Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 2455/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2455/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 2455/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 2455
Ședința publică de la 11 decembrie 2013
PREȘEDINTE M. E. P.- judecător
A. D.- judecător
T. M.- judecător
Grefier M. I.
Ministerul Public reprezentat prin procuror A. G. din cadrul
DIICOT – Serviciul Teritorial C.
***
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul A. M. F. împotriva încheierii din data de 05 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat A. M. F., în stare de arest, asistat de avocat S. P., apărător ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat S. P. pentru recurentul inculpat A. M. F., având cuvântul, a arătat că solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a menținut starea de arest preventiv față de inculpat și s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de catre acesta. Referitor la temeiul prevăzut de art. 148 lit.f) C.pr.pen., a arătat că lăsarea în libertate a inculpatului nu mai prezintă pericol social pentru ordinea publică, neexistând nicio probă în acest sens, mai mult există dubii puternice privind vinovăția inculpatului.A solicitat ca instanța să facă aplicarea art. 136 lit.b) sau c) C.pr.pen. Referitor la cererea de liberare liberare provizorie sub control judiciar, a solicitat admiterea acesteia, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160 ind.2 C.pr.pen., respectiv nu există date că lăsat în libertate inculpatul ar comite alte infracțiuni, ar influența martorii sau alte părți sau ar distruge ale mijloace de probă. A mai invocat încălcarea termenului rezonabil al arestării preventive, dat fiind faptul că această măsura a fost dispusă de la data de 18.04.2013. Totodată a mai invocat Decizia în interesul legii nr. 17/2011 a ICCJ.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului ca nefundat, întrucât în mod corect, prima instanță a menținut starea de arest preventiv, constatând subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive. A mai arătat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea deosebită a infracțiunilor pentru care este judecat trafic de persoane și deținere de droguri, iar durata rezonabilă a detenției preventive nu a fost încălcată, acesta fiind arestat de 6 luni. De asemenea, a arătat că nu e oportună lăsarea în libertate a inculpatului, cercetarea judecătorească fiind în plină desfășurarea.
Recurentul inculpat A. M. F., având cuvântul, a arătat că este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 05 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ 13, în baza art. 3002 C.p.p. raportat la art. 160b alin. 3 C.p.p. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului A. M. F., fiul lui N. și L., născut la data de 19.07.1986 în ., cu domiciliul în comuna Bucovăț, ., jud. D., CNP_.
Fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulată de inculpat.
În baza ar. 1608 alin. 3 rap. la art. 1602 alin. 1 C.p.p. a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul A. M. F..
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță deliberând asupra cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul A. M. F., a reținut următoarele:
Prin cererea formulată la data de 14.11.2013 inculpatul A. M. F. a solicitat în temeiul art. 1602 și următoarele C.p.p. liberarea provizorie sub control judiciar.
Astfel, în motivarea cererii inculpatul a arătat, în esență, că nu există date din care să rezulte necesitatea de a împiedica inculpatul să săvârșească infracțiuni sau date că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. A mai arătat că arestarea preventivă tinde să depășească termenul rezonabil, precum și că împrejurarea că se mențin temeiurile arestării preventive nu este suficientă pentru a dovedi lipsa de temei a cererii de liberare provizorie, ci dimpotrivă această instituție este aplicabilă în cazul în care subzistă temeiurile arestării, fiindcă dacă nu ar mai subzista soluția ar fi revocarea măsurii preventive.
A solicitat să fie avută în vedere decizia nr. 316/19.01.2007 pronunțată în dosarul nr._, Înalta Curte de Casație și Justiție, se precizează că: "cererea de prelungire a duratei arestării preventive în cazul admiterii are ca finalitate privarea de libertate, iar cererea de liberare provizorie sub control judiciar are ca finalitate punerea în libertate a inculpatului în cazul admiterii
A mai susținut că pentru justa soluționare a cererii de liberare provizorie instanța trebuie ca, în ipoteza în care subzistă temeiurile arestării preventive, să stabilească dacă este totuși necesară punerea în libertate a inculpatului cu luarea tuturor măsurilor restrictive prevăzute de lege.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 1602 și următoarele C.p.p.
Analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul A. M. F., prin apărător, și însușită de către acesta, prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 14 din data de 18.04.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul D. - Secția pentru Minori și Familie a dispus arestarea preventivă a inculpatului A. M. F., pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data 18.04.2013 și până la data de 16.05.2013, inclusiv.
La data de 10.07.2012 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului D. Secția Minori și Familie rechizitoriul nr.16 D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Serviciul Teritorial C. prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului A. M. F., pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituire a unui grup infracțional (asociere pentru săvârșirea de infracțiuni), prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. 1 și 2 C.pen.; trafic de minori, în formă continuată, prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.; trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001; deținere de droguri de risc (rezină de cannabis) pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000., măsura arestării preventive fiind menținută potrivit dispoz. art. 3001 C.p.p. și ulterior în conformitate cu disp. art. 3002 C.p.p.
Potrivit prevederilor art. 1602 alin. 1 teza ultimă C.p.p., liberarea provizorie sub control judiciar nu poate fi acordată în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce depășește 18 ani.
Înțelesul noțiunii „pedeapsă prevăzută de lege" este lămurit prin textul art. 1411 Cp., în sensul că prin această noțiune se înțelege „pedeapsa prevăzută de textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei".
În cauza de față, inculpatul A. M. F. este judecat, în stare de arest preventiv, printre altele, pentru infracțiunea de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., infracțiune sancționată de lege cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.
Prin urmare, având în vedere că pentru infracțiunea de săvârșirea căreia este bănuit inculpatul limita maximă a pedepsei prevăzute de lege depășește 18 ani, în speță nu este îndeplinită cerința art. 1602 alin.1 C.p.p.
Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 1608 alin. (3), raportat la art. 1602 alin. (1) C.p.p., cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul A. M. F. a fost respinsă.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, s-a constatat că la data de 10.07.2013, a fost înregistrat la instanță sub nr._ 13, rechizitoriul nr.16 D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul D., prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului A. M. F., pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituire a unui grup infracțional(asociere pentru săvârșirea de infracțiuni), prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. 1 și 2 C.pen.; trafic de minori, în formă continuată, prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.; trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001; deținere de droguri de risc (rezină de cannabis) pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
În fapt, s-a arătat că partea vătămată B. D. L. a ajuns să locuiască pe la aproape toate rudele apropiate ale ambilor părinți, ba chiar și la mama sa, până când în cele din urmă s-a oprit într-un centru de protecție a minorilor.
Într-una din perioadele în care a fugit din centru, în primăvara anului trecut, l-a cunoscut pe B. R. C. cu care s-a împrietenit, au ieșit de mai multe ori împreună. întrucât avea încredere în el i-a acceptat invitația de ieși într-o zi în oraș la un suc, împreună cu prietenii săi, inculpații A. M. F.(cel care conducea autoturismul cu care s-au deplasat) și Z. G. A., dar și cu „A."(F. C.-A.), iubita acestuia din urmă, în apartamentul(o garsonieră situată într-un . „C.") căreia au ajuns în cele din urmă.
Odată ajunși în apartament, inculpatul A. M. F. a amenințat-o "că o joacă în picioare dacă nu rămânea acolo", a lovit-o cu pumnii, palmele și picioarele, i-a luat telefonul mobil, zicându-i că trebuia să practice prostituția pentru el, că nu are ce să le facă că au rude în poliție.
Inculpații au chemat în apartament mai mulți bărbați cu care a fost obligată astfel să întrețină acte sexuale plătite. În aceleași circumstanțe a întreținut acte sexuale și cu B. R. C.. A fost ținută câteva zile în apartament timp în care a întreținut acte sexuale cu diferiți bărbați care plăteau bani inculpaților.
Partea civilă P. C.-M., provine dintr-o familie cu venituri modeste din satul L., . doar gimnaziul și a avut mai multe relații de concubinaj până în perioada aprilie-mai 2012(când avea împlinită vârsta de 16 ani).
D. I. A., o fostă colegă de clasă, i-a propus atunci să-i facă cunoștință cu inculpatul Z. G. Adhan(acuzat în cauza penală nr._ a Tribunalului D. - Secția pentru minori și familie de traficarea prin exploatare sexuală a minorei D. I. A.), pe care l-a prezentat drept vărul său. A acceptat să comunice telefonic cu inculpatul, ba chiar să se întâlnească, să iasă împreună în oraș. Inculpatul a venit însoțit de partea vătămată B. D. L.(și ea minoră, prezentată drept vara sa) și inculpatul A. M. Fabián, cu autoturismul celui din urmă.
Partea civilă a acceptat destul de ușor să înceapă o relație de concubinaj cu Z. G. A., care a convins-o să practice prostituția pentru a se putea întreține.
A practicat prostituția îndeosebi în parcarea de tiruri din Ișalnița proprietatea unor cetățeni turci (familia Disciogullari). Anterior, în perioada în care inculpații o controlau și pe minora B. D. L., au întreținut amândouă acte sexuale plătite cu diferiți bărbați(racolați de inculpați în cluburile de noapte) în apartamentul din zona „C.-Helin" (posibil în perioada de week-end când chiriașele erau plecate în localitățile lor de domiciliu) dar și în alte locații(de exemplu, B. D. L. a întreținut acte sexuale plătite cu un bărbat ce lucra la o centrală termică lângă stadionul !. Oblemenco - martorul L. T., tot acolo sau în alte părți cu A. M., pe terenuri virane, în camere de hotel sau chiar în locuințele clienților).
La scurt timp după plecarea/fuga minorei B. D. L. (produsă după vreo două-trei zile de când se cunoșteau, profitând de împrejurarea că inculpații erau plecați, iar ceilalți nu o mai supravegheau) partea vătămată P. C.-M. s-a despărțit de Z. G. A. (despre care a realizat că avea o relație cu F. C.-A.) și a început o relație de concubinaj cu inculpatul A. M. Fabián, relație acceptată în cele din urmă și de primul.
S-a mutat în locuința inculpatului A. M. F. din Palilula unde a stat până la jumătatea lunii martie 2013 (perioadă de timp în care și-a vizitat familia de câteva ori). A continuat să practice prostituția în parcarea de tiruri din Ișalnița (cu unii dintre bărbații cazați în motel, îndeosebi șoferi de tir turci, dar și prieteni sau cunoștințe ai proprietarilor, printre care, de exemplu martorii Palabiyik Ibrahim Halii și Saydam Muammer) până la începutul lunii noiembrie 2012 când a fost arestat Z. G. A.(în cauza penală nr. 103 D/P/2012). Patronii parcării le-au cerut atunci să nu mai vină acolo să nu le creeze probleme.
Pretindea în general 25 euro sau echivalentul în lei pentru un act sexual normal, protejat sau neprotejat. Câștiga de regulă în jur de 100 lei pe noapte, însă au fost zile în care nu a avut niciun client. Inculpatul nu a obținut bani din muncă în tot acest interval de timp. O însoțea în parcarea de tiruri (unde se deplasau cu autoturismul său) și vorbea (ma mult semne de fapt) cu clienții, pe care-i racola singur sau cu ajutorul inculpatului E. C., zis "R."(paznicul de la parcare, care venea în sala de mese și le indica șoferii de tir interesați să întrețină acte sexuale).
Inculpatul o certa destul de des, credea că îl minte, că nu îi spunea câți bani încasase efectiv de la "clienți", o acuza că nu făcea ce-i spunea, momente în care devenea destul de violent și o lovea. Banii erau încasați de la "clienți", fie de către victimă, care-i preda imediat inculpatului fie direct de către el. Primea de la inculpat sume mici de bani să își cumpere diferite bunuri, atunci când îi cerea. A mai primit haine de la un bărbat de naționalitate turcă căruia îi plăcea de ea, îl avea drept "client" regulat, atunci când venea în România.
Partea civilă P. A. B., persoană majoră, provine și ea dintr-o familie destrămată. Ambii părinți sunt plecați în străinătate, mama în Germania, iar tatăl în Spania. A locuit la bunicii din partea mamei. Nu a păstrat legătura cu părinții, nu a fost întreținută de aceștia. Fostă colegă de clasă cu P. C. Marínela, s-a întâlnit cu ea în C. în primăvara - vara
anului trecut și a acceptat invitația ei și a însoțitorilor săi, inculpații Z. G. A. și A. M. F. (iubitul acesteia) de a merge împreună la Ișalnița.
Acolo, Z. G. A. i-a propus să întrețină acte sexuale cu șoferii turci, să câștige și ea bani. Deși nu a lovit-o și nici nu i-a adresat amenințări i-a fost frică de el. A practicat prostituția timp de o săptămână în parcarea de tiruri, alături de P. C. Marínela. Inculpații le duceau și le luau de acolo (cu autoturismul condus de A. M. Fabián). Z. G. A. vorbea cu clienții turci pentru ea(și tot el încasa banii), în timp ce A. M. Fabián vorbea pentru P. C. Marínela.
A locuit atunci fie acasă la inculpatul Z. G. A., fie în apartamentul iubitei sale, martora F. C. A. (unde le-ar fi cunoscut și pe celelalte locatare, între care S. R. L.). A întreținut acte sexuale plătite și cu inculpatul E. C., zis „R.", paznicul parcării, pe care inculpații îl cinsteau cu câte o bere din când în când. L-a văzut vorbind cu șoferii turci care i-au fost clienți dar nu știe ce au discutat efectiv.
După o săptămână inculpatul Z. G. A. a dus-o în cartierul Brestii acasă la o femeie „F.", l-a spus că va trebui să practice prostituția pentru „Valteraș", fiul lui „V.", bărbat de etnie rromă(țigan). Controlată de „Valteraș", a practicat prostituția timp de o lună în Birmingham, Marea Britanie, într-o saună(denumire mascată pentru case de toleranță).
Minora T. A. M. l-a cunoscut pe A. M. Fabián prin intermediul unui consătean. A avut o relație cu el până a aflat că o avea iubită pe P. C. M. (inițial prezentată drept iubita unui văr de-al său). în acele câteva zile cât au fost „împreună", inculpatul le-a dus o dată pe amândouă la parcarea de tiruri din Ișalnița unde le-a cerut să întrețină acte sexuale cu diferiți șoferi turci pentru a face rost de banii necesari reparării autoturismului său.
A avut o relație și cu A., fratele părții vătămate P. C. Marínela, căruia i-a spus odată, într-o convorbire telefonică, că partea vătămată practicase prostituția în parcarea de tiruri din Ișalnița (convorbire telefonică înregistrată de P. A. care a furnizat suportul audio organelor de urmărire penală astfel că întreg conținutul a fost redat în formă scrisă).
În vara anului trecut, în luna iunie sau iulie, ea și sora sa A. au fost luate de inculpații A. M. Fabián și Z. G. A. (însoțiți de un al treilea bărbat, dintr-o altă zonă a țării după accent) „la un suc", la un bar din localitatea Pleșoi. Au mers cu autoturismul inculpatului A. M. Fabián. Au ajuns în Sărbătoarea, iar de acolo la o baltă din pădurea Bucovâț unde ar fi fost constrânsă de inculpatul Z. G. A. (amenințări că-i va face rău A. iar pe ea o va arunca în apă) să întrețină acte sexuale cu doi bărbați cu care se întâlnise și discutase în prealabil în . telefonic indicându-le unde se îndreptau. După ce a întreținut acte sexuale cu acei bărbați inculpații le-au dus acasă. încercase să fugă când opriseră în pădurea L. dar fusese prinsă de inculpat.
În locuința inculpatului A. M. Fabián a fost descoperită în timpul percheziției domiciliare efectuate la data de 18.04.2013 pe o etajeră, ambalată în folie alături de mai multe foițe transparente destinate confecționării artizanale de țigarete, o substanță cu aspect de rezină ce s-a dovedit a fi (în urma analizelor de laborator) cantitatea de 0,33 g rezină de cannabis(hașiș), drog de risc înscris în tabelul III anexă la Legea nr. 143/2000.
Prin încheierea nr. 14 din data de 18.04.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul D. - Secția pentru Minori și Familie a dispus arestarea preventivă a inculpatului A. M. F., pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data 18.04.2013 și până la data de 16.05.2013, inclusiv.
La data de 10.07.2012 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului D. Secția Minori și Familie rechizitoriul nr.16 D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Serviciul Teritorial C., măsura arestării preventive fiind menținută potrivit dispoz. art. 3001 C.p.p. și ulterior în conformitate cu disp. art. 3002 C.p.p.
La termenul din 05.12.2013 instanța a pus în discuția părților legalitatea și temeinicia arestării preventive luată față de inculpatul A. M. F., conform art. 3002 C.p.p.
Analizând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului A. M. F. prin prisma dispozițiilor legale incidente și în baza actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 3002 C.p.p. în cursul judecății instanța verifică periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii subzistă menține măsura, iar dacă constată că temeiurile care au determinat-o nu mai subzistă dispune revocarea acesteia și punerea de îndată în libertate a inculpatului (art. 160 lit. b C.p.p.).
În speță, temeiurile de fapt și de drept care au condus la arestarea preventivă a inculpatului A. M. F. s-a reținut că subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, in cauză s-a reținut că sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile de care este acuzat.
Față de gravitatea faptelor în raport de care există probe care justifică presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, dedusă nu numai din limitele mari de pedeapsă prevăzute de lege, dar și din natura și modalitatea concretă de comitere a acestora, precum și din urmarea produsă, față de recrudescența faptelor de acest gen precum și față de impactul pe care asemenea fapte le au în cadrul comunității, apare cu totul justificată menținerea arestării preventive.
Există un interes public real care, fără a aduce o atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale, a judecării în stare de libertate, astfel că este justificată menținerea stării de arest a inculpatului.
Potrivit art.5 paragraf 3 din CEDO, privarea de libertate nu trebuie să depășească un termen rezonabil.
Față de complexitatea prezentei cauze, de activitățile care sunt necesare în buna desfășurare a procesului, s-a constatat că nu a fost depășit un termen rezonabil.
Inculpatul nu a prezentat nici un element nou din care să rezulte că nu mai persistă temeiurile în vedere la data arestării preventive, făcând doar afirmații generale.
Totodată, față de stadiul procesual al cauzei care în prezent se află pe rolul Tribunalului D., precum și față de toate considerentele ce preced, prima instanță a apreciat că nu este oportună nici luarea față de inculpați a unei alte măsuri preventive în acest moment procesual.
S-a constatat astfel că toate aceste temeiuri care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și în prezent, nu au încetat și nici nu s-au schimbat neexistând nici un indiciu în acest sens, iar probele administrate până în prezent nu au relevat incidența niciunui element care să conducă la concluzia existenței unor alte temeiuri de fapt, să determine o altă situație de drept care să releve împrejurarea că măsura arestării preventive nu se mai impune, iar această măsură ar trebui să fie revocată sau înlocuită, astfel cum a solicitat apărătorul din oficiu al inculpatului A. M. F..
Având în vedere gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, pericolul social concret dat de împrejurările comiterii acesteia, în cauză fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 148 alin. 1 lit. f c.p.p., întrucât pedeapsa este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dar și antecedentele penale ale inculpatului, s-a apreciat că măsura arestării preventive este temeinică și legală, astfel încât, în baza art. 3002 C.p.p. rap. la art. 160b C.p.p., s-a dispus menținerea acesteia, cu consecința respingerii ca nefondată, a cererii de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul A. M. F..
Examinând recursurile în conformitate cu dispozițiile art. 3866 alin. (3) și art. 385 14 C. proc. pen., Curtea de Apel constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) din același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
În cauză, Tribunalul D. – Secția pentru minori și familie, a procedat la efectuarea verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Se reține în acest sens că, prima instanță, a apreciat, corect, că subzistă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile constituire a unui grup infracțional(asociere pentru săvârșirea de infracțiuni), prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. 1 și 2 C.pen., trafic de minori, în formă continuată, prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, fapte pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare mai mare de patru ani, probele administrate până în prezent, neputând conduce la reținerea unei stări de fapt diferită față de cea avută în vedere la momentul arestării preventive, în favoarea inculpatului neintervenind elemente de fapt și de drept care să justifice revocarea măsurii sau înlocuirea ei cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Cât privește cerința referitoare la subzistența pericolului concret, Curtea apreciază că, în cauză, în mod corect, prima instanță a apreciat că subzistă și această cerință, starea de pericol pentru ordinea publică fiind dedusă din gradul ridicat de pericol social concret al infracțiunilor pentru care este judecat inculpatul, din natura și modalitatea concretă de comitere a acestora, precum și din urmarea produsă, de împrejurarea că asemenea fapte au un impact deosebita la nivelul comunității, iar faptele de această natură au luat o amploare deosebită în ultimul timp, nefiind justificată și oportună în acest moment dispunerea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate.
Pe de altă parte, față de timpul scurs de la dispunerea măsurii arestării preventive, Curtea apreciază că durata arestului preventiv în ceea ce-i privește pe inculpat, nu este una excesivă, ci se circumscrie unui termen rezonabil, măsura dispusă fiind proporțională cu scopurile legitime urmărite, în considerarea argumentului constatat de jurisprudența CEDO, potrivit căruia în faza inițială a detenției provizorii, interesul public al menținerii ordinii trece înaintea dreptului persoanei deținute la libertate.
În continuare, Curtea mai constată că, prima instanță, în mod justificat, a respins, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, întrucât, pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută art. 13 alin. 1,2 și 3 teza a II-a din Legea nr.678/2011 are un maxim legal de 20 ani fiind deci depășit maximul legal de 18 ani prevăzut de art. 1602 C. proc. pen. pentru a fi admisibilă liberarea provizorie sub control judiciar.
Față de considerentele arătate, constatând nefondate criticile formulate de recurent, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. M. F. împotriva încheierii din data de 05 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ 13, dispunând obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul A. M. F. împotriva încheierii din data de 05 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ 13, ca nefondat.
Obligă inculpatul la 170 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. E. P. A. D. T. M.
Grefier,
M. I.
Red.jud.A.D.
j.f.A.M.M.
11 decembrie 2013
- A.J.F.P. D. va urmări și încasa de la inc. A. M. F. suma de 170 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 2444/2013. Curtea... | Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... → |
|---|
