Alte cereri privind executarea. Decizia nr. 1122/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1122/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-09-2015 în dosarul nr. 1122/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 1122
Ședința publică de la 11 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ș. B.
Judecător T. C. B.
Grefier M. V.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror I. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
¤¤¤¤¤¤
Pe rol, soluționarea apelurilor formulate de revizuenții D. F. și T. M., deținuți în prezent în P. C., împotriva sentinței penale nr.7 din 26.03.2015 pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, având ca obiect revizuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții revizuenți D. F. și T. M. asistați de avocat I. F., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nefiind invocate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor judiciare.
Avocat I. F., având cuvântul pentru apelanții revizuenți D. F. și T. M., arată că instanța de fond trebuia să aibă în vedere decizia 265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României și să constate că prin hotărârea de condamnare legea mai favorabilă nu a fost aplicată corect în ansamblul ei și nu să respingă cererea de revizuire pe motiv că hotărârea de condamnare nu era definitivă la data publicării în Monitorul Oficial a deciziei CCR.
Și în prezent trebuie să se dea eficiență deciziei nr.265/06.05.2014 a Curții Constituționale, ținând cont de dispozițiile art.453 lit.f C.p.p..
Numai așa legea se poate aplica în ansamblul ei, mai ales că parchetul nu a declarat apel, iar un alt complet de judecată ar fi avut o altă opinie privind judecarea după admiterea în principiu a revizuirii.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea apelurilor ca nefondate, precizând că Decizia Curții Constituționale a fost dată după pronunțarea sentinței instanței de fond, dar înainte de a rămâne definitivă la C. de A. C..
Solicită astfel, respingerea apelurilor și obligarea revizuenților la cheltuieli judiciare statului.
Apelanții revizuenți, având pe rând ultimul cuvânt, arată că sunt de acord cu concluziile apărătorului.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 7 din 26.03.2015 pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._ , în baza art. 459 alin. 5 din Codul de procedură penală, s-a respins cererea de revizuire formulată de către revizuenții D. F. și T. M., ca inadmisibilă.
În baza art. 460 din Codul de procedură penală, s-a respins cererea de suspendare a executării sentinței penale nr. 44/13.05.2014 a Judecătoriei S., definitivă prin decizia penala nr. 246/25.02.2014 a Curții de A. C., pronunțate în dosarul nr._ *.
În baza art. 274 alin. 2 din Codul de procedură penală au fost obligați revizuenții D. F. și T. M. la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că la data de 27.02.2015 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei S., sub nr._, cererea de revizuire formulată de revizuienții D. F. și T. M., prin av. ales F. I., prin care au solicitat revizuirea sentinței penale nr.44/13.05.2014 a Judecătoriei S., rămasă definitivă prin decizia penală nr.246/25.02.2015 a Curții de A. C., în dosarul nr._ *.
Cazul de revizuire îl constituie cel prevăzut la lit. f a art. 453 NCPP, respectiv: "Hotărârile care s-au întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate".
Se aduce ca argument Decizia Curții Constituționale nr.265/06.05.2014 care a decis "Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de ÎCCJ … și constată că dispozițiile art.5 NCP sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile".
Ori, instanța de fond a reținut săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.205 al.1 NCP, cu aplicarea art.5 NCP, dar a aplicat dispozițiile art.33-34 Codul penal vechi, fără a ține cont că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei .
Având în vedere dispozițiile art.459 al.4 NCPP, revizuienții au solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire.
S-a mai solicitat, potrivit art. 460 NCPP, suspendarea executării hotărârii supuse revizuirii și aplicarea dispozițiilor art. 215 al.1 și 2 NCPP, ce prevăd controlul judiciar, până la soluționarea definitivă a cauzei penale, iar după admiterea în principiu, rejudecarea cauzei penale.
Au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, cererile celor doi revizuienți prin care au declarat că își însușesc cererile depuse de av. F. I., instanța dispunând imprimarea din program ECRIS și atașarea sentinței penale nr. 44/13.05.2014 în dosarul nr._ * al Judecătoriei S., rămasă definitivă prin decizia penală nr.246/25.02.2015 a Curții de A. C., în dosarul nr._ *.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 44/13.05.2014 a Judecătoriei S. pronunțată în dosarul nr._ * în baza art. 396 alin. (1), (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul D. F. a infracțiunii violare de domiciliu, prevăzute de art. 224 alin. 1, 2 NCP, cu aplicarea art. 5 NCP, ca urmare a lipsei plângerii prealabile a persoanei vătămate T. Ș. D..
În baza art. 205 alin. 1 NCP, cu aplicarea art. 5 NCP, a fost condamnat inculpatul D. F. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. ( persoană vătămată T. Ș. D.).
În baza art. 205 alin. 1, 3 lit. b) NCP, cu aplicarea art. 5 NCP, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. ( persoană vătămată M. D.).
În baza art. 33 alin. 1 lit. a ) C. pen., art. 34 alin. 1 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 5 NCP, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului D. F. în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 396 alin. (1), (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul T. M., a infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzute de art. 224 alin. 1, 2 NCP, cu aplicarea art. 5 NCP, ca urmare a lipsei plângerii prealabile a persoanei vătămate T. Ș. D..
În baza art. 205 alin. 1 NCP, cu aplicarea art. 5 NCP, a fost condamnat inculpatul T. M. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. ( persoană vătămată T. Ș. D.).
În baza art. 205 alin. 1, 3 lit. b) NCP, cu aplicarea art. 5 NCP, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. ( persoană vătămată M. D.).
S-a constatat de către instanța că infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul T. M. a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 190/11.12.2012 pronunțată de Judecătoria S., rămasă definitivă la data de 27.12.2012 prin nerecurare și în baza art. 15 din Legea nr. 187/2012, rap. la art. 85 alin. 1 C. pen., s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 190/11.12.2012 pronunțată de Judecătoria S., rămasă definitivă la data de 27.12.2012 prin nerecurare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. 1 lit. b) C.pen. și art. 85 alin. 1 C.pen., art. 15 din Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 NCP, s-au contopit pedepsele aplicate în cauză cu pedeapsa de 2 ani închisoare în privința căreia a fost anulată suspendarea condiționată a executării, în pedeapsa cea mai grea, pe care a sporit-o cu 6 luni, urmând ca inculpatul T. M. să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 72 NCP, s-au scăzut din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la data de 19.10.2012 la data de 31.10.2012.
Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale a fost publicata în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014, intrând în vigoare la data de 20.05.2014, anterior pronunțării sentinței penale nr. /13.05.2014 a Judecătoriei S..
Prin decizia penală nr. 246/25.02.2015 a Curții de A. C. pronunțata in dosarul nr._ * s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații D. F. și T. M. împotriva sentinței penale nr. 44/13.05.2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ *.
În motivarea deciziei penale nr. 246/25.02.2015 a Curții de A. C. se retine ca prin apelul declarat de D. F. și T. M., cu privire la modalitatea de individualizare a modalității de executare, inculpații au solicitat aplicarea art. 86 ind. 1, legea penala mai favorabila fiind Codul penal 1968.
Totodată, C. de A., în soluționarea apelurilor declarate de D. F. și T. M. a reținut că pedeapsa rezultanta a fost stabilita prin aplicarea vechilor dispoziții ale art. 33 lit. a)-34 lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, dându-se spre executare pedeapsa cea mai grea de 3 ani si 6 luni închisoare.
Deși aceasta modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile încalcă Decizia Curții Constituționale nr. 265/06 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial la data de 20.05.2014, privind constituționalitatea aplicării art. 5 Cod penal cauzelor penale în curs e judecată, decizie obligatorie în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, prin care instanța a statuat că:dispozițiile art. 5 Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de apel nu poate reforma hotărârea sub acest aspect, în lipsa apelului parchetului, fără a încălca principiul neagravării situației apelanților în propria cale de atac, care are legătura față de dezideratul legalității.
Cererea de revizuire s-a întemeiat pe dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. f NCPC, respectiv "1)Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: f)hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate."
Totodată, art. 459 alin. 3 NCPC prevede " (3)Instanța examinează dacă:
a)cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b)cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3);c)au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d)faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e)faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
f)persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4)."
Rezultă din dispozițiile art. 459 alin. 3 NCPC că cererea de revizuire este admisibilă în principiu daca faptele și mijloacele de proba în baza carora este formulată cererea conduc în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.
În speță, instant a reținut ca publicarea în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014 a Deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale a avut loc după pronunțarea de câtre Judecătoria S. a sentinței penale nr. 44/13.05.2014 în dosarul nr._ * și anterior soluționării definitive a cauzei penale prin decizia penală nr. 246/25.02.2015 a Curții de A. C..
Astfel, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. f NCPC întrucât hotărârea-sentința penală nr. 44/13.05.2014- a rămas definitivă ulterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, combinarea prevederilor din cele doua coduri penale succesive fiind constatată chiar de către instanța de apel, care a reținut ca nu poate reforma hotărârea sub acest aspect, în lipsa apelului parchetului, fără a încălca principiul neagravării situației apelanților în propria cale de atac, care are legătura față de dezideratul legalității.
Deci motivele invocate de către cei doi revizuenți nu constituie fapte sau împrejurări ce nu ar fi fost cunoscute de instanța de apel la soluționarea cauzei prin hotărâre definitivă, ci combinarea prevederilor din doua legi penale succesive la aplicarea pedepselor, sub aspectul limitelor de pedeapsa si a sancționării concursului de infracțiuni, au fost constatate prin însăși decizia penală definitivă, nefiind îndeplinita din acest punct de vedere cerința prevăzuta de art.459 alin. 3 lit. e NCPC, respectiv faptele nu conduc la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce sa permita revizuirea, considerente pentru care instanța va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Art. 460 alin. 1 NCPC prevede " 1)Odată cu admiterea în principiu a cererii de revizuire sau ulterior acesteia, instanța poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii supuse revizuirii și poate dispune respectarea de către condamnat a uneia dintre obligațiile prevăzute la art. 215 alin. (1) și (2)."
Instanța având în vedere soluția pronunțata cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, a respins si cererea de suspendare a executării sentinței penale nr. 44/13.05.2014 a Judecătoriei S. întrucât nu se justifică suspendarea executării pedepsei în lipsa unei rejudecări a cauzei penale.
Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel revizuenții D. F. și T. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța de fond trebuia să aibă în vedere decizia 265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României și să constate că prin hotărârea de condamnare legea mai favorabilă nu a fost aplicată corect în ansamblul ei și nu să respingă cererea de revizuire pe motiv că hotărârea de condamnare nu era definitivă la data publicării în Monitorul Oficial a deciziei CCR.
Și în prezent trebuie să se dea eficiență deciziei nr.265/06.05.2014 a Curții Constituționale, ținând cont de dispozițiile art.453 lit.f C.p.p..
Numai așa legea se poate aplica în ansamblul ei, mai ales că parchetul nu a declarat apel, iar un alt complet de judecată ar fi avut o altă opinie privind judecarea după admiterea în principiu a revizuirii.
Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris și, în consecință, admiterea cererilor de revizuire, reducerea pedepsei până la 3 ani, cu aplicarea suspendării sub supraveghere – art. 91 C.p.
Analizând actele și lucrările dosarului, C. constată următoarele:
Prin cererea de revizuire de față, revizuienții D. F. și T. M. au solicitat revizuirea sentinței penale nr. 44/13.05.2014 a Judecătoriei S., rămasă definitivă prin decizia penală nr.246/25.02.2015 a Curții de A. C., pronunțată în dosarul nr._ *, invocându-se cazul prevăzut la lit. f a art. 453 C.p.p.
S-a argumentat că prin hotărârea de condamnare, instanța nu a aplicat legea mai favorabilă în ansamblu ei, ci a combinat dispoziții din legea veche și din cea nouă, contrar Deciziei Curții Constituționale nr.265/06.05.2014, care a decis „Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de ÎCCJ și constată că dispozițiile art.5 NCP sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile”.
Potrivit art. 453 alin. 1 lit. f C.p.p., revizuirea poate fi cerută când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
În speța de față, corect prima instanță a constatat că nu există acest motiv de revizuire, atâta timp cât hotărârea de condamnare a rămas definitivă după data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României.
Mai mult, împotriva hotărârii primei instanțe inculpații au declarat apel, iar instanța de apel în motivarea deciziei de respingere a apelurilor a avut în vedere această decizie a Curții Constituționale, în considerentele deciziei arătându-se următoarele: „Deși această modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile încalcă Decizia Curții Constituționale nr. 265/06 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial la data de 20.05.2014, privind constituționalitatea aplicării art. 5 Cod penal cauzelor penale în curs de judecată, decizie obligatorie în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, prin care instanța a statuat că:dispozițiile art. 5 Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de apel nu poate reforma hotărârea sub acest aspect, în lipsa apelului parchetului, fără a încălca principiul neagravării situației apelanților în propria cale de atac.”.
În altă ordine de idei, așa cum susțin chiar și revizuenții, instanța prin hotărârea de condamnare a combinat dispozițiile mai blânde din vechea legea cu dispozițiile mai blânde din noua lege, în sensul că limitele de pedeapsă la care s-a raportat au fost cele din noua lege, mai mici, iar cele privind stabilirea pedepsei în caz de concurs de infracțiuni, au fost alese cele din vechea lege, mai favorabile și astfel s-a pronunțat o sentință contrară dispozițiilor Deciziei 265/2014, pronunțate de C. Constituțională. Însă, se constată că o astfel de combinare este favorabilă revizuenților și nu ar putea fi înlăturată pe calea revizuirii întrucât s-ar agrava situația acestora, ceea ce este inadmisibil în raport de disp. art. 453 alin. 3 C.p.p., în care se arată că acest caz de revizuire prevăzut la alin. 1 lit. f poate fi invocat ca motiv de revizuire numai în favoarea persoanei condamnate, nu și în defavoarea acesteia.
Ca urmare, C., în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p., va respinge, ca nefondate, apelurile formulate de revizuenții D. F. și T. M., iar în baza art. 275 alin. 2 C.p.p., va obliga pe fiecare dintre aceștia la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile formulate de revizuienții D. F., fiul lui I. și Ș., născut la data de 03.02.1977, în S., jud. D., domiciliat în S., ., județul D., f.f.l. în S., ., județul D., CNP_ și T. M., fiul lui Nicușor și L., născut la data de 14.07.1987 în S., judetul D., domiciliat în S., ., județul D., CNP_, deținuți în prezent în P. C., împotriva sentinței penale nr. 7 din 26.03.2015 pronunțată de Judecătoria S., în dosarul nr._, ca nefondate.
Obligă pe fiecare apelant la câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
Ș. B. T. C. B.
Grefier,
M. V.
red.jud.Șt.B.
j.fond:M.M.B.
4 ex
| ← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 977/2015.... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 954/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
