Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr. 446/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 446/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 446/2014
Dosar nr._ -
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE A.
DECIZIA PENALĂ NR.446
Ședința publică de la 31 Martie 2014
PREȘEDINTE C. Crăciunoiujudecător
A. Dumitrujudecător
Grefier V. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S.
din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria S. și inculpatul F. L., împotriva sentinței penale nr.25 din 26 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria S., în dosarul nr._ . La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat S. G., apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, a arătat că, prin motivele scrise s-a criticat sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât în mod greșit, a fost respins acordul de recunoaștere a vinovăției, motiv care însă nu se mai susține oral. Astfel, s-a arătat că, instanța a apreciat corect că fapta inculpatul este gravă, fiind necesară aplicarea unei pedepsei. S-a solicitat admiterea apelului, în raport de critica privind omisiunea instanței de a se pronunța asupra cheltuielilor judiciare.
Avocat S. G. pentru inculpat, a solicitat admiterea apelului, arătând că, deși fapta săvârșită nu este una neînsemnată, sunt îndeplinite condițiile de formă și de fond prevăzute pentru admitereaacordului de recunoaștere a vinovăției. A susținut că amânarea aplicării pedepsei nu reprezintă o iertare de pedeapsă, ci reprezintă o modalitate de individualizare a acesteia. A arătat că limitele prevăzute de actualul art. 336 alin.1 Cod penal sunt de la 1 la 5 ani, inculpatul a dat dovadă de sinceritate, pericolul social al faptei nu este unul foarte ridicat, dat fiind faptul că a condus pe o distanță scurtă, pe o stradă necirculată, inculpatul nu are antecedente penale, provine dintr-o familie organizată. Referitor la contravenția reținută de instanță, a arătat îmbibația de 0.16 constatată la acea dată este una extrem de redusă și nu poate fi invocată ca temei pentru neaplicarea unei instituții penale. În consecință, a solicitat admiterea apelului, rejudecarea cauzei și admiterea acordului de recunoaștere a vinovăției.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, a solicitat respingerea apelului declarat de inculpat, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. A arătat că instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile legale, dar a apreciat corect că măsura este nejustificat de blândă în raport de gravitatea infracțiunii, neavând relevanță distanța parcursă, ora și locul, ci faptul că inculpatul a condus autoturismul având o alcoolemie peste limita legală. În raport de toate acestea, a susținut că amânarea aplicării pedepsei nu este o măsură oportună, impunându-se trimiterea în judecată a inculpatului și condamnarea sa.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea acordului.
CURTEA
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.25 din 26 februarie 2014, Judecătoria S., în baza art.485 al. 1 lit. b C.p.p. a respins acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat la data de 04.02.2014 între inculpatul F. L., fiul lui P. și I., născut la data de 08.08.1969 in S., cu domiciliul in S., .. 54, jud. M., CNP –_ și procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria S. și a trimis dosarul procurorului în vederea continuării urmării penale împotriva inculpatului F. L. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 al 1 C.p.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că la data de 06.02.2014 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei S. sub nr._, acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat între P. de pe lângă Judecătoria S. și inculpatul F. L., cercetat savarsirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev.de art.336 alin.1 C.p.
În fapt, s-a reținut că la data de 16.07.2013, organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul F. L. a condus pe drumurile publice autoturismul proprietate personală cu numărul de înmatriculare_ având îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv valori inițiale 1,80-1,60 g/l, iar după calculul retroactiv 1,45-1,60 g/l. Fapta nu a avut urmări de rezultat.
În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală prev. de art. 336 al. 1 C.p.( fost art. 87 al. 1 din OUG 195/2002) și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani sau amendă.
Starea de fapt a fost stabilită în urma analizei coroborate a următoarelor probe: proces verbal de depistare, buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 308-309, raport de expertiză medico-legală nr. 2260/2013, declarația martorului S. C., recunoașterea inculpatului.
Prin acord s-a stabilit o pedeapsă de 1an închisoare în condițiile art. 83 C.p.
S-a înaintat dosarul nr. 1085/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S..
Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției, instanța a constatat că, din punct de vedere al formei, acesta cuprinde mențiunile obligatorii prev. de art. 482 C.p.p.
Pe fond, s-a aperciat că soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.
Astfel, pedeapsa negociată între procuror și inculpat este de 1 an închisoare, cu amânarea aplicării pedepsei.
Potrivit art.83 al. 1 lit. d C.p., una din condițiile ce trebuie îndeplinite pentru ca instanța să dispună amânarea aplicării pedepsei este ca, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța să aprecieze că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Observând fișa de evidență auto a inculpatului, obținută de instanță din programul DEPABD pus la dispoziția instanței, s-a constatat că anterior săvârșirii infracțiunii, la data de 21.04.2012 F. L. a săvârșit contravenția de conducere a unui autovehicul având o alcoolemie de 0,16 mg/l în aerul expirat, pentru care a avut permisul de conducere suspendat 90 zile. Până la expirarea perioadei de suspendare acesta nu s-a prezentat pentru susținerea testului de verificare a cunoașterii regulilor de circulație, prelungindu-se cu 30 de zile suspendarea, conform art. 106 al. 2 din OUG 195/2002.
S-a constatat că inculpatul persistă în comiterea faptelor de acest fel, motiv pentru care instanța nu poate reține că inculpatul se poate îndrepta fără aplicarea imediată a unei pedepse.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria S. și inculpatul F. L..
Prin motivele scrise de apel, parchetul a adus critici de nelegalitate hotărârii atacate,invocând mai multe argumente. Primul dintre acestea se referă la faptul că instanța nu a ținut seama de criteriile de individualizare prevăzute de Noul cod penal, care acordă mai mare atenție personalității infractorului, iar din aceste considerente amânarea aplicării pedepsei este o alternativă la aplicarea unei sancțiuni penale, iar obligațiile impuse conform art. 85 Cod penal au rolul de a asigura o reinserție socială a persoanei și să elimine riscul săvârșirii unei noi infracțiuni. De asemenea, parchetul a arătat că, de la data săvârșirii infracțiunii a intervenit o lege penală mai favorabilă, respectiv art. 336 alin.1 Cod penal, care prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani sau amenda, astfel că nu se poate reține că această infracțiune prezintă o gravitate deosebită. Totodată, s-a susținut că, în raport de prevederile art. 83 lit.b) Cod penal raportat la art. 42 Cod penal, contravenția anterioară nu are nicio relevanță. S-a mai susținut că, instanța a creat inculpatului o situație mai grea prin trimiterea cauzei la parchet, în loc să dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, apreciind că o atare soluție este mai favorabilă decât amânarea aplicării pedepsei. Ultimul motiv de apel se referă la faptul că, instanța nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor judiciare, conform art. 272 – 275 Cod penal.
Prin motivele de apel depuse de inculpat s-a criticat soluția adoptată de prima instanță de respingere a acordului de recunoaștere a vinovăției, invocând gravitatea redusă a faptei, determinată de împrejurarea că a condus autoturismul respectiv pe o distanță foarte scurtă, pe o stradă cu circulație redusă, neproducându-se nici un eveniment rutier. De asemenea, a arătat că nu a mai fost anterior condamnat și nu i s-a aplicat nicio sancțiune cu caracter administrativ, iar în familie și societate are o comportare exemplară, fiind de acord cu prestarea unei munci în folosul comunității.
Analizând cauza prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, C. constată că, apelurile declarate de parchet și de inculpatul F. L. sunt întemeiate, în urma propriului examen asupra actelor și lucrărilor dosarului, apreciind, contrar instanței de fond, că sunt îndeplinite condițiile art. 480 – 482 Cod procedură penală cu privire la fapta reținută în sarcina inculpatului și care a făcut obiectul acordului de recunoaștere a vinovăției.
Se reține că, prin acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat la data de 04.02.2014 în dosarul nr.1085/P/2013, inculpatul F. L. a recunoscut în totalitate fapta și încadrarea juridică, pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, respectiv de aceea conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o alcoolemie în sânge peste limita legală, prevăzută de art. 336 alin.1 Cod penal, stabilindu-se ca inculpatului să i se aplice o pedeapsă de 1 an închisoare, cu amânarea aplicării pedepsei.
Potrivit reglementărilor în materie, acordul de recunoaștere a vinovăției este supus controlului instanței cu privire la obiectul său și la condițiile încheierii. Rolul judecătorului este acela de a constata dacă acordul a fost încheiat în condițiile legii și dacă există suficiente probe care confirmă vinovăția.
Potrivit art. 485 Cod procedură penală, instanța poate respinge acordul de recunoaștere a vinovăției și trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale și în ipoteza în care apreciază că soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.
În speță, instanța de fond a respins acordul, cu motivarea că pedeapsa de 1 an închisoare, cu amânarea aplicării pedepsei, este nejustificat de blândă în raport de dispozițiile art. 83 lit.d ) Cod penal și de datele rezultate din fișa de cazier auto a inculpatului, din care rezultă că acesta a fost anterior sancționat contravențional pentru contravenția de a conduce a unui autoturism având o alcoolemie de 0,16 mg/l în aerul expirat, pentru care a avut permisul suspendat pe o perioadă de 90 de zile.
Examinând sancțiunea cu privire la care s-a încheiat acordul de recunoaștere a vinovăției, instanța de apel constată că, aceasta corespunde cerinței de proporționalitate între gravitatea infracțiunii comise și datele personale ale inculpatului.
Individualizarea pedepselor presupune atât analizarea aspectelor defavorabile cât și a celor favorabile inculpatului, precum și a tuturor celorlalte criterii stabilite de art.74 Cod penal, care se referă la împrejurările săvârșirii faptei, gravitatea acesteia dată de urmările produse ori care s-ar fi putut produce dar și cele cu caracter personal ce ar putea determina atenuarea sau agravarea răspunderii penale.
În speță, C. apreciază că, fapta săvârșită nu poate fi caracterizată ca fiind de o periculozitate deosebită, concluzie ce se desprinde din împrejurările reale ale cauzei - inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice, la o oră când traficul era redus, pe o distanță scurtă, acțiunea sa nu a produs urmări grave, respectiv nu a avut loc nici un accident de circulație, soldat cu victime sau avarierea altor vehicule aflate în circulație, iar inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând comiterea faptelor în faza urmăririi penale, astfel încât C. apreciază că, o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 336 alin.1 Cod penal, situată la minimul special prevăzut de lege, reflectă pe deplin criteriile legale de individualizare judiciară a pedepsei în condițiile art. 74 Cod penal și asigură în mod eficient și realizarea scopului său punitiv, dar și educativ-preventiv.
În ceea ce privește modalitatea de executare, C. apreciază că, sunt îndeplinite condițiile art. 83 alin.1 lit.a) – d) Cod penal pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei, instituție similară suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzută de art. 81 și urm. Cod penal anterior, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este amenda sau închisoarea mai mică de 7 ani, inculpatul nu a mai fost anterior condamnat definitiv la pedeapsa închisorii, astfel cum rezultă din fișa de cazier, inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, nu s-a sustras de la urmărire penală, nu a încercat zădărnicea aflării adevărului, având din contră o atitudine sinceră și cooperantă, iar în raport de persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, există convingerea instanței că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pe o perioadă determinată.
Cu privire la acest ultim aspect, instanța de apel subscrie argumentelor prezentate de Ministerul Public prin intermediul motivelor scrise, în sensul că datele relevate de cazierul rutier al inculpatului sunt lipsite de relevanță, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 83 lit.b) Cod penal, care prevăd că nu se ține seama de hotărâri de condamnare anterioare pentru fapte care nu mai sunt prevăzute de legea penală, cu atât mai puțin de o contravenție.
Totodată, C. apreciază că, prin fixarea termenului de supraveghere de 2 ani, conform art. 84 Cod penal (cu posibilitatea revocării amânării aplicării pedepsei în cazul reiterării comportamentului infracțional în această perioadă) și impunerea de obligații în sarcina inculpatului, se satisface, în cazul concret imperativul justei individualizări a executării pedepsei.
Față de aceste considerente, în baza art.488 alin.4 lit.c) Cod procedură penală, C. va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria S. și inculpatul F. L., împotriva sentinței penale nr.25 din 26 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria S., în dosarul nr._, va desființa sentința penală apelată, iar în baza art. 485 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. va admite acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Judecătoria S. cu inculpatul F. L., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală, prev. de art.336 alin. 1 Cod penal, obiect al cauzei penale nr. 1085/P/2013.
În baza art. 83 C. pen. va dispune amânarea aplicarea pedepsei de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală, prev. de art.336 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit potrivit art. 84 Cod penal.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen. va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M. la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 85 alin. (2) lit. b) C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, dispune ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei orașului S. sau Consiliului Local S. pe o perioadă de 40 de zile lucrătoare.
În baza art. 83 alin. (4) C. pen. va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 C. pen.
Conform art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, ocazionate de soluționarea fondului.
În temeiul art. 275 alin.3 C. proc.pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria S. și inculpatul F. L., împotriva sentinței penale nr.25 din 26 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria S., în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală apelată și rejudecând,
În baza art. 485 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. admite acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Judecătoria S. cu inculpatul F. L., cetățean român, născut la data de 08.08.1969, CNP_, fiul lui P. și I., studii liceale, fără ocupație, fără antecedente penale, domiciliat în orașul S., .. 98, jud. M., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală, prev. de art.336 alin. 1 Cod penal, obiect al cauzei penale nr. 1085/P/2013.
În baza art. 83 C. pen. amână aplicarea pedepsei de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală, prev. de art.336 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit potrivit art. 84 Cod penal.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen. obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M. la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 85 alin. (2) lit. b) C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei orașului S. sau Consiliului Local S. pe o perioadă de 40 de zile lucrătoare.
În baza art. 83 alin. (4) C. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 C. pen.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, ocazionate de soluționarea fondului.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 31 martie 2014.
C. CrăciunoiuAndreea D.
Grefier,
V. D.
Red.jud.AD
j.f.A.F.
PS/
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 437/2014. Curtea de Apel... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
