Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p.. Decizia nr. 2445/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2445/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 2445/2013
Dosar nr._ - art.215 Cod penal –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 2445/2013
Ședința publică de la 11 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. C. B. - judecător
A. I. S. - judecător
I. E. - judecător
Grefier Ș. C. D.
Ministerul public reprezentat de procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința de la 03.12.103 și 10.12.2013, consemnate prin încheierile de ședință de la aceste date, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie penală, având ca obiect recursul declarat de recurenta inculpată G. M., împotriva sentinței penale nr.1398 din data de 25.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect înșelăciunea (art. 215 C.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penale nr.1398 din data de 25.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în baza art. 215 alin. 1, 2, 3 C.p., a condamnat pe inculpata G. M., fiica lui C. și M., născută la data de 12.01.1968 în ., domiciliată în C., .. 19, ., CNP_, la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 290 alin. 1 C.p., a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.p., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
În temeiul 71 C.p. i s-au interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 14, 346 C.p.p., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă R. B. (R.) SA, cu sediul în București, .. 300+311, ..
A obligat inculpata la plata sumelor de 34.787 euro și 12.776 lei către partea civilă, reprezentând despăgubiri materiale.
În baza art. 348 C.p.p., s-a anulat adeverința de salariu nr. 291/05.11.2007.
În baza art. 191 alin. 1 C.p.p., a obligat inculpata la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare efectuate de stat, suma de 200 lei reprezentând onorariu av. oficiu.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 9541/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. a fost trimisă în judecată inculpata G. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.p. și art. 290 alin. 1 C.p.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că inculpata a falsificat adeverința de salariu nr. 290/05.11.2007, prin consemnarea, în mod nereal, a cuantumului salariului, indicând suma de 5250 lei, și ulterior a utilizat-o pentru încheierea unui contract de împrumut bancar, în urma căruia a cauzat părții vătămate R. B. (R.) SA un prejudiciu de_ euro și 9.000 lei.
Pentru dovedirea acestei situații de fapt, au fost propuse prin rechizitoriu următoarele mijloace de probă: raport de expertiză dactiloscopică, declarații parte vătămată, declarații martor, înscrisuri.
În cursul cercetării judecătorești, în temeiul art. 327 C.p.p., a fost audiată martora A. M. A. M., declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Deși a fost legal citată, la domiciliu și prin afișare la sediul Consiliului Local, precum și cu mandat de aducere, inculpata nu s-a prezentat, din procesul verbal de executare a mandatului de aducere rezultând că a părăsit teritoriul țării, aflându-se în Italia.
Partea vătămată R. B. (R.) SA s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând obligarea inculpatei la plata sumei de 34.787 euro și 12.776 lei, reprezentând daune materiale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 05.11.2007, inculpata G. M. a formulat o cerere de acordare a unui împrumut pentru uz personal în sumă de 34.000 euro și de emitere a unui card de credit, adresată părții vătămate R. B. (R.) SA.
Inculpata a atașat cererii adeverința de salariu nr. 291/05.11.2007 din care rezulta, în mod nereal, că salariul aferent lunilor iulie-septembrie 2007, încasat de inculpată de la ., în calitate de angajator, a fost de 5250 lei.
În urma solicitării, între inculpată și partea vătămată a fost încheiat contractul de credit nr. 071106JS_0015/12.11.2007, inculpata ridicând suma împrumutată de 33.819 euro și un card de credit cu limita aprobată de 9.000 lei. Pentru a garanta executarea obligațiilor asumate, între inculpată și partea vătămată a fost încheiat contractul de garanție reală mobiliară de la filele 37-39 dup.
Întrucât inculpata a înregistrat în evidențele părții vătămate un număr mare de întârziere la plata creditului contractat, la data de 01.05.2009, Departamentul Fraudă al părții vătămate a efectuat verificări suplimentare cu privire la documentația de venit depusă la dosarul de credit, formulând ulterior plângere penală împotriva acesteia.
Conform statelor de plată de la filele 98-102 dup, salariul brut al inculpatei aferent lunilor iulie-septembrie 2007 a fost de 528 lei.
Din raportul de expertiză nr._/23.07.2012 întocmit de IPJ D., Serviciul Criminalistic, s-a constatat că scrisul de pe documentul intitulat "adeverință de salariu" nr. 291/05.11.2007 a fost executat de inculpată.
Conform declarației martorei A. M. A. M., semnătura aplicată pe adeverința de salariu nr. 291/05.11.2007 la rubrica contabil Șef nu îi aparține.
Instanța a constatat că inculpata a falsificat adeverința de salariu nr. 291/05.11.2007, consemnând, în mod nereal, că salariul aferent lunilor iulie-septembrie 2007 a fost în cuantum de 5250 lei/lunar, iar ulterior a utilizat-o pentru a induce în eroare ofițerul de credite al R. B. (R.) – Sucursala C., în vederea obținerii unui credit de nevoi personale în cuantum de 34.000 euro și a unui card cu limită de credit de 9.000 lei.
În drept, fapta inculpatei G. M. care, la data de 05.11.2007, a falsificat adeverința de venit nr. 291, prin consemnarea în mod nereal a cuantumului salariului încasat de la . aferent lunilor iulie-septembrie 2007, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 290 alin. 1 C.p.
Fapta inculpatei care, folosind adeverința de venit nr. 291/05.11.2007, falsificată, a indus în eroare ofițerul de credite al părții vătămate R. B. (R.) SA, prin prezentarea unui salariu nereal, determinând încheierea contractului de credit nr. 071106JS_0015/12.11.2007, în urma căruia a obținut un credit în cuantum de 34.000 euro și un card cu limită de creditare de 9.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.p.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, prin utilizarea de mijloace frauduloase falsificate, cuantumul ridicat al prejudiciului, persoana inculpatei, care s-a sustras de la urmărire penală și de la judecată.
Cu privire la solicitarea av. C., pentru inculpată, de a reduce limitele pedepselor conform disp. art. 320 ind. 1 C.p.p., instanța a constatat că inculpata nu s-a prezentat în fața instanței, nu a fost audiată, astfel că nu s-a putut aplica procedura simplificată.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 215 alin. 1, 2, 3 C.p., instanța a dispus condamnarea inculpatei G. M. la pedeapsa de 4 ani închisoare, iar în baza art. 290 alin. 1 C.p., la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.p., instanța a contopit pedepsele aplicate inculpatei, urmând ca această să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
În temeiul 71 C.p., a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 14, 346 C.p.p., constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998-999 Codul Civil de la 1864 prin prisma considerentelor expuse la analiza laturii penale a cauzei, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă R. B. (R.) SA.
Instanța a obligat inculpata la plata sumelor de 34.787 euro și 12.776 lei către partea civilă, reprezentând despăgubiri materiale.
În baza art. 348 C.p.p., instanța a anulat adeverința de salariu nr. 291/05.11.2007.
În baza art. 191 alin. 1 C.p.p., a obligat inculpata la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare efectuate de stat, suma de 200 lei reprezentând onorariu av. oficiu.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs inculpata G. M.,criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului aceasta susține în esență că recursul său este în termen, fiind declarat în terenul de 10 zile de la data comunicării legale a hotărârii respectiv data de 29.05.2013. arătând totodată că nu a fost legal citată, întrucât nu mai locuiește de mult în țară, fiind plecată la muncă în Italia.
Recurenta afirmă de asemenea că nefiind legal citată nu a avut posibilitatea să se prevaleze de disp. art. 320 ind. 1 cod de procedură penală, că nici anterior și nici ulterior nu a mai săvârșit alte infracțiuni și că timp de 1 an și jumătate a achitat ratele și dobânzile, neavând intenția să înșele banca. Nefiind prezentă nici în faza de urmărire penală și nici în faza de judecată nu și-a putut formula apărările pentru a demonstra că nu a avut intenția de a săvârși infracțiunea de înșelăciune.
Referitor la adeverința nr. 291/2007 recurenta inculpată susține că la acea data avea calitatea de administrator al firmei respective iar în această calitate, potrivit art. 71 din Legea 31/1990 avea dreptul de a semna orice act. Instanța de fond nu a ținut seama că a procedat la o majorare reală a salariului de la 3.600 lei la 5.200 lei potrivit actului adițional înregistrat sub nr._/02.01.2007 la inspectoratul Teritorial de muncă D..
Inculpata a depus la dosar înscrisuri în circumstanțiere, practică judiciară și a solicitat efectuarea unei adrese la ITM D. în vederea comunicării unei copii din Registru de corespondență care să ateste faptul că a fost înregistrat actul adițional nr._ din 2 iulie 2007 prin care i-a fost majorat salariul și a unei expertize contabile. Curtea a respins aceste probe apreciind că nu sunt utile, prejudiciul rezultând evident din actele depuse de banca, acte pe care inculpata nu le-a contestat. Referitor la susținerea inculpatei potrivit căreia există un act adițional prin care i-a fost majorat salariu, act adițional care ar fi fost înregistrat la ITM, curtea nu neagă această posibilitate însă salariul menționat în actul adițional nu a fost primit în mod real de inculpată, din evidențele firmei PARS IMPEX SRL rezultând că salariul brut aferent lunilor iulie-septembrie 2007 de 528 lei
Recursul a fost declarat la data de 03.06.2013 iar minuta a fost comunicată inculpatei la data de 29.04.2013.
Sub aspectul termenului în care a fost declarat recursul instanța reține că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 385 ind. 3 rap. la art. 365 cod de procedură penală privind declararea recursului peste termen. Astfel, inculpata a lipsit la toate termenele de judecată și la pronunțarea hotărârii și nu s-a început executarea pedepsei ori a despăgubirilor civile.
Analizând temeinicia și legalitatea sentinței, având în vedere și disp. art. 3859 alin 3 c.p.p., Curtea constată următoarele:
Susținerea inculpatei potrivit căreia nu a fost citată legal la judecarea în primă instanță este nefondată. Astfel, inculpata a fost citată la ultimul domiciliu din țara, adresa la care însă nu mai locuia potrivit procesului verbal de executare a mandatului de aducere din data de 21.03.2013. În atare situație, nefiind cunoscut domiciliul actual în mod corect s-a dispus citarea acesteia potrivit disp. art. 177 alin 4 cod de procedură penală, respectiv prin afișare la sediul Consiliului Local C., locul săvârșirii faptei.
Dar, față de împrejurările reale și personale ale faptei antisociale respectiv inculpatei, pedeapsa rezultantă de 4 închisoare apare ca fiind exagerată, stabilită în principal în realizarea funcției punitive nu a celei de reeducare și reintegrare socială.
Conform art. 52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar, potrivit art.72 Cod penal, la stabilirea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Curtea apreciază că se impune redozarea pedepselor aplicate inculpatei, în sensul reducerii acestora sub minimului special prevăzut de lege, ca urmare a reținerii incidenței disp. art.74 alin.2 C.p. (inculpata având o bună conduită atât înainte cât și după săvârșirea faptei, a achitat o partre din prejudiciu, este integrată social, se susține financiar singură fiind încadrată în muncă la V. Center în Assisi, Italia) și a art.76 lit. c cod penal, aplicarea unor pedepse de 2 ani închisoare, cu o rezultantă de 2 ani, fiind aptă să conducă la realizarea scopului prev. de art.52 C.pen..
Raportat la cuantumul pedepselor aplicate, lipsa antecedentelor penale, circumstanțelor personale ale inculpatei, curtea consideră că pedeapsa aplicată își poate atinge scopul preventiv și educativ și fără executarea efectivă, drept pentru care, în baza art. 81 C.pen. va dispune suspendarea pedepsei închisorii iar în baza art. 71 alin. 5 C.pen., va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, atrăgându-i-se atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C.pen.
Având în vedere adresa nr._/20.11.2013 a R. B.–Sucursala R. va fi respinsă acțiunea civilă ca fiind rămasă fără obiect.
Se vor anula formele de executare și se vor menține dispozițiile privind anularea actelor false.
În temeiul art. 192 alin 3 cod de procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu urmând a se avansa anticipat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul formulat recurenta inculpată G. M., împotriva sentinței penale nr.1398 din data de 25.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, peste termen.
Casează sentința instanței de fond sub aspectul laturii penale și al laturii civile astfel:
În baza art. 215 alin. 1, 2, 3 C.p. cu aplicarea art. 74 alin. 2 C.p. rap. la art. 76 lit. c C. pen.
Condamnă inculpata la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 290 C.p. cu aplic. art. 74 alin. 2 C.p. rap. la art. 76 lit. e C. p.
Condamnă pe aceeași inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b C.p.
Contopește pedepsele aplicate inculpatei, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C.p. interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II - a și lit. b C.p..
În baza art. 81 C.p.
Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C.p..
Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C.p.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.p.
Suspendă executarea pedepsei accesorii aplicată pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii emis de instanța de fond.
Respinge acțiunea civilă, ca rămasă fără obiect.
Menține dispozițiile sentinței cu privire la anularea actelor false și la plata cheltuielilor judiciare.
Cheltuielile judiciare, din care 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
T. C. B. A. I. S. I. E.
Grefier,
Ș. C. D.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2504/2012.... → |
|---|
