Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 1236/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1236/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 1236/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1236
Ședința publică de la 14 octombrie 2014
PREȘEDINTE T. M. Judecător
M. E. P. Judecător
Grefier S. V.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 19 septembrie 2014, respectiv încheierile ulterior din 22 și 30 septembrie 2014, privind soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă J. S., împotriva sentinței penale nr. 147 din 7 februarie 2014, pronunțată de J. S. în dosarul nr._ .
La apel, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
CURTEA,
Asupra apelului de față;
P. sentința penală nr. 147 din 7 februarie 2014, pronunțată de J. S. în dosarul nr._, în baza art. 386 C.p.p. a admis cererea privind schimbarea incadrarii juridice retinute in sarcina inculpatului S. C.-R., formulata de reprezentantul Parchetului de pe langa Judecatoria S..
S-a dispus schimbarea incadrarii juridice retinute in sarcina inculpatului din art. 305 alin. 1 lit. c) C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a din codul penal anterior in art. 378 alin. 1 lit. c) C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.p din actualul cod penal.
În baza art. 378 alin. 1 lit. c) C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.p. si art. 5 C.p. a fost condamnat inculpatul S. C.-R., fiul lui A. si E., nascut la data de 14.09.1976, in mun. P., jud Arges, domiciliat in P., ., f.f.l. in ., jud. Valcea, CNP_, la pedeapsa de 1 an si 2 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de abandon de familie, cu executare in regim de detentie conform art. 60 C.p.
A fost respinsă acțiunea civila formulata de reprezentantul partii vatamate minore, numita I. C., domciliata in com. Priseaca, ., ca inadmisibila.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 272 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria S. nr 741/P/2013 din data de 05.07.2013 s-a dispus trimiterea in judecata in stare de libertate a inculpatului S. C. R. pentru savirsirea infractiunii prev de art 305 alin 1 lit c Cod penal cu aplic art 37 lit a Cod penal
Din continutul actului de sesizare a rezultat că inculpatul din luna decembrie 2004 si pana in prezent nu a achitat pensia de intretinere in cuantum de 44 lei, respectiv 77 lei lunar la care a fost obligat prin s.c. nr 617/10.04.2002 a Judecatoriei Horezu jud Valcea respectiv prin s.c. nr 1947/04.04.2005 a Judecatoriei S. in favoarea partii vatamate minore Sontrop A. M..
In cursul cercetarii judecatoresti nu a fost audiat inculpatul care desi legal citat nu s-a prezentat la solicitarea instantei de judecata.
S-a procedat la audierea reprezentantei partii vatamate numita I. C. si a martorului B. M., declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosar.
Din fisa de cazier a inculpatului rezulta ca acesta este cunoscut cu antecedente penale savarsind fapta dedusa judecatii in stare de recidiva postcondamnatorie.
Analizind materialul probatoriu administrat in cauza instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
La data de 23.01.2013, numita I. C. din ., în calitate de reprezentant legal a minorei Șontrop A.-M., a formulat plângere împotriva inculpatului S. C.-R., sub aspectul săvârșirii de către acesta a infracțiunii de abandon de familie, constând în aceea că din anul 2002 și până la data introducerii plângerii prealabile, nu a plătit niciodată pensia de întreținere la care a fost obligat prin sentințele civile nr. 1244/2002 pronunțată de către J. Horezu și nr. 3432/2005, pronunțată de către J. S., având o restanță în cuantum de 9638 lei, sumă cu care se constituie parte civilă.
Din declarația reprezentantului legal al părții vătămate Șontrop A.-M., respectiv I. C. a reieșit faptul că aceasta a avut o relație de concubinaj timp de 7 luni ,în cursul anilor 1999-2000, cu inculpatul, perioadă în care a fost concepută minora-parte vătămată ,- fiind născută la data de 03.08.2000 n.n. - iar datorită unor neînțelegeri, s-au despărțit, însă inculpatul a recunoscut-o pe minoră ca fiind copilul său în fața instanței de judecată, fiind de acord să plătească în favoarea acesteia o pensie lunară de întreținere în cuantumul stabilit de către instanță.
Astfel, prin sentința civilă nr. 617/10.04.2002 pronunțată de către J. Horezu, jud. V., s-a dispus ca inculpatul să plătească lunar cu titlu de pensie de întreținere, suma de 400.000 lei ROL, începând cu data de 26.03.2002 și până la majoratul minorei, sau până la noi dispoziții ale instanței, cuantum care a fost majorat la suma de 770.000 lei ROL, prin sentința civilă nr._.04.2005 a Judecătoriei S..
Aceasta a mai precizat că până în prezent, inculpatul nu a plătit pensia de întreținere, având o restanță în cuantum de 9638 lei, sumă cu care se constituie parte civilă.
Fapta pentru care este cercetat inculpatul, a rezultat și din declarația martorei B. M., care a declarat că este sora reprezentantei legal I. C. și cunoaște faptul că inițial, inculpatul a plătit pentru o scurta perioadă de timp pensia de întreținere, însă din anul 2002, de când sora s-a căsătorit și s-a mutat în ., inculpatul nu a mai achitat deloc această obligație și de asemenea, în tot acest timp, a vizitat-o pe minoră, o singura dată, când avea vârsta de trei sau patru luni.
Martora a mai precizat că inculpatul nu s-a interesat de creșterea și educarea minorei, nu a contribuit la întreținerea acesteia cu alte bunuri și nici nu a invitat-o niciodată la domiciliul său, pe perioada vacanțelor.
Inculpatul S. C.-R. a recunoscut cu ocazia audierii in cursul urmaririi penale faptul că nu a achitat niciodată pensia de întreținere la care a fost obligat de către instanța de judecată, fiind de acord să achite suma de 9638 lei, a menționat că în prezent nu dispune de resurse financiare, însă va încerca să contracteze un credit în vederea achitării integrale a sumei restante.
Acesta a mai precizat cu ocazia audierii din datele de 12.02._13 că locuiește fără forme legale în . împreună cu mama sa..
S-a motivat că în condițiile în care dispozitiile N. Cod procedura penala stabilesc limite de pedeapsa mai mici fata de reglementarea cuprinsa in art 305 alin 1 lit c Cod penal instanta a admis cererea de schimbare a incadrarii juridice solicitata de reprezentantul Parchetului de pe langa Judecatoria S. din art 305 alin 1 lit c Cod penal in art 378 alin 1 lit c N. Cod penal.
In raport de probele administrate in cursul urmaririi penale si a cercetarii judecatoresti instanta a apreciat ca fapta inculpatului S. C. R. care din luna decembrie 2004 si pana in prezent nu a achitat pensia de intretinere in cuantum de 44 lei, respectiv 77 lei lunar la care a fost obligat prin s.c. nr 617/10.04.2002 a Judecatoriei Horezu jud Valcea respectiv prin s.c. nr 1947/04.04.2005 a Judecatoriei S. in favoarea partii vatamate minore Sontrop A. M. intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev de art 378 alin 1 lit c Cod penal.
S-a apreciat ca actionind in acest mod inculpatul a prevazut rezultatul faptei sale si a urmarit producerea lui prin savirsirea acelei fapte retinindu-se sub aspect subiectiv ca forma de vinovatie intentia directa.
Vinovatia inculpatului sub forma intentiei directe a fost dovedita cu urmatoarele mijloace de proba: plangere si declaratie reprezentant parte vatamata, declaratie martor, declaratii invinuit, inscrisuri.
La individualizarea pedepsei aplicata inculpatului instanta a avut in vedere criteriile generale de individualizare prev de art 72 c.p. respectiv dispoz. partii generale limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social al faptei savirsite, persoana infractorului si atitudinea acestuia in timpul desfasurarii procesului penal.
F. de aceste elemente, respectiv atitudinea inculpatului de a nu se prezenta la solicitarea instantei de judecata, persoana inculpatului, antecedentele penale ale acestuia, respectiv starea de recidiva postcondamnatorie in care se afla in momentul savarsirii faptei, precum si urmarile faptei inculpatului instanta a apreciat ca aplicarea unei pedepse cu inchisoarea, peste minimul prevazut de lege este de natura sa realizeze scopul educativ si preventiv prev de art. 52 c.p.
Astfel in baza art 396 alin 2 c.p. instanta a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an si 2 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de abandon de familie, cu executare in regim de detentie conform art. 60 C.p.
In ceea ce priveste starea de recidiva retinuta in sarcina inculpatului, instanta a retinut ca inculpatul a savarsit fapta in timpul termenului de incercare de 125 zile ramas neexecutat din pedeapsa de 1 an inchisoare la care a fost condamnat inculpatul prin s.p. nr 50/20.01.2004 pronuntata de Judecatoria S. in dosarul 6471/2003 din a carei executare a fost eliberat conditionat la data de 10.12.2004.
In raport cu noile dispozitii penale care reglementeaza materia liberarii conditionate instanta constatand ca dispozitiile din actualul Cod penal sunt mai favorabile fata de dispozitiile din Cod penal anterior nu s-a pronuntat cu privire la mentinerea sau revocarea liberarii conditionate.
Astfel s-a constatat ca potrivit dispoz art 104 alin 2 din N. Cod penal instanta revoca liberarea si dispune executarea restului de pedeapsa daca inculpatul dupa acordarea liberarii savarseste din nou o infractiune pentru care s-a pronuntat o condamnare la pedeapsa inchisorii chiar dupa expirarea acestui termen, iar potrivit art 100 alin 6 N Cod penal intervalul cuprins intre data liberarii conditionate si data implinirii duratei pedepsei constituie termen de supraveghere pentru cel condamnat.
Avand in vedere ca fapta pentru care inculpatul a fost trimis in judecata nu a fost descoperita in timpul termenului de supraveghere de 125 zile instanta a apreciat ca dispozitiile N Cod penal conform carora instanta se pronunta numai cu privire la revocarea liberarii conditionate in cazul in care inculpatul savarseste o infractiune in timpul termenului de incercare sunt mai favorabile in raport cu dispozitiile Cod penal anterior conform carora instanta era obligata sa se pronunte in cazul constatarii savarsirii unei infractiuni in timpul termenului de incercare cu privire la mentinerea sau revocarea liberarii conditionate.
In ceea ce priveste pedepsele accesorii instanta a constatat ca potrivit art 65 N Cod penal pedeapsa accesorie consta in interzicerea exercitarii drepturilor prev la art 66 alin 1 lit a, b si d-o N Cod penal a caror exercitare a fost interzisa de instanta ca pedeapsa complementara.
De asemenea art 12 din Legea 187/2012 stabileste ca in cazul succesiunii de legi intervenite pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare pedepsele accesorii si complementare se aplica potrivit legii care a fost identificata ca lege mai favorabila in raport cu infractiunea comisa.
Instanta apreciind ca infractiunea astfel cum este reglementata in actualul Cod penal contine dispozitii mai favorabile inculpatului in raport cu infractiunea de abandon de familie astfel cum era reglementata in Cod penal anterior va aplica inculpatului si dispozitiile din N Cod penal cu privire la pedepsele accesorii, fiind necesare interzicerea drepturilor stabilite de art 66 alin 1 lit a, b si d-o N Cod penal numai in conditiile in care aceste drepturi au fost interzise si ca pedeapsa complementara.
Astfel instanta apreciind ca in cauza nu se impune aplicarea unor pedepse complementare fata de inculpat nu a aplicat fata de acesta nici pedepse accesorii.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a respins acțiunea civilă ca inadmisibila reținând că în prezent există o hotărâre judecătorească prin care se stabilește obligația inculpatului de plată a pensiei de întreținere, hotărâre care poate fi pusă în executare silită în condițiile Codului de procedură civilă, neimpunându-se ca si prin prezenta hotărâre inculpatul să fie obligat la aceeași prestație .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă J. S., solicitând desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei hotărâri legale, motivând că în mod nelegal instanța de fond a reținut incidența recidivei postcondamnatorii întrucât pedeapsa la care a fost anterior condamnat inculpatul era de 1 an închisoare, nefiind o pedeapsă mai mare de 1 an așa cum prevede noul cod penal, astfel că în aceste condiții instanța trebuia să rețină existența pluralității de infracțiuni solicitând aplicarea disp. art. 39 și art. 44 cod penal.
În completarea apelului, arată că în cauză sunt incidente dispozițiile codului penal nou, nu ca lege penală specială, întrucât infracțiunea de abandon de familie este o infracțiune continuată care s-a epuizat prin hotărârea de condamnare pronunțată după data de 1 februarie 2014, solicitându-se înlăturarea disp. art. 5 cod penal.
Examinând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de motivele invocate sub toate aspectele de fapt și de drept, văzând și disp. art. 417 și 418 Cod procedură penală, C. constată că instanța de fond a reținut o stare de fapt în concordanță cu întregul material probator administrat în cauză, vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abandon de familie fiind dovedită inclusiv cu recunoașterea de către inculpat.
Reua credință a inculpatului în neplata pensiei de întreținere, a rezultat din faptul că în oerioada 2011-2013, a fost angajat la . București pe durată nedeterminată, iar în perioada 04.02._12 )conform adresei ITM Argeș nr. 5076/14.02.2013 – f. 13 dos. u.p.) avea disponibil bănesc necesar în vederea achitării sumei de 77 lei lunar, sumă stabilită prin s.p._/04.04.2005 a Judecătoriei S.. În drept, fapta reținută în sarcina inculpatului S. C. R. care din luna decembrie 2004 si pana in prezent nu a achitat pensia de intretinere in cuantum de 44 lei, respectiv 77 lei lunar la care a fost obligat prin s.c. nr 617/10.04.2002 a Judecatoriei Horezu jud Valcea respectiv prin s.c. nr 1947/04.04.2005 a Judecatoriei S. in favoarea partii vatamate minore Sontrop A. M. –o achitare parțială intervenind în fața instanței de apel - intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev de art 378 alin 1 lit c Cod penal.
Instanța de apel constată că infracțiunea de abandon de familie în varianta reținută în sarcina inculpatului este o infracțiune omisivă continuă care se consumă în momentul în care se realizează una inacțiunea descrisă în normă și se epuizează fie la momentul îndeplinirii obligației de plată a pensiei de întreținere, fie prin condamnarea inculpatului în primă instanță, chiar nedefinitivă, sens în care s-a pronunțat atât practica judiciară veche – Trib. Suprem, Secția penală, decizia nr. 2042/1974 – cât Î.C.C.J. prn deciziile nr. 2022/2004 și 267/2003.
În speță, prima condamnare a intervenit in 7 februarie 2014, după . noului cod penal astfel că în cauză sunt aplicabile dispozițiile noului cod penal sub imperiul căruia infracțiunea se epuizează și nu ca lege penală mai favorabilă.
Pornind de la calificarea corecta a acestei activitati ca fiind o infractiune omisivă continua si avand in vedere momentul la care aceasta a luat sfarsit, instanța de fond trebuia sa faca o corecta aplicare a legii penale in timp.
In conformitate cu principiul activitatii legii penale, legea penala se aplica infractiunilor savarsite in timpul cat ea se afla in vigoare. Aceasta inseamna ca activitatea infractionala continua de neplată cu rea credință a obligației de întreținere către minoră desfasurata de inculpat incepand din anul 2012, a continuat si s-a incheiat la 07 februarie 2014, sub imperiul noului cod penal intrat in vigoare la 1 februarie 2014, astfel că în cauză nu sunt incidente aplicarea dispozițiilor legii penale mai favorabile prevăzute de art. 5 c.p..
Din fișa de cazier a inculpatului rezultă că acesta, anterior prin s.p. nr 50/20.01.2004 pronuntata de Judecatoria S. in dosarul 6471/2003 rămasă definitivă la 4 februarie 2004, la pedeapsa de 1 an închisoare cu executare pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prev. de disp. art. 305 alin.1 lit. c vechiul cod penal.
Inculpatul a fost încarcerat la data de 20 aprilie 2004 în executarea acestei pedepse și liberat condiționat la 10 decembrie 2004, cu un rest rămas neexecutat de 125 zile.
În cauză nu sunt incidente dispozițiile privind recidiva și nici pluralitatea intermediară prevăzură de dispozițiile art. 44 cod penal.
Astfel, pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei este de 1 an închisoare, situație în care nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 41 alin. 1 cod penal, ce prevede existența recidivei când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție.
În ceea ce privește pluralitatea intermediară instanța de apel constată că infracțiunea de abandon în familie, în varianta reținută în sarcina inculpatului, infracțiune continuă - pentru care s-a formulat plângere prealabila în ianuarie 2013, data la care organul de urmarire penală s-a sesizat din oficiu pentru săvârșirea infracțiunii, persoana vătămată fiind un minor - s-a epuizat după împlinirea duratei pedepsei de 1 an închisoare aplicată anterior inculpatului prin s.p. nr. 50/20.01.2004 pronuntată de Judecatoria S., astfel că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile privind pluralitatea intermediară, prevăzute de art. 44 c.p..
Având în vedere actele și lucrările dosarului, urmările produse, împrejurarea că inculpatul a fost anterior condamnat pentru același gen de fapte, instanța de apel apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului în cuantum de 1 an și 2 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, corespunde gradului de pericol social concret al faptei reținute în sarcina inculpatului și poate duce la îndeplinirea scopului preventiv, modificarea modalității de executare nefiind oportună și proporțională u gravitatea infracțiunii inculpatului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 alin.2 li.t a Cod procedură penală, se va admite apelul parchetului, se va desființa sentința penală înlăturându-se aplicarea disp. art. 41 alin.1 cod penal și art. 5 cod penal, privind reținerea stării de recidivă și a dispozițiilor legii penale mai favorabile.
Văzând și disp. art. 275 alin. 3 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă J. S., împotriva sentinței penale nr. 147 din 7 februarie 2014, pronunțată de J. S. în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală apelată, în sensul că înlătură aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.5 Cod penal.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la14 octombrie 2014 .
T. M. M. E. P.
Grefier,
S. V.
Red.jud. T.M.
j.f.C.L.
IB
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 875/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
