Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1054/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1054/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-07-2015 în dosarul nr. 1054/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 1054
Ședința publică de la 10 iulie 2015
PREȘEDINTE C. I.- judecător
A. C. M.- judecător
Grefier F. I.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror I. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
***
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul C. L. C. împotriva sentinței penale nr. 1314 din data de 09 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat C. L. C., în stare de arest, asistat de avocat S. N., apărător desemnat din oficiu, lipsind partea civilă B. L. și partea vătămată M. V..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se permite apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu apelantul inculpat C. L. C., aflat în stare de deținere.
A fost audiat apelantul inculpat C. L. C., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat S. N. pentru apelantul inculpat C. L. C., având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței penale apelate și pe fond, rejudecându-se cauza în principal să se dispună schimbarea încadrării juridice conform dispozițiilor noului Cod penal, care ar permite reținerea a două infracțiuni în concurs precum și redozarea sancțiunilor aplicate prin valorificarea datelor despre gravitatea faptelor și poziția procesuală în fața instanței de apel.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului inculpatului ca nefondat. Arată că aspectele ținând de legea penală mai favorabilă au fost corect evaluate de prima instanță, care a apreciat că, dat fiind tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, vechiul Cod penal este mai favorabil. Apreciază că nu se impune redozarea sancțiunilor dat fiind că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale săvârșind faptele în stare de recidivă și a adoptat o atitudine procesuală nesinceră.
Apelantul inculpat C. L. C., având cuvântul, arată că pedeapsa aplicată este prea mare și lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
C.
Prin sentința penală nr. 1314 din data de 09 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în temeiul art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.g Cp din 1969 cu aplic. art. 37 alin.1 lit.b Cp din 1969 și art. 5 Cp, a fost condamnat inculpatul C. L. C., la pedeapsa de 4 ani închisoare ( fapta din 14/15.08.2012).
În temeiul art. 192 alin.1 si 2 Cp din 1969 cu aplic. art. 37 alin.1 lit.b Cp din 1969 și art. 5 Cp, a fost condamnat inculpatul C. L. C., la pedeapsa de 4 ani închisoare ( fapta din 14/15.08.2012).
În temeiul art. 20 Cp din 1969 rap. la art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.g și i Cp din 1969 cu aplic. art. 37 alin.1 lit.b Cp din 1969 și art. 5 Cp, a fost condamnat inculpatul C. L. C., la pedeapsa de 3 ani închisoare ( fapta din 26/27.03.2013).
În temeiul art. 192 alin.1 si 2 Cp din 1969 cu aplic. art. 37 alin.1 lit.b Cp din 1969 și art. 5 Cp, a fost condamnat inculpatul C. L. C., la pedeapsa de 4 ani închisoare ( fapta din 26/27.03.2013).
În temeiul 71 C.pen. 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. 1969 pe durata executării pedepselor.
În baza art. 33 lit. a Cp din 1969, art. 34 lit. b Cp din 1969 și art. 5 Cp au fost contopite pedepsele aplicate în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, în regim de detenție.
În temeiul 71 C.pen. 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. 1969 pe durata executării pedepsei.
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 397 Cpp rap. la art. 25 Cpp, a fost admisă actiunea civilă formulată de partea civilă B. L. și a fost obligat inculpatul C. L. C. la plata către această parte civilă a sumei de 400 lei, reprezentând daune materiale.
S-a luat act că partea vătămată M. V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 274 alin.1 Cpp a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare statului.
A fost admisă cererea formulată de d-l avocat S. N. și s-a dispus majorarea onorariului de avocat din oficiu de la suma de 200 lei, la suma de 400 lei, care în temeiul art. 274 alin.1 teza finală Cpp, a rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
1. În seara de 14/15.08.2012, partea vatamata B. L. a lasat o bicicleta de dama, de culoarea alb, rezemata de gard, in curtea locuintei sale, situata in comuna Mischii, ., jud. D..
Dupa ora 21.30, inculpatul C. L. C. a intrat in curtea locuintei părtii vatamate B. L., de unde a sustras bicicleta apartinand părtii vatamate.
S-a reținut ca săvârșirea faptelor de catre inculpat reiese din coroborarea declaratiilor părtii vatamate B. L., cu declaratiile martorilor N. D., D. R. Nicușor și C. G..
Astfel, prima instanță a reținut ca partea vatamata a declarat ca după ce, în seara de 14.08.2012, a lăsat bicicleta în curtea locuinței sale, dimineața a observat că bicicleta nu se mai afla în acel loc. Totodata, partea vatamata a declarat ca ulterior comiterii faptei, a discutat cu martorul N. D., iar acesta i-a comunicat ca in seara respectiva l-a vazut pe inculpat in timp ce se deplasa prin . sa doua biciclete, martorul recunoscand una dintre buciclete ca fiind a partii vatamate.
Declaratia părtii vatamate este confirmata de declaratia martorului N. D., din cuprinsul căreia prima instanță a reținut că, în seara de 14/15.08.2012, în jurul orei 21.30, în timp ce martorul venea spre centrul satului, l-a întâlnit pe inculpatul C. L. C., care se deplasa pe jos, ținând de coarne o bicicletă, iar acesta se indrepta spre directia in care se afla locuinta partii vatamate.
Intrucat martorul si inculpatul se cunoșteau, cei doi au discutat, ocazie cu care inculpatul i-a comunicat martorului ca merge în vizită la fiul sotiei sale. Ulterior, martorul N. D. și-a continuat drumul până la barul din . o perioada de timp, apoi a plecat spre casă, fiind însoțit de martorul D. R. Nicușor.
În jurul orei 22.00, martorii N. D. și D. R. Nicușor, l-au observat pe inculpat in timp de se deplasa pe jos și au constatat ca inculpatul tinea cu mâinile două biciclete, dintre care una era de dama, de culoare albă, fiind recunoscuta de martorul N. D. ca apartinandu-i părții vătămate B. L..
Totodată, martorul N. D. a precizat ca l-a intrebat pe inculpat daca a luat bicicleta, iar acesta i-a raspuns: " gata, o luai!" De asemenea, martorul a confirmat ca a doua zi, auzind de disparitia bicicletei, i-a comunicat părtii vatamate ca l-a vazut pe inculpat avand asupra sa bicicleta.
Declaratia martorului N. D. s-a reținut că se coroboreaza și cu declaratia martorului D. R. Nicușor, care a declarat ca in timp ce era insotit de martorul N. D. l-au observat pe inculpat in timp ce se deplasa prin . coarne doua biciclete, martorul declarand – in faza de urmarire penala- ca la interpelarea martorului N. D., inculpatul a raspuns: " gata, o luai!"
Prima instanță a constatat ca, in faza de judecata martorul D. R. Nicușor nu si-a mai amintit daca inculpatul i-a raspuns martorului N. D. atunci cand a fost intrebat daca a luat bicicleta, insa a confirmat ca martorul l-a intrebat pe inculpat daca a luat bicicleta.
Totodata, prima instanță a reținut ca martorul C. G. a declarat, in faza de urmarire penala ca, in timp ce se afla în curtea locuinței părinților săi din ., a observat momentul în care inculpatul C. L. C. s-a oprit in dreptul locuintei părtii vatamate, s-a uitat in interior, apoi l-a vazut intrand in curte, iar dupa un timp l-a observat pe inculpat ieșind din curtea locuintei părtii vătămate cu o bicicletă.
Cu ocazia audierii sale de catre instanta, martorul C. G. a precizat ca isi mentine declaratiile date in faza de urmarire penala, insa a relatat ca a observat numai cand inculpatul se afla in dreptul locuintei partii vatamate, dar nu a observat daca inculpatul a intrat in curte.
Prima instanță a reținut ca declaratia data in cursul urmaririi este cea care corespunde adevarului, cu atat mai mult cu cat martorul a declarat, atat in faza de urmarire penala, cat si in cursul judecatii, ca l-a vazut pe inculpat ieșind din curtea locuintei părtii vatamate, cu o bicicleta, fiind astfel evident ca inculpatul a pătruns in curtea locuintei părtii vatamate.
Totodata, s-a reținut ca martorii D. R. Nicușor și C. G. au fost confruntați cu inculpatul C. L. C., ocazie cu care martorii si-au mentinut declaratiile date.
Prima instanță nu a reținut declaratiile date de inculpat, intrucat acestea sunt infirmate de celelalte probe administrate in cauza.
Astfel, inculpatul a declarat ca in seara respectiva nu a fost in satul Gogosesti si nu s-a deplasat cu o bicicleta, iar de regula se deplaseaza in acel ..
Inculpatul a mai declarat, in cursul urmaririi penale, ca a fost in satul respectiv in luna august a anului 2012, dar nu in data de 14.08.2012, iar atunci s-a deplasat cu autoturismul, cu un vecin.
Prima instanță a constatat ca, cu ocazia audierii sale in fata instantei, inculpatul a declarat ca nu isi mai aminteste daca in luna august a mers in satul Gogosesti la vreo persoana.
S-a constatat ca sustinerile inculpatului sunt infirmate de declaratiile martorilor N. D., D. R. Nicușor și C. G., care l-au vazut pe inculpat in noaptea de 14/15.08.2012, in satul Gogoșești.
2. În noaptea de 26/27.03.2013, în jurul orei 23.00, în timp ce se afla la locuința sa din comuna Mischii, ., jud. D., partea vătămata M. V. a auzit câinii lătrând. Partea vatamata a iesit din locuinta si a mers spre grajd, ocazie cu care a observat că ușa de acces era ruptă din balamale, iar în interior se afla inculpatul C. L. C., care încerca să dezlege vaca, motiv pentru care partea vatamata a început să țipe și sa strige la vecini.
Auzind tipetele părtii vatamate, inculpatul C. L. C. a iesit din grajd.
Fiindu-i teama să ramână singură, partea vătămată a mers și a sunat la poarta vecinului său, martorul C. P. C., însă acesta nu i-a răspuns, astfel că partea vătămată s-a deplasat la locuința fiului său, martorul M. C., situata in apropiere. Partea vatamata i-a solicitat fiul său să o insoteasca acasă, astfel că cei doi s-au intors la locuința părții vătămate.
La întoarcerea la locuința părtii vătămate, atât partea vătămată M. V., cât și fiul acesteia, martorul M. C. l-au observat pe inculpatul C. L. C., în timp ce ieșea din curtea locuinței părții vătămate și a luat-o la fugă la vederea acestora.
Prima instanță a reținut că declaratia părtii vătămate se coroboreaza cu cuprinsul procesului verbal de cercetare la fata locului însotit de planse fotografice, ocazie cu care s-a constatat ca usa de acces in grajd a fost gasita rezemata de perete, avand balamalele smulse, iar partea vatamata a indicat locul in care l-a surprins pe inculpat, respectiv in interiorul grajdului, langa iesle.
Totodata, s-a reținut ca martorul M. C. a confirmat ca in noaptea respectiva, la locuinta sa a venit partea vatamata, aceasta fiind agitata si comunicandu-i ca l-a surprins pe inculpat in timp ce incerca sa sustraga bovina, precum si ca ulterior a insotit-o pe partea vatamata la domiciliu, ocazie cu care l-a observat pe inculpat iesind din curtea locuintei partii vatamate.
De asemenea, s-a reținut ca martorul C. P. C., prin declaratiile date, in cursul urmaririi penale si in faza de judecata, a confirmat ca in noaptea respectiva partea vatamata a sunat insistent la usa locuintei sale.
Totodata, in faza de urmarire penala, martorul a declarat ca a doua zi, partea vatamata i-a comunicat ca l-a surprins pe inculpat in timp ce incerca sa îi sustraga bovina, precum si ca in seara respectiva l-a auzit pe inculpat in timp ce se afla pe .>
Ulterior, pe parcursul judecatii, martorul desi a declarat ca isi mentine declaratiile date in faza de urmarire penala, a precizat ca in seara respectiva nu l-a auzit pe inculpat sa tipe si a precizat ca partea vatamata a venit la locuinta sa in acea noapte, iar a doua zi i-a spus ca inculpatul a venit la domiciliul sau pentru a sustrage vaca, insa partea vatamata nu i-a spus ca l-a surprins pe inculpat in timp ce se afla in grajd.
Prima instanță a apreciat ca sustinerile martorului in sensul ca partea vatamata nu i-a spus ca l-a surprins pe inculpat in timp ce incerca sa sustraga bovina si ca nu l-a auzit pe inculpat in acea noapte tipand sunt nesincere, aceasta in conditiile in care martorul nu a precizat nici un motiv pentru care a revenit asupra celor relatate initial. Totodata, instanta constata ca martorul a declarat constant ca partea vatamata a venit la domiciliul sau in acea noapte, precum si ca a doua zi partea vatamata i-a comunicat ca inculpatul a venit la domicliul sau să sustraga vaca.
S-a constatat totodata ca aceste sustineri ale martorului sunt infirmate de declaratiile martorului I. N., care a relatat ca in noaptea respectiva a auzit-o pe partea vatamata tipand si a auzit ulterior ca aceasta l-a surprins pe inculpat in timp ce incerca sa sustraga vaca din grajd, precum si ca în acea noapte l-a vazut pe inculpat deplasandu-se prin .>
Prima instanță a reținut ca inculpatul C. L. C. nu a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că a fost în seara respectivă în zona locuinței părții vătămate, deoarece deține mai multe animale în acea zona, dar nu a intrat în curtea locuintei părtii vatamate si nici nu s-a intalnit cu partea vatamata sau cu fiul acesteia.
Nu au fost reținute aceste declaratii ale inculpatului, intrucat sunt infirmate de celelalte probe administrate in cauză, respectiv declaratia părtii vatamate care se coroboreaza cu declaratiile martorilor M. C., I. N. și C. P. C..
În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului C. L. C. care, în noaptea de 14/15.08.2012, a intrat fără drept în curtea locuinței părții vătămate B. L., din comuna Mischii, ., jud. D., și din interior a sustras o bicicletă de damă apartinand părtii vătămate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. g C.p. din 1969 și violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.p din 1969.
Faptele inculpatului C. L. C. care, în noaptea de 26/27.03.2013, a intrat fără drept în curtea locuinței părții vătămate M. V. din comuna Mischii, ., jud. D. și prin efractie a pătruns in grajd, de unde a încercat să sustragă o vacă, însă nu a reusit, fiind surprins de partea vatamata, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la furt calificat, prev. de art.20 rap la art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. g și i C.p.din 1969 și violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.p.din 1969.
Avand in vedere ca infractiunile au fost comise prin actiuni diferite si mai inainte ca inculpatul sa fi fost condamnat pentru vreuna dintre ele, in cauza au fost reținute si dispozitiile art. 33 lit.a Cp din 1969 privind concursul de infractiuni.
Prima instanță a constatat ca infractiunile din prezenta cauza au fost comise in stare de recidiva postexecutorie prev. de art.37 alin.1 lit. b C.p.din 1969.
Astfel, din fisa de cazier judiciar s-a reținut ca inculpatul C. L. C. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani si 6 luni, prin sentința penală nr.1677 din 16.06.2009 a Judecătoriei C., din a carei executare a fost liberat conditionat la data de 30.07.2010, cu un rest de 386 de zile.
Ori, faptele din prezenta cauza au fost comise la datele de 14/15.08.2012, respectiv 26/27.03.2013, după implinirea restului de 386 zile ramas neexecutat din pedeapsa aplicata prin sentința penală nr.1677 din 16.06.2009 a Judecătoriei C. și mai inainte de a interveni reabilitarea, astfel că sunt incidente dispozitiile art. 37 alin.1 lit.b Cp din 1969.
S-a reținut ca la data de 01.02.2014 a intrat in vigoare noul cod penal.
In ceea ce priveste infractiunile savarsite de catre inculpat, s-a apreciat ca, in situatia concreta a inculpatului, legea mai favorabila, privita global, conform deciziei nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale, o reprezinta legea veche.
Astfel, prima instanță a reținut ca, potrivit noului cod penal, faptele comise de inculpat intrunesc elementele constitutive a doua infractiuni complexe, prev. de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit.b, alin.2 lit.b Cp, respectiv art. 32 rap. la art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit.b,d, alin.2 lit.b Cp, cu aplicarea art. 38 alin.1 Cp privind concurusul de infractiuni si art. 41 Cp privind starea de recidiva.
S-a constatat ca limitele de pedeapsa prevazute de noua reglementare sunt mai mici decat cele prev. de Codul penal din 1969, respectiv intre 2 si 7 ani inchisoare si intre 1 an si 3 ani si 6 luni inchisoare.
Insă, prima instanță a reținut ca fata de starea de recidiva postexecutorie in care au fost comise faptele, aceste limite urmeaza sa fie majorate cu jumatate, rezultand limite de la 3 ani la 10 ani si 6 luni și de la 2 la 7 ani.
Potrivit vechii reglementari, limitele de pedeapsa sunt mai mari.
S-a constatat însă că tratamentul sanctionator al concursului de infractiuni este mai sever reglementat în noul cod penal ( urmand a fi aplicata pedeapsa cea mai grea la care s-ar adauga sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, spre deosebire de CP din 1969 unde aplicarea unui spor de pedeapsa este facultativă).
Ori, instanta în situatia retinerii incadrarii conform noului cod penal nu s-ar orienta spre aplicarea unor pedepse catre minim, astfel că s-a constatat ca prin aplicarea globala a dispozitiilor noului cod penal s-ar ajunge, in concret, la aplicarea unei pedepse mai mari decat prin aplicarea dispozitiilor legii vechi.
In consecinta, prima instanță a reținut ca, privita in mod global, legea veche este mai favorabila in situatia concreta a inculpatului.
Retinand vinovatia inculpatului, prima instanță a dispus condamnarea acestuia pentru infractiunile savarsite.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru fiecare dintre infractiunile comise, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p. din 1969, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, imprejurarile si modul de comitere a infractiunilor - pe timp de noapte, prin efractie, numarul infractiunilor, precum si natura si gravitatea consecintelor infractiunilor, cuantumul prejudiciilor si imprejurarea ca prejudiciul cauzat partii vatamate B. L. nu a fost recuperat.
De asemenea, au fost avute în vedere si circumstantele personale are inculpatului care nu este la primul conflict cu legea penala, fiind recidivist.
Totodată s-a reținut că inculpatul a avut o atitudine nesinceră, nerecunoscand comiterea infractiunilor.
Prin urmare, în temeiul art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.g Cp din 1969 cu aplic. art. 37 alin.1 lit.b Cp din 1969 și art. 5 Cp, a fost condamnat inculpatul C. L. C., la pedeapsa de 4 ani închisoare ( fapta din 14/15.08.2012).
În temeiul art. 192 alin.1 si 2 Cp din 1969 cu aplic. art. 37 alin.1 lit.b Cp din 1969 și art. 5 Cp, a fost condamnat inculpatul C. L. C., la pedeapsa de 4 ani închisoare ( fapta din 14/15.08.2012).
În temeiul art. 20 Cp din 1969 rap. la art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.g și i Cp din 1969 cu aplic. art. 37 alin.1 lit.b Cp din 1969 și art. 5 Cp, a fost condamnat inculpatul C. L. C., la pedeapsa de 3 ani închisoare ( fapta din 26/27.03.2013).
În temeiul art. 192 alin.1 si 2 Cp din 1969 cu aplic. art. 37 alin.1 lit.b Cp din 1969 și art. 5 Cp, a fost condamnat inculpatul C. L. C., la pedeapsa de 4 ani închisoare ( fapta din 26/27.03.2013).
Prima instanță a apreciat ca aceste pedepse sunt proportionale cu gradul de pericol social al infractiunilor săvârsite, fiind totodată apte să ducă la realizarea scopurilor pedepsei.
În baza art. 33 lit. a Cp din 1969, art. 34 lit. b Cp din 1969 și art. 5 Cp au fost contopite pedepsele aplicate în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, în regim de detenție.
În ceea ce privește stabilirea și aplicarea pedepsei accesorii, s-a apreciat că natura faptelor comise reflectă o atitudine de sfidare a inculpatului in raport cu valori sociale importante, ceea ce releva existenta unei nedemnități de a participa la organizarea si reprezentarea comunității din care face parte. Prin urmare, având în vedere jurisprudența C.E.D.O. și principiul proporționalității, în raport de natura infracțiunii, s-a apreciat că este proporțională și justificată numai interdicția drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II a și lit. b C.p. din 1969, respectiv interdicția dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și interdicția dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, acestea urmând ca în temeiul art. 71 Cp din 1969 să îi fie interzise inculpatului, ca pedepse accesorii, pe durata executării pedepsei.
S-a luat act ca inculpatul este arestat in alta cauza.
In ceea ce priveste latura civila, prima instanță a reținut ca partea vătămata B. L. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 400 lei, reprezentand daune materiale – respectiv contravaloarea bunului sustras, iar partea vătămată M. V. nu s-a constituit parte civila în cauza.
S-a reținut că potrivit art. 1357 Noul cod civil cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicită săvârsita cu vinovătie este obligat sa il repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai usoara culpă.
Prin urmare, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi îndeplinite următoarele conditii: existenta unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu si vinovătia persoanei care a săvârsit fapta ilicită.
Prima instanță a constatat ca aceste conditii sunt indeplinite in cauza. Astfel, inculpatul, prin fapta sa ilicita, a cauzat părtii civile B. L. un prejudiciu constand in contravaloarea bunului sustras și care nu a fost recuperat.
In ceea ce priveste valoarea prejudiciului, s-a reținut, din declaratia martorei B. J. că pentru achizitionarea bicicletei sustrase de catre inculpat, partea vatamata a achitat suma de 400 lei.
F. de aceste aspecte, constatând indeplinite conditiile respunderii civile delictuale, în temeiul art. 397 Cpp rap. la art. 25 Cpp, a fost admisă actiunea civilă formulată de partea civilă B. L. și a fost obligat inculpatul C. L. C. la plata către această parte civilă a sumei de 400 lei, reprezentând daune materiale.
S-a luat act că partea vătămată M. V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul C. L. C., criticând hotărârea sub aspectul legalității și temeiniciei.
Cu ocazia dezbaterilor inculpatul prin apărător a solicitat să se dispună schimbarea încadrării juridice conform dispozițiilor noului Cod penal, care ar permite reținerea a două infracțiuni în concurs precum și redozarea sancțiunilor aplicate prin valorificarea datelor despre gravitatea faptelor și poziția procesuală în fața instanței de apel.
S-a procedat la audierea inculpatului, în declarația dată în fața instanței de apel acesta revenind asupra poziție procesuale anterioare și recunoscând parțial faptele (fila 15 dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate de parte și în limitele prev. de art. 417 C.p.p.,C. apreciază că apelul inculpatului este fondat urmând a fi admis în consecință pentru următoarele considerente.
Sub aspectul situației de fapt prima instanță a făcut o corectă analiză a probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești, reținând că inculpatul în noaptea de 14/15.08.2012 a pătruns fără drept în curtea locuinței aparținând persoanei vătămate B. L. de unde a sustras o bicicletă de damă evaluată la suma de 400 lei, iar în noaptea de 26/27.03.2013 a pătruns fără drept în curtea locuinței aparținând persoanei vătămate M. V., și prin efracție a încercat să sustragă din grajdul imobilului o vacă.
Deși în fața primei instanței inculpatul a negat comiterea faptelor (declarația din data de 12 iunie 2014 – fila 40 dosar fond), cu ocazia audierii la instanța de apel acesta nu a mai contestat săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată și condamnarea inițială, astfel încât C. nu va mai relua analiza asupra apărărilor inculpatului, însușindu-și în totalitate argumentele primei instanțe sub acest aspect.
În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpat C., în deplin acord cu prima instanță reține că în cazul specific al inculpatului dispozițiile vechiului Cod penal, deși prevăd limite de pedeapsă mai mari pentru fiecare infracțiune în parte sunt mai favorabile acestuia întrucât permit stabilirea unei pedepse rezultante în sistemul cumulului juridic (aplicarea celei mai grele pedepse), în vreme ce potrivit disp. art. 39 N.Cp. în cazul concursului de infracțiuni când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea instanța este obligată să aplice pedeapsa cea mai grea la care adaugă un spor din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Prin urmare dacă s-ar schimba încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpat potrivit solicitărilor acestuia, chiar și prin stabilirea unor pedepse spre minimul special, pedeapsa rezultantă ar depăși patru ani închisoare (faptele inculpatului ar întruni elementele constitutive a două infracțiuni săvârșite în stare de recidivă, furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 rap. la art. 229 alin. 1 lit. b, alin. 2 lit. b N.Cp. cu aplic. art. 41 și 43 alin. 5 N.Cp. – pedeapsă de la 3 ani la 10 ani și 6 luni închisoare – fapta din 14/15.08.2012, respectiv tentativă de furt calificat prev. de art. 32 rap. la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d, alin. 2 lit. b N.Cp. cu aplic. art. 41 și art. 43 alin. 5 N.Cp. – pedeapsă de la 1 an și 6 luni la 5 ani și 3 luni închisoare – fapta din 26/27.03.2013).
C. apreciază însă că pedepsele stabilite potrivit dispozițiilor vechiului Cod penal sunt prea mari față de gravitatea concretă a infracțiunilor săvârșite, în principal datorită modului în care inculpatul a conceput și executat activitatea infracțională și a valorii deosebit de reduse a prejudiciului (400 lei – contravaloarea unei biciclete), urmând a reduce pedepsele aplicate pentru infracțiunea de furt calificat de la patru ani la trei ani închisoare și pentru infracțiunea de tentativă la furt calificat de la trei ani la doi ani închisoare.
De asemenea se vor reduce fiecare dintre pedepsele aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor mijloc, respectiv violare de domiciliu în formă calificată, de la patru ani la trei ani închisoare.
Se vor recontopi aceste pedepse potrivit disp. art. 33 și art. 34 alin. 1 lit. b V.Cp. cu aplic. art. 5 N.Cp., urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea de trei ani închisoare.
Se va face aplicarea disp. art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat urmând să rămână în sarcina acestuia.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu (260 lei conform delegației nr. 5801/2015) se va avansa din fondurile M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C.p.p. admite apelul declarat de inculpatul C. L. C. împotriva sentinței penale nr. 1314 din data de 09 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, desființează în parte sentința penală nr. 1314/9.04.2015 a Judecătoriei C. și rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă și repune pedepsele în individualitatea lor.
Reduce pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g) C.p. cu aplic. art. 37 lit. b) de la 4 ani la 3 ani închisoare.
Reduce pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g) și i) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. de la 3 ani la 2 ani închisoare.
Reduce fiecare dintre pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.p. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. de la 4 ani la 3 ani închisoare (2 infracțiuni).
Recontopește pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu se va avansa din fondurile M.J..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 iulie 2015.
Președinte, Judecător,
C. I. A. C. M.
Grefier,
F. I.
Red.jud.A.C.M.
j.f.A.C.
O.A. 14 Iulie 2015
| ← Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 942/2015. Curtea... | Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... → |
|---|








