare, în regim de detenție.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 300 cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Băilești nr. 2173/P/2013 din data de 25.07.2014 a fost trimis în judecată inculpatul M. F. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului faptul că în noaptea de 02/03.11.2013 a condus pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Situația expusă în actul de sesizare a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare, proces-verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare, declarație învinuit, inculpat, declarații martori, buletin de analiza toxicologică-alcoolemie, fișa de cazier judiciar, rezultatul Drager Alcotest Printer, buletin de examinare clinică și proces-verbal de recoltare a probelor biologice, adresa nr. A12/3661/21.11.2013 emis de IML C..
Analizând întregul material probator administrat în cauză instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, din coroborarea probelor administrate în cauză a rezultat faptul că în seara de 03.11.2013, în jurul orelor 23:45, lucrătorii de poliție din cadrul Secției nr. 7 Poliția Rutieră Plenița, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pe raza localității V., din județul D., au constatat că pe DJ 552, la km 46+800 se află căzut într-un șanț autoturismul marca Dacia, având numărul de înmatriculare_, autoturism care părăsise partea carosabilă în direcția de mers C. - Cetate și se izbise ușor de un arbore aflat pe marginea drumului.
L. autoturism au fost identificate două persoane, iar după legitimarea acestora și controlul documentelor, s-a stabilit faptul că una dintre ele se numește M. F. C., că acesta domiciliază în comuna O., . unui permis de conducere categoria B, aflat împreună cu P. M. G., concubina acestuia.
Din coroborarea probelor administrate în cauză s-a reținut că inculpatul s-a deplasat împreună cu concubina sa de la domiciliul acesteia, în satul C., la locuința tatălui acesteia, B. C., din .-l ajuta pe acesta la diverse activități agricole.
În jurul orelor 23:30-23:45, inculpatul, după ce consumase mai multe pahare de vin s-a hotărât să părăsească domiciliul numitului B. C. și să o conducă înapoi la domiciliul său pe concubina sa.
Pe drum spre domiciliul concubinei sale, inculpatul a pierdut controlul autoturismului și a părăsit partea carosabilă a drumului, intrând într-un șanț aflat pe marginea drumului, proptindu-se cu partea din față a autoturismului de un arbore, iar în urma accidentului nici unul din pasageri și nici alte persoane nu au suferit vătămări.
La fața locului au sosit lucrătorii de poliție și au depistat, ulterior legitimării, faptul că inculpatul emana miros de alcool și nu era coerent în vorbire, astfel că i s-a solicitat de către organele de poliție să fie supus testului etilotest, iar în urma testării a rezultat o concentrație de 0,98 mg/l alcool pur în aerul expirat, fiind astfel condus la Spitalul Municipal Băilești, pentru recoltarea probelor de sânge.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 480/12.11.2013 întocmit de IML C., la ora 00:43 inculpatul prezenta o alcoolemie de 1,75 g%0, iar la ora 01:43 o alcoolemie de 1,60 g%0. Inculpatul a avut o atitudine sinceră în cursul urmăririi penale, recunoscând săvârșirea faptei și arătând că la data de 03.11.2013, aflându-se la domiciliul martorului B. C., a consumat 4 pahare mari de vin, de circa 300-400 ml, ulterior luând hotărârea de a se urca la volanul autoturismului său, împreună cu concubina sa, pentru a o conduce acasă. După parcurgerea unei distanțe de aproximativ 50 metri de la locuința numitului B. C., dorind să efectueze o manevră de întoarcere și sunându-i, în același timp și telefonul mobil, inculpatul a pierdut controlul autoturismului și a ajuns într-un șanț. În declarația dată, inculpatul a considerat că a parcurs o scurtă distanță la volanul autoturismului și a menționat că era perfect conștient și coerent asupra acțiunilor sale.
Aspectele relatate de inculpat au fost confirmate de martora P. M. G., concubina inculpatului, care a arătat faptul că la data de 03.11.2013, aflându-se împreună cu inculpatul la locuința tatălui său, primul a consumat 2 pahare de vin, iar în aceeași seară s-a urcat la volanul autoturismului pentru a o conduce acasă, i-a sunat telefonul mobil, moment în care încercând să răspundă, inculpatul a pierdut controlul autoturismului și a intrat în șanț, dar și de cele declarate de martorul E. C. M., care a arătat că la data de 03.11.2013 a fost chemat de către martora P. M. G. în . o ajuta să scoată mașina condusă de inculpat din șanț, deoarece era suspendată, iar când a ajuns la fața locului a constatat că era prezent și un echipaj de poliție, asistând ulterior la testarea inculpatului cu aparatul alcooltest, în urma verificărilor rezultatul fiind de 0,98 ml alcool pur în aerul expirat și fiind dus la spital în vederea recoltării de probe biologice, acestea coroborându-se și cu rezultatul cuprins în buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 480/12.11.2013.
În drept, fapta inculpatului care la data de 02/03.11.2013, a condus pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. 1 Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
De asemenea s-a avut în vedere și cererea inculpatului de judecare conform prevederilor art. 375 Cod procedură penală, limitele pedepselor fiind reduse, conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală cu o treime în cazul pedepsei închisorii și cu o pătrime în cazul pedepsei amenzii, cerere de a fost admisă de instanță.
În concret, instanța a reținut faptul că inculpatul M. F. C. avea o îmbibație alcoolică de 1,75 g%0 în momentul prelevării primei probe biologice, că inculpatul chiar dacă a condus autoturismul pe o scurtă distanță, a pus în pericol prin acțiunea sa viața și integritatea fizică a eventualilor participanți la trafic, dar și a pasagerului autoturismului, infracțiunea de care se face vinovat fiind o infracțiune de pericol, dar și faptul că inculpatul nu se află la prima abatere de la legea penală, săvârșind fapta în termenul de încercare al pedepsei de 1 an aplicată prin sentința penală nr. 94/13.06.2012 a Judecătoriei Băilești, definitivă prin decizia penală nr. 2264/07.11.2012 a Curții de Apel C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. 1, 2 Cod penal din 1969, dând astfel dovadă de perseverență infracțională.
Având în vedere că data săvârșirii de către inculpat a infracțiunii este anterioară intrării în vigoare a noului cod penal, luând în considerare prevederile art. 5 din Codul penal care prevăd faptul că în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, instanța a analizat care este dintre cele două legi de incriminare este mai favorabilă.
Potrivit Deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372/20.05.2014 în aplicarea legii penale mai favorabile nu se pot combina dispoziții din legi succesive, iar atunci când se stabilește că una din legi este mai favorabilă, aceea se aplică în toate privințele.
Astfel, conform prevederilor art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în vigoare la data săvârșirii faptei, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani, iar prevederile art. 336 alin. 1 Cod penal prevăd ca sancțiune pentru fapta săvârșită de inculpat închisoarea de la 1 la 5 ani sau amenda.
În vederea stabilirii legii penale mai favorabile, instanța a avut în vedere aplicarea în mod obligatoriu a prevederilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 care stipulează faptul că regimul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969, astfel că indiferent de legea aplicabilă, inculpatul execută efectiv pedeapsa stabilită, fiind vorba de revocarea unei suspendări condiționate.
Sub aspectul reținerii stării de recidivă postcondamnatorie, instanța a constatat faptul că dacă s-ar aplica vechile dispoziții penale, inculpatul ar fi fost condamnat în baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 reținând în mod automat și starea de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal, având în vedere faptul că primul termen al recidivei este o pedeapsă de 1 an, însă potrivit noului Cod penal, primul termen al recidivei trebuie să fie mai mare de un an, conform art. 41 alin. 1 Cod penal, astfel că dacă ar fi aplicată ca lege mai favorabilă noua reglementare penală, inculpatului M. F.-C. nu i s-ar reține o stare de recidivă în sarcina sa, fiind doar aplicate dispozițiile art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012.
În cazul aplicării ca lege penală mai favorabilă legea veche, o pedeapsă principală cu închisoarea ar atrage în mod obligatoriu aplicarea pedepselor accesorii, iar dacă s-ar aplica legea nouă ca lege penală mai favorabilă, pedeapsa închisorii nu ar mai atrage în mod obligatoriu aplicarea pedepselor accesorii.
Față de cele reținute, instanța a constatat că legea mai favorabilă aplicată în cauză este noul Cod penal, în sarcina inculpatului nefiindu-i reținută starea de recidivă postcondamnatorie.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a respins cererea formulată de Reprezentantul Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de noua reglementare în cea prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, ca fiind legea penală mai favorabilă.
În ceea ce privește aplicarea pedepsei, instanța a dispus aplicarea unei pedepse cu închisoarea, și anume pedeapsa de 8 luni, având în vedere că inculpatul are antecedente penale, conform fișei de cazier depuse la dosarul cauzei, a revocat în baza art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012 raportat la art. 83 Cod penal din 1969 beneficiul suspendării condiționate al executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 94/13.06.2012 a Judecătoriei Băilești, definitivă prin decizia penală nr. 2264/07.11.2012 a Curții de Apel C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. 1, 2 Cod penal din 1969 și a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință, executând în final pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, în regim de detenție.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul M. F. C., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și, cu ocazia rejudecării cauzei, în temeiul disp.art.396 alin.5 rap.la art.16 lit.b C.p.p., achitarea, nefiind stabilită alcoolemia la momentul conducerii efective pe drumurile publice.
Într-o teză subsidiară, solicită aplicarea unei amenzi administrative în temeiul disp.art. 5 C.p., a disp.art.19 din legea nr.255/2013, rap.la art.18/1 și art.91 lit.c C.p. de la 1969, faptei lipsindu-i gradul de pericol social al unei infracțiuni, prin atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de lege și prin conținutul ei concret.
Într-o ultimă teză bazată pe o soluție de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.336 alin.1 C.p., urmată de aplicarea disp.art.15 alin.2 din legea nr.187/2012 rap.la art.83 C.p. de la 1969, luând în considerare revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, să se dispună aplicarea unei pedepse alternative a amenzii penale prev. de art.366 alin.1 C.p., într-un cuantum corespunzător efectelor legale ale recunoașterii învinuirii, conf. disp.art.396 alin.10 C.p.p., urmând a executa în detenție pedeapsa de 1 an închisoare stabilită anterior, cu restricțiile și riscurile aferente diagnosticului său (S.-.).
În cursul judecății în apel a fost audiat inculpatul, conform art.420 alin.4 C.p.p., care a precizat că nu își mai menține declarațiile formulate în cursul urmăririi penale, exprimând poziția procesuală față de modul de administrarea probelor în cursul urmăririi penale, realitatea unor date menționate în actele de procedură, dar recunoscând consumul alcoolului.
S-a solicitat administrarea probelor cu martori, probă care a fost respinsă de instanța de apel, conform art.100 alin.4 lit.f C.p.p., pentru următoarele considerente: în cursul cercetării judecătorești din primă instanță, inculpatul a recunoscut total și necondiționat faptele reținute în sarcina sa, și a optat pentru aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii prev.de art.375 și art.377 C.p.p.
În cursul cercetării judecătorești, în cazul recunoașterii învinuirii, prevederile art.375 alin.2 și art.377 alin.1 și 2 C.p.p. permit numai administrarea probei cu înscrisuri, singura compatibilă din punct de vedere juridic cu natura și funcționalitatea acestei proceduri speciale . Instanța de apel a fost investită cu soluționarea căii de atac exercitate numai de către inculpat, astfel încât devin incidente prev.art.418 C.p.p., privind neagravarea situației în propria cale de atac.
Principiile aplicate în cursul cercetării judecătorești, se respectă și în cursul judecății în apel, astfel cum rezultă din prevederile art.420 alin.11 C.p.p., conform cărora la judecarea apelului se aplică regulile de la judecata în fond, în măsura în care nu există dispoziții contrare. Parcurgerea cercetării judecătorești în cazul recunoașterii învinuirii prev.de art.377 C.p.p., determină aplicarea acelorași reguli procedurale și principii de drept penal substanțial și în cursul judecății în apel, astfel încât, în această cale de atac nu pot fi administrate alte probe decât înscrisurile, soluție decurgând din aplicarea coroborată și sistematică a dispozițiilor art.420 alin.11 C.p.p., rap.la art.377 și art.375 C.p. De aceea, încuviințarea probei cu martori în cercetarea judecătorească în fond și apel aplicabilă în cazul recunoașterii învinuirii conform art.377 c.p.p. este contrară legii, determinând respingerea probei în baza art.100 alin.4 lit.e C.p.p.
Administrarea probei cu martori se poate analiza numai în situația în care s-ar considera nelegalitatea aplicării procedurii speciale de recunoaștere a învinuirii, sens în care instanța de apel exercitând controlul judiciar și asupra legalității încuviințării cererii de reținere a acestei proceduri speciale prev.de art.375 și art.377 C.p.p., dispune înlăturarea prevederilor procedurale, inclusiv a efectelor substanțiale asupra întinderii răspunderii penale și aplicarea procedurii de drept comun a cercetării judecătorești.
Funcționalitatea juridică a acestor reguli procedurale trebuie să fie însă compatibilă cu principiile fundamentale ale căii de atac, inclusiv cu cel al neagravării situației în propria cale de atac reglementat de art.418 C.p.p.
Verificând hotărârea prin prisma motivelor de apel, dar și din oficiu, conform art.417 alin.12 c.p.p., instanța de control judiciar reține următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.336 alin.1 C.p., reținându-se că, în data de 3.11.2013, în jurul orei 23,30 – 23,45, inculpatul a părăsit domiciliul lui B. C., tatăl concubinei sale, din . alcool, însă, ăn momentul conducerii autoturismului pe DJ 552, a părăsit partea carosabilă și a intrat cu autoturismul într-un șanț, alăturat drumului.
În momentul supunerii inculpatul unui alcooltest de către organele de poliție, a rezultat o alcoolemie de 0,98 mgl/l alcool pur în aerul expirat.
Ulterior, s-a întocmit un buletin de analiză toxicologică pe baza celor două probe recoltate la interval de o oră, rezultând valorile de 1,75 gr%0 la ora 00,45 și respectiv de 1,60 gr%0 la ora 1,43.
Inculpatul nu a contestat legalitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale și a actelor de procedură întocmite de organele de urmărire, conform art.342 C.p.p., astfel că prin încheierea din 15.09.2014 a Judecătoriei Băilești, s-a constatat în baza art.346 alin.2 C.p.p., legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei.
Legalitatea mijloacelor de probă și a actelor de urmărire penală poate fi suppusă dezbaterii contradictorii a părților și contestațiilor acestora, numai până la terminarea fazei camerei preliminare, conform art.342, art.347 c.p.p., cu aplicarea art.54 C.p.p.
În cursul judecății, instanța poate verifica numai temeinicia faptelor și împrejurărilor care rezultă din mijloacele administrate în cauza penală dedusă judecății.
La termenul de judecată din 15.10.2014, inculpatul a declarat personal că recunoaște săvârșirea faptei, așa cum a fost reținută în actul de sesizare și dorește să fie judecat pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. A precizat că regretă fapta săvârșită.
În cursul judecății în apel, inculpatul a nuanțat declarația formulată, conform art.420 alin.4 C.p.p., fără însă ca această nuanțare să exprime o contestare clară și neechivocă a infracțiunii ce formează obiectul acuzației penale ci, a exprimat nemulțumiri față de modul în care au fost administrate probele în cursul urmăririi penale.
Examinând comparativ declarația inculpatului în cursul judecății în apel și faptele ori împrejurările rezultate din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care le-a însușit si recunoscut in mod expres si necondiționat in cursul judecații in prima instanța, se constată următoarele:
Inculpatul a precizat în etapa procesuala a apelului că a fost depistat de organele de poliție după ce a pătruns cu autoturismul în șanțul de lângă drumul public, în jurul orei 22,00 în data de 4 noiembrie 2013, declarație infirmată prin cea a martorei P. M. G., care în cursul urmării penale a precizat că în data de 3.11.2013, în jurul orei 23,45 a plecat împreună cu inculpatul, fostul său concubin, de la domiciliul tatălui din . drum, în interiorul comunei V. când inculpatul a încercat să răspundă la un apel telefonic, a manevrat greșit autoturismul și a pătruns în șanț.
Declarația martorului E. C. M. este în sensul indicării orei 23,00 din data de 3.11.2013, când a fost sunat de către concubina inculpatului pentru a-i solicita ajutorul în vederea scoaterii autoturismului din șanțul unde ajunsese.
Inculpatul prin declarația din apel a precizat că recoltarea de probe biologice de către organele de poliție a avut loc după ora 24,00, conform celor menționate în buletinul de analiză toxicologică nr.A12/3661 din 21.1.2013, unde se menționează orele celor două probe biologice recoltate: ora 00,43, și respectiv 01,43. Inculpatul susține că orele menționate în buletinul de analiză toxicologică reprezentând datele recoltării de probe biologice sunt corecte,confirmându-se astfel procesul verbal din data de 4.11.2013, întocmit de organele de poliție, conform cărora, deși aparatul etilotest cu care a fost testat inculpatul a indicat ora 1,10, în realitate ora corectă era 00,10, întrucât aparatul nu a fost resetat prin trecerea la ora de iarnă, cu o ora înapoi, eveniment ce are loc în ultima sâmbătă a lunii octombrie din fiecare an.
Prima recoltare de mostre biologice a avut loc după ora 00,00, astfel cum recunoaște și inculpatul, și după cum rezultă din coroborarea rezultatului alcooltestului din data de 4.11.2013, cu buletinul de analiză toxicologică, întrucât, indicându-se ora primei recoltări de probe biologice ca fiind 00,43, în data de 4.11.2013, era imposibil ca ora exactă a etilotestestării să fie 1,10 din data de 4.11.2013, adică ulterior primei recoltări ; cele doua etape se desfasoara in ordinea stabilita imperativ. Prin procesul verbal ( fila 28) încheiat de organele de poliție, s-a confirmat realitatea situației de fapt și anume ora 0,10, reprezentând ora etilotestării, eroarea datorându-se nesetării aparatului alcooltest conform trecerii la ora de iarnă.
Depistarea inculpatului de către organele de poliție, în timp ce autoturismul condus se afla în șanțul alăturat drumului public, nu înlătură existența situației premise a infracțiunii prev.de art.336 C.p., constând în conducerea pe drumurile publice a autoturismului de către inculpat în data de 4.11.2013, în jurul orei 23,30.
Inculpatul susține declarația pe care a formulat-o la sediul organelor de poliție, în data de 7, într-o zi de luni, fără să indice luna calendaristică, însă nu contestă fiabilitatea și veridicitatea faptelor și împrejurărilor relatate în conținutul acestei declarații: la dosarul de urmărire penală, există declarația inculpatului din data de 4.11.2013, apoi completată în data de 5.11.2013, după care există o altă declarație dată în ziua de 7.03.2014, și ulterior nouă declarație din data de 10 iulie 2014.
Nu există discrepanțe de conținut între faptele și împrejurările relatate în declarațiile succesive ale inculpatului. Inculpatul a precizat în cursul declarației din apel, că martora P. M. G., fosta sa concubină a fost audiată odată cu el, iar la dosarul de urmărire penală, există o primă declarație a martorei indicate de inculpat, datată 5.11.2013, dată la care există si o completare a declarației inculpatului formulată în fața organelor de urmărire penală ( fila 16 d.u.p.).
Prin declarația formulată conform art.420 alin.4 C.p.p., inculpatul a recunoscut consumul de vin în timp ce se afla la domiciliul tatălui fostei sale concubine, situat la o distanță de aproximativ 50 de m de locul în care el, în timp ce conducea autoturismul pe drumurile publice, a pierdut controlul acestuia și pătruns într-un șanț situat lângă drumul public.
La primul termen de judecată la instanța de fond, inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor, solicitând conform art. 375 rap. la art.396 alin.10 Cod proc. pen., ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le cunoaște și le însușește.
Având în vedere această declarație si dispozițiile art. 375 rap.la 349 C. proc. pen. judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.
La termenul de judecată, instanța a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, procedează la ascultarea acestuia, după care, luând concluziile procurorului și a celorlalte părți, se pronunță asupra cererii, iar în caz de admitere, conform art.375 C.p.p., instanța întreabă părțile și persoana vătămată dacă propun administrarea probei cu înscrisuri.
Conform art. 349 alin.2 C.p.p., instanța de judecată soluționează latura penală numai pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, dacă sunt probele suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, cu excepția cazului în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață.
Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
În caz de respingere a cererii, instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că Judecătoria Băilești a constatat că este competentă și legal sesizata să judece cauza de față, inculpatul nu este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa detențiunii pe viață, inculpatul a declarat personal înainte de începerea cercetării judecătorești că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Din probe a rezultat că starea de fapt reținută în sarcina inculpatului în actul de sesizare a fost recunoscută de inculpat, rezultând din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale a căror legalitate a fost statuată prin încheierea din data de 15.09.2014, pronunțată în faza procesuală a camerei preliminare și a căror fiabilitate a fost verificată conform dispozițiilor art.349 alin.2 rap.la art.375 C.p.p.
Spre deosebire de dispozițiile art. 320/1 C.p.p. anterior care impuneau, pentru admiterea cererii de judecare simplificata, constatarea ca din probele administrate in cursul urmăririi penale fapta exista, constituie infracțiune si a fost săvârșită de inculpat, dispozițiile art. 349 C.p.p. impun cerința existentei probelor suficiente pentru aflarea adevărului si justa soluționare a cauzei.
Se remarca schimbarea denumirii instituției, in sensul ca legiuitorul procesual penala a părăsit denumirea de „ judecata in cazul recunoașterii vinovăției”, denumirea marginala a dispozițiilor art. 375 C.p.p. fiind de „ procedura in cazul recunoașterii învinuirii”.
Aceste considerente au determinat ca doctrina judiciara sa se orienteze in sensul compatibilității si a unei alte soluții - achitare sau încetarea procesului penal -, decât cea de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, sau amânarea aplicării pedepsei, prev. de art. 396 alin 10 C.p.p., cu opțiunea inculpatului pentru procedura simplificata a recunoașterii învinuirii prev. de art. 375 Cpp.
Așadar, rezultă că instanța de fond la soluționarea cauzei a respectat exigentele impuse de dispozițiile art. 396 alin 10 C. proc. pen., acordul de voință al inculpatului a fost liber exprimat, Curtea reținând că la acest moment procesual, respectiv în apel, inculpatul nu mai poate retracta declarația de vinovăție care are caracter irevocabil.
Analiza incidenței unor eventuale vicii de consimțământ ale inculpatului în momentul exprimării manifestării de voință în sensul recunoașterii totale și necondiționate a probelor administrate în cursul urmăririi penale și a situației de fapt reținute în sarcina sa prin actul de sesizare devine oportună numai în momentul în care se constată existența unor probe care să conducă înspre o posibilă alterare a voinței inculpatului în momentul declarării parcurgerii procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii prev.de art.375 C.p.p.
În prezenta cauză penală nu există nici o probă cu privire la existența unor date și fapte obiective care să se fi repercutat asupra formării libere și în deplină cunoștință de cauză a manifestării de voință în sensul recunoasterii faptei retinute in sarcina sa si opțiunii aplicării procedurii simplificate. Invocarea, în fața instanței de apel, a sfatului pretins eronat acordat inculpatului de către polițiștii din ., nu echivalează cu vicierea consimțământului și atragerea revocării manifestării de voință a aplicării procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, cu consecința parcurgerii cercetării judecătorești de drept comun. Trebuie menționat că în momentul exprimării manifestării de voință de a i se aplica prevederile art.375 C.p.p., inculpatul se afla în fața instanței de judecată, înainte de începerea cercetării judecătorești, astfel încât, pretinsele sfaturi ale organelor de poliție, nu își găsesc explicația juridică.
De altfel, inculpatul a recunoscut inclusiv din declarația dată în fața instanței de apel, consumul unei cantități de vin înainte de a conduce autoturismul pe drumurile publice, nu a contestat rezultatul alcooltestului și nici al probelor biologice. Aflându-ne în prezența unor probe științifice, constând in buletinul de analiză toxicologică reprezentând datele recoltării de probe biologice, ale cărei valori stiintifice si date consemnate nu au fost contestate de inculpat, și în lipsa unor elemente pertinente de natură a înfrânge concluziile acestora, Curtea reține că exprimă adevărul și, ca atare, principiul in dubio pro reo nu poate fi reținut.
Întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 336 Cp, in persoana inculpatului rezulta din interpretarea probelor administrate pe parcursul procesului penal, inclusiv declarația de recunoaștere formulata de inculpat, si de însușire a probelor administrate in cursul urmăririi penale, prin prisma datelor medicale si naturii intoxicatiei cu alcool etilic:
Intoxicația cu alcool etilic este una din cele mai frecvente intoxicatii acute, avind numeroase implicatii in medicina legala ca urmare a actelor agresive, antisociale, accidentelor si mortilor violente ce survin in cursul intoxicatiei.
Dupa ingestie, alcoolul este absorbit mai ales la nivelul mucoasei duodenului. Viteza de difuziune depinde de concentratia bauturii, rapiditatea ingerarii, precum si absenta sau prezenta alimentelor in stomac.
Din punct de vedere clinic, principala actiune a alcoolului este de deprimant al sistemului nervos, cu afectarea treptata a diferitelor etaje, incepind cu etajele superioare (scoarta) si continuind pina la bulb. Prin inhibarea centrilor superiori, apare o relaxare a centrilor inferiori cu efect stimulator aparent. El produce vasodilatatie cutanata si consecutiv transpiratii si pierdere de caldura, iar in cantitate mica mareste aciditatea gastrica. In doze mari provoaca gastrite, vasodilatatie cerebrala, scaderea presiunii sanguine si alterari ale functiei cardiace. Semnele de intoxicatie depind in mod strict de curba alcoolemiei.
Valorile obținute prin efectuarea calculului retroactiv sunt teoretice si de aceea au caracter de relativitate. Aceste valori au caracter strict teoretic și aproximativ, datorită faptului că reprezintă doar rezultatul unui calcul teoretic, bazat pe coroborarea unor date obiective, constatate științific - respectiv valorile alcoolemiilor stabilite la analiză, cu datele din declarațiile de consum, care sunt subiective și care pot fi mai mult sau mai puțin reale, indiferent de buna - credința a făptuitorului. La caracterul teoretic al rezultatelor se adauga si variabilitatea unor parametrii cum ar fi periada de absorbtie, care este imposibil de reconstituit cu exactitate.
În drept, fapta inculpatului, de a conduce un autoturism pe drumurile publice din . de 3.11.2013, deși consumase alcool într-o valoare ce excede limitelor leale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.336 alin.1 C.p.
Procesul de individualizare judiciară a pedepsei a fost amplu motivat de prima instanță, ce în mod corect a reținut dispozițiile legii noi ca fiind concordante dispozițiilor art.5 C.p. privind aplicarea legii penale mai favorabile, în situații tranzitorii, conform interpretării date prin decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale.
Aplicarea unei amenzi administrative, conform dispozițiilor art.18/1 C.p., anterior, conform solicitării apărării nu corespunde periculozității faptei și autorului, întrucât săvârșirea de către inculpat a unei infracțiuni prin care se aduce atingere relațiilor sociale ce reglementează circulația pe drumurile publice, a avut loc în cadrul termenului de încercare al unei alte condamnări anterioare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.182 alin.1 și 2 C.p., anterior, aplicată prin s.p.nr.94/2012 a Judecătoriei Băilești, definitivă prin d.p.nr.2264/2012 a Curții de Apel C..
Persistența infracțională determinată de acest antecedent penal, chiar dacă nu întrunește condițiile prev.de art.41 alin.1 C.p., actual pentru a constitui primul termen al stării de recidivă postcondamnatorie, determină o rigurozitate a stabilirii gravității răspunderii penale în persoana inculpatului care nu a manifestat diligență, în scopul respectării a legi și regulilor de conviețuire socială.
Nu se regăsesc argumente juridice pentru reducerea pedepsei sub limita minimă de 8 luni rezultată în urma aplicării reducerii cu 1/3 a limitelor pedepsei închisorii prin reținerea dispozițiilor art.396 alin.10 C.p.p., prima instanță stabilind în mod corect pedeapsa la nivelul minimului special, sub care nu se poate coborî, nefiind incidentă una din circumstanțele atenuante, legale sau judiciare, reglementate prin dispozițiile art.75 C.p.
Distanța relativ scurtă pe care a condus inculpatul nu reprezintă o circumstanță atenuantă care să determine reținerea dispozițiilor art.75 alin.2 C.p., a căror aplicare are caracter facultativ, judiciar( dar întotdeauna întemeiat pe probele existente în cauza penală respectivă), luând în considerare gradul ridicat al alcoolemiei înregistrate conform buletinului de analiză toxicologică, consecințele acestei atitudini infracționale, constând în pierderea controlului autoturismului și pătrunderea într-un șanț, fiind astfel periclitată sănătatea atât a propriei persoane a inculpatului, cât și a martorei P. M. G., concubina inculpatului, aflată în interiorul autoturismului.
Soluția primei instanțe, în sensul aplicării prevederilor art.15 din Legea 187/2012 și cumularea, după revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei aplicată inculpatului, prin s.p.94/2012 a Judecătoriei Băilești, definitivă prin decizia penală nr.2264/2012 a Curții de Apel C., cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză penală, corespunde deciziei nr.13/2015 a Completului Î.C.C.J. pentru dezlegarea unor chestiuni preliminare în materie penală, conform căreia: în aplicarea dispozițiilor art.5 din Codul penal, conform Deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale, în cazul pluralității de infracțiuni constând într-o infracțiune pentru care, potrivit Codului penal anterior, a fost aplicată, printr-o hotărâre definitivă, o pedeapsă, cu suspendarea condiționată a executării, care, conform art.41 alin. (1) din Codul penal, nu îndeplinește condițiile pentru a constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii și, respectiv, o infracțiune săvârșită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este legea nouă, stabilirea și executarea pedepsei, în urma revocării suspendării condiționate, se realizează potrivit dispozițiilor art.15 alin. (2) din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.83 alin. (1) din Codul penal anterior.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p., va respinge apelul formulat de apelantul inculpat M. F. C., împotriva sentinței penale nr. 152/2014 a Judecătoriei Bailești, ca nefondat.
In temeiul art. 275 alin 2 Cpp, va obliga apelantul, aflat in culpa procesuala, la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul parțial in cuantum de 100 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pana la prezentarea apărătorului ales se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
In temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge apelul formulat de apelantul inculpat M. F. C., fiul lui C. și F., născut la data de 28.09.1989, în localitatea Plenița, județul D. cu domiciliul în comuna O., ., județul D., posesor al C.I. . nr._, CNP_ împotriva sentinței penale nr. 152/2014 a Judecătoriei Bailești, ca nefondat.
In temeiul art. 275 alin 2 Cpp obliga apelantul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul parțial in cuantum de 100 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pana la prezentarea apărătorului ales se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Mai 2015.
Președinte, Judecător,
R. E. C. M. E. M.
Grefier,
C. G.
Red.jud.M.E.M.
J.fond:A.P.
G.S. 15.06. 2015/5ex.
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 708/2015.... | Schimbare măsura educativă a internării (art.516 si art. 517... → |
|---|
