Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 448/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 448/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 448/2014
Dosar nr._ - contestație în anulare -
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.448
Ședința din camera de consiliu de la 31 Martie 2014
PREȘEDINTE C. Crăciunoiujudecător
A. Dumitrujudecător
GrefierVasilica D.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S.
din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de condamnata C. B., împotriva sentinței penale nr.462 din 21 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2011.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu, a răspuns condamnata.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Condamnata, având cuvântul, a solicitat admiterea contestației, cu aplicarea legii penale mai favorabile.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, a arătat că, este tardivă calea de atac exercitată față de momentul începerii executării, aceasta fiind inadmisibilă și în raport de împrejurarea că hotărârea instanței de fond a rămas definitivă, prin nerecurare.
CURTEA
Asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.174 din 23 ianuarie 2014, Judecătoria C., a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., invocată din oficiu de instanță.
În baza art. 389 Cpp s-a declinat competența de soluționare a contestației în anulare formulată de condamnata C. B., fiica lui B. și a lui M., născută la 31 Iulie 1995, in prezent deținută in Penitenciarul C., împotriva s.p. nr. 462/21.02.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare, pronunțată în dosarul nr._/215/2011, în favoarea Curții de A. C..
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei C., la data de 09.12.2013, sub nr. de dosar_/215/2013, înaintată pe cale administrativa de C. de A. C., petenta condamnată C. B. a formulat contestație in anulare împotriva s.p nr. 462/21.02.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare, pronunțată în dosarul nr._/215/2011.
În motivare, petenta a arătat că prin sentința penala sus menționata a fost condamnata la pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare, reținându-se că a comis infracțiunea de tâlhărie.
Petenta a arătat ca hotărârea este nelegala si netemeinica deoarece la judecarea cauzei în recurs de catre instanța de recurs, nu a fost ascultata cf. art. 386 lit.e Cpp, iar procedura de citare la instanța de recurs nu a fost îndeplinita conform legii, întrucât la acea dată avea domiciliul în Franta. A mai arătat că ulterior pronunțării hotărârii s-au descoperit fapte si împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanța la data soluționării cauzei si pe baza cărora se poate dovedi netemeinicia hotararii de condamnare.
În consecință, petenta a apreciat ca sunt îndeplinite condițiile art. 386 lit. a si e Cpp.
La termenul din data de 23.01.2014, petenta a precizat ca a înțeles să formuleze contestație în anulare împotriva s.p. nr. 462/21.02.2012 a Jud. C., declarația sa în acest sens fiind atasata la dosar.
La acelasi termen, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetentei materiale a Judecatoriei C. în solutionarea cauzei.
Deliberând cu prioritate asupra excepției necompetentei materiale a Judecătoriei C., invocata in oficiu de instanță, prin prisma actelor dosarului, instanța constată că excepția este întemeiată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
Petenta a formulat contestație în anulare împotriva s.p. nr. 462/21.02.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare, pronunțată în dosarul nr._/215/2011, invocând în drept, prevederile art. 386 lit. a si e Cpp.
Instanța a reținut că, potrivit art. 389 Cpp, competentă să soluționeze contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a-c si e Cpp este instanța de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere.
În speța de față, Judecatoria C. nu este instantă de recurs, ci instanța care a judecat în primă instanta cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._/215/2011 în care s-a pronunțat hotărârea nr. 462/21.02.2012 a Judecătoriei C. împotriva careia a formulat contestație in anulare petenta.
Instanța retine că, si în ipoteza în care împotriva acestei hotarari nu s-a exercitat calea de atac a recursului, competenta de a solutiona cererea de contestație în anulare aparține tot instanței de recurs, iar în cauza de fata, instanța de recurs este C. de A. C..
La data de 28 februarie 2014, s-a înregistrat pe rolul Curții de A. C. dosarul nr._ .
Examinând contestația în anulare formulată de contestatoarea C. B., sub aspectul admisibilității în principiu, C. constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor urma.
Contestația în anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi, și anume anularea pentru vicii, nulități privind actele de procedură, iar nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul cauzei.
Natura juridică a acestui remediu procesual este mixtă, atât de anulare, în sensul că pe calea contestației în anulare poate fi anulată hotărârea, cât și de retractare, respectiv că însăși instanța care a pronunțat hotărârea este pusă de a controla condițiile în care a dat hotărârea și de a o infirma eventual.
În prezenta cauză, se constată că a fost promovată contestația în anulare, întemeiată pe prevederilor art. 386 lit. a) și e) din Codul de procedură penală anterior. Până la judecarea contestației, sub aspectul admisibilității în principiu, au intrat în vigoare dispozițiile art. 425 și urm. din noul Cod de procedură penală, astfel că, fiind vorba dispoziții procesual penale, acestea devin de imediată aplicabilitate, cererea urmând a fi analizată prin prisma noilor reglementări în materie.
În conformitate cu dispozițiile art. 431 alin. 2 Cod procedură penală, admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motivului pe care se sprijină contestația în anulare, dintre cele prevăzute în art. 426 Cod procedură penală, precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.
Art. 426 Cod procedură penală prevede cazurile în care se poate face contestație în anulare, însă numai împotriva hotărârilor penale definitive, contestația în anulare putând fi exercitată doar în cazurile și în condițiile prevăzute expres și limitativ de lege.
Prin urmare, examinarea temeiniciei contestației nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilității în principiu.
Potrivit dispozițiilor art. 426 Cod procedură penală, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Așadar, legiuitorul a prevăzut expres și limitativ cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi atacată prin intermediul contestației în anulare, instituindu-se astfel o garanție că această cale nu va da posibilitatea oricărei persoane și în orice condiții de a înlătura efectele pe care le au hotărârile judecătorești definitive.
Cu toate că, motivele invocate de contestatoare, referitoare la neîndeplinirea procedurii de citare și neascultarea sa, de către instanța de control judiciar, se încadrează formal în cazurile reglementate de art. 426 lit.a) și h) Cod procedură penală, se constată că, în realitate, sentința penală atacată pe calea contestației în anulare a rămas definitivă, la prima instanță, prin neexercitarea recursului, astfel că, din această perspectivă contestația în anulare apare ca fiind inadmisibilă, nefiind îndeplinite cumulativ cerințele care condiționează admiterea în principiu a acesteia.
Pentru considerentele expuse, C. va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnata C. B., împotriva sentinței penale nr.462 din 21 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2011.
În temeiul art. 275 alin.2 Cod procedură penală, contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de condamnata C. B., împotriva sentinței penale nr.462 din 21 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2011, ca inadmisibilă.
Obligă contestatoarea la plata către stat a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 31 martie 2014.
C. CrăciunoiuAndreea D.
Grefier,
V. D.
Red.jud.AD
j.f.C.C.
PS/
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 139/2014.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
