Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1173/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1173/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 1173/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ NR. 1173
Ședința publică de la 21 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător C. C.
Grefier V. D.
Ministerul public a fost reprezentat prin procuror D. S. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C..
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor consemnate în încheierea de ședință de la 14 septembrie 2015, ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea apelului formulat de P. DE PE L. J. C. privind pe inculpata P. V., împotriva sentinței penale nr.3295 din data de 12.06.2014, pronunțată de J. C. în dosarul nr._, având ca obiect înșelăciunea (art.215 C.p.).
La apel au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința penală nr. nr.3295 din data de 12.06.2014, pronunțată de J. C. în dosarul nr._, în temeiul art. 386 C.proc.pen. a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. 1, 2, 3 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. 1969, art. 291 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. 1969, în final cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. 1969, în infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. 1, 2, 3 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. 1969, art. 26 raportat la art. 291 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. 1969, în final cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. 1969
În temeiul art. 396 alin. 5 C.proc.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. c C.proc.pen. a fost achitată inculpata P. V., fiica lui A. și M., născută la data de 29.08.1980, cu domiciliul în C., bld. Oltenia, nr. 66, . și f.f.l. în C., bld. Oltenia, nr. 77, ., județul D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen.
În temeiul art. 396 alin. 5 C.proc.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. c C.proc.pen. a fost achitată inculpata P. V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 291 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen.
În temeiul art. 25, art. 397 C.proc.pen. a fost respinsă acțiunea civilă formulată împotriva . C., cu sediul în C., bld. T. V., nr. 26, județul D., persoană juridică radiată.
În temeiul art. 25, art. 397 C.proc.pen. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă ., cu sediul în C., județul D., prejudiciul fiind acoperit în urma executării silite a părților vătămate U. N. și U. G..
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă . SA, cu sediul în sector 1, București, Putul lui Z. 8-12, . acoperit în urma executării silite a părților vătămate U. N. și U. G. de către .
În temeiul art. 25, art. 397 C.proc.pen. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă . I. SA (. I. SA) cu sediul în sector 2, București, Bulevardul D. P., nr. 6A, și obligată inculpata Țicloi D. la plata către această parte civilă a sumei de_,07 lei (din care 9958,67 lei credit acordat pe numele U. N. și 5548,40 lei credit acordat pe numele U. G.)
În temeiul art. 25, art. 397 C.proc.pen. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă . cu sediul în sector 2, București, Soseaua Fabrica de Glucoză, nr. 5 și obligată inculpata Țicloi D., C., ., ., județul D., la plata către această parte civilă a sumei de 8466,56 lei, credit acordat pe numele U. N..
În temeiul art. 25, art. 397 C.proc.pen. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă U. N., cu domiciliul în com. PLEȘOI, . și obligată inculpata Țicloi D. la plata către această parte civilă a sumei de_,3 lei daune materiale și 7500 lei daune morale.
În temeiul art. 25, art. 397 C.proc.pen. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă U. G. și obligată inculpata Țicloi D. la plata către această parte civilă a sumei de 5426,3 lei daune materiale și 7500 lei daune morale.
În temeiul art. 276 C.proc.pen. a fost obligată inculpata Țicloi D. la plata către părțile civile U. N. și U. G. a sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.
În temeiul art. 274 C.proc.pen. a fost obligată inculpata Țicloi D. la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu numit pentru inculpata Țicloi D., va rămâne în sarcina statului, conform art. 274 alin. 1 teza finala C.proc.pen.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 656/P/2011 al Parchetului de pe lângă C. de A. C. a fost trimisă în judecată în stare de libertate inculpata Țicloi D. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, toate în formă continuată, prevăzute de art. 215 alin.1, 2 și 3 și art. 290 din Codul penal, raportate la art. 41 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Codul penal și inculpata P. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. 1969 și uz de fals, prevăzută de art. 291 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. 1969, în final cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. 1969.
Prin sentința penală nr. 1479/30.04.2013 a Judecătoriei C., a fost condamnată inculpata Țicloi D. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, făcându-se aplciarea art. 86 ind. 1 C.pen. 1969, fiind disjunsă soluționarea cauzei în ceea ce preivește pe inculpata P. V. și latura civilă.
În fapt, s-a reținut că la data de 07.10.2008, partea vătămată U. N. a sesizat organele de poliție despre faptul că persoane necunoscute au obținut credite bancare în numele său și al soției sale, U. G. și bănuiește că autoarea acestei fapte și cea care a beneficiat de sumele de bani este P. V. (fosta sa noră).
Cercetările efectuate în cauză au evidențiat faptul că Țicloi D. și P. V. au fost colege de serviciu la Căminul de Bătrâni și Centrul de recuperare a persoanelor cu handicap C., până în anul 2006.
In anul 2006, inculpata Țicloi D. a înființat ., cu sediul în C., . și punct de lucru în orașul B., jud. O., societate având ca principal obiect de activitate comerțul cu produse alimentare și nealimentare, precum și cu bunuri de larg consum și folosință lungată.
In calitate de administrator al societătii, inculpata T. D. a încheiat diverse protocoale de parteneriat comercial sau contracte de intermediere cu instituții financiare nebancare (. SA, R. I. SA, . I. SA), în baza cărora acestea din urmă puteau credita achiziționarea unor bunuri de larg consum comercializate de inculpată.
In vederea contractării unui astfel de împrumut, solicitantul se prezenta la sediul . cu actul de identitate, adeverința de venit, cuponul de pensie și o factură fiscală de achitare a unor servicii energic electrică și completa o cerere, în prezența inculpatei, care avea obligația să verifice identitatea solicitantului.
Pentru aprobarea creditului, la dosar era necesar să fie atașată factura fiscală de achiziționare a bunurilor, împreună cu recepția, emise de Selerom SRL, iar suma de bani era virată de instituția financiară bancară în contul furnizorului.
Așa cum a rezultat din probele administrate, începând cu luna ianuarie 2008, inculpata Țicloi D., prin inducerea și menținerea în eroare a reprezentanților mai multor instituții financiare nebancare, a urmărit obținerea în mod facil a unor sume de bani, prin emiterea de facturi fiscale fictive pe numele unor persoane, atestând nereal că acestea au achiziționat tâmplărie PVC cu geam termopan, consecința constând în virarea sumelor de în contul societății, fără ca persoanele în numele cărora au fost acordate creditele să aibă cunoștință despre această împrejurare.
Această situație se regăsește și în cazul părților vătămate U. N. și U. G., care au reclamat faptul că în numele lor au fost încheiate contractele nr._, respectiv,_ cu . având ca obiect achiziționarea de la . de tâmplărie PVC cu geam termopan.
Astfel, din materialul de urmărire penală a rezultat că la sfârșitul anului 2007 și începutul anului 2008, în virtutea relațiilor anterioare de serviciu, P. V., la data respectivă nora părților vătămate iu N. și U. G., a solicitat inculpatei Țicloi D. sprijinul în vederea obținerii unui împrumut bănesc.
Conform relatărilor inculpatei Țicloi D., P. V. i-a spus că banii erau destinați unei intervenții chirurgicale pe care urma să o suporte soacra sa, partea vătămată U. G., imobilizată la pat din cauza afecțiunilor de care suferea.
În aceste împrejurări, inculpata Țicloi D., interesată în egală măsură de acordarea creditului, întrucât cuantumul acestuia urma să fie în contul societății sale, fapt ce-i oferea posibilitatea reținerii în mod aleatoriu a unor sume de bani cu titlu de "comision" a acceptat fără rezerve propunerea și a procedat la întocmirea întregii documentații necesare împrumutului, inclusiv a facturilor fiscale care atestau fictiv comercializarea către . de tâmplărie PVC cu geam termopan în beneficiul părților vătămate U. N. și U. G., condiție necesară încheierii contractelor de credit ( facturile nr._ din 16.11.2007, în valoare de 5200 lei,_ din 18.02.2008 în valoare de 3150 lei,_ din 11.03.2008 în valoare de 6300 lei,_ din 09.05.2008 în are de 3400 lei și_ din 06.06.2008 în valoare de 7000 lei).
Creându-se astfel aparența achiziționării în concret a unor bunuri și servicii și fiind îndeplinită condiția depunerii și a altor înscrisuri specifice solicitărilor de același tip, respectiv facturi pentru utilități, decizia privind acordarea pensiei și cupon de pensie, în posesia cărora P. V. a intrat cu ușurință, date fiind relațiile de rudenie dintre ea și părțile vătămate, în numele acestora din urmă au fost obținute cinci credite, de la ., . I. SA și ..
Conform procesului-verbal încheiat la 24.06.2010 de către organele de poliție, cu ocazia cercetărilor s-a constatat că la locuința părților vătămate U. N. și U. G. nu există nici o încăpere la care să fie montată tâmplărie PVC cu geam termopan.
De asemenea, părțile vătămate au susținut în mod constant pe parcursul efectuării urmăririi penale că nu au încheiat contractele de credit și nu au avut cunoștință de existența acestora până ce nu au primit prin poștă somații cu privire la neachitarea ratelor aferente, iar în prezent sumele respective le sunt reținute din pensie, întrucât instituțiile creditoare au procedat la executarea silită.
Susținerea persoanelor vătămate în sensul că nu ei sunt cei care au încheiat contracte de credit și nici nu au beneficiat de serviciile respective, a fost confirmată și de raportul de expertiză nr._ din 30.04.2010, care a concluzionat că semnăturile depuse pe contracte, cereri de credit, angajamente de plată, nu au fost executate de U. N. și U. G..
În timpul urmăririi penale, inculpata Țicloi D. a recunoscut săvârșirea faptelor, menționând că a întocmit documentația necesară obținerii datelor la rugămintea și împreună cu P. V., căreia i-a înmânat și sumele de bani virate în contul societății sale.
Prin rechizitoriul nr. 906/P/2010 emis de P. de pe lângă J. C., inculpata Țicloi D. a fost trimisă în judecată pentru comiterea unor fapte de aceeași natură cu cele care fac obiectul prezentului dosar.
P. V. a negat în mod constant implicarea sa în săvârșirea infracțiunii.
S-a reținut că așa cum rezultă din declarația soțului său U. Ș., inculpata i-a solicitat o . acte ale părinților săi, sub pretextul încheierii unor asigurări medicale, acte pe care ulterior nu le-a mai restituit.
Unul dintre cupoanele de pensie se află atașat la contractul de credit nr._/2007 pe numele U. N..
S-a susținut că în sprijinul acestui argument au fost și declarațiile martorilor D. F., D. R., M. M. N., cunoștințe ale inculpatei P. V., pe care aceasta le-a indicat drept persoane de contact în cererile de acordare a împrumuturilor, precum și faptul că la rubrica "domiciliul solicitantului" din aceleași cereri este menționată adresa la care locuia inculpata.
Valoarea totală a creditelor obținute în numele părților vătămate U. N. și U. G. a fost în sumă de 25.050 lei, însă unitățile creditoare au comunicat că se constituie părți civile în cauză cu suma totală actualizată de 32.453 lei.
În faza de judecată a fost audiată inculpata P. V., martora P. E. (fila 24 vol. I, fila 174 vol. II), U. V. (fila 46), P. R. N. (fila 47), U. Ș. (fila 61, 84 vol.II), precum și angajați ai . pe situația de fapt, R. M., D. I. R., Țicloi I., G. S. I., P. C., P. B..
La solicitarea instanței, a fost depus dosarul medical al părții vătămate U. G..
. G. SA s-a constituit parte civilă cu sume de_,5 lei (fila 50), E. R. S. I. SA cu suma de 8362,55 lei în ceea ce îl privește pe U. N. și 4521,53 lei în ceea ce o privește pe U. G., . cu suma de 8466,56 lei.
U. N. și U. G. s-au constituit părți civile cu suma de 20.000 lei despăgubiri materiale și 15.000 lei daune morale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
E. R. S. I. SA a înaintat la dosarul de urmărire penală în copie contractul cu nr._/2008 întocmit pe numele lui U. N. și semnat din partea . de către R. D. (actual Țicloi), contract la care s-a atașat decizia de pensionare a acestuia și copie a cărții de identitate, precum și factura nr._ din 11.03.2008 întocmită pentru suma de 6300 lei. De asemenea, a înaintat contract de credit nr._/2008 întocmit pe numele lui U. G. și semnat din partea . de către R. D. (actual Țicloi) la care s-a atașat decizia de pensionare a acesteia și copie a cărții de identitate, precum și factura nr._ din 18.02.2008 întocmită pentru suma de 3150 lei.
De asemenea . SA a comunicat că U. N. este titular al contractului de credit_ în valoare de 7595 lei și U. G. este titulară a contractului de credit nr._ în valoare de 3672 lei.
OMNIASIG D. a depus la dosar exemplarul original al contractului de credit de consum nr._ (filele 124 și următoarele), împreună cu înscrisurile aferente, inclusiv factura fiscală nr._ din 09.05.2008 semnată de R. D. la rubrica furnizor (fila 138 dosar de urmărire penală).
. a depus în original contractul de credit pentru consum nr._/21.11.2007 întocmit pe numele U. N., pentru suma de 5200 lei, împreună cu toate înscrisurile aferente (filele 141 – 148 dosar de urmărire penală).
Din raportul de expertiză nr._ din 30.04.2010 a reieșit că semnăturile contractelor de credit de consum nr._/21.11.2007 și_ din 09.05.2008 nu au fost executate de U. Ș., U. N. sau U. G..
Instanța a reținut că toate facturile fiscale au fost întocmite de către Țicloi D., în calitate de administrator al .. C., pentru a atesta comercializarea către părțile vătămate de produse de tâmplărie cu geam termopan, produse pe care aceștia nu le-au recepționat niciodată, astfel cum reiese din procesul – verbal de cercetare întocmit de agenții de poliție.
Fiind audiată, inculpata P. V. a afirmat că nu a făcut decât să-și ajute socrii, având în vedere că soacra sa era bolnavă, trebuia internată și avea nevoie de bani, versiunea sa fiind confirmată de chiar dosarul medical al părții vătămate U. G..
Martora P. E. a arătat că U. G. i-a mulțumit spunând că a luat banii, pentru ca la reaudiere să afirme că P. V. i-ar fi cerut numărul de telefon pentru a face niște credite cu care să-și ajute socrii.
Martorul U. V. a declarat că a descoperit la U. Ș. acasă vreo 3 – 4 carduri, pe care acesta le avea în casă, fără a putea preciza dacă acesta mai era sau nu căsătorit cu P. V.. Privitor la înregistrarea la care a făcut referire martorul, instanța reține că "femeia din mașină", identificată ca fiind Țicloi D., face referire numai la P. V. deoarece numai pe aceasta o cunoscuse.
Martorul U. Ș. a declarat că a primit personal plicurile în care se aflau cardurile de la vecina sa P. E., la adresa unde locuiau cu chirie, afirmând că crede că la momentul primirii cardurilor soția sa se afla în Italia.
Țicloi D. a arătat că dosarele de împrumut ale lui U. N. și U. G. au fost predate inculpatei P. V., care le-a adus semnate și care făcea referire la faptul că soacra sa se afla în spital.
Din dosarul medical al părții vătămate U. G. reiese că aceasta a fost internată la Spitalul Clinic Județean de Urgență la 11.02.2008, 14.07.2008, la Spitalul CF C. la data de 14.01.2008, în condițiile în care faptele ce se impută inculpatei au fost săvârșite în perioada noiembrie 2007 - martie 2008.
Niciunul dintre salariații . nu a identificat-o pe P. V., aceasta fiind doar indicată ca prietenă a lui Țicloi D. de fratele acestei inculpate.
Privitor la încadrarea juridică, instanța a reținut că inculpatei P. V. i se impută faptul că ar fi înaintat actele inculpatei Țicloi D., care ar fi întocmit în fals contractile de împrumut, motiv pentru care se va dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. 1, 2, 3 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. 1969, art. 291 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. 1969, în final cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. 1969, în infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. 1, 2, 3 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. 1969, art. 26 raportat la art. 291 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. 1969, în final cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. 1969
Potrivit art. 4 C.proc.pen., orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă. După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.
De asemenea, potrivit art. 99 alin. 2 C.proc.pen., suspectul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, nefiind obligat să își dovedească nevinovăția, și are dreptul de a nu contribui la propria acuzare.
Instanța a reținut că acestea sunt dispozițiile aplicabile în cauză.
Astfel, scrisul inculpatei P. V. nu a putut fi identificat pe niciun document. Niciunul din martori nu a identificat-o pe P. V. ca fiind persoana care s-a prezentat pentru a obține împrumutul, iar susținerile inculpatei în sensul că și-a ajutat socrii dată fiind starea de sănătate a soacrei sale sunt confirmate de dosarul medical.
Faptul că o cunoștea pe Țicloi D., cu care lucrase înainte, nu a dovedit săvârșirea infracțiunilor reținute.
Cu privire la latura civilă instanța a reținut că, conform art. 1349 Cod civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
Din analiza acestor prevederi legale a reieșit că pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu cert și care să nu fi fost reparat încă, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența celui care a acționat.
Răspunderea civilă delictuală și răspunderea penală pot acționa concomitent, se pot cumula, deoarece prima se bazează pe ideea reparării unui prejudiciu, în timp ce răspunderea penală se bazează pe ideea pedepsirii unei fapte socialmente periculoase. Prin urmare, când infracțiunea este cauzatoare de prejudiciu, vom avea două acțiuni: o acțiune penală și o acțiune civilă, acestea putând fi soluționate și separat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă J. C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că, în mod greșit, prima instanță a dispus achitarea inculpatei în temeiul art. 16 lit.c) C.p.p., având în vedere materialul probator administrat în cauză. Din declarația inculpatei Țicloi D. din faza de urmărire penală și menținută în cursul cercetării judecătorești (fila nr. 240 d.u.p.) rezult faptul că, creditele pe numele U. N. și U. G. au fost solicitate de nora acestora, inculpata P. V., care a venit la ea împreună cu soțul său pentru a-i fi remise documentele necesare obținerii creditelor deoarece socrii săi nu pot veni personal să le ridice întrucât sunt bătrâni și bolnavi și nu se pot deplasa și tot împreună cu soțul său a revenit pentru a-i aduce documentele semnate.
Tot din declarația acestei inculpate, reiese faptul că, după obținerea finanțărilor, i-a dat banii inculpatei P. V. care a fost însoțită tot de soțul său, fără a mai avea cunoștință dacă ulterior inculpata și-a achitat ratele lunare.
Susținerile acestei coinculpate sunt de altfel confirmate și de martorul U. V., fratele părții vătămate U. N., martor care a susținut că împreună cu partea vătămată s-a întâlnit cu inculpata Țicloi și au discutat despre împrumuturile contractate de inculpata P. V. în numele celor două părți vătămate.
Tot din declarația acestui martor rezultă că a înregistrat pe o casetă audio convorbirea purtată cu coinculpata, casetă depusă la dosarul cauzei. Urmare a audierii casetei la data de 20.09.2013 cele susținute de martor se confirmă motiv pentru care fiind o probă utilă soluționării cauzei se impunea cu necesitate ca instanța, în virtutea rolului său activ, să dispună transcrierea acesteia.
De menționat că părțile vătămate au susținut constant pe parcursul urmăririi penale că nu au încheiat contractele de credit și nu au avut cunoștință de existența acestora până în momentul în care au primit prin poștă somații cu privire la neachitarea ratelor, iar în prezent sumele le-au fost reținute din pensie, întrucât instituțiile bancare au procedat la executarea silită.
Susținerea persoanelor vătămată că nu ei sunt cei care au încheiat contractele este confirmată de raportul de expertiză criminalistică care a concluzionat că semnăturile depuse pe cereri, contracte, angajamente de plată nu au fost executate de U. N. și U. G..
Faptul că inculpata P. Virgina era în măsură să intre cu ușurință în posesia deciziei de pensionare și a cuponului de pensie, este demonstrat de relațiile de rudenie existente între ea și părțile vătămate, respectiv nora acestora din urmă.
Însăși inculpata a recunoscut în faza cercetării judecătorești că a intrat la un moment dat în posesia unor astfel de documente negând însă motivul real pentru care le-a folosit, susținând în mod constant că i-au fost necesare soacrei sale care se afla internată în spital.
Mai mult decât atât, dacă inculpata nu ar fi avut nici un fel de implicare în comiterea infracțiunilor de către inculpata Țicloi D., în cererile de creditare ale părții vătămate U. N. ar fi fost trecut numărul de telefon mobil al inculpatei, persoanele de contact nua r fi fost cunoștințe ale acesteia, iar cardurile eliberate de unitățile bancare ar fi ajuns în posesia celor două părți vătămate și nu la domiciliul inculpatei.
Față de argumentele prezentate, s-a solicitat condamnarea inculpatei și pe cale de consecință obligarea acesteia în solidar cu inculpata Țicloi D. la acoperirea prejudiciilor cauzate părților civile.
Analizând apelul declarat de Ministerul Public, instanța de apel constată că este întemeiat pentru următoarele considerente:
În cauza, prima instanță a considerat, în mod nejustificat, că probele administrate nu confirmă învinuirea adusă inculpatei în săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și a dispus, în mod greșit, achitarea inculpatei.
Absenta unor documente care să poarte scrisul inculpatei și a unor martori care să o indice pe aceasta ca fiind persoana care s-a prezentat pentru obținerea împrumutului nu poate conduce de plano la concluzia nevinovăției inculpatei, știut fiind că la stabilirea adevărului obiectiv într-o cauză se are în vedere întreg materialul probator, prin coroborare.
Așadar, în ceea ce privește concluzia instanței și susținerile inculpatei, în sensul că în cauză nu există dovezi certe ale vinovăției sale, se constată că apărările acesteia și argumentele instanței sunt infirmate de probele administrate, ce vor fi analizate pe larg în considerentele prezentei decizii.
Apreciază C. că, nu există însă nici o explicație pentru care depoziția detaliată a coinculpatei Țicloi D. din cursul urmăririi penale să fie înlăturată și să se dea eficiență numai celei date în fata primei instanțe, pe motiv că deși este singura probă directă în acuzare care confirma săvârșirea de către P. V. a infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată, faptul că înscrisurile în discuție, cuprind semnături contrafăcute ce nu au fost executate de inculpată, iar angajații .. au indicat-o pe inculpată, face sa nu constituie o probă credibilă.
Instanța de control judiciar apreciază ca aceasta este o analiza trunchiata si selectiva a materialului probator, în condițiile în care nu exista nici un argument si nici o explicație logica și credibila care sa motiveze opțiunea instanței de fond de a reține o altă situație de fapt, care așa cum se va arata în continuare, nu rezista criticilor.
Interpretarea logica si corelata a probelor administrate în cauza dovedește în mod evident faptul ca inculpata a săvârșit activitatea infracțională descrisă în actul de sesizare, constând în aceea că, folosindu-se de cupoanele de pensie aparținând părților vătămate U. N. și U. G., împreună cu coinculpata Țicloi D. a obținut fraudulos credite de consum, în numele acestora, însușindu-și banii obținuți în acest mod.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța de apel reține că din examinarea materialului probator administrat atât la urmărirea penală, cât și la fond și în calea de atac, rezulta în mod cert, că pe numele părților vătămate s-au încheiat contracte de credit, având ca obiect achiziționarea de la .. de tâmplărie PVC cu geam termopan, toate semnate de coinculpata Țicloi D., în calitate de reprezentant ..
În ceea ce privește semnăturile beneficiarilor creditelor, este adevărat că, așa cum a reținut și prima instanță, prin raportul de expertiză nr._/30.04.2010 s-a concluzionat că nu au fost executate de inculpata P. V..
Cu toate acestea, este cert că semnăturile respective nu aparțin nici părților vătămate, după cum rezultă din același raport de expertiză amintit mai sus.
Astfel, această probă nu poate constitui un argument determinant pentru a exclude participarea inculpatei la săvârșirea activității infracționale, soldate cu încheierea frauduloasă a creditelor de consum pe numele părților vătămate, dar nici în sens contrar, nu se poate stabili nici vinovăția acesteia.
Mai departe însă, constată instanța de apel că, respectivele contracte aveau ca obiect achiziționarea de la .. de tâmplărie PVC cu geam termopan, însă conform procesului verbal încheiat la data de 24.06.2010 de către organele de poliție, la locuința părților vătămate s-a constatat că nu există nicio încăpere la care să fie montate tâmplărie PVC, fapt ce întărește concluzia că respectivele contracte erau fictive, încheiate doar cu scopul obținerii unor sume de bani de la unitățile bancare.
Deși apărarea inculpatei a susținut că, aceasta a sunat-o pe inculpata Țicloi D. doar pentru a obține informații în legătură cu obținerea unui credit și nu a executat nici un act material specific acțiunii de inducere în eroare, se constată că, restul materialului probator confirmă o situație de fapt contrară.
Astfel, instanța nu poate ignora proba constând în declarația coinculpatei Țicloi D., care a relatat faptul că inculpata P. Virgina împreună cu fostul soț P. Ș. au abordat-o în legătură cu obținerea unor credite pe numele părților vătămate, inculpata înmânându-i în acest sens documente necesare, întrucât aceasta se coroborează și cu alte probe testimoniale administrate în cauză.
În acest sens, relevanță este declarația martorei M. M. N., conform căreia în cursul anilor 2007-2008 a purtat o discuție cu inculpata, ocazie cu care aceasta a afirmat că intenționează să obțină credite bancare și că are nevoie de o persoană de contact care să le ofere date celor de la bancă. Întrucât martora a acceptat solicitarea inculpatei, ulterior fiind apelată telefonic de un reprezentant al băncii.
De asemenea, celelalte persoane trecute în cererile de creditare ca persoane de contact, respectiv martorii D. F. și D. R., deși au afirmat că nu știu nimic de creditele respective, sunt persoane din sfera relațiilor personale ale inculpatei P. V., martora D. R. fiind în trecut colegă de serviciu cu inculpata.
În mod similar, așa cum a reținut și prima instanță, și inculpata Țicloi D. fusese o perioadă colegă de serviciu cu inculpata P. V..
Martorii indicați mai sus au furnizat și alte date care pot fi valorificate în procesul de analiză a materialului probator, declarând că a transportat-o cu mașina pe inculpată și soțul acesteia la domiciliul socrilor, în satul Milovan.
Această împrejurare este relevantă în cauză, deoarece în susținerea acuzației parchetul a invocat faptul că în perioada respectivă inculpata avea acces în locuința părților vătămate, astfel încât declarațiile acestora coroborate cu cele ale martorului U. V. (cu privire la acest aspect) nu rămân izolate, singulare, ci sunt susține de depozițiile unor persoane din afara familiei, fapt ce vine să întărească această afirmație și să-i atribuie caracter credibil.
Totodată, martorul U. V. a fost cel care s-a deplasat împreună cu partea vătămată U. N. la o întâlnire cu coinculpata Țicloi D., pe care acesta din urmă o contactase în legătură cu obținerea creditelor și a asistat la discuția purtată de partea vătămată cu aceasta, ocazie cu care inculpata a afirmat că fusese rugată de U. V. și U. Ș. să-i ajute în obținerea unor credite, prin intermediul societății sale, aceștia aducându-i actele necesare, acte identitate, cupoane de pensie, decizii de pensionare, pe numele părților vătămate, acte cu ajutorul cărora le-a obținut credite de la T. C. și C. I. C..
Conținutul acestei convorbiri purtate cu coinculpata Țicloi D. a fost percepută și de instanță, în mod direct, prin ascultarea înregistrării audio efectuată la acea dată de partea vătămată, instanța acordând o importanță deosebită acestei convorbiri, tocmai datorită faptului că a fost de natură să surprindă pe coinculpată, conducând la o recunoaștere directă din partea acesteia.
Din probele mai sus evidențiate rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata nu ar fi acționat singură, ci a avut concursul soțului său de la acel moment U. Ș., fiul părților vătămate, însă o atare bănuială nu este de natură să exclusă vinovăția inculpatei și să o exonereze de răspundere penală, chiar dacă parchetul a dispus trimiterea în judecată doar a inculpatei și chiar dacă părțile vătămate au formulat plângere penale doar față de ea, întrucât probatoriul fundamentează convingerea că și inculpata a avut o contribuție directă și nemijlocită la obținerea frauduloasă a creditelor pe numele lui U. N. și U. G..
Împrejurarea că niciunul dintre angajații .. nu a indicat-o pe inculpată ca fiind persoana care a solicitat creditele nu reprezintă un argument în plus în sensul reținerii nevinovăției inculpatei, dat fiind faptul că însăși acuzația are la bază premisă existenței unei înțelegeri între coinculpate, în sensul obținerii frauduloase a creditelor pe numele socrilor inculpatei, fiind neîndoielnic că în contextul în care demersul respectiv avea un caracter evident ilicit un angajat obișnuit în mod evident ar fi refuzat acordarea creditului în lipsa persoanelor pe numele cărora se obținea finanțarea. De altfel, în urma încheierii contractelor și coinculpata Țicloi D. obținea un profit constând în comisioanele stipulate, fapt ce întărește concluzia că între cele două a existat o înțelegere privind obținerea creditelor în acest mod.
De asemenea, solicitarea apărării de înlăturare a declarațiilor coinculpatei Țicloi D., din faza urmăririi penale (primele declarații) și din faza judecății în fond, pe motiv că în prima declarație luată de organele de cercetare penală aceasta nu ar fi declarat aspecte privind participarea inculpatei P. V. la obținerea creditelor, iar cea dată în cursul cercetării judecătorești nu cuprinde detalii semnificative, nu poate fi primită. Această primă declarație se observă că a fost dată în faza inițială a cercetărilor, când inculpata Țicloi D. a încercat să adopte o poziție neutră, intrând sub incidența dreptului inculpatei de a nu se autoincrimina prin propriile declarații (dat fiind faptul că ea însăși era participant la infracțiunea de înșelăciune ce făcea obiectul cercetărilor la acel moment) garantat de art. 6 parag.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Ulterior, fiind pusă de către organele de cercetare penală în fața unor probe evidențe, inculpata a înțeles pe bună dreptate să-și schimbe poziția, făcând declarații cu privire la împrejurările în care s-au obținut creditele pe numele părților vătămate, declarații perfect credibile în contextul în care se coroborează și cu alte mijloace de probă administrate în cauză, așa cum s-a reținut mai sus.
Cât privește declarația din faza judecății pe fond, se constată că a fost dată la aproximativ 6 ani de la momentul comiterii faptelor în contextul în care coinculpata încheiase numeroase alte contracte privind alte persoane, astfel încât faptul că între declarațiile succesive există inadvertențe se explică prin trecerea unui interval mare de timp de la perioada în care se ocupase de obținerea frauduloasă a mai multor credite și pe cale consecință nu este de natură să cenzureze declarația amănunțită din faza de urmărire penală, întrucât declarațiile care sunt cele mai apropiate de adevăr sunt tocmai cele date în momentele inițiale ale urmăririi penale.
În consecință, cererea apărării de menținere a soluției de achitare nu primi relevanță, fiind de altfel contrară situației de fapt relevată de probe și care confirmă faptul că inculpata P. V. a săvârșit infracțiunea ce i se impută prin actul de sesizare, existând totodată o bănuială legitimă că ar fi acționat având concursul soțului său de la acel moment, împrejurare care va primi relevanță în procesul individualizării pedepsei, conform celor ce urmează.
Cât privește legea penală mai favorabilă, dat fiind că de la data comiterii faptei până la judecarea definitivă a cauzei a interveni o lege nouă (Noul Cod penal) se apreciază că aceasta este reprezentată de Codul penal anterior, care chiar dacă prevede pentru infracțiunea de înșelăciune pedepse mai aspre, permite aplicare unei modalități de individualizare a executării pedepsei mai ușoare. Astfel, comparând suspendarea condiționată cu instituția amânării pedepsei, C. constată că, dispozițiile legii vechi sunt mai favorabile, atât sub aspectul. condițiilor de acordare, dar și față de obligațiile ce se impun condamnatului conform art. 85 Cod penal în vigoare, în special aceea a prestări unei munci neremunerate în folosul comunității.
În urma reevaluării materialului probator administrat în cauză, C. va dispune condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) Cod penal 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare, situată sub minimul special prevăzut de textul incriminator ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin.1 lit.a) și alin. (2) Cod penal raportat la art. 76 lit.c) Cod penal 1969.
Cât privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, soluția pronunțată de prima instanță este corectă, neexistând probe că înscrisurile au fost falsificate de către inculpata P. Virgina, din această perspectivă fiind relevante concluziile raportului de expertiză criminalistică conform cărora semnăturile aplicate pe contracte nu au fost executate de inculpată.
În cauza, raportat la împrejurările și modalitatea în care a fost comisă fapta (având susținerea fiului părților vătămate, soțul său la acel moment, pe fondul relațiilor de familie) se apreciază că pericolul social este mai redus, iar raportat la datele ce caracterizează persoana inculpatei, care nu are antecedente penale, cu o conduita buna anterior, încadrată în muncă, un comportament social pozitiv special, elemente, în raport de care săvârșirea infracțiunii poate fi apreciată ca un accident, în favoarea acesteia se impune reținerea de circumstanțe atenuante. De asemenea, inculpata este tânără, are în îngrijire un copil în vârsta de 3 ani, își câștigă licit existență, fiind angajată pe teritoriul Spaniei.
Față de aspectele arătate, C. apreciază că în favoarea inculpatei pot fi reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) Cod penal 1969, iar pedeapsa aplicată să fie coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, ținându-se însa seama si de gradul de pericol social concret al infracțiunii comise.
Făcând o justa apreciere a acestor criterii, instanța va aplica inculpatei o pedeapsă, situată sub minimul special prevăzut de lege, de 1 an închisoare, de natura a asigura realizarea scopului și funcțiilor pedepsei, stabilite prin art. 52 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal de la 1969 se va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) Cod penal de la 1969.
În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, raportat la circumstanțele reale și personale ale inculpatei, se apreciază ca reeducarea acesteia poate fi realizata și fără executarea efectivă a pedepsei, raportat la datele ce caracterizează persoana acesteia.
Prin instituirea unui control permanent asupra conduitei inculpatei pe durata termenului de încercare care va fi stabilit la 3 ani, conform art. 82 Cod penal 1969, se poate atinge scopul preventiv și educativ al pedepsei, pronunțarea condamnării în condițiile art. 81 Cod penal constituind, totodată, un avertisment pentru inculpată precum și o continuă avertizare asupra comportamentului în societate, încălcarea legii penale atrăgând automat revocarea măsurii și executarea pedepsei într-un loc de deținere.
Sub aspectul laturii civile, este evident că modul în care s-a soluționat în faza apelului latura penală atrage reconsiderarea punctului de vedere cu privire la acțiunile civile exercitate de părțile vătămate, în speță, fiind îndeplinite toate condițiile (existența unei fapte, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu, existența vinovăției persoanei care a săvîrșit fapta) prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii civile delictuale a inculpatei P. Virgina, în solidar cu coinculpata Țicloi D. (art. 1382 Cod civil).
Prin urmare, în baza art. 25 raportat la art. 397 Cod procedură penală, se vor admite în parte acțiunile civile exercitate de fiecare dintre părțile civile, urmând a fi obligată inculpata în solidar cu coinculpata Țicloi D. la_,3 lei daune materiale și 7500 lei daune morale către U. N. și respectiv la 5426,3 lei daune materiale și 7500 lei daune morale către U. G..
Acordarea daunelor morale este justificată de eforturile depuse de părțile civile pentru recuperarea sumelor de bani de care au fost lipsite din cauza infracțiunii săvârșite de inculpată și menită să asigure o justă și echitabilă despăgubire pentru prejudiciile morale suferite în urma comiterii infracțiuni.
Față de aceste considerente, în baza art. 421 pct.2 lit.a) Cod procedură penală, C. va admite apelul declarat de P. de pe lângă J. C., va desființa în parte sentința penală atacată pe latură penală și pe latură civilă și va rejudeca în sensul considerentelor anterior, urmând a fi menținute restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Conform art. 274 Cod procedură penală, va fi obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de soluționarea fondului, urmând ca cheltuielile judiciare din apel să rămână în sarcina statului, în baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală, conform dispozitivului. Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatei va fi avansat din fondurile M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă J. C. împotriva sentinței penale nr.3295 din data de 12.06.2014, pronunțată de J. C. în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală apelată pe latură penală și pe latură civilă și rejudecând,
În baza art. 215 alin. 1, 2, 3 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. 1969, art. 74 alin. 1 lit. a) și alin. 2 rap. la art. 76 alin. 1 lit. c) Cod penal de la 1969 și art. 5 C.pen condamnă pe inculpata P. V. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 71 Cod penal de la 1969 interzice inculatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal de la 1969, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 Cod penal de la 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei principale, pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit potrivit. Art. 82 Cod penal de la 1969.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal de la 1969, pe durata suspendării executării pedepsei închisorii se suspendă executarea pedepselor accesorii.
Atrage atenția inculpatei asupra disp. art. 83 Cod penal de la 1969 privind revocarea suspendării condiționate.
În baza art, 25 rap. la art. 397 Cod procedură penală, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă U. N. și obligă inculpata P. V. în solidar cu inculpata Țicloi D. la plata către această parte civilă a sumei de_,3 lei daune materiale și 7500 lei daune morale.
În baza art. art. 25 rap. la art. 397 C.proc.pen. admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă U. G. și obligă inculpata P. V. în solidar cu inculpata Țicloi D. la plata către această parte civilă a sumei de 5426,3 lei daune materiale și 7500 lei daune morale.
În baza art. 274 C.proc.pen. obligă inculpata P. V. la plata către stat a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea fondului.
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de P. rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatei P. V., în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Septembrie 2015.
Președinte, Judecător
A. D. C. C.
Grefier,
V. D.
Red.jud. C.C.
j.f.A.I.B.
V.D./IB
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 954/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 942/2015. Curtea... → |
|---|
