Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 977/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Comentarii

0

Decizia nr. 977/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 977/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. C.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE A.

DECIZIA PENALĂ NR. 977

Ședința publică de la 30 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE - L. B. – JUDECĂTOR

JUDECĂTOR - I. G.

Grefier - M. N.

Ministerul Public reprezentat de procuror D. S., de la P. de pe lângă C. de A. C.

……………..

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierile de amânare a pronunțării din datele de 04 iunie 2015, 18 iunie 2015 și respectiv 25 iunie 2015, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect apelurile promovate de inculpații M. D., D. N. C. și V. B. T. și de părțile civile M. S. A. și M. P. C. împotriva sentinței penale nr. 1796 din data de 14 martie 2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, privind pe intimații – inculpați A. (fost M.) M., G. I. F. și M. M. S..

Deliberând;

CURTEA:

Asupra apelurilor de față;

P. sentința penală nr. 1796 din data de 14 martie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ , în baza art.386 Cod procedură penală rap.la art.5 Cod penal, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului M. M. S. din infracțiunea prev. de art.181 alin.1 C.p. de la 1969, într-o infracțiune prev. de art.193 alin.2 C.p.; în baza art.386 Cod procedură penală rap. la art.5 Cod penal, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului M. D. din infracțiunea prev. de art.181 alin.1 C.p. de la 1969, într-o infracțiune prev. de art.193 alin.2 C.p.; în baza art.386 Cod procedură penală rap.la art.5 Cod penal, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului D. N. C. din infracțiunea prev. de art.181 alin.1 C.p. de la 1969, într-o infracțiune prev. de art.193 alin.2 C.p.; în baza art.386 Cod procedură penală rap. la art.5 Cod penal, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului V. B. T. din infracțiunea prev. de art.181 alin.1 C.p. de la 1969, într-o infracțiune prev. de art.193 alin.2 C.p..

În baza art. 180 alin.2 C.p., cu aplicarea art.4, art.5 C.p. și art.375 din C.p.p. rap. la art.396 alin.10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul M. M. S. (fiul lui E. si M., nascut la 07.04.1987 în ., jud. D., CNP_, domiciliat în comuna Celaru, ., jud. D., la pedeapsa de 6 luni închisoare; în baza art. 193 alin.2 C.p., cu aplicarea art.5 C.p. și art.375 din C.p.p. rap. la art.396 alin.10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul M. M. S.) la pedeapsa de 9 luni închisoare; în baza art.66 din C.p.,. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b, din C.p. pe o perioadă de 9 luni; în temeiul art.65 din C.p., s-a aplicat inculpatului pedepsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b din C.p.; în temeiul art.33 lit. a C.p. din 1969 rap. la art.34 alin.1 lit.b C.p. de la 1969, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului M. M. S., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare; în baza art.66 din C.p., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b, din C.p. pe o perioadă de 9 luni; în temeiul art.65 din C.p., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b din C.p.; în temeiul art 86/1 - 86/2 Cp din 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 9 luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 3 ani, iar în temeiul art 86/3 din 1969 alin 1 Cod Penal, s-a dispus ca pana la împlinirea duratei termenului de încercare, inculpatul sa respecte următoarele masuri de supraveghere:

- sa se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe langa Tribunalul D., conform programului întocmit de aceasta instituție.

- sa anunțe in prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința, si orice deplasare care depaseste 8 zile precum si întoarcerea;

- sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta.

In temeiul art 86/3 alin 4 Cp din 1969, s-a dispus încredințarea supravegherii respectării masurilor de supraveghere si a obligațiilor Serviciului de Probațiune de pe langa Tribunalul D., iar în temeiul art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86/4 Cp din 1969; în temeiul art. 71 alin 5 Cp din 1969, executarea pedepsei accesorii s-a suspendat pe durata termenului de încercare al suspendării executării pedepsei sub supraveghere .

În baza art. 180 alin.2 C.p., cu aplicarea art.4 și art.5 C.p., a fost condamnat inculpatul M. D. (fiul lui V. T. si S., nascut la 20.01.1981 în C., jud. D., CNP_, domiciliat în comuna Cosoveni, .. 42, jud. D.) la pedeapsa de 6 luni închisoare; în baza art. 193 alin.2 C.p., cu aplicarea art.5 C.p., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare; în baza art.66 din C.p., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b, din C.p. pe o perioadă de 9 luni; în temeiul art.65 din C.p., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b din C.p., iar conform art. 33 lit. a C.p. din 1969 rap. la art. 34 alin.1 lit.b C.p. de la 1969, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului M. D., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare.

În baza art.66 din C.p., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b, din C.p. pe o perioadă de 9 luni; în temeiul art.65 din C.p., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b din C.p. .

In temeiul art 86/1 - 86/2 Cp din 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 9 luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 3 ani, iar în temeiul art 86/3 din 1969 alin 1 Cod Penal, s-a dispus ca, pana la împlinirea duratei termenului de încercare, inculpatul sa respecte următoarele masuri de supraveghere:

- sa se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe langa Tribunalul D., conform programului întocmit de aceasta instituție.

- sa anunțe in prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința, si orice deplasare care depaseste 8 zile precum si întoarcerea;

- sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta.

In temeiul art 86/3 alin 4 Cp din 1969, s-a dispus încredințarea supravegherii respectării masurilor de supraveghere si a obligațiilor Serviciului de Probațiune de pe langa Tribunalul D.; în temeiul art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86/4 Cp din 1969, iar în temeiul art. 71 alin 5 Cp din 1969, executarea pedepsei accesorii s-a suspendat pe durata termenului de încercare al suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 180 alin.2 C.p., cu aplicarea art.4 și art.5 C.p., a fost condamnat inculpatul A. (fost M.) M. - fiul lui Angel si N., nascut la 17.03.1992 în Timisoara, jud. Timis, CNP_, domiciliat în comuna Cosoveni, . nr. 38, jud. D. - la pedeapsa de 6 luni închisoare; în temeiul art 86/1 - 86/2 Cp din 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 6 luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, iar în temeiul art 86/3 din 1969 alin 1 Cod Penal, s-a dispus ca, pana la împlinirea duratei termenului de încercare, inculpatul sa respecte următoarele masuri de supraveghere:

- sa se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe langa Tribunalul D., conform programului întocmit de aceasta instituție.

- sa anunțe in prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința, si orice deplasare care depășește 8 zile precum si întoarcerea;

- sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta.

In temeiul art 86/3 alin 4 Cp din 1969, s-a încredințat supravegherea respectării masurilor de supraveghere si a obligațiilor, Serviciului de Probațiune de pe langa Tribunalul D., iar în temeiul art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86/4 Cp din 1969.

În baza art. 180 alin.2 C.p., cu aplicarea art.4, art.5 C.p. și art.375 din C.p.p. rap. la art.396 alin.10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul G. I. F. (fiul lui D. si A., nascut la 29.04.1976 în C., jud. D., CNP_, domiciliat în ., jud. D.) la pedeapsa de 5 luni închisoare; în temeiul art 86/1 - 86/2 Cod Penal din 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 5 luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 5 luni; în temeiul art 86/3 din 1969 alin 1 Cod Penal, s-a dispus ca pana la împlinirea duratei termenului de încercare, inculpatul sa respecte următoarele masuri de supraveghere:

- sa se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe langa Tribunalul D., conform programului întocmit de aceasta instituție.

- sa anunțe in prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința, si orice deplasare care depășește 8 zile precum si întoarcerea;

- sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta.

In temeiul art 86/3 alin 4 Cp din 1969, s-a dispus încredințarea supravegherii respectării masurilor de supraveghere si a obligațiilor,Serviciului de Probațiune de pe langa Tribunalul D., iar în temeiul art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86/4 Cp din 1969 .

În baza art. 193 alin.2 C.p., cu aplicarea art.5 C.p. și art.375 din C.p.p. rap. la art.396 alin.10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul D. N. C. (fiul lui C. si A. J., nascut la 06.12.1992 în ., CNP_, domiciliat în comuna Cosoveni, . nr. 19, jud. D.) la pedeapsa de 9 luni închisoare, iar în baza art.66 din C.p., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b, din C.p. pe o perioadă de 9 luni; în temeiul art.65 din C.p., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b din C.p.; în temeiul art 86/1 - 86/2 Cp din 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 9 luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 3 ani; în temeiul art 86/3 din 1969 alin 1 Cod Penal, s-a dispus ca, pana la împlinirea duratei termenului de încercare, inculpatul sa respecte următoarele masuri de supraveghere:

- sa se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe langa Tribunalul D., conform programului întocmit de aceasta instituție.

- sa anunțe in prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința, si orice deplasare care depaseste 8 zile precum si întoarcerea;

- sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta.

In temeiul art 86/3 alin 4 Cp din 1969, s-a dispus încredințarea supravegherii respectării masurilor de supraveghere si a obligațiilor, Serviciului de Probațiune de pe langa Tribunalul D., iar în temeiul art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86/4 Cp din 1969; în temeiul art. 71 alin 5 Cp din 1969, executarea pedepsei accesorii s-a suspendat pe durata termenului de încercare al suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 193 alin.2 C.p., cu aplicarea art.5 C.p. și art.375 din C.p.p. rap. la art.396 alin.10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul V. B. T. (fiul lui I. si A., nascut la 28.07.1986 în C., jud. D., CNP_, domiciliat în comuna Cosoveni, .. 86, jud. D.) la pedeapsa de 9 luni închisoare; în baza art.66 din C.p., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b, din C.p. pe o perioadă de 9 luni; în temeiul art.65 din C.p., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b din C.p., iar în temeiul art 86/1 - 86/2 Cp din 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 9 luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 3 ani.

In temeiul art 86/3 din 1969 alin 1 Cod Penal, s-a dispus ca, pana la împlinirea duratei termenului de încercare, inculpatul sa respecte următoarele masuri de supraveghere:

- sa se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe langa Tribunalul D., conform programului întocmit de aceasta instituție.

- sa anunțe in prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința, si orice deplasare care depaseste 8 zile precum si întoarcerea;

- sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta.

In temeiul art 86/3 alin 4 Cp din 1969, s-a dispus încredințarea supravegherii respectării masurilor de supraveghere si a obligațiilor, Serviciului de Probațiune de pe langa Tribunalul D., iar ăn temeiul art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86/4 Cp din 1969; în temeiul art. 71 alin 5 Cp din 1969, executarea pedepsei accesorii s-a suspendat pe durata termenului de încercare al suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art.397 alin.1 C.p.p., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. S. A. și au fost obligați în solidar inculpații M. M. S., M. D., A. (fost M.) M. și G. I. F. la plata sumei de 15.000 de lei, către partea civilă; în temeiul art.397 alin.1 C.p.p., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. P. C. și au fost în solidar inculpații M. M. S., M. D., D. N. C., V. B. T., la plata sumei de 25.000 de lei către partea civilă; în temeiul art.397 alin.1 C.p.p., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență C., privind cheltuielile de spitalizare ale părții civile M. S. A. și au fost obligați în solidar inculpații M. M. S., M. D., A. (fost M.) M. și G. I. F. la plata sumei de 282,73 de lei, către partea civilă; în temeiul art.397 alin.1 C.p.p., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență C., privind cheltuielile de spitalizare ale părții civile M. P. Cătălinși au fost obligați în solidar inculpații M. M. S., M. D., D. N. C., V. B. T. la plata sumei de 123, 23 de lei, către partea civilă.

În temeiul art.274 alin.1 C.p.p., a fost obligat inculpatul M. M. S. la plata sumei de 300 de lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de către stat, iar cheltuielile judiciare în cuantum de 400 de lei, pentru avocatul din oficiu, s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției; în temeiul art.274 alin.1 C.p.p., a fost obligat inculpatul M. D. la plata sumei de 800 de lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de către stat, iar cheltuielile judiciare în cuantum de 400 de lei, pentru avocatul din oficiu, s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției; în temeiul art.274 alin.1 C.p.p., a fost obligat inculpatul A. (fost M.) M. la plata sumei de 800 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de către stat, iar cheltuielile judiciare în cuantum de 400 de lei, pentru avocatul din oficiu, s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției; în temeiul art.274 alin.1 C.p.p., a fost obligat inculpatul D. N. C. la plata sumei de 300 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de către stat, iar cheltuielile judiciare în cuantum de 400 de lei, pentru avocatul din oficiu, s-au dispus a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției; în temeiul art.274 alin.1 C.p.p., a fost obligat inculpatul G. I. F. la plata sumei de 300 de lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de către stat, cheltuielile judiciare în cuantum de 400 de lei, pentru avocatul din oficiu, urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției; în temeiul art. 274 alin.1 C.p.p., a fost obligat inculpatul V. B. T. la plata sumei de 300 de lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de către stat, iar cheltuielile judiciare în cuantum de 400 de lei, pentru avocatul din oficiu, s-au dispus a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul parchetului a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: M. M. S. pentru săvârșirea infracțiunii unei infracțiuni prev. de art.181 alin.1 C.p. de la 1969 și a unei infracțiuni prev. de art.180 alin.2 C.p. de la 1969; M. D. pentru săvârșirea infracțiunii unei infracțiuni prev. de art.181 alin.1 C.p. de la 1969 și a unei infracțiuni prev. de art.180 alin.2 C.p. de la 1969; D. N. C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.181 alin.1 C.p. de la 1969; V. B. T. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.181 alin.1 C.p. de la 1969; A. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.180 alin.1 C.p. de la 1969 și G. I. F. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.180 alin.1 C.p. de la 1969.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut în fapt că, în dimineața de 03.03.2010, în jurul orelor 03⁰⁰, părțile vătămate M. S. A. și M. P. C. însoțite de martorul I. A. M. s-au deplasat pe raza ., la discoteca care aparținea ... Observând că, în acel local se mai aflau dosar 7, 8 persoane, după aproximativ 5 minute părțile vătămate au părăsit discoteca, însă martorul I. M. A. a mai rămas în acel local.

Din declarațiile martorilor R. M. D., D. I. C., B. A. C., care se coroborează cu declarațiile inculpaților, s-a reținut că, după plecarea părților vătămate s-a simțit în discotecă un puternic miros de spray lacrimogen, motiv pentru care inculpații au crezut că cele două părți vătămate au pulverizat acest spray în interiorul discotecii, deși cel care făcuse acest lucru era martorul I. A. M..

Astfel, în timp ce părțile vătămate M. S. A. și M. P. C., încercau să părăsească discoteca care aparținea .., din ., pe fondul stării de nervozitate, creată din cauza pulverizării de spray lacrimogen în discotecă de către martorul I. M. A., inculpații M. M. S. a lovit-o cu o sticlă în cap pe partea vătămată M. S. A., iar în timp ce partea vătămată anterior menționată era căzută la pământ, inculpații M. D., A. M. și G. I. F. i-au aplicata mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, în diferite zone ale corpului.

Inculpații M. M. S., D. N. C., V. B. T., M. D. și numitul J. B. M. i-au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele și părții vătămate M. P. C., din cauza loviturilor primite partea vătămată căzând la pământ, în timp ce inculpații, și-au continuat manifestarea agresivă, lovind-o pe partea vătămată.

Din cauza loviturilor primite, partea vătămată M. S. A. a suferit leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale de 16-18 zile de îngrijiri medicale, astfel cum a rezultat din certificatul medico-legal cu numărul 2239/A2/05.10.2010; partea vătămată M. P. C. a suferit leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale de 25 de zile de îngrijiri medicale, aspect care a reieșit din certificatul medico-legal cu numărul 2257/A2/07.10.2010.

Astfel, prima instanță a constatat în drept următoarele:fapta inculpatului M. M. S. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe faptă prev. de art.180 alin.2 C.p. de la 1969; fapta inculpaților M. M. S., D. N. C., V. B. T., M. D. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală faptă prev. de art.181 alin. 1 C.p. de la 1969.

Întrucât de la data săvârșirii faptei până la momentul pronunțării soluției în primă instanță a intervenit o lege penală care prevede o pedeapsă mai mică pentru infracțiunea de vătămare corporală, instanța de fond, potrivit dispozițiilor art.386 Cod procedură penală rap. a art.5 Cod penal, a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpat M. M. S. din infracțiunea prev. de art.181 alin.1 C.p. de la 1969, într-o infracțiune prev. de art.193 alin.2 C.p..

Cu privire la pedepsele complementare și pedepsele accesorii, instanța de fond a constatat că, potrivit art.12 alin.1 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. În concluzie, s-a reținut că legea penală mai favorabilă urmează să se stabilească în raport cu pedeapsa principală, iar în funcție de legea identificată ca fiind mai favorabilă în raport cu pedeapsa principală, se vor aplica și pedepsele accesorii și complementare. Această concluzie s-a impus a fi dedusă din art. 12 L.187/2012, din care rezultă lipsa de autonomie a pedepselor accesorii și complementare față de pedeapsa principală, precum și din art. 6 alin. 5 N. C.p., care arată că, atunci când legea nouă este mai favorabilă în condițiile alin. (1) - (4), pedepsele complementare și măsurile de siguranță neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta.

Având în vedere considerentele expuse, în baza art.386 Cod procedură penală rap. la art.5 Cod penal, instanța de fond a schimbat și încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului M. D. din infracțiunea prev. de art.181 alin.1 C.p. de la 1969, într-o infracțiune prev. de art.193 alin.2 C.p.., precum și încadrarea juridică a faptei inculpatului D. N. C. din infracțiunea prev. de art.181 alin.1 C.p. de la 1969, într-o infracțiune prev. de art.193 alin.2 C.p.; de asemenea, privitor la inculpatului V. B. T., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art.181 alin.1 C.p. de la 1969, într-o infracțiune prev. de art.193 alin.2 C.p..

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului M. M., instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 din actualul C.p., respectiv: gravitatea infracțiunii comise, periculozitatea infractorului care este evaluată după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs și ale consecințelor infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, precum și dispozițiile art.396 C.p.p., care prevăd reducerea cu o treime a pedepsei în cazul recunoșterii faptei, dispunând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 9 luni închisoare, cu aplic. art. 66 din C.p. privind pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b, din C.p., pe o perioadă de 9 luni, precum și a art. 65 din C.p. privind pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b din C.p. .

Având în vedere că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, aplicând astfel art 86/1 - 86/2 Cp din 1969 privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 9 luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 3 ani, iar conform art 86/3 din 1969 alin 1 Cod Penal s-a dispus ca, pana la împlinirea duratei termenului de încercare, inculpatul sa respecte următoarele masuri de supraveghere:

- sa se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe langa Tribunalul D., conform programului întocmit de aceasta instituție.

- sa anunțe in prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința, si orice deplasare care depășește 8 zile precum si întoarcerea;

- sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, M. D. instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 din actualul C.p., respectiv: gravitatea infracțiunii comise, periculozitatea infractorului care este evaluată după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs și ale consecințelor infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, aplicându-i astfel inculpatului pedeapsa rezultantă de 9 luni închisoare, alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b, din C.p. pe o perioadă de 9 luni și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b din C.p. .

Având în vedere că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia și, pe cale de consecință, în temeiul art 86/1 - 86/2 Cp din 1969 s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 9 luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 3 ani, iar în temeiul art 86/3 din 1969 alin 1 Cod Penal, s-a dispus ca, pana la împlinirea duratei termenului de încercare, inculpatul sa respecte următoarele masuri de supraveghere:

- sa se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe langa Tribunalul D., conform programului întocmit de aceasta instituție.

- sa anunțe in prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința, si orice deplasare care depaseste 8 zile precum si întoarcerea;

- sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta. .

Totodată, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului A. (fost M.) M., prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 din actualul C.p., respectiv: gravitatea infracțiunii comise, periculozitatea infractorului care este evaluată după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs și ale consecințelor infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, aplicându-i acestuia pedeapsa de 6 luni închisoare și, față de împrejurarea că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, s-s apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, respectiv prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.

In temeiul art 86/3 din 1969 alin 1 Cod Penal, s-a dispus ca, pana la împlinirea duratei termenului de încercare, inculpatul sa respecte următoarele masuri de supraveghere:

- sa se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe langa Tribunalul D., conform programului întocmit de aceasta instituție.

- sa anunțe in prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința, si orice deplasare care depaseste 8 zile precum si întoarcerea;

- sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, G. I. F., instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 din actualul C.p., respectiv: gravitatea infracțiunii comise, periculozitatea infractorului care este evaluată după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs și ale consecințelor infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, precum și e faptul că acesta a recunoscut săvârșirea faptei și s-a orientat astfel la pedeapsa de 5 luni închisoare.

Având în vedere că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, prima instanță a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, cu consecința suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 5 luni, iar în temeiul art 86/3 din 1969 alin 1 Cod Penal, s-a dispus ca, pana la împlinirea duratei termenului de încercare, inculpatul sa respecte următoarele masuri de supraveghere:

- sa se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe langa Tribunalul D., conform programului întocmit de aceasta instituție.

- sa anunțe in prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința, si orice deplasare care depaseste 8 zile precum si întoarcerea;

- sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, D. N. C., instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 din actualul C.p., respectiv: gravitatea infracțiunii comise, periculozitatea infractorului care este evaluată după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs și ale consecințelor infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, precum și e faptul că acesta a recunoscut săvârșirea faptei și a stabilit astfel pedeapsa de 9 luni închisoare.

În baza art.66 din C.p., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b, din C.p. pe o perioadă de 9 luni, iar conform art.65 din C.p., s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b din C.p.

Având în vedere că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia și conform art 86/1 - 86/2 Cp din 1969, s-a suspendat sub suspendare executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani, iar în temeiul art 86/3 din 1969 alin 1 Cod Penal, s-a dispus ca, pana la împlinirea duratei termenului de încercare, inculpatul sa respecte următoarele masuri de supraveghere:

- sa se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe langa Tribunalul D., conform programului întocmit de aceasta instituție.

- sa anunțe in prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința, si orice deplasare care depaseste 8 zile precum si întoarcerea;

- sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta.

De asemenea, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului V. B. T. instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 din actualul C.p., respectiv: gravitatea infracțiunii comise, periculozitatea infractorului care este evaluată după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs și ale consecințelor infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, precum și e faptul că acesta a recunoscut săvârșirea faptei.

P. urmare, în baza art. 193 alin.2 C.p., cu aplicarea art.5 C.p. și art.375 din C.p.p. rap. la art.396 alin.10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 9 luni închisoare, iar în baza art.66 din C.p., i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b, din C.p. pe o perioadă de 9 luni; în temeiul art.65 din C.p., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b din C.p. .

Având în vedere că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, respectiv prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 9 luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 3 ani, iar în temeiul art 86/3 din 1969 alin 1 Cod Penal, s-a dispus ca, pana la împlinirea duratei termenului de încercare, inculpatul sa respecte următoarele masuri de supraveghere:

- sa se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe langa Tribunalul D., conform programului întocmit de aceasta instituție.

- sa anunțe in prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința, si orice deplasare care depaseste 8 zile precum si întoarcerea;

- sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta.

Cu privire la latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat în esență că, din analiza materialul probator administrat, a rezuiltat că faptele săvârșite de inculpații M. M. S., M. D., A. M. și G. I. F. părții vătămate M. S. A. în dimineața de 03.03.2010, în jurul orelor 0300, sunt fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, săvârșite cu intenție, între faptă și prejudiciu existând un raport de cauzalitate.

De asemenea, s-a reținut că fapta inculpaților M. M. S., D. N. C., V. B. T., M. D., săvârșită în dimineața de 03.03.2010, în jurul orelor 0300, împotriva părții vătămate M. P. C., este și o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, săvârșită cu intenție, între faptă și prejudiciu existând un raport de cauzalitate.

Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de evaluare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile pentru daune morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele, de a fi cântărite în bani.

În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.

Pe de altă parte, această compensație bănească trebuie să fie echitabilă, moderată, proporțională cu întinderea pagubei suferite și să nu constituie o cauză de îmbogățire fără just temei.

Astfel, instanța de fond a reținut că partea vătămată M. S. A. a suferit un prejudiciu de ordin moral, deoarece a fost nevoit să depună un efort suplimentar pentru a realiza toate activitățile la care era angajat.

Față de numărul de îngrijiri medicale (16-18zile), tulburările produse ca urmare agresiunii produse asupra sa, s-a stailit că suma de 15.000 lei este cea cu care partea va fi despăgubită, aceasta fiind o modalitate echitabilă, moderată și proporțională cu întinderea pagubei suferite.

Instanța de fond a mai reținut că și partea vătămată M. P. C. a suferit un prejudiciu de ordin moral, deoarece a fost nevoit să depună un efort suplimentar pentru a realiza toate activitățile la care era angajat, iar față de numărul mai mare de îngrijiri medicale (25 de zile), tulburările produse ca urmare agresiunii produse asupra sa, a apreciat că suma de 25.000 lei va fi cea cu care partea vătămată va fi despăgubită, aceasta fiind o modalitate echitabilă, moderată și proporțională cu întinderea pagubei suferite.

S-a admis totodată și acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență C. privind cheltuielile de spitalizare ale părții civile M. S. A., precum și acțiunea civilă formulată de aceeași unitate medicală cu privire la cheltuielile de spitalizare ale părții civile M. P. C., astfel că a obligat în solidar pe inculpații M. M. S., M. D., A. (fost M.) M. și G. I. F. la plata sumei de 282,73 de lei, iar pe inculpații M. M. S., M. D., D. N. C., V. B. T. la plata sumei de 123, 23 de lei, către partea civilă S. C. de Urgență C..

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât inculpații M. D., D. N. C. și V. B. T. și de părțile civile M. S. A. și M. P. C..

Inculpatul D. N. C. critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței, iar pe fond aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la inculpatul minor la data săvârșirii infracțiunii, întrucât, așa cum rezultă din actele dosarului, acesta este născut la 06.12.1992, iar infracțiunea pentru care a fost tr8imis în cauza de față a fost săvârșită la 03.03.2010; solicită aplicarea unei măsuri educative neprivative de libertate dintre cele prev de art. 115 Cod Penal, iar în subsidiar, dacă se va aprecia ca favorabilă legea veche, aplicarea unei amenzi penale sau închisoare cu suspendare condiționată, în condițiile prev de art. 81 Cod Penal anterior; solicită respingerea apelurilor declarate de părțile civile, ca nefondate.

Inculpatul V. B. T. critică sentința pentru netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței, iar pe fond reducerea pedepsei la care inculpatul a fost condamnat, în raport de circumstanțele personale ale acestuia, respectiv lipsa antecedentelor penale, anterior având o conduită ireproșabilă în familie și societate, atitudinea sinceră și de cooperare pe parcursul procesului penal, acesta solicitând judecarea cauzei pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale; solicită ca instanța să constate că legea mai favorabilă aplicabilă inculpatului este noul Cod Penal, întrucât art. 193 alin. 2 menționează pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii, astfel încât inculpatul poate fi condamnat la pedeapsa amenzii, în raport de criteriile prev de art. 74 Cod Penal; critică sentința și sub aspectul modului de soluționare a laturii civile, arătând că sumele acordate părților civile sunt prea mari și, mai mult, instanța nu a menționat ce reprezintă aceste sume și, de asemenea, nu s-a precizat ce sumă va plăti fiecare inculpat; solicită respingerea apelurilor declarate de părțile civile, ca nefondate.

Inculpatul M. D. critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței cu privire la acest inculpat, achitarea sa întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, respectiv din probatoriul administrat în cauză rezultă o altă stare de fapt decât cea reținută de instanța de fond, respectiv inculpatul nu se afla la fața locului în momentul izbucnirii conflictului și nu a aplicat lovituri nici uneia dintre părțile vătămate, ci numai a împins pe una dintre acestea, neintenționând să-i producă leziuni; arată că martorul C. R. a declarat inițial că „învinuiții l-au doborât la pământ pe M. S. A.”, însă ulterior a revenit asupra declarației și a spus că a apărut administratorul discotecii, M. D., afirmând cu rea-credință că și acesta a lovit părțile vătămate; menționează că activitatea de cercetare a fost desfășurată în mod abuziv, nerespectându-se obligațiile prevăzute de codul de procedură penală, respectiv nu au fost strânse probe pentru aflarea adevărului, nu s-au analizat cauzele de neimputabilitate – excesul scuzabil -, inculpatul M. fiind acuzat de fapte pe care nu le-a săvârșit; precizează că în speță există o cauză care înlătură răspunderea penală a inculpatului, din probatoriu rezultând că acesta a venit în jurul orei 04:00 dimineața, a cerut socoteală părților civile pentru atitudinea necorespunzătoare, fiind proprietarul barului și datorită atitudinii părților civile a crezut că va fi agresat, motiv pentru care a împins o parte vătămată cu palma, însă acel act de agresiune nu poate fi considerată lovire, astfel încât nu se impune condamnarea inculpatului; menționează că nu s-au respectat regulile privind buna desfășurare a procesului penal, reținându-se o situație de fapt greșită.

Inculpatul M. D. formulează și o teză subsidiară, deși probele sunt contradictorii, iar inculpatul – care este administratorul localului – nu avea nici un interes să aibă probleme în locația sa, solicitând ca urmare aplicarea art. 5 Cod Penal considerând ca fiind mai favorabil noul Cod Penal, care prevede și pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii, cu consecința condamnării inculpatului la o amendă îndestulătoare, în raport de participația acestuia la conflict, pe care a încercat să-l stingă; solicită respingerea apelurilor declarate de părțile civile, cu precizarea că nu au dovedit daunele solicitate și lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța privitor la apelurile celorlalți inculpați.

Părțile civile M. S. A. și M. P. C. au declarat apel împotriva sentinței instanței de fond, precizând în cererea de apel că motivele pe care se întemeiază calea de atac vor fi depuse printr-un memoriu separat, însă ulterior nu s-au prezentat la instanță pentru susținerea acestora și nici nu au depus în scris motive.

Apelurile declarate de inculpații M. D., D. N. C. și V. B. T., sunt fondate, iar apelurile declarate de părțile civile M. P. C. și M. S. A., sunt nefondate, urmând a fi soluționate ca atare.

Instanța de apel, verificând hotărârea atacată pe baza criticilor invocate, precum și din oficiu, în limitele prev de art. 417 alin. 2 cod procedură penală, constată următoarele:

Apelul formulat de inculpatul D. N. C. este fondat, critica privind nelegalitatea sentinței apelate, întrucât la data săvârșirii faptei pentru care a fost trimis în judecată, era minor, astfel încât se impunea aplicarea unei măsuri educative, fiind întemeiată.

Astfel, din actele dosarului rezultă că apelantul - inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev de art. 181 alin. 1 Cod Penal anterior, faptă săvârșită la data de 03 martie 2010, dată la care D. N. C. era minor (născut la 06 decembrie 1992). Instanța de fond, încălcând dispozițiile imperative prev de art. 113 și următoarele Cod Penal, a dispus condamnarea inculpatului D. N. C. în condițiile aplicării art. 396 alin. 10 cod procedură penală, la o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru inf. prev de art. 193 alin. 2 Cod Penal cu aplic. art. 5 cod penal.

Hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât sistemul sancționator pentru infracțiunile comise de minori cu vârsta între 14 și 18 ani, a fost modificat prin noul cod penal, singurele sancțiuni penale ce pot fi aplicate fiind măsurile educative, chiar dacă pe parcursul procesului penal inculpatul a devenit major.

Ca urmare, stabilind ca lege mai favorabilă codul penal în vigoare, instanța de fond avea obligația de a lua față de inculpatul D. N. C. – minor la data săvârșirii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată – o măsură educativă dintre cele prev de art. 115 Cod Penal.

Așadar, constatând că inculpatul a săvârșit cu vinovăție infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, starea de fapt și vinovăția fiind stabilite pe baza probelor administrate în cauză, instanța de apel apreciază că aplicarea măsurii educative prev de art. 118 Cod Penal – privind supravegherea pe o durată de 6 luni, sub coordonarea Serviciului de Probațiune D., care va asigura și participarea acestuia la cursuri de formare profesională și prevenirea săvârșirii unor activități sau . persoane care i-ar pitea afecta procesul de învățare – este de natură să contribuie reeducarea inculpatului.

În acest sens, se au în vedere criteriile prev de art. 74 alin. 1 Cod Penal, împrejurarea care rezultă din adresa Serviciului de Probațiune D. din 06 martie 2015 conform căreia, în prezent, inculpatul se află la muncă în Anglia, astfel încât măsura educativă menționată mai sus este apreciată ca fiind în măsură să respecte interesul superior al minorului, limitat la gravitatea infracțiunii comise, ținând cont de vârsta acestuia, dezvoltarea, capacitățile și circumstanțele personale, fiind și în acord cu principiul nr. 5 din Recomandarea Consiliului Europei nr. 2008/11 privind regulile europene pentru infractorii minori.

Pe durata măsurii educative aplicată, inculpatul D. N. C. va fi obligat să urmeze un curs de formare profesională dintre cele ce vor fi indicate de Serviciul de Probațiune D., cu precizarea că, în cazul nerespectării cu rea-credință a acestor obligații, se va dispune prelungirea sau înlocuirea măsurii educative neprivative de libertate cu o altă măsură educativă mai severă.

Motivul de apel formulat de inculpatul V. B. T. privind netemeinicia hotărârii apelate rezultând din cuantumul pedepsei la care a fost condamnat la instanța de fond în raport de circumstanțele personale ale acestuia și atitudinea sinceră și de regret pe parcursul procesului penal, este fondat.

De asemenea, instanța de apel, din oficiu, verificând hotărârea cu privire la acest apelant – inculpat, constată că legea mai favorabilă aplicabilă este codul penal anterior.

Astfel, potrivit art. 5 cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. A.. 2 al aceluiași articol, menționează că dispozițiile alin. 1 se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de parlament, modificări ori completări, ori respinse, dacă în timpul cât acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile.

De asemenea, art. 12 din Lg. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Lg. 286/2009 privind codul penal, menționează la alin. 1 că, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă, în raport cu infracțiunea comisă.

Determinarea legii penale mai favorabile presupunerea o examinare comparativă a dispozițiilor fiecăreia dintre legile succesive, atât cu privire la condițiile de incriminare a faptei, a condițiilor de tragere la răspundere, cât și cu privire la sancțiunile de drept penal prevăzute în fiecare dintre aceste legi, iar apoi o evaluare concretă a efectelor fiecăreia dintre aceste legi, pentru a stabili care dintre ele, în cazul dat, este mai favorabilă inculpatului.

Întrucât codul penal anterior și noul cod penal prevăd pentru infracțiunea de vătămare corporală pentru care apelantul inculpat a fost trimis în judecată condiții de incriminare identice, precum și aceleași condiții de tragere la răspundere penală, pentru determinarea legii mai favorabile, instanța va compara legile succesive sub aspectul naturii și duratei sancțiunii prevăzute pentru această infracțiune.

Astfel, se constată că noul cod penal, în art. 193 alin. 2 sancționează fapta de lovire sau alt violențe cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani sau amendă, iar codul penal anterior, sancționa aceeași infracțiune în art. 181 alin. 1, cu închisoare de la 6 luni la 5 ani

Instanța de apel apreciază că este mai favorabilă dispoziția din codul penal anterior, deși noul Cod Penal prevede alternativ cu pedeapsa închisorii și pedeapsa amenzii, iar limitele prevăzute pentru pedeapsa cu închisoare sunt identice, cu referire la dispozițiile legale care reglementează modalitățile de individualizare a executării pedepsei.

Astfel, instanța de apel, constatând legalitatea sentinței apelate cu privire la starea de fapt și vinovăția inculpatului apelant, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale în raport de recunoașterea în totalitate a faptei săvârșite, apreciază că se impune condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoare într-un cuantum de 5 luni, iar în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, apreciază că scopul acesteia poate fi atins fără executare în regim de detenție, însă în condițiile suspendării condiționate a executării pedepsei, prev de art. 81 Cod Penal anterior.

Astfel, comparând dispozițiile referitoare la suspendarea condiționată din codul penal anterior, în condițiile art. 81 din acest cod, cu cele privitoare la amânarea aplicării pedepsei prev de art. 83 din noul cod penal, concluzia care se impune este că legea veche este mai favorabilă. Astfel, reglementarea din art. 81 și următoarele cod penal anterior este mai favorabilă prin prisma condițiilor de acordare (limita pedepsei concret aplicată pentru o infracțiune este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment la acordare sunt mai restrânse, obligațiile pe durata termenului de încercare sunt, de asemenea, mai reduse). Deși durata termenului de încercare - respectiv de supraveghere, conform noului cod penal - este mai redusă, acest element este insuficient pentru a califica dispoziția art. 83 din noul cod penal ca fiind mai favorabilă.

Aceleași concluzii se impun și cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere reglementată de art. 91 din noul cod penal, instanța de apel apreciind că legea mai favorabilă este codul penal anterior, în raport în primul rând de efectele suspendării executării pedepsei (art. 86 cod penal anterior prevede că, în situația în care, înlăuntrul termenului de încercare nu a fost săvârșită o infracțiune și nu s-a pronunțat suspendarea executării pedepsei, condamnatul este reabilitat de drept, dispoziție care nu se regăsește în noul cod penal).

Ca urmare, instanța de apel apreciază că legea mai favorabilă aplicabilă în cauză – cu privire la acest inculpat - este codul penal anterior, urmând a fi modificată sentința în acest sens.

Motivul de apel formulat de inculpatul M. D. privind nelegalitatea sentinței - întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă că a săvârșit cu vinovăție faptele pentru care a fost trimis în judecată, deoarece nu a aplicat lovituri nici uneia dintre părțile vătămate, probele administrate în cauză fiind contradictorii, invocând de asemenea existența unei cauze de neimputabilitate, respectiv excesul scuzabil – este nefondat.

Astfel, apelantul–inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a 2 infracțiuni, respectiv: lovire sau alte violențe prev de art. 180 alin. 2 Cod Penal anterior, împotriva părții vătămate M. S. A., respectiv vătămare corporală prev de art. 181 alin. 1 Cod Penal anterior, împotriva părții vătămate M. P. C., constând în aceea că în dimineața de 03 octombrie 2010, în jurul orei 03:00, împreună cu coinculpații M. M. S., D. N. C. și V. B. au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele părții vătămate M. P. C., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25 zile îngrijiri medicale, și, de asemenea, la aceeași dată, împreună cu coinculpații A. M. și G. I. F., au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele, în diferite zone ale corpului, părții vătămate M. S. A., provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 16-18 zile îngrijiri medicale.

Contrar susținerilor apelantului-inculpat, probele administrate în cauză au demonstrat participația acestuia la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Astfel, martorul R. M. D. a declarat că în dimineața de 03.10.2010 se afla în discoteca S.C. FRAMAR din . văzut momentul în care inc. M. a lovit cu sticla în cap pe p. văt. M. S. A., iar după ce acesta a căzut, a fost lovit cu pumnii și picioarele de inculpații M. D., A. M., G. I. F., în zona corpului. Același martor a declarat că a văzut când inculpații D. și V. aplicau lovituri cu pumnii și picioarele p. văt. M. P. C..

Mai mult, inculpatul M. M. S. a declarat că împreună cu inculpații M. D., G. I. F., A. M. și J. B. „l-au prins” pe M. S. A., l-a lovit cu o sticlă în cap, iar după acest moment, partea vătămată a fost lovită cu pumnii și picioarele de inculpații menționați mai sus.

De asemenea, inculpatul A. M. a declarat că i-a aplicat lovituri p. văt. M. S. A. cu piciorul, inculpatul M. M. S. lovindu-l cu o sticlă în cap, după care partea vătămată a căzut, fiind lovită cu pumnii și picioarele de inculpații M. D. și G. I. F..

Și inculpatul G. I. F. a declarat pe parcursul procesului penal că inculpații M. D., M. M. S., A. M., „l-au prins” pe partea vătămată M. S. A. și i-au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele.

Și declarația inculpatului D. N. C. se coroborează cu declarațiile menționate mai sus, acesta precizând că a văzut pe inculpatul M. M. S. care a aplicat o lovitură în cap, cu o sticlă, părții vătămate M. S. A., iar după ce acesta din urmă a căzut la pământ, a fost lovită în continuare de inculpații M. D., A. M., G. I. F. și J. B. M..

În procesul verbal întocmit la 10.02.2012 de organul de urmărire penală, se menționează că, în prezența martorului asistent, partea vătămată M. S. A. a recunoscut în fotografiile prezentate persoanele care i-au aplicat lovituri în noaptea de 03 octombrie 2010, respectiv pe inculpații M. D., A. M. și G. I. F..

În consecință, instanța de apel apreciază că judecătorului fondului a făcut aplicarea în cauză a legii raportat la acuzațiile aduse inculpatului M. D., argumentele juridice reținute cu privire la fiecare dintre cele două fapte pentru care acest inculpat a fost trimis în judecată și condamnat făcând referire expresă la probele administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale cât și în fața cercetării judecătorești, probe care-l plasează pe acesta în câmpul infracțional, astfel încât soluția adoptată în cauză este consecința firească a dovezilor existente.

C. de apel apreciază așadar, pe baza probelor administrate în cauză, că în mod corect a fost reținută situația de fapt expusă de prima instanță, însușindu-și, sub acest aspect, argumentele din sentința apelată, această posibilitate fiind statuată de practica C.E.D.O., potrivit căreia poate constitui o motivare și preluarea motivelor instanței inferioare (cauza Helle vs. Filanda).

Așadar, fără a relua întreaga situație de fapt reținută de prima instanță în mod corect și cu prezentarea întregului material probator administrat, instanța de apel va analiza apelul inculpatului M. D. în raport de aspectele contestate de către acesta.

Apărarea apelantului inculpat se bazează în esență pe existența unor contradicții între probele administrate în cauză, acesta invocând în special declarația martorului C. R., care a declarat inițial că „învinuiții l-au doborât la pământ pe M. S. A.”, însă ulterior a revenit asupra declarației, arătând că administratorul discotecii – M. D. – a lovit părțile vătămate, aspect nereal în opinia inculpatului apelant.

Efectuând propria analiză asupra probelor administrate în cauză, instanța de apel reține că probele nu au valoare mai dinainte stabilită, ele urmând a fi apreciate de către instanță în ansamblul lor, și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrat în cauză. Aceasta însemnă că instanța poate să rețină numai o parte a probelor ca fiind expresia realității, simpla modificare a unor declarații neputând duce la înlăturarea, în mod automat și nemotivat, a declarațiilor anterioare, atâta timp cât aceasta se coroborează cu alte probe administrate în cauză.

Principiul liberei aprecieri a probelor consacrat în art. 103 Cod procedură penală, lasă instanței de judecată libertatea să aprecieze concludența tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate.

Aceleași concluzii se desprind și din jurisprudența instanței d contencios european, care a statuat că exigențele unui proces echitabil presupun, printre altele, posibilitatea ca apărarea să examineze, să interogheze sau să conteste credibilitatea martorilor acuzării. Dreptul la apărare nu poate fi înțeles ca o obligație a organelor judiciare de a ține cont doar de declarațiile date în condiții de publicitate și contradictorialitate. În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se menționează în mod expres că nu poate fi estimat în abstract de către curte că declarațiile făcute de un martor, în ședință publică și sub jurământ, trebuie întotdeauna să prevaleze față de alte declarații făcute de aceleași martor în cursul procedurii, chiar și atunci când există contradicții între cele două tipuri de declarații.

Or, în cauza de față, martorul C. R. – invocat de apelantul inculpat – a menționat în declarația dată în cursul urmăririi penale că inculpații A. M., M. D., G. I. F. „l-au doborât prin îmbrânceli” pe p. văt. M. S. A., lovindu-l cu pumnii și picioarele în zona feței, același martor precizând că inculpatul M. D. l-a lovit și pe fratele părții vătămate, respectiv M. C..

Declarația martorului C. A. R. se coroborează cu celelalte declarații date în cauză atât de către părțile vătămate și martorul R. M. D., dar și de coinculpații participanți la conflict, care au menționat și participația apelantului M. D. la săvârșirea faptelor, respectiv aplicarea de lovituri cu pumnii și picioarele de către acest inculpat părților vătămate.

Așadar, susținerile apelantului inculpat M. D. în sensul nevinovăției sale, sunt vădit pro-forma, neputând să răstoarne – potrivit dispozițiilor legale – probele ce-l incriminează.

Invocarea nevinovăției de către acest inculpat contrazice nesusținut probatoriile administrate în cauză. Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe certe de vinovăție.

Concluzionând, instanța de apel constată că prima instanță a stabilit corect vinovăția inc. M. D. în săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, dovedită cu certitudine de probatoriul administrat, ce confirmă situația de fapt relevată prin actul de sesizare a instanței.

Motivul de apel formulat de inculpatul M. D. privind existența excesului neimputabil, este nefondat, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prev de art. 26 alin. 1 Cod Penal potrivit căruia nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală, săvârșită d către persoana aflată în stare de legitimă apărare, care a depășit din cauza tulburării sau temerii, limitele unei apărări proporționale cu gravitatea atacului. Așadar, pentru a fi în prezența excesului neimputabil este necesar să se constate întrunirea cumulativă a mai multor condiții, respectiv: fapta prevăzută de legea penală să fie săvârșită în stare de legitimă apărare (aceasta presupune constatarea existenței condițiilor atacului și ale apărării, așa cum rezultă din prevederile art. 19 alin. 2 Cod Penal); prin săvârșirea faptei prevăzută de legea penală trebuie să se depășească limitele unei apărări proporționale cu gravitatea atacului (condiția este îndeplinită dacă au fost vătămate valori sociale mai importante decât cele apărate de către persoana care acționează pentru înlăturarea atacului); depășirea apărării proporționale cu gravitatea atacului să fie cauzată de tulburarea sau temerea provocată de atac.

Or, în cauza de față nu există depășire justificată a legitimei apărări în condițiile în care apelantul inculpat M. D. - administrator al discotecii în care a avut loc conflictul -, după ce părțile vătămate au părăsit localul discotecii (părțile vătămate erau însoțite de I. M. A. care, înainte de părăsirea localului a pulverizat un spray lacrimogen), împreună cu ceilalți coinculpați din cauză, în momentul în care părțile vătămate se pregăteau să intre în autoturism și să părăsească localul, le-au agresat fizic, aplicându-le lovituri în sensul celor menționate mai sus. Așadar, inculpații din această cauză au ripostat la „gestul” martorului I. M., care însoțea cele două părți vătămate după ce aceștia părăsiseră localul, „apărarea” acestora nefiind necesară pentru înlăturarea unui atac material, imediat și injust, așa cum pretind dispozițiile excesului neimputabil în caz de legitimă apărare.

Înscrisurile depuse de către apelantul inculpat M. D. prin care solicită „începerea urmăririi penale” cu privire la martorii R. M. D. și C. A. R. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, respectiv cu privire la agenții de poliție N. I., I. M., N. S. L. referitor la care solicită efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de cercetare abuzivă și fals, nu pot fi analizate de instanța de apel în acest moment procesual, obiectul judecății fiind stabilit în mod imperativ prin dispozițiile art. 371 Cod procedură penală, conform căruia judecata se mărginește la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare a instanței, art. 417 Cod procedură penală, menționând că instanța judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de apel și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.

P. decizia nr. 265/2014, C. constituțională, admițând excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal, sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, această decizie fiind obligatorie, conform dispozițiilor legale.

În consecință, instanța de apel, în stabilirea legii mai favorabile va avea în vedere și decizia menționată mai sus, precum și următoarele considerații de ordin teoretic:

Potrivit art. 5 cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. A.. 2 al aceluiași articol, menționează că dispozițiile alin. 1 se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de parlament, modificări ori completări, ori respinse, dacă în timpul cât acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile.

De asemenea, art. 12 din Lg. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Lg. 286/2009 privind codul penal, menționează la alin. 1 că, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă, în raport cu infracțiunea comisă.

Determinarea legii penale mai favorabile presupunerea o examinare comparativă a dispozițiilor fiecăreia dintre legile succesive, atât cu privire la condițiile de incriminare a faptei, a condițiilor de tragere la răspundere, cât și cu privire la sancțiunile de drept penal prevăzute în fiecare dintre aceste legi, iar apoi o evaluare concretă a efectelor fiecăreia dintre aceste legi, pentru a stabili care dintre ele, în cazul dat, este mai favorabilă inculpatului.

Întrucât codul penal anterior și noul cod penal prevăd pentru infracțiunile pentru care apelantul inculpat a fost trimis în judecată condiții de incriminare identice, precum și aceleași condiții de tragere la răspundere penală, pentru determinarea legii mai favorabile, instanța va compara legile succesive sub aspectul naturii și duratei sancțiunii prevăzute pentru aceste infracțiune, precum și dispozițiile care reglementează pedeapsa în cazul concursului de infracțiuni.

Instanța de apel apreciază că sunt mai favorabile dispozițiile din codul penal în vigoare, întrucât, pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată se prevede alternativ cu pedeapsa închisorii și pedeapsa amenzii și, în consecință, reținând vinovăția inculpatului pentru săvârșirea celor două infracțiuni, după schimbarea încadrării juridice din art. 180 alin. 2 Cod Penal anterior și respectiv art. 181 alin. 1 Cod Penal anterior, în două inf. prev de art. 193 alin. 2 Cod Penal cu aplic. art. 5 Cod Penal, va dispune condamnarea acestuia la pedepse cu amenda penală orientate către minimul special prevăzut de lege, respectiv la un cuantum care să aibă drept consecință recuperarea acestuia; ceea ce contează în esență este ca pedeapsa aplicată să aibă acea forță care să-i arate inculpatului că a greșit, să-l determine la reflecție și să stimuleze la el dorința ca, pe viitor, să aibă o conduită corectă.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, întotdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al fiecărui inculpat. Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în codul penal.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al unei pedepse, pot fi realizate așadar numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Așadar, apelantul - inculpat trebuie să știe că, pe lângă drepturi, au și o . datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul acestuia în fața societății, iar exemplaritatea pedepsei produce efecte asupra conduitei acestuia, contribuit la reeducarea lui.

Instanța de apel apreciază că acest scop al pedepsei poate fi atins și fără condamnarea la pedeapsa închisorii, cu impunerea unor obligații inculpatului, condamnarea la pedeapsa amenzii într-un cuantum apreciabil fiind în măsură să conducă la reeducarea acestuia, inculpatul fiind infractor primar, a avut o conduită bună anterior săvârșirii faptelor.

Instanța de apel, verificând hotărârea atacată conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, constată că se impune extinderea efectelor apelurilor declarate de inculpați și cu privire la inculpații G. I. F., M. M. S. și A. (fost M.) M., fiind îndeplinite cerințele prev de art. 419 Cod procedură penală. Se impune o astfel de soluția în primul rând având în vedere Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale care, admițând excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, această decizie fiind obligatorie, conform dispozițiilor legale.

Or, în cauza de față, instanța de fond a aplicat dispoziții atât din codul penal anterior cât și din codul penal în vigoare, cu privire la același inculpat, făcând astfel o lex tertia, ceea ce impune înlăturarea acestor nelegalități, apreciindu-se în același timp și cu privire la pedepsele la care au fost condamnați inculpații în raport de criteriile prevăzute de lege, impunându-se de asemenea o reevaluare a cuantumului pedepselor stabilite de instanța de fond raportat la atitudinea sinceră și de regret manifestată de inculpații G. I. F. și M. M. S., lipsa antecedentelor penale și vârsta inculpatului A. M. la data săvârșirii faptei.

Motivul de apel formulat de inculpatul V. B. T. cu privire la modul de soluționare a laturii civile, menționând că sumele acordate părților civile cu titlu de daune morale sunt prea mari, este fondat.

Astfel, în ceea ce privește daunele morale, nu se contestă existența acestora, singura problemă care se ridică fiind aceea a cuantificării acestora, neexistând criterii legale de determinare, iar jurisprudența în sistemul nostru juridic nu este izvor de drept, cu excepția deciziilor instanței supreme și a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului. În absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, instanța este cea care va proceda la stabilirea acestora în raport cu consecințele negative produse de faptele săvârșite, importanța valorilor lezate părților civile, intensitatea și consecința traumei psihice suferite, în ce măsură a fost afectată situația materială și socială a acestora.

Referitor la despăgubirile ce reprezintă daune morale, instanța supremă a statuat că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare, aceeași instanță, statuând - referitor la acordarea daunelor morale – principiul judecării în echitate. Așadar, atât instanțele naționale cât și C. Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei, în funcție de care se stabilește întinderea reparației pentru prejudiciul suferit.

Menționăm de asemenea că despăgubirile reprezentând daune morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs părții vătămate și suferite de aceasta, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei al celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să fie derizorii.

Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în cauză, instanța de fond a constatat îndeplinite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile patrimoniale în ceea ce privește părțile civile, însă nu a stabilit corect sumele acordate cu titlu de daune morale, instanța de apel apreciind că se impune reducerea acestora la suma de 7.000 lei către p. civ. M. S. A. și, respectiv, 15.000 lei către p. civ. M. P. C., suferința morală provocată părților civile prin producerea leziunilor în urma agresiunilor săvârșite de inculpați, fiind de natură a justifica acordarea acestor daune, însă în cuantumul menționat mai sus.

Cu privire la apelurile declarate de părțile civile, verificând din oficiu sentința apelată, instanța de apel nu a constatat motive de nelegalitate sau netemeinicie care să impună admiterea acestor căi de atac, astfel încât, în raport de considerentele menționate mai sus, se apreciază că sunt nefondate, urmând a fi respinse, conform art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, iar în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, vom fi obligați apelanții părți civile la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În raport de considerentele menționate mai sus, apelurile declarate de inculpații M. D., D. N. C. și V. B. T., sunt fondate, urmând ca, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, vor fi admise, iar în baza art. 419 Cod procedură penală, se vor extinde efectele apelurilor declarate de inculpați și cu privire la inculpații G. I. F., M. M. S. și A. (fost M.) M. și, în consecință:

Se va desființa sentința sub aspectul laturii penale și civile, cu privire la inculpații M. D., D. N. C., V. B. T., G. I. F., M. M. S. și A. (fost M.) M..

I. În baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, se va schimba încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul M. D. a fost trimis în judecată, din art. 180 alin. 2 Cod Penal anterior și respectiv art. 181 alin. 1 Cod Penal anterior, în două infracțiuni de lovire sau alte violențe prev de art. 193 alin. 2 Cod Penal cu aplic. art. 5 Cod Penal; în baza art. 193 alin. 2 Cod Penal cu aplic. art. 5 Cod Penal, va fi condamnat inculpatul la pedeapsa amenzii în cuantum de 1.800 lei pentru fiecare dintre cele două infracțiuni (respectiv echivalentul a 180 zile amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 10 lei); în baza art. 39 alin. 1 lit. c Cod Penal, se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte, respectiv 2.400 lei amendă (respectiv echivalentul a 240 zile amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 10 lei) și se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 alin. 1 Cod Penal, privind înlocuirea zilelor amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile cu închisoare, în cazul neexecutării cu rea credință, în tot sau în parte.

II. În baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală; se va schimba încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul D. N. C. a fost trimis în judecată, din art. 181 alin. 1 Cod Penal anterior, în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev de art. 193 alin. 2 Cod Penal cu aplic. art. 113 și următoarele Cod Penal, art. 5 Cod Penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală; în baza art. 118 Cod Penal cu aplic. art. 5 Cod Penal, se va aplica inculpatului minor la data săvârșirii faptei măsura educativă a supravegherii constând în controlarea și îndrumarea acestuia în cadrul programului său zilnic, pe o durată de 6 luni, sub coordonarea Serviciului de Probațiune D., care va asigura participarea la cursuri de formare profesională și prevenirea desfășurării unor activități sau . persoanele care i-ar putea afecta procesul de îndreptare, iar în baza art. 121 alin. 1 Cod Penal, pe durata măsurii educative, inculpatul va fi obligat să urmeze un curs de formare profesională dintre cele care vor fi indicate de Serviciul de Probațiune D., să se prezinte la Serviciul de Probațiune D. la datele fixate de către acesta; supravegherea executării obligațiilor menționate mai sus, se va face sub coordonarea Serviciului de Probațiune D. și se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 123 Cod Penal, privind prelungirea sau înlocuirea măsurii educative în cazul în care nu respectă, cu rea-credință, condițiile de executare a măsurii aplicate, precum și obligațiile impuse de instanță.

III. Se va înlătura dispoziția din sentința apelată privind schimbarea încadrării juridică a faptei pentru care inculpatul V. B. T. a fost trimis în judecată, din art. 181 alin. 1 Cod Penal anterior, în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev de art. 193 alin. 2 Cod Penal cu aplic. art. 5 Cod Penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și aplicarea dispozițiilor art. 86 indice 1, art. 86 indice 2, art. 86 indice 3 Cod Penal anterior; în baza art. 181 alin. 1 cu aplic. art. 5 Cod Penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, va fi condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii în cuantum de 5 (cinci) luni închisoare, iar în baza art. 81 Cod Penal anterior, art. 5 Cod Penal, se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni închisoare, pe durata termenului de încercare prev de art. 82 Cod Penal anterior, respectiv 2 ani și 5 luni și se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod Penal anterior.

IV. În baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, se va schimba încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul G. I. F. a fost trimis în judecată, din art. 180 alin. 2 Cod Penal anterior, în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev de art. 193 alin. 2 Cod Penal cu aplic. art. 5 Cod Penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală; în baza art. 193 alin. 2 Cod Penal cu aplic. art. 5 Cod Penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, va fi condamnat inculpatul la pedeapsa amenzii 1.350 lei (echivalentul a 135 zile amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 10 lei) și se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 alin. 1 Cod Penal.

V. se va înlătura dispoziția din sentința apelată privind schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul M. M. S. a fost trimis în judecată, din art. 181 alin. 1 Cod Penal anterior, în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev de art. 193 alin. 2 Cod Penal cu aplic. art. 5 Cod Penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală; în baza art. 180 alin. 2 Cod Penal anterior cu aplic. art. 5 Cod Penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, va fi condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare; în baza art. 181 alin. 1 Cod Penal anterior cu aplic art. 5 Cod Penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, va fi condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 (șapte) luni închisoare; conform art. 33 lit. a Cod Penal anterior, art. 34 lit. b Cod Penal anterior, art. 5 Cod Penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 (șapte) luni închisoare și se va menține aplicarea art. 86 indice 1 Cod Penal anterior, art. 86 indice 2 Cod Penal anterior, termenul de încercare stabilit conform legii fiind compus din durata pedepsei aplicate, la care se va adauga un interval de 2 ani, respectiv 2 ani și 7 luni; se va menține aplicarea dispozițiilor art. 86 indice 3 alin. 1 și 4 Cod Penal anterior și art. 86 indice 4 Cod Penal anterior.

VI. În baza art. 180 alin. 2 Cod Penal anterior cu aplic. art. 5 Cod Penal, a fost condamnat inculpatul A. (fost M.) M. la pedeapsa amenzii în cuantum de 500 lei și se va atrage atenția acestuia asupra dispozițiilor art. 63 ind. 1 Cod Penal, cu aplic. art. 5 Cod Penal.

Se va reduce cuantumul daunelor morale acordate părților civile M. P. C. și M. S. A., astfel încât inculpații M. M. S., M. D., A. M. și G. F. vor fi obligați în solidar la 7.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă M. S. A. și, respectiv, inculpații M. M. S., M. D., D. N. C. și V. B. T., vor fi obligați în solidar la 15.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă M. P. C..

Constatându-se legalitatea și temeinicia celorlalte rezolvări juridic ale cauzei, se vor menține celelalte dispoziții din sentința apelată, care nu contravin dispozițiilor din prezenta decizie.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 Cod procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de inculpații M. D., D. N. C. și V. B. T. împotriva sentinței penale nr. 1796 din data de 14 martie 2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ .

Extinde efectele apelurilor declarate de inculpați și cu privire la inculpații G. I. F., M. M. S. și A. (fost M.) M..

Desființează sentința sub aspectul laturii penale și civile, cu privire la inculpații M. D., D. N. C., V. B. T., G. I. F., M. M. S. și A. (fost M.) M..

I. În baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală;

Schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul M. D. a fost trimis în judecată, din art. 180 alin. 2 Cod Penal anterior și respectiv art. 181 alin. 1 Cod Penal anterior, în două infracțiuni de lovire sau alte violențe prev de art. 193 alin. 2 Cod Penal cu aplic. art. 5 Cod Penal.

În baza art. 193 alin. 2 Cod Penal cu aplic. art. 5 Cod Penal;

Condamnă pe inculpatul M. D. la pedeapsa amenzii în cuantum de 1.800 lei pentru fiecare dintre cele două infracțiuni (respectiv echivalentul a 180 zile amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 10 lei).

În baza art. 39 alin. 1 lit. c Cod Penal;

Dispune ca inculpatul M. D. să execute pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte, respectiv 2.400 lei amendă (respectiv echivalentul a 240 zile amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 10 lei).

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 alin. 1 Cod Penal.

II. În baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală;

Schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul D. N. C. a fost trimis în judecată, din art. 181 alin. 1 Cod Penal anterior, în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev de art. 193 alin. 2 Cod Penal cu aplic. art. 113 și următoarele Cod Penal, art. 5 Cod Penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală;

În baza art. 118 Cod Penal cu aplic. art. 5 Cod Penal;

Aplică inculpatului minor la data săvârșirii faptei măsura educativă a supravegherii constând în controlarea și îndrumarea acestuia în cadrul programului său zilnic, pe o durată de 6 luni, sub coordonarea Serviciului de Probațiune D., care va asigura participarea la cursuri de formare profesională și prevenirea desfășurării unor activități sau . persoanele care i-ar putea afecta procesul de îndreptare.

În baza art. 121 alin. 1 Cod Penal;

Pe durata măsurii educative, inculpatul va fi obligat să urmeze un curs de formare profesională dintre cele care vor fi indicate de Serviciul de Probațiune D., să se prezinte la Serviciul de Probațiune D. la datele fixate de către acesta.

Supravegherea executării obligațiilor menționate mai sus, se va face sub coordonarea Serviciului de Probațiune D..

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 123 Cod Penal, privind prelungirea sau înlocuirea măsurii educative în cazul în care nu respectă, cu rea-credință, condițiile de executare a măsurii aplicate, precum și obligațiile impuse de instanță.

III. Înlătură dispoziția din sentința apelată privind schimbarea încadrării juridică a faptei pentru care inculpatul V. B. T. a fost trimis în judecată, din art. 181 alin. 1 Cod Penal anterior, în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev de art. 193 alin. 2 Cod Penal cu aplic. art. 5 Cod Penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și aplicarea dispozițiilor art. 86 indice 1, art. 86 indice 2, art. 86 indice 3 Cod Penal anterior.

În baza art. 181 alin. 1 cu aplic. art. 5 Cod Penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală;

Condamnă pe inculpatul V. B. T. la pedeapsa închisorii în cuantum de 5 (cinci) luni închisoare.

În baza art. 81 Cod Penal anterior, art. 5 Cod Penal;

Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni închisoare, pe durata termenului de încercare prev de art. 82 Cod Penal anterior, respectiv 2 ani și 5 luni.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod Penal anterior.

IV. În baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală;

Schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul G. I. F. a fost trimis în judecată, din art. 180 alin. 2 Cod Penal anterior, în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev de art. 193 alin. 2 Cod Penal cu aplic. art. 5 Cod Penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

În baza art. 193 alin. 2 Cod Penal cu aplic. art. 5 Cod Penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală;

Condamnă pe inculpatul G. I. F. la pedeapsa amenzii 1.350 lei (echivalentul a 135 zile amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 10 lei).

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 alin. 1 Cod Penal.

V. Înlătură dispoziția din sentința apelată privind schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul M. M. S. a fost trimis în judecată, din art. 181 alin. 1 Cod Penal anterior, în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev de art. 193 alin. 2 Cod Penal cu aplic. art. 5 Cod Penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală;

În baza art. 180 alin. 2 Cod Penal anterior cu aplic. art. 5 Cod Penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală;

Condamnă pe inculpatul M. M. S. la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare

În baza art. 181 alin. 1 Cod Penal anterior cu aplic art. 5 Cod Penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală;

Condamnată pe inculpatul M. M. S. la pedeapsa de 7 (șapte) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a Cod Penal anterior, art. 34 lit. b Cod Penal anterior, art. 5 Cod Penal;

Dispune ca inculpatul M. M. S. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 (șapte) luni închisoare.

Menține aplicarea art. 86 indice 1 Cod Penal anterior, art. 86 indice 2 Cod Penal anterior, termenul de încercare stabilit conform legii fiind compus din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de 2 ani, respectiv 2 ani și 7 luni.

Menține aplicarea dispozițiilor art. 86 indice 3 alin. 1 și 4 Cod Penal anterior și art. 86 indice 4 Cod Penal anterior.

VI. În baza art. 180 alin. 2 Cod Penal anterior cu aplic. art. 5 Cod Penal;

Condamnă pe inculpatul A. (fost M.) M. la pedeapsa amenzii în cuantum de 500 lei.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 ind. 1 Cod Penal, cu aplic. art. 5 Cod Penal.

Reduce cuantumul daunelor morale acordate părților civile M. P. C. și M. S. A., astfel încât inculpații M. M. S., M. D., A. M. și G. F. vor fi obligați în solidar la 7.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă M. S. A. și, respectiv, inculpații M. M. S., M. D., D. N. C. și V. B. T., vor fi obligați în solidar la 15.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă M. P. C..

Menține celelalte dispoziții din sentința apelată, care nu contravin dispozițiilor din prezenta decizie.

Respinge ca nefondate apelurile declarate de părțile civile M. P. C. și M. S. A. împotriva sentinței penale nr. 1796 din data de 14 martie 2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ .

Obligă apelanții părți civile la plata sumei de câte 50 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 30 Iunie 2015.

Președinte, Judecător,

L. B. I. G.

Grefier,

M. N.

Red. jud.: L. B.

Jud. fond: Ghe. B.

Tehnored.: 2 + 1 ex./A.T.

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 136/2015....		Alte cereri privind executarea. Decizia nr. 1122/2015. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1045/2015. Curtea de Apel CRAIOVA Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 334/2015. Curtea de Apel CRAIOVA Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 1059/2015. Curtea de Apel CRAIOVA Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 136/2015. Curtea de Apel CRAIOVA Alte cereri privind executarea. Decizia nr. 1122/2015. Curtea de Apel CRAIOVA Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 954/2015. Curtea de Apel CRAIOVA Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1173/2015. Curtea de Apel CRAIOVA Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 942/2015. Curtea de Apel CRAIOVA