Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr. 1205/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1205/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 1205/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 1205
Ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. E. P. - judecător
A. C. M. - judecător
Grefier: E. L.
Ministerul public reprezentat de procuror I. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
Pe rol, soluționarea apelului formulat de P. DE PE L. J. S., împotriva sentinței penale nr.556 din 12.06.2014 pronunțată de J. S., în dosarul nr._, având ca obiect
sesizarea cu acordul de recunoaștere a vinovăției (art.483 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: inculpatul G. D. asistat din oficiu de avocat I. E. în substituire pentru avocat A. A. M. și părțile civile D. I. și Ș. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, a precizat că sentința este nelegală întrucât în mod greșit a fost admis acordul de recunoaștere a vinovăției, hotărârea fiind pronunțată la data de 12.06.2014, ulterior publicării deciziei nr.265 din 6 mai 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.5 din Codul penal.
Prin sentința apelată a fost reținută atât forma continuată a infracțiunii de furt calificat, cât și modalitatea de executare conform Codului penal din 1969, dispoziții ce nu se putea combina cu cele din noul Cod penal privind infracțiunea de furt calificat.
Soluția care se impunea era aceea de respingere a acordului și trimitere a cauzei la parchet pentru continuarea urmăririi penale.
Părțile civile D. I. și Ș. M. având pe rând cuvântul arată că nu au nici o pretenție.
Avocat I. E. având cuvântul arată că, critica parchetului nu îl defavorizează pe inculpat; solicită admiterea apelului formulat de parchet și respingerea acordului, având în vedere decizia curții constituționale, în sentință fiind combinate dispoziții din vechiul și noul Cod penal.
Inculpatul G. D. având cuvântul, arată că regretă fapta și este de acord cu apelul formulat de parchet.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.556 din 12.06.2014 pronunțată de J. S., în dosarul nr._, în baza art. 485 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. s-a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă J. S. cu inculpatul G. D., fiul lui M. si E. născut la 23.10.1955 in . domiciliat in mun. București .. 33, sector 1 fără forme legale in .. O., CNP_ cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 228 alin 1, 229 alin 1 lit. b N Cod penal cu aplic art. 77 lit. a N. cp., art. 41 alin 2 V. c.p. art. 5 N Cod penal obiect al cauzei penale nr. 1009/P/2013
In baza art. 228 alin 1, 229 alin 1 lit. b N Cod penal cu aplic art. 77 lit. a N. cp., art. 41 alin 2 V. c.p. art. 5 N Cod penal, a condamnat inculpatul G. D. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
In baza art. 81 V Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei fixând termen de încercare pe o durata de 4 ani stabilit conform art. 82 V Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispoz. art. 83 V Cod penal.
In baza art. 486 alin 2 Cod de procedura penala, a lăsat nesoluționată acțiunea civila a cauzei.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei (delegație asistență judiciară obligatorie nr. 458/2014 – av. P. A. G.) au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că la data de 11.04.2014 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă J. S. cu inculpatul G. D. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev de: art. 228 alin 1, 229 alin 1 lit. b N Cod penal cu aplic art. 77 lit. a N. cp., art. 41 alin 2 V. c.p. art. 5 N Cod penal, obiect al cauzei penale nr. 1009/P/2013.
S-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței că inculpatul G. D. in seara zilei de 05.02.2013 împreuna cu numiții Agafite R. C., Agafite M. I. si Chitonu V. Danuț au sustras mai multe țevi metalice aparținând parților vătămate D. I. si Sutu M. din . faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev de art. 228 alin 1, 229 alin 1 lit. b N Cod penal cu aplic art. 77 lit. a N. cp., art. 41 alin 2 V. c.p. art. 5 N Cod penal.
Totodată s-a precizat că situația de fapt anterior expusă a fost stabilită în urma analizei coroborate a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: plângerile si declarațiile parților vătămate, procese verbale de cercetare la fata locului, declarații martori, înscrisuri, declarații inculpat.
Prin acordul de recunoaștere a vinovăției, P. de pe lângă J. S. a indicat instanței felul și cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare iar ca modalitate de executare suspendarea condiționata cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat.
Totodată a fost înaintat instanței dosarul de urmărire penală nr. 1009/P/2013.
Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției înaintat de către P. de pe lângă J. S. instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480 - 482 C. proc. pen.
Astfel, analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 05.02.2013 organele de politie s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul ca inculpatul G. D. in seara zilei de 05.02.2013 împreună cu numiții Agafite R. C., Agafite M. I. si Chitonu V. Danuț au sustras mai multe tevi metalice aparținând părților vătămate D. I. si Sutu M. din . fapta ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev de art. 228 alin 1, 229 alin 1 lit. b N Cod penal cu aplic art. 77 lit. a N. cp., art. 41 alin 2 V. c.p. art. 5 N Cod penal.
Astfel, aflându-se in serviciul de patrulare pe raza loc Valea M. organele de politie au depistat in seara zilei de 05.02.2013 in jurul orei 22.30 o căruța in care se aflau 35 de țevi metalice pe care inculpatul si celelalte persoane împreuna cu care comisese fapta le sustrăseseră de la părțile vătămate D. I. si Sutu M. din ..
Bunurile au fost recunoscute de părțile vătămate si restituite acestora.
In cursul urmăririi penale inculpatul G. D. a recunoscut săvârșirea faptei declarând ca împreuna cu celelalte persoane au sustras țevile metalice din viile aparținând celor doua părți vătămate.
Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în faza urmăririi, respectiv: plângerile si declarațiile parților vătămate, procese verbale de cercetare la fata locului, declarații martori, înscrisuri, declarații inculpat.
În drept, fapta inculpatului G. D. care in seara zilei de 05.02.2013 împreuna cu alte persoane au sustras mai multe țevi metalice aparținând celor doua părți vătămate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin 1, 229 alin 1 lit. b N Cod penal cu aplic art. 77 lit. a N. cp., art. 41 alin 2 V. c.p. art. 5 N Cod penal.
Analizând latura obiectiva a infracțiunii prev. de art. 228 alin 1, 229 alin 1 lit b Cod penal instanța retine ca elementul material consta in acțiunea de luare pe nedrept a obiectelor metalice aparținând celor doua părți vătămate fără consimțământul acestora, realizându-se astfel o deposedare constând in scoaterea bunului de sub stăpânirea in fapt a posesorului fără consimțământul acestora și o imposedare constând în trecerea efectiva a bunului sub puterea făptuitorului existând o legătura de cauzalitate intre elementul material si urmarea imediată constând în deposedarea părților vătămate de bunurile ce le aparțineau.
Sub aspectul laturii subiective inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe conform dispoz. art. 16 alin 3 lit. c Cod penal întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.
În consecință, s-a constatat faptul că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului, maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului în cuprinsul actului de inculpare este mai mic de 7 ani închisoare, acordul de recunoaștere a vinovăției a fost încheiat în formă scrisă, conține mențiunile prev. de art. 482 C. proc. pen. iar cu ocazia încheierii acestuia inculpatul a fost asistat de avocat din oficiu cu delegație pentru asistență juridică obligatorie nr. 323/2014 depusă la dosarul de urmărire penală.
Fată de aceste considerente, și apreciind cuantumul măsurii aplicate cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat ca fiind suficient pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei în baza art. 485 alin. (1) lit. a) rap. la art. 396 alin. (2) C. proc. pen. ., s-a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă J. S. cu inculpatul G. D. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 228 alin 1, 229 alin 1 lit b N Cod penal cu aplic art.77 lit. a N. cp., art. 41 alin 2 V. c.p. art. 5 N Cod penal, obiect al cauzei penale nr. 1009/P/2013.
In baza art.228 alin 1, 229 alin 1 lit.b N Cod penal cu aplic ort 77 lit. a N. cp., art. 41 alin 2 V. c.p. art. 5 N Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului G. D. la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei, fixând termen de încercare pe o durata de 4 ani stabilit conform art. 82 V Cod penal, atrăgând atenția inculpatului asupra dispoz. art. 83 V Cod penal.
In baza art. 486 alin 2 Cod de procedura penala a lăsat nesoluționată acțiunea civila a cauzei.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei (delegație asistență judiciară obligatorie nr. 458/2014 – av. P. A. G.)a rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel P. de pe lângă J. S., precizând că sentința este nelegală întrucât a fost pronunțată la data de 12.06.2014, ulterior publicării deciziei nr.265 din 6 mai 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.5 din Codul penal.
Astfel, prin decizia nr.265 din 6 mai 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.5 din Codul penal, C. constituțională a decis că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
După publicarea Deciziei nr.265/2014 a Curții constituționale, efectele deciziei Înaltei Curți de Casație și justiție își încetează, pentru viitor, efectele, ea devenind inaplicabilă faptelor comise după acest moment.
S-a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței atacate în vederea pronunțării unei hotărâri legale.
Apelul formulat este nefondat.
Prima instanță a fost învestită cu acordul de recunoaștere a vinovăției înregistrat sub nr._, încheiat la data de 02.04.2014 între P. de pe lângă J. S. și inculpatul G. D., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art 228 alin 1-229 alin 1lit b Cod penal cu aplicarea art 77 lit a Cod penal, art 41 alin 2 Cod penal din 1969 și art 5 Cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 11.04.2014, fiind stabilit primul termen de judecată la data de 30.04.2014, fiind soluționată la data de 12.06.2014.
Între data sesizării primei instanțe și data soluționării cauzei, a fost pronunțată Decizia nr 265 din 6 mai 2014, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20.05.2014, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile
Cu toate că în acordul de recunoaștere a vinovăției a fost propusă o aplicare a legii penale mai favorabile prin combinarea prevederilor instituțiilor autonome prevăzute de Codul penal din 1968 și Codul penal în vigoare de la data de 01.02.2014, prima instanță era limitată doar la verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 480-482 cu privire la fapta reținută în sarcina inculpatului, care a făcut obiectul acordului și nu putea pronunța decât una dintre soluțiile prevăzute de art 485 Cod pr penală.
Prin urmare, prima instanță putea respinge acordul de recunoaștere a vinovăției, doar dacă nu erau îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480-482 Cod pr penală, cu privire la toate faptele reținute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului, sau dacă aprecia că soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.
Prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile art 480-482 Cod pr penală, iar soluția cu privire la care s-a ajuns la acord, respectiv durata pedepsei, natura acesteia și forma de executare au fost just individualizate, în raport de gravitatea infracțiunii și periculozitatea infractorului.
C. de apel constată că, după admiterea acordului de recunoaștere, apelul împotriva sentinței prin care s-a luat act de acord poate privi numai felul și cuantumul pedepsei ori forma de executare a acesteia, conform art 488 alin 2 Cod pr penală.
În cazul în care apelul este admis, instanța de apel nu poate proceda decât conform art 488 alin 4 lit b și c Cod pr penală.
Astfel, în nici una dintre ipotezele prevăzute de art 488 alin 4 Cod pr penală, instanța de apel nu poate desființa sentința și trimite cauza la parchet pentru refacerea acordului sau reluarea urmăririi penale, nefiind o soluție prevăzută de lege.
Conform art 488 alin 4 lit b) Cod pr penală, instanța de apel poate doar să pronunțe o nouă hotărâre prin care să schimbe felul și durata pedepsei sau forma de executare a pedepsei, dar fără a crea inculpatului o situație mai grea decât cea din acord.
Aceasta este singura situație în care instanța de apel poate modifica hotărârea primei instanțe prin care a fost admis acordul de recunoaștere a vinovăției.
Se observă că art 488 alin 4 lit b) Cod pr penală nu permite instanței de apel să intervină asupra încadrării juridice a faptei și să pronunțe o nouă hotărâre conform noii încadrări juridice, așa cum a fost dispusă de prima instanță, ci doar asupra individualizării pedepsei aplicate și a modalității de executare, cu condiția de a nu crea inculpatului o situație mai grea decât cea din acord.
În consecință, faptul că prima instanță admițând acordul de recunoaște a vinovăției a pronunțat o hotărâre de condamnare în care a combinat instituții ale Codului penal din 1969 și Codului penal în vigoare de la data de 01.02.2014 nu poate fi corectat pe calea apelului, atâta timp cât soluțiile pe care le poate pronunța instanța de apel sunt limitativ prevăzute de art 488 Cod pr penală, iar felul și cuantumul pedepsei, precum și modalitatea de executare a acesteia corespund acordului de recunoaștere a vinovăției.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 488 alin. 4 lit. a) Cod procedură penală, apelul declarat de P. va fi respins, ca nefondat.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei onorariu avocat oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de P. de pe lângă J. S., împotriva sentinței penale nr. 556 din 12.06.2014 pronunțată de J. S., în dosarul nr._, ca nefondat.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei onorariu avocat oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Președinte, Judecător,
M. E. P. A. C. M.
Grefier,
E. L.
Red.jud.M.E.P.
J.fond:R.I.P.
G.S. 31.Oct.2014/4ex.
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1217/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1270/2014. Curtea... → |
|---|
