Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 308/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 308/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 308/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 308/2014
Ședința publică de la 13 Martie 2014
PREȘEDINTE A. D. Judecător
C. C. Judecător
Grefier V. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă J. Orșova și inculpatul G. I., împotriva sentinței penale nr. 262 din 30 decembrie 2013, pronunțată de J. orșova în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat avocat I. Milita, apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, s-a pus în discuție aplicarea disp. art. 5 noul cod penal, după care, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului apreciază că nejustificat s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin.2 respectiv starea de boală, (diabet, cardiopatie ischemică, etc) în raport de obiectul judecății – refuzul de a se supune recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei demonstrând lipsa de respect a inculpatului pentru propria sănătate și ordinea publică în general. De asemenea, inculpatul a mai fost condamnat pentru același gen de infracțiuni, fapta dedusă judecății fiind săvârșită în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării unei pedepse anterior aplicate pentru o faptă similară.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și rejudecând, în baza disp. art. 386 Cod procedură penală raportat la art. 5 Cod penal, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 în infracțiunea prev. de în art. 337 Cod penal, înlăturarea disp. art. 74- 76 CPA, menținerea aplicării art. 83 cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei..
Avocat I. Milița solicită respingerea apelului parchetului, pe care îl apreciază neîntemeiat, având în vedere că se impune achitarea inculpatului în baza art.17 alin. 3 rap. la art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală. Din declarațiile martorilor nu rezultă că inculpatul ar fi consumat alcool, nu există probe certe de vinovăție, decât declarațiile celor doi polițiști care l-au oprit în trafic, ceilalți martori nu susțin cele declarate de polițiști; martorele P. T. și C. G. nu au observat pe drum ca inculpatul să fie sub influența băuturilor alcoolice.
Instanța de fond s-a baza cu precădere pe depozițiile polițiștilor de frontieră, ori acestea nu pot fi privite decât cu rezervă; poliția rutieră nu l-a condus pe inculpat la spital pentru a lua act de refuzul scris al inculpatului de prelevare probe; inculpatul s-a deplasat la sediul poliției, nu a opus rezistență. Așa cum demonstrează declarația martorului P. N. – dată la 2 ore după surprinderea în trafic a inculpatului; rezultă că nu se poate stabili cu certitudine vinovăția inculpatului, astfel că în baza art. 16 alin. 1 lit. b noul cod de procedură penală se impune achitarea acestuia întrucât fapta nu există.
În subsidiar solicită să se aibă în vedere starea de sănătate și solicită aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege.
În replică, Reprezentantul Parchetului pune concluzii de admitere a apelului inculpatului numai în ceea ce privește înlăturarea stării de recidivă; nu prezintă relevanță dacă inculpatul a consumat sau nu alcool, ci dacă acesta a refuzat să se prezinte la unitatea medicală pentru recoltarea probelor biologice.
Arată că martorele P. și C. confirmă refuzul inculpatului de recoltare probe, la fel și martorul P. N..
De asemenea, arată că starea de sănătate a inculpatului nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante, mai mult, inculpatul are antecedente penale.
CURTEA,
Asupra apelurilor de față;
Prin sentința penală nr. 262 din 30 decembrie 2013, pronunțată de J. orșova în dosarul nr._, în baza art. 87 alin. 5 din O.U.G. 195/2002 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal și cu reținerea art. 74 alin. 2 rap. la art. 76 lit. d Cod penal, a fost condamnat inculpatul G. I. fiul lui D. și E., născut la 27.05.1965 în ., domiciliat în mun. Orșova, ., jud. M., CNP_, cetățean român, studii 12 clase, ofițer mecanic, recidivist la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 83 alin. 1 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 548/09.03.2011 a Judecătoriei Dr.Tr.S., definitivă prin nerecurare și dispune ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, în total inculpatul G. I. urmând să execute 2 ani închisoare, în condițiile art. 64 lit. a teza a II-a și b-71 Cod penal.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G. I., perioada executată în timpul reținerii în baza Ordonanței de reținere nr.437/P/2013 din 16.07.2013, de la 16.07.2013 ora 17,00 din care a fost deduse un număr de 3 ore cât a fost privat de libertate ca urmare a măsurii administrative de conducere la sediul poliției, până la 17.07.2013, ora 14,00.
În temeiul art. 191 alin. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul G. I. la 750 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei reprezentând onorariu av. din oficiu ce va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Orșova din 23 iulie 2013 a fost trimis în judecată în stare de libertate, inculpatul G. I., pentru săvârșirea infracțiunii de „refuz, împotrivirea sau sustragerea conducătorului unui autovehicul… de a se supune recoltării probelor biologice… în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori medicamente cu efecte similare acestora”, faptă prevăzută și sancționată de art.87 alin.5 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a Cod penal.
Analizând întregul material probator administrat în faza de urmărire penală precum și probele administrate nemijlocit în faza judecății, instanța a reținut în fapt și în drept următoarele:.
În ziua de 16.07.2013, în jurul orelor 10,50 lucrătorii din cadrul Poliției de Frontieră Orșova, în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au oprit în trafic, în vederea efectuării unui control de rutină, autoturismul marca Mercedes, cu număr de înmatriculare_, care circula la . pe DN 6, km 362, fiind condus de inculpatul G. I.. În autoturismul inculpatului se aflau ca pasageri concubina acestuia P. T. și numita C. G..
Întrucât inculpatul emana vapori de alcool în aerul expirat, cei doi agenți care constituiau echipajul poliției de frontieră au sesizat Poliția Rutieră Orșova pentru a se deplasa la fața locului în vederea testării acestuia cu aparatul alcooltest.
În timp ce se aflau în așteptarea organelor de poliție rutieră, inculpatul a traversat ., însă fiind văzut de agentul sef adjunct B. I. a fost rechemat imediat de acesta la locul în care fusese oprit autoturismul.
La momentul sosirii polițiștilor rutieri, inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultatul testării la ora 11,08, fiind de 1,16 mg/l alcool în aerul expirat.
Imediat după aceea inculpatul a traversat din drumul național si s-a așezat la o masa de pe terasă unde a consumat apă.
La solicitarea organelor de poliție rutiere, făcută inculpatului la sediul Poliției mun. Orșova, de a-i însoți la Spitalul mun. Orșova, în vederea recoltarii probelor biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei, acesta a refuzat categoric, în prezența martorului asistent P. N. și a numitei C. G. susținând ca nu a condus autoturismul.
Starea de fapt, așa cum a fost descrisă s-a demonstrat cu următoarele probatorii: proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f.18), proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f.19-20), printer-ul ARAK 5340 efectuat cu aparatul etilotest Drager 8510 (f.21), proces verbal de depistare, adresa nr.63 a MAI IGPF Sectorul Poliției de Frontieră Orșova și rapoartele efectuate de agenții Sector de Frontieră Orșova (f.38-41), declarațiile martorilor P. T. (f.42-43, 45), C. G. (f.48, 49), P. N. (f.46, 47 și declarațiile inculpatului G. I. (f.22-23, 27-28, 33, 34-35, 55-56).
În drept,
Fapta inculpatului G. I., care în data 16.07.2013 a condus autoturismul marca Mercedes, cu număr de înmatriculare_, pe DN 6-E70, km 362, pe raza municipiului Orșova, jud. Mehedinti și care la solicitarea organelor de poliție, a refuzat să se supună recoltării probelor biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 5 din O.U.G. 195/2002 rep..
În speță, elementul material al infracțiunii este reprezentat prin refuzul inculpatului care a condus autovehiculul și a refuzat să se supună recoltării probelor biologice.
În speță, elementul material al infracțiunii este reprezentat prin refuzul inculpatului care a condus autovehiculul și a refuzat să se supună recoltării probelor biologice, după ce a fost testat cu un mijloc tehnic certificat, având o concentrație de 1,16mg/l alcool pur în aerul expirat.
Deși la prima vedere textul încriminator prevede două modalități alternative prin care se poate realiza elementul material al infracțiunii, coroborând aceste dispoziții cu dispozițiile art. 88 alin. 6 din același act normativ potrivit cărora persoana care a condus un autovehicul, testării cu un mijloc certificat ca având o concentrație de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, este obligată să se supună recoltării probelor biologice, instanța nu poate rețină că în această situație este vorba de modalități alternative ale acțiunii de a refuza, atâta timp cât inculpatul avea obligația legală ca în situația expusă mai sus să se supună recoltării probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei.
Din probatoriul administrat a rezultat faptul că inculpatul și-a manifestat în mod expres voința de a nu se supune recoltării probelor biologice la Spitalul mun. Orșova, după ce organele de poliție i-au pus în vedere necesitatea recoltării acestor probe, fiind astfel realizată acțiunea de „refuz” prevăzută ca modalitate de realizare a elementului material al laturii obiective al acestei infracțiuni.
Instanța a reținut că este îndeplinită și condiția constitutivă cu privire la calitatea inculpatului de conducător auto și condiția cu privire la existența obligației sale legale de a se supune recoltării probelor biologice de sâne având în vedere nivelul de 1,16 mg/l alcool pur în aerul expirat rezultat în urma testării acestuia cu aparatul alcooltest.
Sub aspectul laturii subiective,
S-a reținut că sunt îndeplinite condițiile privitoare la latura subiectivă, refuzul inculpatului fiind săvârșit cu intenție directă, în sensul că acesta a prevăzut rezultatul imediat, firesc al acțiunii sale-punerea în imposibilitate a organelor statului de a proceda la recoltarea probelor biologice, urmarea fiind punerea acestora în imposibilitatea stabilirii alcoolemiei, ajungându-se astfel la obstrucționarea organelor competente și punerea acestora în imposibilitatea de a mai stabili dacă sunt sau nu îndeplinite elementele constitutive ale unei alte infracțiuni, prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G.195/2002 rep..
Probele mai sus menționate au susținut îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 345 alin. 2 din Cod de procedură penală – fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, urmând ase dispune condamnarea inculpatului.
Vinovăția inculpatului a rezultat din coroborarea probatoriului administrat în cauză, respectiv: proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 18 d.u.p),proces verbal de constatare a infracțiuni (f.19, 20), printer alcooltest (f. 21), declarațiile inculpatului (f. 22,23,27,28,33,34,55,56 u.p. 12 instanță), proces verbal de depistare, 8F.38 u.p.), raport (f.40,41 u.p.), declarațiile martorilor: P. T. (f. 42, 43, 45 u.p.), P. N. (f.46, 47 u.p., 29 instanță), C. G. (f.48,49 u.p, 17 instanță.), B. I. (f.39 instanță), Incescu I. (f.40 instanță), D. C. M. (f.55 instanță), B. I..
Inculpatul nu a avut o comportare sinceră pe parcursul procesului penal, în sensul că acesta nu recunoscut comiterea faptei, declarând inițial la 16.07.2013 (f.20,22,23 u.p.) că nu a condus autovehiculul, acesta aflându-se în parcare din data de 15.07.2013, iar la data 16.07.2013 s-a deplasat cu un taxi în acel loc a venit să îl pornească și cu această ocazie agenții de poliție de frontieră i-au solicitat sa deschidă portbagajul și să prezinte actele pentru control. Inculpatul a susținut ca după ce a fost testat cu aparatul alcooltest a refuzat sa se supună recoltării probelor biologice de sânge întrucât la acea dată nu a condus autoturismul.
Ulterior, la 17.07.2013 (f.27,28 u.p.) inculpatul a declarat că în acea dimineață după ce a consumat băuturi alcoolice a plecat din mun. Dr.Tr.S. cu concubina sa P. T. spre mun. Orșova, la volanul autoturismului marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_, iar dintr-o stație de autobuz a luat-o pe vecina sa C. G. care dorea să ajungă în mun. Orșova. Fiind oprit la . de doi agenți ai poliție de frontieră, inculpatul le-a prezentat documentele autoturismului ocazie cu care inculpatul a recunoscut în fața acestora ca a consumat băuturi alcoolice, fiind chemați la fața locului polițiști rutieri care au procedat la testarea acestuia cu aparatul alcooltest.
Potrivit declarației inculpatului acesta s-a opus deplasării la o unitate spitalicească, în vederea recoltării probelor biologice de sânge întrucât a considerat că nu se mai impune, apreciind că nu mai era necesar, deși i s-a adus la cunoștință faptul că refuzul constituie infracțiune.
La data de 19.07.2013 inculpatul și-a schimbat din nou declarația (f.55,56) arătând că de fapt a consumat alcool, respectiv o sticlă de vin, doar în seara de 15/16.07.2013, iar în dimineața de 16.07.2013 a plecat, în jurul orei 09,30-10,00 din Dr.Tr.S. spre Orșova cu concubina sa P. T. și cu vecina sa C. G.. La . a fost oprit de polițiștii de frontieră care au controlat autovehiculul și în fața cărora a recunoscut că a consumat alcool în timp ce ei controlau autoturismul, respectiv că a traversat E 70, având asupra sa o stilcă de vin pe care a consumat-o la stația de benzina Luckoil. Inculpatul a susținut că după o ora a fost testat cu aparatul alcooltest . A fost condus la sediul poliției unde a dat declarație, după care a mai consumat 2 beri și s-a întors la sediul poliției, moment în care i s-a solicitat să se supună recoltării probelor biologice de sânge la spital, dar a refuzat considerând că este suficient testul cu aparatul alcooltest.
Audiat fiind în fața instanței la data de 06.09.2013 (f.12), inculpatul a susținut ca a consumat alcool în seara precedentă și în data de 16.07.2013 după oprirea sa în trafic, însă înainte de a fi testat de polițiștii rutieri cu aparatul alcooltest.
Analizând întreg materialul probator instanța a apreciat declarațiile acestuia neverosimile și oscilante, fiecare prezentând o altă stare de fapt neconformă cu realitate.
Fiind audiate martorele P. T. și C. G., instanța a constatat că la data de 16.07.2013 acestea se aflau în autoturismul condus de inculpat din direcția Dr.Tr.S. - Orșova când la . fost opriți de un echipaj al poliției de frontieră. După testarea acestuia cu aparatul etilotest, inculpatul a refuzat categoric să se supună recoltării probelor biologice de sânge. Marorul Incesu I. (f.40) nu confirmă susținerile inculpatului cu privind faptul că în data de 16.07.2013 s-ar fi deplasat împreună cu inculpatul din oraș, în parcarea în care ar fi fost staționat autoturismul defect, acesta declarând că a fost apelat telefonic la acea dată de către inculpat, în jurul orei 14,00 care l-a rugat să vină în zona stației Luckoil pe motiv că are autoturismul defect.
Refuzul inculpatului de a se supune recoltării probelor biologice de sânge este confirmat de martorul asistent P. N., dar și de martora C. G. care au fost prezenți la sediul mun. Orșova când organele de poliție i-au solicitat acest fapt, motivul refuzului fiind acela că inculpatul nu a condus autoturismul.
Deși inculpatul a susținut în ultima declarație că a consumat alcool după oprirea în trafic până la venirea organelor de poliție rutieră, după ce anterior a recunoscut că a consumat alcool, în acea dimineață, înainte de a se urca la volanul autoturismului în Dr.Tr.S., iar martora C. G. susține că la un moment dat acesta a traversat . de plastic în mână pe care a lua-o din portbagaj fără a preciza dacă sticla conținea lichid sau dacă acesta a consumat conținutul acesteia, raportat la declarațiile agenților poliției de frontieră D. C. M. (f.55) și B. I. (f. 56) din care reiese clar că de la momentul opririi autoturismului când inculpatul mirosea a alcool, vorba incoerent și avea probleme de echilibru și până la testarea inculpatului cu aparatul alcooltest, acesta nu a consumat băuturi alcoolice, fiind în permanență supravegheat de polițiști, deși a avut tendința să traverseze . sustragă, și la rapoartelor întocmite de aceștia (f.40,41 u.p.), procesul verbal de depistare (f.38 u.p.), instanța și-a format convingerea că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, iar apărările acestuia, au fost făcute „pro causa” fără a avea un suport probator, motiv pentru care nu le va avea în vedere.
Probele mai sus menționate au susținut îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 345 alin. 2 din C.p.p.: fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșite de inculpat. Reținând vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 5 din O.U.G. 195/2002 rep. instanța urmează a-i aplica o pedeapsă.
Examinând fisa de cazier a inculpatului instanța a constatat ca prin sentința penală nr. 548/09.03.2011, pronunțată de J. Dr.Tr.S., în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din O.U.G. 195/2002, astfel încât față de această condamnare, se apreciază că a săvârșit prezenta faptă în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de at.3 7 lit. a Cod penal, ce urmează să fie avută în vedere la individualizarea pedepsei, pedepse ce satisfac cerințele art. 52 cod penal.
Față de starea de sănătatea precară a inculpatului, care așa cum a reieșit din actele medicale depuse la dosarul cauzei (f.75-80), suferă de mai multe afecțiuni grave, respectiv: diabet, infarct miocardic, cardiopatie ischemică cronică etc, instanța va reține aceasta ca pe o împrejurare care poate constitui o circumstanță atenuantă, conform art. 74 alin. 2 Cod penal, urmând a face aplicare dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal.
La stabilirea și aplicarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 alin. 1 Cod penal.
Astfel în raport de atitudinea nesinceră a inculpatului, de faptul că acesta este recidivist, persistând în săvârșirea infracțiunilor de același gen, de pericolul social concret al faptei, constatând că acesta nu a fost implicat în vreun eveniment rutier, reținând starea de sănătate precară a acestuia ca pe o circumstanța atenuantă, văzând și limitele de pedeapsă fixată în partea specială a codului penal, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 5 din O.U.G. 195/2002.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi în condițiile art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și b - 71 cod penal respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Întrucât inculpatul a comis infracțiunea dedusă judecății în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin 548/09.03.2011 a Judecătoriei Dr.Tr.S., definitivă prin nerecurare, a dispus în temeiul art. 83 Cod penal, revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin s.p. nr. 548/09.03.2011 a Judecătoriei Dr.Tr.S. și executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, în total inculpatul G. I. urmând să execute 2 ani închisoare în condițiile art.64 lit.a teza a II-a și b -71 cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Constatând că în timpul urmăririi penale inculpatul a fost reținut, în baza art.88 Cod penal, instanța a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G. I., perioada executată în timpul reținerii în baza Ordonanței de reținere nr.437/P/2013 din 16.07.2013, de la 16.07.2013 ora 17,00 din care a fost deduse un număr de 3 ore cât a fost privat de libertate ca urmare a măsurii administrative de conducere la sediul poliției, până la 17.07.2013, ora 14,00.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă J. Orșova și inculpatul G. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, P. a susținut că în mod greșit au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare prev. de art. 74 alin . 2 CPA, constând în starea de sănătate precară sau faptul că nu a fost implicat într-un accident rutier, acestea nefiind împrejurări care să imprime faptei un caracter atenuat, câtă vreme acesta a avut o atitudine procesuală nesinceră, făcând declarații oscilante, neverosimile și nesincere, prezentând de fiecare dată o altă stare de fapt neconformă realității, este recidivist, persistând în săvârșirea de infracțiuni la regimul circulației.
Todată, prin motivele de apel extinse a solicitat în baza art. 386 Cod procedură penală raportat la art. 5 Cod penal, aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului și schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 în infracțiunea prev. de în art. 337 Cod penal, precum și înlăturarea stării de recidivă.
În motivarea apelului declarat, inculpatul G. I. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal achitarea pentru infracțiunea dedusă judecății și în subsidiar reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia.
A susținut că din probele existente în dosarul cauzei nu rezultă cu certitudine că inculpatul a consumat alcool anterior conducerii vehiculului pe drumurile publice, întrucât martorii audiați C. G. și P. T., cu excepția polițiștilor de frontieră care lau oprit în trafic, nu au relatat că inculpatul ar fi condus autoturismul având în sânge îmbibația alcoolică stabilită cu alcooltestul (1,16mg/l), mai mult, aceștia au arătat că nu au simțit miros de alcool în mașină și că nu și-au dat seama că înculpatul s-ar fi aflat sub influența băuturilor alcoolice. De asemenea, martorul asistent P. N., a arătat că nu l-a văzut pe inculpat conducând autoturismul ci doar în sediul Poliției Mun. Orșova, unde i s-a părut că s-ar afla sub influența băuturilor alcoolice.
În concluzie, apreciază că probatoriul administrat nu demonstrează că inculpatul a consumat băuturi alcoolice înainte sau în timpul conducerii autoturismului, ci după ce fusese oprit de polițiști în trafic, în timpul dinaintea conducerii la sediul Poliției.
De asemenea, a susținut că hotărârea de condamnare se bazează în cea mai mare măsură pe declarațiile polițiștilor de frontieră, or aceștia sunt colaboratori sau au acționat ca și colaboratori ai Poliției rutiere, astfel că a fost încălcat art. 103 Cod procedură penală.
În ceea ce privește refuzul de a se supune recoltării de probe biologice, a arătat că refuzul de recoltare nu rezultă dintr-o rubrică specială a buletinului de examinare clinică, așa cum se stabilește prin OMS nr. 376/13.04.2006, ci din susținerile organelor de cercetare penală, inculpatul nefiind dus la spital.
În subsidiar, a solicitat ca în ipoteza în care instanța de apel apreciază că nu există motive de achitare, să se facă aplicarea disp. art.5 Cod penal și schimbarea încadrării judridice a faptei în infracțiunea prev. de art.337 Cod penal, cu consecința reducerii substanțiale a pedepsei de 1 an aplicată de instanța de fond.
C., examinând cauza prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, constată că apelurile declarate de P. și de inculpatul G. I. sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Realizând un examen propriu asupra cauzei, C. constată că probatoriul administrat în ambele faze ale procesului penal demonstrează, fără echivoc, că la data de 16.07.2013, inculpatul Gheghinescu I. a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ pe raza mun. Orșova, DN6, iar după ce a fost testat cu aparatul etilotest care a indicat o valoare de 1,16 mg/l alcool pur în aerul exoirat, a refuzat să se prezinte la o unitate spitalicească în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei.
Prima instanță a reținut corect că fapta comisă de inculpatul F. I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, respectiv cea prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002.
Vinovăția inculpatului rezultă fără dubiu din coroborarea procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante cu declarațiile martorilor P. T. și C. G. din data de 16.07.2013, care au arătat că s-au deplasat împreună cu inculpatul pe ruta Drobeta Turnu Severin-Orșova, cu autoturismul condus de acesta, marca Marcedes, de culoare galbenă, iar la ., pe DN6, au fost opriți de un echipaj de poliție, că s-a procedat la testarea inculpatului cu aparatul alcooltest, rezultând că acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice. De asemenea, ambele martore au arătat că după ce a fost condus la secția de poliție, inculpatul a refuzat solicitarea organelor de poliție de a se deplasa în vederea recoltării probelor biologice. Refuzul inculpatului de a se deplasa la o unitate spitalicească rezultă și din declarația martorului P. N. care a arătat că a fost prezent în sediul Poliției Orșova când i s-a solicitat inculpatului să însoțească organele de poliție la Spitalul Orșova pentru recoltarea probelor biologice, acesta refuzând categoric pe motiv că nu a condus mașina.
Nu pot fi primite apărările inculpatului privind lipsa calității de subiect activ al infracțiunii, respectiv aceea de conducător de autovehicul. Astfel, susținerile inculpatului că nu ar fi condus autoturismul sub influența băuturilor alcoolice, respectiv că ar fi consumat băuturi alcoolice în timpul staționării datorate unei defecțiuni tehnice la autovehicul, nu sunt confirmate de nicio probă.
Martora C. G., audiată fiind la 17.07.2013 a declarat că autoturismul condus de inculpat a funcționat corespunzător din punct de vedere tehnic de la plecarea din mun. Dr. Tn. S. pe tot parcursul deplasării spre mun. Orșova, singura problemă tehnică fiind întâmpinată la plecarea din mun. Dr. Tn. S. și nicidecum în mun. Orșova unde s-a procedat la testarea aerului expirat.
De altfel, C. constată că în declarația dată de inculpat la 17.07.2013 în prezența apărătorului din oficiu, acesta a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice înainte de a se urca la volan pentru a pleca din mun. Drobeta Turnu Severin, precum și că a refuzat să se deplaseze la Spitalul Orșova pentru recoltarea probelor biologice.
Nu pot fi primite nici celelalte apărări ale inculpatului referitoare la necesitatea excluderii declarațiilor polițiștilor de frontieră, care în opinia inculpatului sunt colaboratori sau au acționat ca și colaboratori ai Poliției Rutiere, câtă vreme soluția de condamnare a inculpatului se bazează pe alte probe directe, astfel cum au fost evocate mai sus, nefiind fundamentată exclusiv sau în cea mai mare parte pe conținutul acestei probe.
În ceea ce privește apărarea inculpatului în sensul că refuzul său de a se supune recoltării probelor biologice nu a fost consemnat într-o rubrică specială a buletinului de examinare clinică, așa cum se stabilește prin OMS nr. 376/13.04.2006, C. reține că aceasta ar fi avut relevanță dacă inculpatul s-ar fi deplasat la o unitate spitalicească, or câtă vreme acesta a refuzat categoric să se prezinte la o astfel de unitate, este evident că un astfel de buletin de examinare clinică nu s-a putut întocmi.
În concluzie, C. constată că nu pot fi primite criticile inculpatului privind achitarea câtă vreme prezumția de nevinovăție de care se bucură acesta a fost anihilată prin probe certe și complete de vinovăție.
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod Penal - Legea nr. 286/2009, care incriminează în art. 337 infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice ca fiind fapta conducătorului de vehnicul de a refuza saz de a se sustrage de la prelevarea de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei.
Examinând cazurile de aplicare a legii penale mai favorabile în raport de infracțiunea astfel reținută în sarcina inculpatului, prin prisma disp. art. 5 Cod penal, ținând cont de criteriile de determinare a a caracterului mai favorabil enumerate în Decizia CCR nr. 1470/08.11.2011 (M.OF nr. 853/02.12.2011), respectiv condițiile de incriminare, de tragere la răspundere penală și de aplicare a pedepselor, C. constată că Noul Cod penal a prevăzut în art. 337 pedeapsa înschisorii între 1 și 5 ani, spre deosebire de reglementarea anterioară, respectiv art. 87 alin. 5 in OUG nr. 195/2002 care prevedea pedeapsa închisorii, în limite de la 2 la 7 ani).
Prin urmare, Codul penal este legea penală mai favorabilă, astfel că în baza disp. 386 Cod procedură penală rap. la art. 5 Cod penal, se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului de refuz de a se supune recoltării probelor biologice din infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 în infracțiunea prev. de art. 337 Cod penal.
Procedând la individualizarea judiciară a pedepsei, prin prisma criteriilor de individualizare prev. de art. 74 Cod penal, C. va avea în vedere gravitatea infracțiunii de refuz de recoltare de mpstre biologice, în raport de împrejurările, modul de comitere și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite, natura și gravitatea rezultatului produs, dar și de periculozitatea infractorului, relevată de motivul și scopul urmărit prin săvârșirea infracțiunii, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Sub aspectul gravității infracțiunii, C. a reținut că aceasta este foarte de ridicată, inculpatul asumându-și conducerea unui autoturism pe drumurile publice deși consumase importante cantități de băuturi alcoolice, așa cum o demonstrează concentrația foarte mare de alcool în aerul expirat (1,16 mg/l), siguranța circulației pe drumurile publice și a participanților la trafic fiind pusă în pericol grav. Mai mult, modalitatea în care inculpatul a acționat după ce a fost surprins în trafic, evidențiază lipsă preocupare pentru eventualele consecințe datorate nerespectării regulilor privind circulația pe drumurile publice și gravitatea acestora.
În ceea ce privește periculozitatea infractorului, C. constată că aceasta de asemenea ridicată, inculpatul nefiind la primul conflict cu legea penală. Astfel, din fișa de cazier judiciar aflată la fila 30 DUP rezultă că a mai fost condamnat anterior pentru conducerea sub influența alcolului a unui autovehicul pe drumurile publice, iar pedeapsa de 1 an închisoare a cărei executare a fost suspedată condiționat nu și-a atins finalitatea preventiv-educativă, infracțiunea dedusă judecății fiind săvârșită în stare de pluralitate intermediară (art. 44 alin. 1 Cod penal) în termenul de încercare a suspendării condiționate. Totodată, C. reține că inculpatul a avut o atitudine nesinceră și oscilantă, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, încercând să acrediteze multiple variante privind modul de derulare a faptelor. În ceea ce privește circumstanțele personale, se reține că inculpatul are o vârstă destul de înaintată, studii medii, nu este căsătorit, iar starea sănătății este destul de precară.
Contrar celor reținute de prima instanță, starea sănătății inculpatului nu poate fi considerată împrejurare care să imprime faptei un caracter atenuat, cu atât mai mult cu cât consumul de alcool este incompatibil cu afecțiunile de care suferă inculpatul (diabet zaharat tip II decompensat cu cetoza remisă terapeutic, cardiopatie hipertensivă, hepatită cronică activă de etiologie mixtă), iar din cuprinsul actelor medicale depuse la dosar de acesta (fila 76 dosar fond) rezultă că i s-a recomandat tocmai evitarea consumului de alcool.
În raport de aceste elemente de fapt reținute, C. apreciază că în raport cu gravitatea faptei și periculozitatea inculpatului, numai o sacțiune cel puțin egală cu minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită (1 an închisoare), este de natură să satisfacă scopul preventiv și educativ al pedepsei, în vederea îndreptării atitudinii inculpatului față de ordinea de drept și valorile sociale apărate de lege.
Pentru aceste considente, în baza disp. art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, apelul declarat de inculpat va fi admis, cu consecința desființării sentinței penale apelate și rejudecând, în baza art. 386 Cod procedură penală rap. la art. 5 Cod penal, va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, în infracțiunea prev. art. 337 Cod penal.
In baza art. 337 C.pen. cu aplicarea art. 44 alin.l C.pen. și art. 5 C.pen. va condamna pe inculpatul Gheorghinescu I. la pedeapsa de 1 an închisoare.
In baza art. 83 C.pen. 1969, cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 187/2010 va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr.548/09.03.2011 a Judecătoriei S., rămasă definitivă prin nerecurare, care se va cumula cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 2 ani închisoare, în regim de detenție.
Având în vedere disp. art. 65 Cod penal, va înlătura aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin. 1 lit.a) teza a Il-a și lit.b) C.pen. 1969 dispusă de instanța de fond, menținând aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.l lit.a) teza a Il-a și lit.b) C.pen. 1969 dispusă prin sentința penală nr.548/09.03.2011 a Judecătoriei S., rămasă definitivă prin nerecurare.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contravin prezentei decizii.
Văzând și disp. art. 275 alin. 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă J. Orșova și inculpatul G. I., împotriva sentinței penale nr. 262 din 30 decembrie 2013, pronunțată de J. orșova în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală atacată și rejudecând,
In baza art. 386 C.p.p., schimbă încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art.87 alin.5 din O.U.G.nr. 195/2002 rep. cu aplicarea art. 37 lit.a) C.pen. 1969 și art. 74 alin.2 rap.la art. 76 lit.d) C.pen. 1969 în infracțiunea prevăzută de art. 337 C.pen. cu aplicarea art. 44 alin.l C.pen. și art. 5 C.pen.
In baza art. 337 C.pen. cu aplicarea art. 44 alin.l C.pen. și art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul Gheorghinescu I. la pedeapsa de 1 an închisoare.
In baza art. 83 C.pen. 1969, cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 187/2010, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr.548/09.03.2011 a Judecătoriei S., rămasă definitivă prin nerecurare, care se va cumula cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 2 ani închisoare, în regim de detenție.
Înlătură aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin. 1 lit.a) teza a Il-a și lit.b) C.pen. 1969 dispusă de instanța de fond.
Menține aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.l lit.a) teza a Il-a și lit.b) C.pen. 1969 dispusă prin sentința penală nr.548/09.03.2011 a Judecătoriei S., rămasă definitivă prin nerecurare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contravin prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Martie 2014
A. D. C. C.
Grefier,
V. D.
Red.jud. CC
j.f.O.E.C,
IB
| ← Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 310/2014.... → |
|---|
