Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 115/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 115/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.115
Ședința publică de la 10 Martie 2015
PREȘEDINTE C. Șeleajudecător
Grefier B. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea contestației formulată de condamnatul S. I. G., împotriva sentinței penale nr.61 din 26 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns condamnatul, asistat de avocat O. I., apărător oficiu, care substituie pe avocat O. B..
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat O. I. pentru condamnat, solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, să fie admisă contestația astfel cum a fost formulată și aplicarea dispozițiilor art.6 Cod penal, în sensul reducerii pedepsei de 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea contestației ca neîntemeiată, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin decizia nr.14 din 16.06.2014 că procedura simplificată nu este posibilă în cazul aplicării principiului legii penale mai favorabile, respectiv aplicarea acestei proceduri ulterior judecării definitive a cauzei.
Condamnatul, având ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.61 din 26 ianuarie 2015, Tribunalul D., în baza art. 597 cod procedură penală raportat la art. 595 cod procedură penală a respins contestația la executare formulată de condamnatul S. I. G. - fiul lui A. și E., născut la 17.11.1987 în ., cu domiciliul în comuna Unirea, ., jud.D., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C..
A fost obligat condamnatul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că la data de 11.02.2014 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C., contestația la executare formulată de contestatorul condamnat S. I. G. din Penitenciarul C., contra executării mandatului emis în dosarul cu nr._ a Judecătoriei Calafat.
Contestația nu a fost motivată în fapt și în drept .
Prin sentința penală cu nr. 1169 din data de 25.02.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, cauza a fost declinată la Tribunalul D., reținându-se în esență că aceasta este instanța competentă, potrivit dispozițiilor art. 598 cod procedură penală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 14.03.2014, la nr._ .
La termenul de judecată din data de 05.05.2014 Tribunalul D. a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 476 alin. 4 cod procedură penală, motiv pentru care a dispus suspendarea cauzei până la pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept care a fost invocată de Tribunalul Prahova, la data în dosarul nr._ .
La data de 26.01.2015 cauza a fost repusă pe rol .
Analizând contestația formulată de contestatorul condamnat S. I. G., în raport de actele și lucrările cauzei, dar și de motivele susținute cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că aceasta este nefondată și a fost respingă pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală cu nr. 474 din data de 13.11.2012 pronunțată de Tribunalul D., definitivă prin decizia penală cu nr. 2206/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul S. I. G. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru infracțiunile de omor și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II –a, lit. b cod penal.
Astfel, instanța a constatat că inculpatul a fost condamnat de mai multe ori pentru comiterea de infracțiuni,după cum urmează:
Prin sentința penală 790/2005 a Judecătoriei Calafat inculpatul S. I. G. a fost condamnat la 5 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 197 alin. 2 cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. cod penal.
A fost arestat în executarea acestei pedepse la data de 14 octombrie 2005 și liberat condiționat la data de 24 ianuarie 2009 cu un rest de 540 zile închisoare.
Prin sentința penală 7 din 25 ianuarie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă și modificată prin decizia penală 889 din 26 mai 2011 a Curții de Apel C., inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. 1 cod penal și art. 208 alin. 1 cod penal.
În baza art. 81 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Prin sentința penală 41 din 15 martie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin nerecurare același inculpat a fost condamnat la 4 luni și 8 luni închisoare pentru comiterea a două infracțiuni prevăzute de art. 181 alin. 1 cod penal.
În temeiul art. 81 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a pedepselor aplicate.
Prin sentința penală 51 din 25 martie 2011 a Judecătoriei Calafat același inculpat a fost condamnat la 2000 lei amendă penală pentru art. 180 alin. 2 cod penal.
Prin sentința penală nr. 10 Arest din 5 aprilie 2012 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin nerecurare, inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare pentru art. 180 alin. 2 cod penal și art. 193 alin. 1 cod penal.
S-a reținut că inculpatul a comis infracțiunile în termenul suspendării condiționate a executării pedepselor ce i-au fost aplicate prin sentințele penale mai sus arătate și s-a reținut că în ceea ce-l privește îi sunt aplicabile dispozițiile art. 37 lit. a cod penal referitoare la starea de recidivă postcondamnatorie.
În baza art. 20 cod penal raportat la art. 174, 175 lit. i cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal a condamnat inculpatul S. I. G., la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b cod penal (faptă comisă în dauna victimei M. M. E.),
În baza art. 20 cod penal raportat la art. 174, 176 lit. c cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal instanța a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b cod penal, iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. 2 cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal a condamnat pe același inculpat la 4 ani închisoare.
S-a desfăcut pedeapsa finală de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 10/arest din 5 aprilie 2012 a Judecătoriei Calafat, județul D., definitivă prin nerecurare în: pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală 41 din 15 martie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin nerecurare; pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală 7 din 25 ianuarie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin decizia penală 889 din 26 mai 2011 a Curții de Apel C. și în pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare pe care o va descontopi în pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru art. 193 alin. 1 cod penal cu aplicarea art. 320 ind. 1 cod procedură penală (faptă din 4 iulie 2011) și 3 luni închisoare aplicată pentru art. 180 alin. 2 cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal și art. 320 ind. 1 cod procedură penală (faptă din 4 iulie 2011).
S-a constatat revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepselor de: 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală 41 din 15 martie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin nerecurare (faptă din 31 decembrie 2009) și 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală 7 din 25 ianuarie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin decizia penală 889 din 26 mai 2011 a Curții de Apel C., pedeapsă pe care a descontopit-o în pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru art. 192 alin. 1 cod penal cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 1 și 7 cod procedură penală (faptă din 14 august 2010) și 2 ani închisoare pentru art. 208 alin. 1 cod penal cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 1 și 7 cod procedură penală (faptă din 14 august 2010).
S-au contopit pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile din prezenta cauză cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală 10/arest din 5 aprilie 2012 a Judecătoriei Calafat (faptă din 4 iulie 2011) în pedeapsa cea mai grea aceea de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b cod penal;
În baza art. 36 alin. 2, art. 33 lit. a, art. 34 lit. b, d cod penal s-a contopit pedeapsa de 2000 lei amendă penală aplicată inculpatului pentru art. 180 alin. 2 cod penal prin sentința penală 51 din 25 martie 2011 a Judecătoriei Calafat (faptă din 20 iulie 2010), cu pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală 41 din 15 martie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin nerecurare (faptă din 31 decembrie 2009) și cu pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penală 7 din 25 ianuarie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin decizia penală 889 din 26 mai 2011 a Curții de Apel C. (fapte din 14 august 2010) în pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani închisoare. A dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă de mai sus, în final, 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b cod penal;
Inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b cod penal pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 cod penal.
S-a dedus din pedeapsa finală aplicată, perioada detenției preventive de la 23 ianuarie 2012 la zi și s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza dispozițiilor sentinței penale 10/arest din 5 aprilie 2012 a Judecătoriei Calafat, județul D. și s-a dispus emiterea unui mandat de executare a pedepsei închisorii corespunzător prezentei hotărâri.
În baza acestei hotărâri este emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 576/2012 .
În scopul soluționării contestației la executare, s-au solicitat și s-au depus la dosar, următoarele înscrisuri:
- fișa de evaluare a condamnatului S. I. G. întocmită de Comisia constituită potrivit HG 836/2013 la Penitenciarul C.;
- încheierea de suspendare, din data de 22.04.2014, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ în ceea ce privește, dezlegarea de principiu, a unei chestiuni de drept, respectiv dacă în interpretarea art. 6 din Codul penal de la 01.02.2014, în ipoteza în care este vorba despre o hotărâre de condamnare cu aplicarea art. 3201 din Codul penal anterior, pedeapsa se reduce la maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită și dacă maximul special prevăzut de lege, se reduce ca urmarea a judecării cauzei prin aplicarea principiului recunoașterii vinovăției;
- copia mandatului de executare a pedepsei închisorii cu nr. 576/_ din data de 25.06.2013 emisă de Tribunalul D.;
- sentința penală cu nr. 474/13.11.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ ;
- sentința penală pronunțată în dosarul nr._ pronunțată de Judecătoria Calafat;
Analizând cererea condamnatului prin raportare la cele mai sus arătate și la noile reglementări, în vigoare de la 1 februarie 2014, instanța a constatat următoarele:
Potrivit art. 6 alin. (1) cod penal, „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.”
Însă, conform art. 4 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal: „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
Prin decizia penală nr. 1 din data de 14.04.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a stabilit că:
" În aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de . noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal cu privire la pedepsele individuale.
În a doua etapă, se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 Cod penal
În cazul în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 cod penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim.
În caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi".
Potrivit deciziei penale nr. 15 din data de 23.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ /HP/P Înalta Curte de Casație și Justiție Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală " Stabilește că, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Codul penal, pentru ipoteza unei infracțiuni comise în stare de recidivă postexecutorie judecată definitiv înainte de . noului cod penal, pedeapsa aplicată prin hotărârea de condamnare se va compara cu maximul special prevăzut în legea nouă pentru infracțiunea săvârșită prin luarea în considerare a dispozițiilor art. 43 alin. 5 cod penal."
Art. 43 alin. 5 cod penal actual prevede că după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.
Prin decizia nr. 14 din data de 16.06.214 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că: " În aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei potrivit art. 6 alin. 1 din Codul penal actual, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă nu se va lua în considerare cauza specială de reducere a pedepsei prevăzută de art. 320 ind. 1 cod procedură penală anterior, reținută condamnatului și valorificată în pedeapsa concretă " .
Verificând incidența dispozițiilor art. 6 din actualul Codul penal cu privire la fiecare din pedepsele aplicate petentului și reținând și dezlegările problemelor de drept mai sus arătate, instanța a constatat următoarele:
Corespondentul în legea nouă pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. 1 cod penal de la 1969 sunt dispozițiile art. 224 alin. 1 din actualul cod penal, pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată cu reținerea dispozițiilor art. 3201 din vechiul cod de procedură penală nedepășind limita maximă de pedeapsă stabilită prin noua lege penală pentru această infracțiune, respectiv 2 ani închisoare.
Corespondentul în legea nouă pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. 2 cod penal de la 1969 sunt dispozițiile art. 224 alin. 1,2 din actualul cod penal, pedeapsa de 4 închisoare aplicată cu reținerea dispozițiilor art. 37 lit. a din vechiul cod penal nedepășind limita maximă de pedeapsă ce s-ar putea aplica potrivit noii legi inculpatului recidivist, respectiv 3 ani închisoare maximul prevăzut de noua lege pentru comiterea infracțiunii la care s-ar adăuga pedeapsa anterioară neexecutată de 2 ani închisoare, rezultând o pedeapsă maximă de 5 ani închisoare.
Corespondentul în legea nouă pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1 cod penal de la 1969 sunt dispozițiile art. 228 alin. 1 cod penal, pedeapsa aplicată petentului pentru comiterea acestei infracțiuni, respectiv 2 ani închisoare nedepășind limita maximă de pedeapsă stabilită prin noua lege penală pentru această infracțiune, respectiv 3 ani închisoare.
Corespondentul în legea nouă pentru infracțiunile prevăzute de art. 180 alin. 2, art. 180 alin. 2 și art. 181 alin. 1 cod penal de la 1969 sunt dispozițiile art. 193 alin. 1 din actualul cod penal, pedepsele de 3 luni și de 4 luni închisoare și de 3000 lei amendă penală aplicate petentului, nedepășind, fiecare în parte limita maximă de pedeapsă stabilită prin noua lege penală pentru această infracțiune, respectiv 2 ani închisoare.
Corespondentul în legea nouă pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 176 lit. c cod penal de la 1969 sunt dispozițiile art. 32 raportat la art. 189 alin. 1 lit. e din codul penal actual, pedeapsa aplicată petentului pentru comiterea acestei infracțiuni, respectiv 8 ani închisoare nedepășind limita maximă de pedeapsă stabilită prin noua lege penală pentru această infracțiune, respectiv 12 ani și 6 luni închisoare.
Corespondentul în legea nouă pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i cod penal de la 1969 sunt dispozițiile art. 32 raportat la art. 188 alin. 1 din codul penal actual, pedeapsa aplicată petentului pentru comiterea acestei infracțiuni, respectiv 7 ani și 6 luni închisoare nedepășind limita maximă de pedeapsă stabilită prin noua lege penală pentru această infracțiune, respectiv 10 ani închisoare.
Corespondentul în legea nouă pentru infracțiunea prevăzută de art. 193 alin. 1 cod penal de la 1969 sunt dispozițiile art. 206 din actualul cod penal, pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată petentului, nedepășind limita maximă de pedeapsă stabilită prin noua lege penală pentru această infracțiune, respectiv 1 an închisoare.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul S. I. G., solicitând admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, să fie admisă contestația astfel cum a fost formulată și aplicarea dispozițiilor art.6 Cod penal, în sensul reducerii pedepsei de 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.
Verificând actele și lucrările dosarului, atât prin prisma dispozițiilor art.4251 Cod pr.penală, cât și a criticilor formulate, Curtea constată nefondată contestația, pentru următoarele considerente:
Se constată că prin s.p.nr.474 din 13.11.2012 a Tribunalului D., definitivă prin d.p.nr.2206 din 21.06.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal anterior, pedeapsă rezultată în urma contopirii pedepselor de 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b cod penal pentru art. 20 cod penal anterior raportat la art. 174, 175 lit. i cod penal anterior cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal anterior; 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b cod penal anterior, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 20 cod penal raportat la art. 174, 176 lit. c cod penal anterior cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal anterior și 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 192 alin. 2 cod penal anterior, cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal anterior, cu pedepsele de 2.000 lei amendă penală aplicată prin s.p.nr.51 din 25.03.2011 a Judecătoriei Calafat, 4 luni închisoare aplicată prin s.p.nr.41 din 15.03.2011 a Judecătoriei Calafat și pedepsele aplicate prin s.p.nr.7 din 25.01.2011 a Judecătoriei Calafat.
Potrivit art.6 alin.1 Cod penal „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim”.
Raportat la reglementările anterioare ale infracțiunilor săvârșite de către inculpat și noua reglementare prevăzută în Cod penal actual, se constată că pedepsele aplicate definitiv nu depășesc maximul special prevăzut de legea nouă pentru fiecare infracțiune săvârșită de către inculpat și condamnat definitiv, astfel că nu se mai impune verificarea ca pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi să nu depășească maximul la care s-ar ajunge în baza legii noi și nu se poate lua în considerare și nici cauza specială de reducere a pedepsei prev.de art.3201 Cod pr.penală anterior, reținută condamnatului și valorificată deja în pedeapsa concretă.
Pe considerentele sus-menționate, se constată că în mod corect prima instanță a apreciat ca neîntemeiată contestația la executare formulată de către condamnatul S. I. G., contestație ce a fost analizată și prin prisma deciziilor pronunțate de către Înalte Curte de Casație și Justiție în completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, astfel că văzând și dispozițiile art.4251 pct.7 alin.1 lit.b Cod pr.penală, Curtea va respinge contestația ca nefondată, sentința pronunțată de către prima instanță fiind legală și temeinică.
Văzând și art.275 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația formulată de condamnatul S. I. G., împotriva sentinței penale nr.61 din 26 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, ca nefondată.
Obligă condamnatul la 180 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 martie 2015.
C. Ș.
Grefier,
B. D.
j.f.L.U.
PS/12.03.2015
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 323/2015.... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
