Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 2494/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2494/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-12-2013 în dosarul nr. 2494/2013
Dosar nr._ - menținere măsură arest preventiv -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI P. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 2494/2013
Ședința publică de la 23 Decembrie 2013
PREȘEDINTE - C. L. - Judecător
Judecător C. Ș.
Judecător L. B.
Grefier F. I.
Ministerul Public reprezentat de procuror A. G., din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C..
.......................
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații I. J., I. S. F., G. R., H. V., B. F. G. și I. F. (toți deținuți în Penitenciarul de Maximă Siguranță C.) și inculpatul B. I. G. (deținut în Penitenciarul P. Minori și Tineri C.) împotriva Încheierii nr. 177 din 18 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: recurentul inculpat I. J. asistat de avocat V. M. (în substituire pentru avocat din oficiu B. R. F.); recurenții inculpați H. V., B. F. G. și I. S. F. asistați de avocat ales N. P.; recurentul inculpat G. R. asistat de avocat desemnat din oficiu C. G.; recurentul inculpat B. I. G. asistat de avocat din oficiu P. L.; recurentul inculpat Istrăilă F. asistat de avocat ales C. R..
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat V. M., pentru recurentul inculpat I. J., solicită admiterea recursului, casarea sentinței și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii; mai mult, din probele administrate până în prezent nu rezultă participarea inculpatului la săvârșirea infracțiunilor, precum și legătura sa cu grupul infracțional.
În subsidiar, solicită ca, în situația în care instanța apreciază că există indicii că acesta ar fi săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, să dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
Avocat N. P., pentru recurenții inculpați H. V., B. F. G. și I. S. F., solicită admiterea recursurilor, casarea sentinței, iar pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurilor preventive chiar dacă instanța a verificat legalitatea actului de sesizare și activitatea infracțională a fiecărui inculpat, cu precizarea că inc. I. S. F. recunoaște săvârșirea faptelor și va solicita instanței aplicarea art. 3201 cod procedură penală, arătând de asemenea că, deși prin rechizitoriu s-a invocat existența stării de recidivă, este vorba de o eroare, deoarece inculpatul a fost condamnat în perioada minorității, susținând de asemenea că acesta are doi copii în întreținere; cu privire la ceilalți doi inculpați, H. V. și B. F. G., arată că au o situație diferită de ceilalți membri ai grupului infracțional, pericolul social fiind mult diminuat, întrucât activitatea infracțională desfășurată de către aceștia nu este atât de mare, cu precizarea că cei doi inculpați nu se cunoșteau anterior cu celelalte persoane din grupul infracțional; cu privire la inculpatul B., arată că a recunoscut că a falsificat două cărți de identitate, însă complicitatea la trafic de persoane pentru care a fost trimis în judecată nu există, nefiind identificate persoanele vătămate, iar din actul de sesizare nu rezultă în ce a constat în mod concret activitatea infracțională desfășurată de cei doi inculpați; invocă totodată necesitatea punerii în libertate a inculpaților, în raport de împlinirea termenului rezonabil, durata arestării acestora fiind îndelungată, cu precizarea că pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat prin trecerea timpului; cu privire la inculpatul B., arată că acesta are studii superioare și că a realizat consecințele faptelor sale, iar inc. H., ulterior arestării, avea venituri proprii, întrucât avea în administrare o societate, solicitând astfel înlocuirea măsurilor arestării cu late măsuri neprivative de libertate.
Avocat C. G., având cuvântul pentru recurentul inculpat G. R., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii și întrucât inculpatul este arestat de o perioadă mai mare de timp, nu se mai poate susține că va perturba buna desfășurare a procesului penal, cu atât mai mult nu rezultă probe din care rezultă vinovăția acestuia.
Avocat P. L., având cuvântul pentru recurentul inculpat B. I. G., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii, întrucât nu mai subzistă temeiurile, cu precizarea că este arestat de o perioadă de cca. 8 luni, astfel încât nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, putându-se înlocui măsura arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Avocat C. R., pentru recurentul inculpat Istrăilă F., solicită admiterea recursului, casarea sentinței și, pe fond, în principal revoca rea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea c u o Altă măsură neprivativă de libertate, cu precizarea că există o singură declarație dată de partea vătămată care-l incriminează pe inculpat, însă până în prezent această parte vătămată nu s-a prezentat pentru a fi audiată; arată că este singurul inculpat din cauza de față cu privire la care nu există probe de vinovăție, nu există interceptări telefonice, transferuri de bani și, deși actul de sesizare a instanței a fost refăcut, nu a apărut nimic nou; menționează că partea vătămată era majoră la data când se presupune că a fost traficată, și nu minoră, așa cum s-a reținut; pericolul social concret pentru ordinea publică nu există, iar inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, întrucât nu a comis nici o faptă penală, arătând totodată că acesta nu va influența martorii sau partea vătămată dacă va fi lăsat în libertate.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor ca nefondate, întrucât hotărârea atacată este legală și temeinică, deoarece nu au apărut elemente noi, care să justifice punerea în libertate a inculpaților, activitatea infracțională ce li se impută acestora fiind desfășurată pe o perioadă mare de timp, durata arestării preventive una rezonabilă, în raport de gravitatea faptelor săvârșite și menținerea arestării utilă în acest stadiu al procesului, cu atât mai mult cu cât există date că inculpații încearcă prin persoane interpuse influențarea aflării adevărului; arată de asemenea că numai doi inculpați au solicitat instanței de fond aplicarea dispozițiilor art. 3201 cod procedură penală, iar ceilalți doi inculpați nu au fost audiați până în prezent.
Recurentul inculpat I. J., în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Recurentul inculpat I. S. F., având cuvântul, solicită să fie cercetat în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică și are doi copii în întreținere.
Recurentul inculpat G. R., în ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate, întrucât are un copil minor.
Recurentul inculpat B. I. G., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se a pronunța.
Recurentul inculpat H. V., declară că își însușește concluziile apărătorului ales.
Recurentul inculpat B. F. G., având cuvântul, arat ă că este conștient de gravitatea faptelor de care este acuzat și lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Recurentul inculpat Istrăilă F., în ultimul cuvânt, arată că are doi copii minori, iar cu privire la faptele de care este acuzat, menționează că nu o cunoaște pe partea vătămată.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin Încheierea nr. 177 din 18 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul cu nr._, în baza art. 3002 C.p.p., printre altele, s-a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a următorilor inculpați (aflați în stare de arest preventiv în PMS C.):
- I. J. zis „G. Versace” (fiul lui natural și S., nascut la data de 22.10.1988, în mun. Slatina, jud. O., cu acelasi domiciliu, ., posesor al CI . nr._, CNP_);
- I. S. F. zis „S. Magnatul” (fiul lui I. si N., nascut la 26.11.1985, in mun. Slatina, jud. O., cu acelasi domiciliu, ., posesor al C.I. . nr._, CNP_);
- P. G. zis „U.” (fiul lui C. si S., nascut la data de 15.06.1984, in mun. Slatina, jud. O., cu acelasi domiciliu, ., posesor al Ci . nr._, CNP_);
- G. R. zis „A.” (fiul lui I. si M., nascut la 29.07.1973 in mun. Slatina, jud. O., cu acelasi domiciliu, ., posesor al CI . nr._, CNP_);
- B. I. G. (fiul lui natural si C., nascut la data de 05.12.1992 in mun. Slatina, ., jud. O., posesor al C.I. seria_, CNP_);
- H. V. (fiul lui natural si E., nascut la data de 10.08.1968 in mun Slatina, judetul O., domiciliat in orasul Piatra-O., judetul O., ., posesor al CI . nr._, CNP_);
- Mozoc E. (fiul lui B. si M., nascut la 25.06.1966 in mun. Slatina, jud. O., cu acelasi domiciliu .. 16, posesor al C.I. . nr._, CNP_);
- B. F. G. (fiul lui A. si M., nascut la data de 28.12.1982 in mun. Slatina, judetul O., cu acelasi domiciliu ..7 . ., posesor al CI . nr._, CNP_8);
- I. F. zis E. (fiul lui I. si D., nascut la 08.01.1986 in mun. Slatina, judetul O., cu acelasi domiciliu ..20 . ., posesor al CI . nr._, CNP_).
In baza art. 160/b C.p.p., s-a menținut această măsură.
P. a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial O. nr. 8D/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată, astfel: a)în stare de arest preventiv a inculpaților: I. S. F. zis „S. Magnatul”, ISTRĂILĂ F. zis „E.”, I. J. zis „G. Versace”, G. R. zis ˝A.˝, B. I. G. zis „B.”, H. V., MOZOC E. zis „H.”, B. F. G..
Ca urmare a verificării actului de sesizare, în condițiile art.300 alin.1 Cod procedură penală, și încheierii din data de 15.10.2013 pronunțată în cauza de față, s-a dispus refacerea actului de sesizare, în speță a rechizitoriului, noul act de sesizare - astfel cum a fost refăcut de procuror - fiind depus la data de 04.11.2013, instanța pronunțându-se în sensul regularității acestuia, conform art. 300 Cpp.
În fapt, atât cu prilejul trimiterii în judecată cât și la momentul luării măsurii arestului preventiv față de inculpații aflați în prezent în stare de arest preventiv, s-a reținut că inculpații I. S. F., I. J., T. F., P. I., S. M., G. R., B. I. G., Mozoc E., V. C., Istrăilă F. zis „E.” H. V., B. F. G., începând cu anul 2009 au constituit un grup infracțional organizat specializat în comiterea infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, fals intelectual, fals privind identitatea, recrutând în acest sens mai multe persoane de sex femeiesc atât tinere cât și minore, pe care le-au transportat în Italia si Anglia, unde le-au exploatat sexual prin plasarea ca prostituate la stradă sau prin obligarea la practicarea cerșetoriei, membrii grupării încasând sumele de bani obținute din aceste activități.
S-a menționat în actul de inculpare că o parte din minore au beneficiat de serviciile oferite de către inculpatul B. F. G., care folosindu-se de calitatea sa de referent în cadrul Formațiunii de Evidență a Populației Piatra-O., le-a confecționat cărți de identitate false atribuindu-le alte date de identitate din care rezultă că au împlinit vârsta majoratului putând astfel călătorii în străinătate fără însoțitor, deși cunoștea activitățile ce urmau să fie desfășurate de minore în străinătate sub protecția și directa coordonare a membrilor grupului infracțional care le exploata sexual.
În urma probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, s-a reținut în cuprinsul actului de inculpare că începând cu anul 2009 inculpații T. F., zis „A.” și I. S. F. zis „S. Magnatul” au racolat mai multe tinere și minore sub diferite pretexte, pe care ulterior le-au transportat în Italia și le-au obligat să practice prostituția la stradă în zona Milano.
Văzând că beneficiile financiare sunt destul de mari, aceștia au revenit în România și au luat legătura cu alți cetățeni din mun. Slatina și orașul Piatra O. pentru a găsi persoane de sex feminin pe care să le transporte în Italia și să le exploateze sexual.
Astfel, inculpații I. J., G. R., Istrăilă F. zis „E.”, S. M. zis „M. mână de aur” și B. I. G. văzând starea materială bună a celor doi inculpați au început și ei să racoleze fete pe care fie le-au transportat ei în Italia fie pe care le-au vândut celorlalți inculpați pe sume de bani cuprinse între 2000 – 3000 de Euro.
În cursul judecății, prin încheierea din data de 30.07.2013 pronunțată în cauza de față, în temeiul art. 3001alin. 1 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților susmenționați, iar în temeiul art. 300 1 alin. 3 C.p.p., a fost menținută măsura arestării preventive a acestora; de asemenea, a avut loc verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv la datele de 17.09.2013și 05.11.2013, în condițiile art. 300 indice 2 Cod procedură penală, prilej cu care măsura privării de libertate a inculpaților a fost menținută, rămânând definitivă ultima dată prin Decizia 2186/11.11.2013 a Curții de Apel C., prin care a fost pus în libertate inculpatul P. G..
În intervalul de timp cuprins între data de 05.11.2013 și data de 18.12.2013, nu au survenit elemente de fapt care să justifice schimbarea măsurii preventive, înlocuirea ori revocarea acesteia, împrejurarea verificării regularității actului de sesizare a instanței neputând avea semnificația de schimbare a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii privative de libertate față de inculpați.
Analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților la data de față, respectiv 18 decembrie 2013, în raport de actele și lucrările dosarului, instanța de fond a apreciat că subzistă și în prezent temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora.
S-a reținut astfel că există și la acest moment procesual presupunerea rezonabilă a implicării inculpaților în săvârșirea faptei penale pentru care sunt cercetați, pericolul social concret pentru ordinea publică rezultând nu numai de limitele pedepsei prevăzute de legiuitor, ci și de modalitatea în care se presupune că a fost săvârșită fapta, consecințele produse, astfel cum au fost descrise până în această fază procesuală pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală că inculpații trimiși în judecată, inclusiv cei în stare de arest preventiv, începând cu anul 2009, au constituit un grup infracțional organizat specializat în comiterea infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, fals intelectual, fals privind identitatea, recrutând în acest sens mai multe persoane de sex femeiesc atât tinere cât și minore, pe care le-au transportat în Italia si Anglia, unde le-au exploatat sexual prin plasarea ca prostituate la stradă sau prin obligarea la practicarea cerșetoriei, membrii grupării încasând sumele de bani obținute din aceste activități.
Toate elementele expuse au condus instanța la aprecierea existenței pericolului social concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpaților, și a justificării măsurii arestării preventive a acestora ca fiind cea mai adecvată în raport de scopul măsurilor preventive, asigurându-se astfel atât prevenția generală cât și specială, subzistă și în prezent. În cauza de față, s-a apreciat că, prin fapta ce formează obiectul judecății, s-a produs un impact puternic asupra stării de siguranță, iar aceasta denotă cu certitudine un pericol social în sensul prev. de art.148 lit. f) C.p.p., despre care în mod constant s-a statuat că poate rezulta, între altele, și din pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni.
Pericolul concret pentru ordinea publică poate fi dedus, în lipsa unor criterii legale exprese, fie dintr-un pericol social concret deosebit al faptei, respectiv al infracțiunilor care prin natura, modul de săvârșire sau frecvența lor creează un sentiment de insecuritate opiniei publice în ansamblu sau unei anumite colectivități în particular, fie din circumstanțele personale ale inculpatului, aspecte ce se regăsesc și în speța dedusă judecății. Astfel, evoluția ascendentă a fenomenului infracțional, în general, și în particular și a infracțiunilor de tipul traficului de persoane, precum și impactul acestor infracțiuni asupra membrilor societății, au condus instanța de fond la aceeași concluzie a temeiniciei arestării preventive a și la necesitatea menținerii acestei măsuri în viitor.
S-a menționat că, la acest moment procesual, nu este oportun a se dispune luarea unei alte măsuri preventive mai puțin severe față de inculpați, în condițiile în care temeiurile arestării preventive nu au încetat și nu s-au schimbat, nu a fost depășit termenul rezonabil al detenției provizorii, prin raportare și la complexitatea cauzei, nu a debutat încă cercetarea judecătorească și măsura se impune și pentru buna desfășurare a procesului penal, nefiind ascultați inculpații trimiși în judecată și cu atât mai puțin martorii, astfel încât nu s-a schimbat nici unul din temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive.
Inculpații au invocat circumstanțe de ordin personal ca temei al punerii în libertate, însă, la stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică s-a precizat de către instanța de fond că nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpaților, ci și date legate de faptele pentru care un inculpat este cercetat penal, respectiv gravitatea acestor fapte, acestea fiind în măsură – de cele mai multe ori – să creeze în opinia publică convingerea că justiția nu acționează îndeajuns în situația în care persoane cercetate pentru infracțiuni deosebit de grave s-ar afla în stare de libertate.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații I. J., I. S. F., G. R., H. V., B. F. GABRI, I. F. și B. I. G..
Inculpatul I. J. a solicitat casarea sentinței și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii; mai mult, din probele administrate până în prezent nu rezultă participarea sa la săvârșirea infracțiunilor, precum și legătura sa cu grupul infracțional. În subsidiar, a solicitat ca, în situația în care instanța apreciază că există indicii că ar fi săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, să dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
Inculpații H. V., B. F. G. și I. S. F. au solicitat casarea sentinței, iar pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurilor preventive chiar dacă instanța a verificat legalitatea actului de sesizare și activitatea infracțională a fiecărui inculpat, cu precizarea că inc. I. S. F. recunoaște săvârșirea faptelor și va solicita instanței aplicarea art. 3201 cod procedură penală, arătând de asemenea că, deși prin rechizitoriu s-a invocat existența stării de recidivă, este vorba de o eroare, deoarece a fost condamnat în perioada minorității, susținând de asemenea că are doi copii în întreținere; ceilalți doi inculpați, H. V. și B. F. G., au arătat că au o situație diferită de ceilalți membri ai grupului infracțional, pericolul social fiind mult diminuat, întrucât activitatea infracțională desfășurată de către aceștia nu este atât de mare, cu precizarea că nu se cunoșteau anterior cu celelalte persoane din grupul infracțional; inculpatul B. a arătat că a recunoscut că a falsificat două cărți de identitate, însă complicitatea la trafic de persoane pentru care a fost trimis în judecată nu există, nefiind identificate persoanele vătămate, iar din actul de sesizare nu rezultă în ce a constat în mod concret activitatea infracțională desfășurată de cei ei; au invocat totodată necesitatea punerii lor în libertate, în raport de împlinirea termenului rezonabil, durata arestării acestora fiind îndelungată, cu precizarea că pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat prin trecerea timpului; inculpatul B. arată că are studii superioare și că a realizat consecințele faptelor sale, iar inc. H., ulterior arestării, avea venituri proprii, întrucât avea în administrare o societate, solicitând astfel înlocuirea măsurilor arestării cu ate măsuri neprivative de libertate.
Inculpatul G. R. a solicitat casarea hotărârii, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii și întrucât este arestat de o perioadă mai mare de timp, nu se mai poate susține că va perturba buna desfășurare a procesului penal, cu atât mai mult nu rezultă probe din care rezultă vinovăția sa.
Inculpatul B. I. G. a solicitat casarea hotărârii, întrucât nu mai subzistă temeiurile, cu precizarea că este arestat de o perioadă de cca. 8 luni, astfel încât nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, putându-se înlocui măsura arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Inculpatul Istrăilă F. a solicitat casarea sentinței și, pe fond, în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea cu o altă măsură neprivativă de libertate, cu precizarea că există o singură declarație dată de partea vătămată care-l incriminează, însă până în prezent, această parte vătămată nu s-a prezentat pentru a fi audiată; arată că este singurul inculpat din cauza de față cu privire la care nu există probe de vinovăție, nu există interceptări telefonice, transferuri de bani și, deși actul de sesizare a instanței a fost refăcut, nu a apărut nimic nou; menționează că partea vătămată era majoră la data când se presupune că a fost traficată, și nu minoră, așa cum s-a reținut; pericolul social concret pentru ordinea publică nu există, nu a recunoscut săvârșirea faptei, întrucât nu a comis nici o faptă penală, arătând totodată că nu va influența martorii sau partea vătămată, dacă va fi lăsat în libertate.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, se constată că este legală și temeinică, în concordanță cu actele existente la dosar și dispozițiile legale care reglementează măsura arestării preventive pe parcursul procesului penal.
Astfel, recurenții - inculpați au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial O. nr. 8D/P/2013, pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art. 7 alin. 1 din Lg. 39/2013, art. 12 alin. 1 și 2 lit. a și art. 13 alin. 1 și 2 din Lg. 678/2001 cu aplic. art. 33 lit.a, art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b cod penal - cu privire la inculpații I. J. și I. S.; inc. B. F. pentru art. 7, art. 26 cod penal rap la art. 12, 13 din Lg. 678/2001, art. 293 alin. 1 cod penal, art. 289 alin. 1 cod penal și art. 293 cod penal faptele; pentru inf. prev de art. 7 alin. 1 din Lg. 39/2013, art. 12 alin. 1 și 2 lit. a și art. 13 alin. 1 și 2 din Lg. 678/2001 cu aplic. art. 33 lit.a, art. 41 alin. 2 cod penal - pentru restul inculpaților recurenți.
Instanța de recurs constată, în acord cu instanța de fond că, până în acest moment procesual nu au încetat și nici nu s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea preventivă a recurenților inculpați, acestea subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
În cauză există probe și indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de lege, de natură a convinge că este posibil ca inculpații să fi săvârșit faptele de care sunt acuzați, iar în acest sens se au în vedere probele administrate până la acest moment procesual și în baza cărora s-a dispus trimiterea în judecată a acestora.
Cu privire la acea de-a doua condiție impusă de dispozițiile art. 148 lit. f cod procedură penală, se constată că subzistă în continuare pentru fiecare dintre inculpați, întrucât infracțiunile presupus săvârșite sunt pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe cod penal lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Deși legiuitorul nu definește concret pericolul concret pentru ordinea publică, instanțele au definit criterii și elemente necesare examinării existenței pericolului pentru ordinea publică, între care reacția publică declanșată ca urmare a faptelor comise, natura și gravitatea faptelor presupus săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpaților.
Raportând cele expuse la cauza de față, se constată că recurenții inculpați au fost arestați preventiv, trimiși în judecată și condamnați în primă instanță pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social ridicat, ceea ce se deduce din limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele respective, rezonanța socială negativă a infracțiunilor de acest gen, urmările produse (inculpații sunt bănuiți a fi săvârșit mai multe infracțiuni apreciate ca prezentând un pericol social ridicat, inclusiv infracțiunea de trafic de minori).
Art. 5 paragraful 3 din Convenție, impune instanțelor naționale, atunci când acestea se confruntă cu necesitatea menținerii unei măsuri de arestare preventivă, să ia în considerare măsurile alternative prevăzute de legislația națională, în acest sens pronunțându-se Curtea Europeană în cauzele Tarău, Scundeanu, J., C. vs. România. Prin prisma dispozițiilor menționate mai sus, analizând individual situația fiecăruia dintre inculpați arestați, se constată recurenții G. R., B. I., H. V., Mozoc E. și B. F. nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și au recunoscut în parte faptele pentru care au fost trimiși în judecată, ceea ce reprezintă circumstanțe personale favorabile, însă, instanța de recurs apreciază că, la acest moment procesual, o măsură alternativă arestării preventive - cum este cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara - nu se justifică, în raport de natura infracțiunilor presupus a fi comise, de gradul de pericol social al faptelor, de modalitatea de săvârșire și urmările produse.
De altfel, și Curtea Europeană a admis faptul că gravitatea acuzațiilor și sancțiunea pe care o riscă persoana deținută, justifică arestarea preventivă a persoanei, după cum admite că anumite infracțiuni, prin gravitatea și prin reacția publică la săvârșirea lor, pot da naștere unui pericol pentru ordinea publică, care să justifice arestarea preventivă cel puțin pentru o perioadă de timp.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate a inculpaților, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală, nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile, însă în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât a regulii generale a judecării în stare de libertate. Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate - pe de o parte - și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptelor cu privire la care există indicii că au avut loc în cauză sun forma participației penale a coautoratului și respectiv complicității, respectiv forma pluralității de infracțiuni.
Ori, în condițiile cauzei se față se apreciază - la acest moment - că interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi puși în libertate.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă și din circumstanțele reale ale cauzei, din însăși pericolul social al faptelor de care sunt învinuiți recurenții, reacția publică la comiterea unor astfel de fapte, astfel încât, chiar dacă acești inculpați sunt arestați de circa 8 luni, măsura arestării preventive se impune în continuare prin prisma rezonanței sociale a faptelor pentru care sunt cercetați, care în mod evident nu s-a estompat.
Întrucât inculpatul I. J. a invocat în susținerea motivelor de recurs că nu a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, iar inculpații H. și B. au invocat o participație mult mai redusă decât cea invocată în actul de sesizare a instanței, inculpatul I. F. menționând - de asemenea - că nu există probe care să dovedească vinovăția sa, arătăm că luarea și, implicit, menținerea arestării preventive este condiționată de existența unor probe sau indicii temeinice care nu trebuie să aibă greutatea celor care au motivat o condamnare, deoarece, chiar din definiția expresiei de „indicii temeinice” rezultă că acestea sunt presupuneri sau bănuieli bazate însă pe deducții logice, având ca premise datele existente în cauză, existând astfel indicii atunci când, din analiza actelor aflate la dosarul cauzei rezultă în mod necesar presupunerea că cei față de care se efectuează cercetarea judecătorească au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată (ori, în cauza de față, se apreciază că probele existente până în prezent la dosar pot fi considerate ca motive verosimile de a bănui că inculpații din prezenta cauză au fost implicați în săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetați).
În consecință, instanța de recurs apreciază că, în cauză, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților recurenți se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestora, motiv pentru care hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursurile inculpaților se apreciază ca nefondate, astfel încât, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b cod procedură penală, vor fi respinse.
În baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală, recurenții inculpați B. I., G. R., I. J. vor fi obligați la câte 170 lei cheltuieli judiciare statului, din care, 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, iar fiecare dintre recurenții inculpați I. S. F., B. G., H. V., Istrăilă F., la plata a câte 70 lei cheltuieli judiciare statului.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de inculpații I. J., I. S. F., G. R., H. V., B. F. G. și I. F. (toți deținuți în Penitenciarul de Maximă Siguranță C.) și inculpatul B. I. G. (deținut în Penitenciarul P. Minori și Tineri C.) împotriva Încheierii nr. 177 din 18 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul cu nr._, ca nefondate.
Obligă recurenții inculpați B. I., G. R., I. J. la câte 170 lei cheltuieli judiciare statului, din care, 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Obligă fiecare dintre recurenții inculpați I. S. F., B. G., H. V., Istrăilă F., la câte 70 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. L. C. Ș. L. B.
Grefier,
F. I.
Red. jud. L. B.
Jud. fond: D. M. C.
Dact. 2 ex./A.T.
| ← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
