Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 73/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 73/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 73/2014
Dosar nr._ - OUG nr.195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.73
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2014
PREȘEDINTE Ș. Bădulescujudecător
A. C. Mitrachejudecător
C. Șeleajudecător
Grefier B. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul C. R., împotriva sentinței penale nr.126 din 5 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns N. O., apărător ales, pentru inculpatul lipsă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat N. O. pentru inculpat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și în principal, redozarea pedepsei, ținând cont de dispozițiile art.3201 Cod pr.penală, dar și prin aplicarea dispozițiilor art.74 lit.c Cod penal și art.74 alin.2 Cod penal, deoarece nu există incompatibilitate între dispozițiile art.3201 Cod pr.penală și art.74 lit.c Cod penal.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, în condițiile în care inculpatul este recidivist, a mai fost condamnat anterior, iar, raportat la alcoolemia stabilită inițial 1,60 gr%0, apoi 1,45 gr%0, pedeapsa de 1 an închisoare ce i-a fost aplicată este deja situată la limita minimă, neexistând alte împrejurări speciale care să atragă micșorarea acestui cuantum.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
P. sentința penală nr.126 din 5 septembrie 2013, Judecătoria C., a condamnat pe inculpatul C. R., fiul lui C.-G. si S., nascut la data de 17.08.1978 în C., județul D., CNP_, domiciliat în municipiul C., ..12, județul D., locuind efectiv în orasul C., ., judetul O., la o pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art 87 al.1 din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art.3201 al.1-7 Cpp., art. 37 lit b C.p si. art 57 C.p.
In baza disp. art. 71 al.1Cp, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art.64 lit. a teza II și b Cp.
A fost obligat inculpatul la plata 400 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
P. rechizitoriul nr.1893/P/2012 din data de 27.05.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. R., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002.
P. actul de sesizare s-a reținut că în data de 26.11.2012, orele 20:45, învinuitul a condus pe . orașul C., auto marca Ford Fiesta cu nr. de înmatriculare P1755AM, fiind oprit pentru control de organele de politie. Întrucât emana miros de alcool învinuitul a fost testat cu aparatul etilotest acesta indicând rezultatul de 0,80 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ulterior învinuitul a fost condus la Spitalul Orășenesc C. în vederea recoltării de probe biologice rezultând că acesta a avut o alcoolemie de 1,60-1,45 g %o.
În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare, declarațiile învinuitului, declarațiile martorilor, diagrama etilotest, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie (f.13 dup).
În faza de judecată, în ședința publică din 09.05.2013, inculpatul a solicitat să fie judecat potrivit procedurii simplificate introdusă prin Legea nr.202/2010, declarând, înainte de citirea actului de sesizare, că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținută în rechizitoriu și că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunoaște și le însușește.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile art.320, indice 1, din Cpp și, după ce a atras atenția inculpatului asupra consecințelor ce decurg din alegerea procedurii simplificate, a dat citire actului de sesizare după care a procedat la ascultarea inculpatului sub aspectul recunoașterii faptei din rechizitoriu și însușirii probelor administrate în cursul urmăririi penale.
După ascultarea inculpatului instanța a admis cererea de judecare potrivit procedurii prevăzute de art.320, indice 1 C.proc.pen având în vedere că din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că faptele inculpatului sunt stabilite dincolo de orice dubiu rezonabil și că sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse.
Analizând probele administrate atât în cursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarele:
În data de 26.11.2012, orele 20:45, inculpatul a condus pe . orașul C., auto marca Ford Fiesta cu nr. de înmatriculare P1755AM, fiind oprit pentru control de organele de politie. Întrucât emana miros de alcool inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest acesta indicând rezultatul de 0,80 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ulterior inculpatul a fost condus la Spitalul Orășenesc C. în vederea recoltării de probe biologice rezultând că acesta a avut o alcoolemie de 1,60-1,45 g %o.
În drept, fapta inculpatului de a conduce un autovehicul pe drumuri publice cu o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Potrivit acestui text de lege, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța a constatat că existența elementului material, respectiv conducerea autovehiculului sub influența băuturilor alcoolice rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale. În acest sens instanța a reținut declarațiile martorului S. T. M. (f. 12 dup) care se coroborează cu procesul – verbal încheiat la fața locului și cu rezultatul obținut ca urmare a testării inculpatului cu aparatul alcooltest.
Conform prevederilor legale, infracțiunea există dacă îmbibația alcoolică în sânge depășește o anumită limită. În cauza de față, depășirea limitei legale a fost dovedită cu buletinul de analiză toxicologică (f.13 dup), potrivit căruia după zece minute de la momentul săvârșirii faptei, inculpatul avea în sânge o alcoolemie de 1,60 gr.‰, iar o oră și zece minute avea o alcoolemie de 1,45 gr.‰, deci mult peste limita legală prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002.
Infracțiunea incriminată fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier. Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menționat s-a produs prin însăși săvârșirea acțiunii de conducere sub influența băuturilor alcoolice. De asemenea, legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă rezulta ex re, din însăși săvârșirea faptei.
Referitor la latura subiectivă a infracțiunii, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă prevăzută de art.19 alin.1 pct.1 lit. b C.pen, acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol al siguranței circulației rutiere și a participanților la trafic și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, s-au avut in vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p. respectiv limitele de pedeapsa prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită (pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani.); gradul de pericol social concret al faptelor, relevat prin valorile alcoolemiei mult peste limita legală prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002; modul de savarsire al faptei, autoturismul fiind condus de către inculpat pe o stradă principală din orașul C., la o oră când această .; urmarea produsă, constând în punerea în pericol a siguranței traficului rutier; precum si circumstanțele personale ale inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, faptele fiind săvârșite în stare de recidivă postexecutorie.
Instanța a avut în vedere și faptul că inculpatul a avut o atitudine corespunzătoare, oferind declarații sincere atât în fața organelor de poliție, cât și în fața instanței și nu a fost implicat în evenimente rutiere ca urmare a conducerii autoturismului sub influența băuturilor alcoolice. De asemenea, instanța a reținut că inculpatul are în întreținere un fiu minor în vârstă de aprox 2 ani.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, instanța a considerat că, față de pericolul social al faptei și față de starea de recidivă postexecutorie în care a fost săvârșită fapta se impune executarea pedepsei în regim de detenție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul C. R., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și în principal, redozarea pedepsei, ținând cont de dispozițiile art.3201 Cod pr.penală, dar și prin aplicarea dispozițiilor art.74 lit.c Cod penal și art.74 alin.2 Cod penal, deoarece nu există incompatibilitate între dispozițiile art.3201 Cod pr.penală și art.74 lit.c Cod penal.
Verificând actele și lucrările dosarului, atât prin prisma dispozițiilor art.3856 alin.3 Cod pr.penală, cât și a criticilor formulate, Curtea constată recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Se constată că din probele administrate în cauză, respectiv proces-verbal de constatare, buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr.2088/E/5.12.2012 al SJML O., declarațiile martorului Ș. T. M. și declarațiile inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare, însușindu-și întreg materialul probator strâns în cursul urmăririi penale, beneficiind astfel de procedura simplificată prev.de art.3201 Cod pr.penală, Curtea constată că în mod corect prima instanță a stabilit starea de fapt, în sensul că în data de 26.11.2012, inculpatul C. R. a condus autoturismul marca Ford Fiesta cu număr de înmatriculare P 1755AM pe raza orașului C., având în sânge îmbibație alcoolică ce depășește limita prevăzută de lege, în sensul că fiind oprit în trafic de către Serviciul de Patrulare și supraveghere a traficului rutier, a fost testat cu aparatul etilotest care a indicat o valoare de 0,80 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care a fost condus la Spitalul C., unde i s-au recoltat probe de sânge în vedea stabilirii alcoolemiei, iar în urma analizei s-a stabilit inițial o alcoolemie de 1,60 gr%0 la ora 19:35 pentru ca apoi la ora 20:35 aceasta să fie de 1,45 gr%0.
Conform art.52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar, potrivit art.72 Cod penal, la stabilirea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Având în vedere gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite (infracțiune care pune în pericol siguranța circulației pe drumurile publice, ca urmare a consumului de alcool), modalitatea și împrejurările concrete, perseverența infracțională a inculpatului, fiind condamnat anterior la pedeapsa de 3 ani închisoare prin s.p.nr.1121/2006 a Judecătoriei C., definitivă prin d.p.nr.840/2006 a Curții de Apel C., din a cărei executare a fost liberat condiționat la data de 22.02.2008, rămânându-i de executat un rest de 341 zile închisoare, împrejurare ce atrage incidența dispozițiilor art.37 lit.b Cod penal, inculpatul fiind în stare de recidivă postexecutorie, dar și atitudinea sinceră adoptată de către inculpat, beneficiind de consecințele prevăzute de art.3201 alin.7 Cod pr.penală, privind reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, dar și limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, astfel cum au fost reduse, Curtea constată că aceste aspecte se regăsesc atât în dozarea pedepsei, cât și în stabilirea modalității de executare, respectiv executarea pedepsei în regim de detenție, ca de altfel, singura modalitate de executare raportat la starea de recidivă.
Nu există împrejurări speciale care să atragă incidența dispozițiilor art.74 alin.1 lit.c și art.74 alin.2 Cod penal, pe de o parte, pentru că recunoașterea faptei nu atrage incidența concomitentă a dispozițiilor art.3201 Cod pr.penală și art.74 lit.c Cod penal, circumstanța atenuantă judiciară putându-se reține pentru alte împrejurări, cum ar fi prezentarea în fața autorităților, însă în speță, inculpatul a fost oprit chiar de către organele de poliție în trafic, iar prezentarea în fața instanței s-a realizat la un singur termen de judecată atunci când și-a manifestat și voința de a se prevala de dispozițiile art.3201 Cod pr.penală, fapt ce a determinat soluționarea cauzei la prima instanță.
Pe considerentele susmenționate și având în vedere și dispozițiile art.38515 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul C. R., împotriva sentinței penale nr.126 din 5 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 ianuarie 2014.
Ș. BădulescuAndrei C. M. C. Ș.
Grefier,
B. D.
Red.jud.CȘ
j.f.A.P.
PS/27.01.2014
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 22/2014. Curtea... → |
|---|
