Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p.. Decizia nr. 317/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 317/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-03-2014 în dosarul nr. 317/2014
Dosar nr._ - întrerupere executare pedeapsă -
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE A.
DECIZIA PENALĂ NR.317
Ședința publică de la 14 Martie 2014
PREȘEDINTE M. M. Șeleajudecător
L. Balacijudecător
Grefier M. V.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S.
din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea apelului declarat de condamnatul L. C. C., împotriva sentinței penale nr.106 din 5 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns condamnatul, asistat de avocat M. I., apărător oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, apărătorul apelantului solicită efectuarea unei noi expertize medico-legale, deoarece condamnatul nu a fost examinat și nu s-au analizat toate afecțiunile.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea cererii, deoarece condamnatul a fost examinat.
C. respinge cererea, deoarece la instanța de fond s-a efectuat un raport de expertiză medico-legală din cuprinsul căruia rezultă că apelantul condamnat a fost examinat la 22 iulie 2013 și au fost avute în vedere rezultatele examenelor de specialitate, documentele medicale anterioare. Mai mult, din adresa nr.1765/A1 din 5 decembrie 2013 a IML C. rezultă că în perioada 14 noiembrie – 21 noiembrie 2013 condamnatul a fost internat la Spitalul Penitenciar Jilava, fiind examinat cardiologic.
Întrucât nu au mai fost cereri de formulat sau excepții de ridicat, constatându-se apelul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul.
Avocat M. I. pentru condamnat, solicită admiterea apelului, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, deoarece apelantul suferă de boli care nu pot fi tratate în penitenciar.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului ca nefondat, obligarea la cheltuieli judiciare către stat, deoarece s-a efectuat o expertiză medico-legală care a stabilit că apelantul suferă de afecțiuni care nu-l pun în imposibilitatea de a executa pedeapsa.
Apelantul condamnat solicită admiterea apelului, deoarece este foarte grav bolnav, nu are condiții pentru a sta în Penitenciar și a dobândit boli în Penitenciar.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.106 din 5 decembrie 2013, Tribunalul D., a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul condamnat L. C. C. - fiul lui C. și M., născut la 21 Februarie 1984, C.N.P._, în prezent deținut în Penitenciarul C., având ca obiect cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.) declinat de la Judecătoria C.
A fost obligat condamnatul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, s-au reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 3398/08 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria C., în temeiul art.39 alin.1 și 3 C.p.p. s-a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei C., privind cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul-condamnat L. C. C., deținut în Penitenciarul C. excepție invocată de instanță din oficiu.
În baza art.42 alin.1 C.p.p. rap. la art.456 alin.1 C.p.p. și art.418 alin.1 C.p.p. s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul-condamnat L. C. C., în favoarea Tribunalului D..
Cheltuielile judiciare în cuantum de 130 de lei, au rămas în sarcina statului. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 26.04.2012 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, cererea formulată de către petentul-condamnat L. C. C., prin care aceasta a solicitat întreruperea executării pedepsei închisorii de 10 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 127/26.05.2010 a Tribunalului D., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 197 C.p.
În motivarea cererii, condamnatul a arătat că este grav bolnav și solicită internarea într-o clinică psihiatrică de specialitate.
Penitenciarul C. a comunicat prin adresa nr. N_/05.11.2012 că petentul-condamnat L. C. C. se află în executarea unei pedepse de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 127/26.05.2010 a Tribunalului D., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 197 C.p. Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției de necompetență invocate, instanța a reținut că potrivit disp. art. 456 C.p.p. instanța competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere sau, după caz, unitatea unde se execută pedeapsa la locul de muncă, corespunzătoare în grad instanței de executare.
În speța de față, instanța de executare este Tribunalul D., iar instanța corespunzătoare în grad, în a cărei circumscripție se află locul de deținere (Penitenciarul C.) este Tribunalul D., motiv pentru care instanța a admis excepția invocată din oficiu și în temeiul art. 42 C.p.p. rap. la art. 456 C.p.p. a declinar competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului D..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D.-Secția Penală sub nr._ .
Prin încheierea de la 14.01.2013, având în vedere dispozițiile art. 41 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, instanța a dispus scoaterea de pe rol și înaintarea cauzei la Secția pentru Minori și Familie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. – Secția pentru Minori și familie sub nr._ .
Prin adresa nr. N_/05.11.2012 Penitenciarul C. a comunicat faptul că petentul condamnat se află în executarea unei pedepse de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol, aplicată prin sentința penală nr. 817/11.05.2009 pronunțată de Tribunalul M., în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 163/2010..
La termenul de judecată din data de 09.05.2013 instanța a dispus efectuarea unei expertize medico – legale din care să reiasă afecțiunile de care suferă condamnatul,să se facă referire asupra caracterului evolutiv al acestuia, să se stabilească dacă aceste afecțiuni pot fi tratate în rețeaua sanitară a A.N.P., să se indice locul sau unitatea sanitară din rețeaua Ministerului Sănătății, unde urmează să se efectueze tratament, în cazul în care boala de care condamnatul suferă nu poate fi tratată în rețeaua A.N.P, să se aprecieze perioada necesară pentru întreruperea executării pedepsei în vederea instituirii tratamentului.
Prin raportul de expertiză medico legală nr. 1765/A1/16.10.2013 întocmit de IML C. s-a concluzionat faptul că afecțiunile de care suferă petentul condamnat L. C. C. pot fi tratate în rețeaua sanitară a ANP.
Analizând temeinicia si legalitatea cererii de întrerupere a executării pedepsei, instanța a reținut ca petentul condamnat se află în executarea unei pedepse de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol, aplicată prin sentința penală nr. 817/11.05.2009 pronunțată de Tribunalul M., în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 163/2010..
Pentru a fi incidente prevederile art. 453 lit. a Cpp pentru întreruperea executării pedepsei este obligatoriu sa se constate că cel condamnat suferă de o boală gravă, care face imposibilă executarea pedepsei.
Din raportul de expertiză medico-legală nr. 1765/A1/16.10.2013 întocmit de Institutul de Medicină Legală se reține că petentul-condamnat prezintă diagnosticul de „malformație cardiacă congentitală necianogenă operată. HT pulmonară secundară (reziduală). Stimulator cardiac permanent insuficiență cardiacă stânga cls.2. Hepatomegalie gr.I/II. Comemorative de crize parțiale cu generalizare secundară (posibil intricate cu sincope cardiologice). Hicoacuzie neurosenzorială bilaterală, severă. Tronsilită cronică", aceste afecțiuni putând fi tratate în rețeaua sanitară a A.N.P.
Potrivit disp. art. 455 Cpp rap. la art. 453 al. 1 lit. a Cpp, întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă dacă „se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitatea de a executa pedeapsa”.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală din care rezultă că afecțiunile de care suferă condamnatul pot fi tratate în rețeaua ANP, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs condamnatul L. C. C., iar în ședința din 13 februarie 2014, s-a recalificat calea de recurs în apel.
Condamnatul solicită admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, deoarece apelantul suferă de boli care nu pot fi tratate în penitenciar.
Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate raportat la actele și lucrările dosarului, C. apreciază că este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art.455 alin.1 rap.la art.453 alin.1 lit.a Cod pr.penală anterior și dispozițiile art.592 alin.1 rap.la art.589 alin.1 lit.a Cod pr.penală, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă dacă se constată pe baza unei expertize medico-legale că persoana condamnată suferă de o boală care nu poate fi tratată în Rețeaua Sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor și care face imposibilă executarea imediată a pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în Rețeaua Sanitară a Ministerului Sănătății.
Ori, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.1765/A1 din 16 octombrie 2013 și din adresa nr._/A1 din 5 decembrie 2013, afecțiunile de care suferă condamnatul L. C. C. pot fi tratate în Rețeaua Sanitară a Administrației Penitenciarelor.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a respins cererea de întrerupere a pedepsei, motiv pentru care ținând cont de dispozițiile art.421 alin.1 pct.1 lit.b Cod pr.penală, apelul va fi respins ca nefondat.
Văzând și art.275 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de condamnatul L. C. C., împotriva sentinței penale nr.106 din 5 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă apelantul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu de avocat oficiu, care va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 14 martie 2014.
M. M. ȘeleaLiana B.
Grefier,
M. V.
Red.jud.MMȘ
j.f.V.N.
PS/20.03.2014
| ← Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 311/2014.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
