Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 334/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 334/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 334/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 334
Ședința publică de la 17 martie 2014
PREȘEDINTE T. M. Judecător
M. E. P. Judecător
Grefier M. I.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin încheierile de amânare a pronunțării din data de 26, respectiv 28 februarie 2014, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta având ca obiect soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă J. C. și inculpatul S. C. I., împotriva sentinței penale nr. 267 din 8 noiembrie 2012, pronunțată de J. C. în dosarul nr._ .
La apel au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
CURTEA,
Asupra apelurilor de față;
Prin sentința penală nr. 267 din 8 noiembrie 2012, pronunțată de J. C. în dosarul nr._, în baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, art. 37 alin. 1 lit. a CP, a fost condamnat inculpatul S. I. C., fiul lui E. și S., născut la 10.08.1983, în ., domiciliat în ., CNP_, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, recidivist, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 85 alin. 1 COD PENAL, a fost anulată suspendarea condiționată a executării pentru pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 67/08.03.2012 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul_, definitivă prin nerecurare la 26.03.2012 ( faptă săvârșită în data de 17.04.2009 ).
În baza art. 33 lit. a CP și art. 34 lit. b C.P. au fost contopite cele două pedepse urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 COD PENAL, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a doua și lit. b CP pe durata executării pedepsei.
În baza art. 191 alin 1 COD PROCEDURĂ PENALĂ,a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. C. din 28.05.2012 din dosar nr. 1193/P/2011, a fost trimis în judecată penală inculpatul S. C. I. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. a Cp.
În fapt s-a reținut că în data de 13.09.2011, în jurul orei 18,00, martorii P. Ș. A. și Patra T., angajați ai firmei de cablu AKTA, au plecat din . de serviciu pentru a remedia o defecțiune apărută la rețeaua de fibră optică de pe raza comunei Unirea. Ajungând la locul unde trebuia să efectueze lucrarea de reparație, cei doi martori au oprit autoturismul și au început să descarce din autoturism aparatura de fibră optică, fiind ajutați și de numiții D. G. și C. C., de asemenea angajați ai firmei de cablu, care se aflau deja acolo în momentul în care au ajuns.
Martorii P. Ș. și Patra T. au ridicat o scară de aluminiu pe stâlpul unde trebuia remediată defecțiunea și au început să lucreze. In acest timp, au observat venind pe DJ 561 A, din direcția Moțăței, un autoturism marca ARO 243 cu numărul de înmatriculare Dj-76-SEX la volanul căruia se afla învinuitul S. C. I. și care a oprit în dreptul lor, începând să le adreseze, fără nici un motiv, amenințări și injurii.
Martorii C. C. și D. G., pentru a evita un conflict cu învinuitul, s-au urcat în autoturismul lor și au plecat spre Moțăței, în timp ce martorii P. Ș. și Patra T. au rămas la fața locului, încercând să ignore comportamentul învinuitului și să-și continue lucrul.
Întrucât conflictul a început să ia amploare, starea de agresivitate a învinuitului amplificându-se, cei doi martori au abandonat la locul incidentului toată aparatura, lăsând scara de aluminiu rezemată de stâlp și au fugit spre autoturismul de serviciu parcat în apropiere.
După 150 m, martorii au oprit autoturismul pentru a vedea ce se întâmplă cu aparatura pe care au lăsat-o la locul conflictului și l-au văzut pe învinuit luând scara de aluminiu de pe stâlp și lovind-o de asfalt, după care a aruncat-o în curtea aflată în imediata apropiere a stâlpului.
După aceea, învinuitul s-a urcat din nou la volanul autoturismului său și a plecat în urmărirea martorilor, care, de teamă au apelat organele de poliție prin SNUAU 112, îndreptându-se cu autoturismul spre marginea satului pentru a încerca să scape de învinuit.
La un moment dat, învinuitul a renunțat că mai urmărească autoturismul în care se aflau cei doi martori, iar aceștia au așteptat la . venirea organelor de poliție.
Scara de aluminiu a fost recuperată de organele de poliție și restituită angajaților firmei de cablu.
Din adresa cu nr._ din 16.02.2012 înaintată de Serviciul Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor D., a rezultat că învinuitul S. C. I. nu figurează ca posesor al permisului de conducere auto.
Învinuitul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis, declarând că în ziua de 13.09.2011 autoturismul ARP 243 a fost condus de tatăl său S. E.. Martorii audiați în cauză au infirmat însă cele susținute de învinuit, aceștia arătând că învinuitul a condus autoturismul respectiv, autoturism în care nu se mai afla nici o persoană.
Privitor la infracțiunea de furt reținută în sarcina numitului S. C. s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, în condițiile în care bunul de care au fost deposedați angajații firmei de cablu -respectiv scara de aluminiu nu a intrat nici un moment în posesia făptuitorului, acesta declarând în mod constant pe parcursul urmăririi penale că nu a urmărit sași însușească pe nedrept acel bun, gestul său fiind determinat de altercația verbală cu angajații firmei de cablu și de starea excesivă de nervozitate în care se afla .
Învinuitul este cunoscut cu antecedente penale.
Așa cum a reieșit din fișa de cazier judiciar, prin s.p. 172/10.12.2009 a Judecătoriei C., rămasă definitivă prin D.p.211/26.03.2010 a Tribunalului D., învinuitul a fost condamnat pentru art. 81 Cp. la 1,4 ani închisoare cu aplic, art. 81 Cp., iar fapta dedusă judecății a fost săvârșită la data de 13.09.2011, astfel încât se va reține în cauză starea de recidivă postcondamnatorie, prev de art. 37 lit. a Cp.
De asemenea, prin s.p. 67 pronunțată pe 08.03.2012 de J. C., rămasă definitivă pe data de 26.03.2012, S. C. I. a fost condamnat la 1 an închisoare cu aplic. art. 81 Cp., iar prin s.p. 113/25.04.2012 a Judecătoriei C. s-a aplicat art. 37 lit. a Cp. și, s-a revocat, în baza art. 83 alin. 1 Cp., suspendarea condiționată pentru pedeapsa de 1,4 ani închisoare aplicată prin s.p. 172/10.12.2009, dispunându-se executarea acestei pedepse de 1 an și 4 luni închisoare alături de pedeapsa de 500 lei amendă penală aplicată în prezenta cauză penală pentru art. 2 alin. 1, pct. 1 din L. 61/1991, sentință împotriva căruia învinuitul a declarat recurs la data de 03.05.2012.
Analizând actele și lucrările dosarului s-a constatat că starea de fapt și de drept descrisă în rechizitoriu cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a CP, este corectă, fiind dovedită cu probatoriul administrat în cauză și astfel instanța o va reține ca atare.
Așadar, instanța a constatat că fapta inculpatului de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere pe raza Comunei Unirea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002.
Starea de fapt indicată de către inculpat în declarațiile date, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, cum că nu s-ar face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, autoturismul Aro fiind condus de către tatăl său S. E., stare de fapt susținută și de martorul S. E. ( tatăl inculpatului ) propus de inculpat, fiind evident subiectivismul declarației acestuia, inculpatul fiind fiul lui, nu a fost reținută de instanță întrucât este contrazisă de declarația martorilor oculari P. T. și P. Ș. A., care și la urmărirea penală și în instanță au declarat că au perceput în mod direct cum inculpatul a condus autoturismul Aro pe drum public, pe raza Comunei Unirea, motiv pentru care instanța urmează să o înlăture.
Prin urmare instanța constatând că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a CP, pentru care a fost trimis în judecată l-a condamnat pe acesta.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările și modalitățile săvârșirii acesteia, precum și persoana inculpatului, care nu a recunoscut săvârșirea faptei și nu este la prima abatere de natură penală, fiind condamnat anterior prin S.P. 172/10.12.2009 a Judecătoriei C., rămasă definitivă prin D.P. 211/26.03.2010 a Tribunalului D., pentru art. 181 Cp. la 1,4 ani închisoare cu aplic, art. 81 CP, condamnare care atrage starea de recidivă postcondamnatorie, prev. și ped. de art. 37 lit. a CP.
De asemenea, prin S.P. 67 pronunțată pe 08.03.2012 de J. C., rămasă definitivă pe data de 26.03.2012, S. C. I. a fost condamnat la 1 an închisoare cu aplic. art. 81 Cp., iar prin S.P. 113/25.04.2012 a Judecătoriei C. s-a aplicat art. 37 lit. a CP. și, s-a revocat, în baza art. 83 alin. 1 Cp., suspendarea condiționată pentru pedeapsa de 1,4 ani închisoare aplicată prin S.P. 172/10.12.2009, dispunându-se executarea acestei pedepse de 1 an și 4 luni închisoare alături de pedeapsa de 500 lei amendă penală aplicată în prezenta cauză penală pentru art. 2 alin. 1, pct. 1 din L. 61/1991, sentință împotriva căruia învinuitul a declarat recurs la data de 03.05.2012.
Prin urmare instanța a apreciat că aplicarea față de inculpat a unei pedepse de 2 ani închisoare este îndestulătoare pentru ca rolul educativ și preventiv al acesteia să poată fi atins.
În baza art. 85 alin. 1 CP a anulat suspendarea condiționată a executării pentru pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 67/08.03.2012 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul_, definitivă prin nerecurare la 26.03.2012 ( faptă săvârșită în data de 17.04.2009 ), având în vedere că fapta din cauza de față a fost săvârșită în data de 13.09.2011, deci înainte de pronunțarea sentinței penale nr. 67/08.03.2012 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul_, definitivă prin nerecurare la 26.03.2012 ( faptă săvârșită în data de 17.04.2009 ).
În baza art. 33 lit. a CP și art. 34 lit. b C.P. a contopit pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 67/08.03.2012 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul_, definitivă prin nerecurare la 26.03.2012 ( faptă săvârșită în data de 17.04.2009 ) cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicate inculpatului prin prezenta sentință penală, având în vedere că cele două fapte amintite mai sus sunt concurente, fiind săvârșite înainte ca inculpatul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 CP a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a doua si lit. b CP pe durata executării pedepsei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă J. C. și inculpatul S. C. I..
P. în cadrul motivelor scrise de apel, a criticat soluția instanței de fond sub aspectul legalității întrucât deși instanța de fond a reținut starea de recidivă postcondamnatorie, a omis să facă aplicarea disp. art. 83 cod penal pentru sentința penală nr. 172/2009 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr. 211/26 martie 2010 a Tribunalului D., deși infracțiunea ce face obiectul prezentei cauzei a fost săvârșită de inculpat pe data de 13 septembrie 2011, deci în termenul de încercare.
Inculpatul S. C. I. a criticat sentința instanței de fond sub aspectul temeiniciei și legalității, solicitând achitarea sa întrucât fapta nu există, din probele administrate în cauză rezultând că nu se face vinovat, din declarația martorului S. E. rezultă că el este cel care a condus autovehiculul pe drumurile publice iar declarațiile martorilor P. și P. cu care se află în relații de dușmănie sunt contradictorii.
La soluționarea apelului s-au luat declarații inculpatului S. C. I. și s-au audiat martorii C. C. (fila 85) D. G., P. T., P. Ș. A., martori care au fost totodată reaudiați în ședința din 5 februarie 2014, realizându-se o confruntare a acestora.
Examinând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, sub toate aspectele de fapt și drept, instanța de apel urmează să admită apelul inculpatului însă pentru alte considerente și să respingă pe cale de consecință apelul parchetului, ca nefondat.
Astfel, din coroborarea întregului material probator administrat în cauză, instanța de apel reține că inculpatul S. C., în data de 13 septembrie 2011, a condus autoturismul ARO 243 cu nr._, venind pe DJ 561 din direcția Moțăței și s-a oprind în fața porții sale, aspecte sesizate de către martorii P. Ș. A. și P. T., angajați ai firmei de cablu AKTA, aflați în fața porții locuinței inculpatului pentru a remedia o defecțiune la cablul tv pe raza comunei Unirea.
Deși martorii C. C. și D. G. audiați la instanța de apel nu au putut preciza dacă inculpatul era persoana care a condus autoturismul cu intenția de a intra în curtea locuinței, martorul C. C. precizând că nu recunoaște în persoana inculpatului această persoană, instanța constată că acești doi martori au stat o perioadă scurtă în prezența inculpatului iar martorii P. T. și P. Ș. au precizat că îl cunoșteau anterior pe inculpat, identificându-l pe acesta ca fiind cel care a condus autoturismul și a intrat în curtea locuinței.
Fiind audiat martorul M. L. a precizat că ulterior conflictului l-a văzut pe tatăl inculpatului conducând autoturismul.
Nici unul din martori nu a putut preciza distanța pe care inculpatul a condus autoturismul, deplasarea inculpatului cu autoturismul nefiind depistată în trafic de către organele de poliție.
Având în vedere împrejurările și modul de săvârșire a faptei, urmările produse, așa cum au fost reținute în starea de fapt, prin atingerea minimă adusă valorilor aparate de legea penală, persoana și conduita inculpatului, instanța de apel apreciază că în cauză sunt incidente disp. art. 181 cod penal de la 1969, fapta reținută în sarcina inculpatului neavând gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Întrucât de la data săvârșirii faptei până la judecarea sa definitivă a intervenit o nouă lege penală, instanța urmează să facă aplicarea disp. art. 5 cod penal, privind aplicarea legii mai favorabile.
Astfel, având în vedere disp. art. 19 din Legea nr. 255/2013, instanța urmează ca în temeiul art. 17 pct. 2 cod pr.penală rap. la art. 16 lit. b Cod procedură penală, cu aplic. art. 181 cod penal de la 1969 și art. 5 cod penal, să dispună achitarea inculpatului pentru infracțiunea de conducere fără permis, prev. de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, apreciind că sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1000 lei, corespunde gradului de pericol social al faptei reținută în sarcina inculpatului și poate duce la îndeplinirea scopului educativ și preventiv.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 alin.1 lit. a Cod procedură penală, se va admite apelul inculpatului și se va respinge, pe cale de consecință recursul parchetului; se va desființa în totalitate sentința penală atacată, aceasta urmând a fi reformată conform celor de mai sus.
Văzând și disp. art. 275 alin.3 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul S. C. I., împotriva sentinței penale nr. 267 din 8 noiembrie 2012, pronunțată de J. C. în dosarul nr._ .
Respinge recursul parchetului, ca nefondat.
Desființează sentința penală și rejudecând,
În baza art 16 lit b) Cpp rap la art. 19 din Legea 255/2013, cu aplicarea art. 18 ind.1 C.p. de la 1969 și art 5 Cod penal.
Achită pe inculpatul S. C.-I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002 cu apl. 37 lit a) Cod penal, cu aplicarea art 5 Cod penal.
În baza art. 18 ind. 1 alin. 3 C.p. de la 1969 rap. la art. 91 lit. c) C.p de la 1969 cu aplicarea art 5 C.p..
Aplică inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum 1.000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin prezentei.
Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică de la 17 martie 2014.
T. M. M. E. P.
Grefier,
M. I.
Red.jud. TM
j.f. C.N.M.
IB
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 310/2014.... | Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 311/2014.... → |
|---|
