Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 2373/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2373/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 2373/2013
Dosar nr._ - liberare provizorie sub control judiciar -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 2373
Ședința publică de la 03 Decembrie 2013
PREȘEDINTE - T. C. B. - Judecător
Judecător A. I. S.
Judecător I. E.
Grefier Ș. C. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror A. G., de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul T. C..
.....................
Pe rol, soluționarea recursului declarat de D.I.I.C.O.T., B. T. O. împotriva încheierii nr. 163 de la 27 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul cu nr._, privind pe intimatul inculpat B. F. G., deținut în prezent în Penitenciarul de Maximă Siguranță C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul inculpat asistat de avocat ales N. P..
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, învederându-se instanței faptul că la data de 05.12.2013, Serviciul Registratură a înregistrat cererea formulată de avocat N. P., apărător ales al intimatului inculpat, prin care a solicitat strigarea cauzei după ora 11:30, motivat de faptul că are de susținut mai multe cauze penale la instanțe de pe raza județului O.; de asemenea, apărătorul inculpatului a solicitat instanței să încuviințeze să ia legătura cu acesta.
Instanța admite cererile apărătorului și, constatând că nu se ridică excepții și nu se formulează noi cereri, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului susține recursul, criticând încheierea instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând casarea acesteia și respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. A arătat că instanța de fond a reținut că starea de judecată a cauzei se află în faza incipientă, însă nu s-a avut în vedere faptul că inculpatul face parte dintr-un grup infracțional care se ocupă cu traficul de persoane, prezentând un pericol social deosebit de ridicat, aspecte ce au fost recunoscute de instanța de fond și instanța de control judiciar; inculpatul a sprijinit grupul infracțional confecționând două cărți de identitate cu ajutorul cărora au fost scoase din țară două victime minore, care ulterior au fost exploatate sexual.
La ultima menținere a măsurii arestării preventive nu au fost administrate mijloace de probă care să schimbe situația juridică a inculpaților, inclusiv a inculpatului din cauză, iar motivarea instanței este neîntemeiată și în antiteză cu stadiul și rezultatele urmăririi penale, inclusiv cu declarațiile părților vătămate; a apreciat că instanța de fond și-a însușit cu multă lejeritate apărarea inculpatului referitor la faptul că are studii superioare, familie și nu este cunoscut cu antecedente penale, omițându-se a se reține că inculpatul este funcționar public și s-a folosit de calitatea sa pentru a sprijini activitatea grupului infracțional din care făcea parte, iar fără sprijinul acestuia activitatea grupului ar fi fost în mod vădit diminuată; de asemenea, s-a trecut cu ușurință peste faptul că, odată pus în libertate, inculpatul B. are posibilitatea să influențeze martorii și părțile vătămate pentru a obține o situație favorabilă sieși și celorlalți coinculpați, având în vedere legătura infracțională strânsă între aceștia.
În cauză mai sunt de audiat martori, urmărirea penală nu s-a încheiat, iar tocmai în această fază procesuală - cercetarea judecătorească fiind la început - sunt incidente dispozițiile art. 1602 cod procedură penală.
Avocat N. P., având cuvântul pentru intimatul inculpat, solicită respingerea recursului și menținerea încheierii instanței de fond, arătând că temeiul arestării preventive a inculpatului este cel prev. de art. 148 lit. f C.p.p., neexistând alt temei, nefiind dovedit că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cazul în care ar fi pus în libertate, activitatea care s-a reținut de organele de urmărire penală în sarcina inculpatului fiind aceea de aderare la grup infracțional și nu de constituire.
De asemenea, arată că, la dosarul cauzei există înscrisuri în sensul că inculpatul este intelectual, având studii superioare și are un copil înfiat, care simte lipsa tatălui, acestea fiind temeiurile care au fost avute în vedere de instanța de fond pentru admiterea cererii.
În final, s-a precizat că inculpatul va respecta întrutotul obligațiile care i-au fost impuse de instanța de fond.
Intimatul inculpat B. F. G., în ultimul cuvânt, declară că va respecta obligațiile impuse de lege.
Dezbaterile fiind încheiate,
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin încheierea nr. 163 de la 27 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul cu nr._, în temeiul art. 608a C.p.p. s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul B. F. G., (fiul lui A. și M., născut la data de 28.12.1982 în mun. Slatina, județul O., cu același domiciliu, . . CI . nr._, CNP_8, cetățean român, fără antecedente penale, în prezent aflat în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., iar în baza art. 1602, 1608a C.p.p., s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului; în baza art. 1602 alin. 3 C.p.p. s-a dispus ca, pe timpul liberării provizorii, inculpatul să respecte următoarele obligații: a) să nu depășească limita teritorială a județului O.; b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; c) să se prezinte la Poliția Municipiului Slatina, desemnată cu supravegherea de către instanță, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura; e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme. În baza art. 1602 alin. 31 C.p.p. s-a impus inculpatului B. F. G. ca, pe timpul liberării provizorii, să respecte următoarele obligații: să nu se apropie ori să ia legătura, direct sau indirect cu niciuna dintre părțile vătămate, inculpații și martorii audiați până în prezent în cauză. În baza art. 1602 alin. 32 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului B. F. G. că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive; s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 16010 lit. a și b C.p.p., cu privire la revocarea liberării și s-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 32 din 9 mai 2013 emis de Tribunalul O. în dosarul nr._, dacă nu este arestat în altă cauză, după rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare efectuate cu soluționarea prezentei cereri, au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin încheierea nr. 45/09.05.2013 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul penal_ s-a dispus măsura arestării preventive inclusiv a inculpatului B. F. G. pe o perioadă de 29 zile, acesta fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 7 al.1 din Legea 39/2003, art. 12 alin. 1 și 2 lit. a și art. 13 alin. 1 și 2 din Legea 678/2001, art. 329 C.p. cu aplic. art. 33 lit. a și 41 alin. 2 C.p. în considerarea art. 1491 alin. 9 C.p.p și art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p.; măsura preventivă a fost ulterior prelungită, în condițiile legii.
Pentru a se dispune arestarea preventivă, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p., atât sub aspectul cuantumului pedepsei infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, cât și sub aspectul existenței pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea acestora în libertate, rezultat din natura infracțiunilor despre care se susține a fi fost comise, gravitatea ridicată a acestora, rezonanța negativă produsă în societate prin lăsarea în libertate a unor persoane care sunt implicate în comiterea unor infracțiuni de o asemenea gravitate și sentimentul de insecuritate pe care l-ar crea împrejurarea că, în aceste situații, organele judiciare nu intervin prompt pentru a împiedica perpetuarea fenomenului infracțional atât de cei bănuiți că ar fi comis faptele cât și de orice alte persoane ce ar putea fi implicate în astfel de activități ilicite.
La alegerea măsurii preventive, instanța a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 136 alin. 8 C.p.p., respectiv gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, modul de săvârșire al acestora, sentimentele negative ale membrilor comunității față de asemenea persoane, precum și de circumstanțele concrete în care aceștia au acționat, cu referire la amploarea și caracterul organizat al activității infracționale, în care se reține că sunt implicați și face obiectul prezentei anchete.
Cu privire la inculpatul B. F. G. s-a conturat suspiciunea că s-a folosit de calitatea sa de angajat ca referent la Serviciul Public Comunitar Local de Evidența a Persoanelor Piatra-O. și că ar fi primit o sumă de bani de la inculpatul H. V. în schimbul căreia ar fi eliberat în fals documente de identitate minorelor R. E. D. și B. N. I., din care rezultă că acestea au împlinit vârsta majoratului atribuindu-le alte date de identitate în fals.
Astfel, minorei R. E. D. i-au fost atribuite datele de identitate ale numitei T. M. născută la 08.12.1992 eliberându-i cartea de identitate cu . nr._ iar numitei B. N. I. i-a atribuit datele de identitate ale numitei P. N. Ș. născută la 20.30.1992 eliberându-i cartea de identitate cu . nr._, actele de identitate mai sus menționate fiind folosite de cele două minore pentru a ajunge în Italia - B. împreună cu inculpatul H. V. unde ar fi fost exploatate sexual prin plasarea ca prostituate la stradă, fapt cunoscut inculpatului B. F. G. înaintea eliberării cărților de identitate.
Prin cererea de față, înregistrată la data de 15.11.2013, inculpatul B. F. G. a solicitat să se dispună liberarea sa provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602 C.p.p. și menționând că are cunoștință de toate obligațiile prev. de art. 1602 alin. 3 C.p.p., fiind de acord să respecte condițiile impuse de instanță.
În motivarea cererii de față, inculpatul a arătat că lăsarea sa în libertate în acest moment procesual nu prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, deoarece nu s-a sustras actului de justiție și nu există pericolul de a împiedica aflarea adevărului, nu a avut anterior nici un conflict cu legea penală și nu există posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni.
Potrivit dispozițiilor art. 1608 alin. 1 C.p.p., instanța de fond a procedat la verificarea admisibilității în principiu a cererii, reținând că, în conformitate cu dispozițiile art. 1604 rap. la art. 1602 alin. 1 C.p.p., „liberarea provizorie se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani”. Pe de altă parte, potrivit deciziei în interesul legii nr. VII/2009 pronunțată de ICCJ în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ICCJ cu privire la admisibilitatea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, din perspectiva îndeplinirii condițiile prev. de art. 1602 alin. 1 teză ultimă raportat la speța de față, s-a reținut că „cererile de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune sunt admisibile în ipoteza săvârșirii infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din legea 39/2003, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat, nu depășește 18 ani”.
Analizând astfel cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, în raport cu dispozițiile art. 1602 alin. 1 C.p.p, instanța de fond a apreciat că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile legale invocate, pentru admisibilitatea în principiu, motivat de faptul că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt pedepsite cu închisoarea ce nu depășește 18 ani.
Cu privire la temeinicia cererii, instanța de fond a constatat că acordarea liberării provizorii sub control judiciar nu este împiedicată de menținerea temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, de vreme ce nici o dispoziție legală nu condiționează liberarea provizorie de încetarea sau schimbarea temeiurilor arestării preventive, însă nici nu se poate face abstracție în concret de subzistența și în continuare a acestora.
Prin urmare, prima instanță a arătat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu pot constitui, prin ele însele, motiv de refuz al liberării sub control judiciar, decât în situația în care se face dovada că acestea persistă și în continuare. Or, pericolul social concret al inculpatul B. F. G. s-a diminuat odată cu trecerea timpului și oricum detenția provizorie trebuie să apară ca fiind soluția ultimă ce se justifică numai atunci când celelalte opțiuni disponibile s-au dovedit insuficiente.
Dacă „starea probelor” poate fi un factor relevant pentru existența și persistența unor indicii serioase de vinovăție în comiterea unor infracțiuni, după trecerea unui interval de timp nu poate justifica, singură, întreaga perioadă de detenție, aceasta însemnând că, dacă în perioada inițială, existența unei bănuieli legitime poate justifica detenția, după un timp nu mai este suficientă.
Astfel, s-a apreciat că, dacă inițial gravitatea acuzațiilor aduse au putut justifica într-adevăr arestarea preventivă, după aproape șapte luni de la luarea acestei măsuri, plasarea în continuare a inculpatului B. F. G. în stare de detenție provizorie nu se mai poate întemeia pe simplul fapt al gravității faptelor, aceasta fiind de natură a reprezenta chiar o condiție fundamentală a actului de „dreptate”, „temporizarea dreptului fiind uneori, tot atât de păgubitoare ca și ignorarea lui” (Airey contra Irlanda, 9 octombrie 1979). Detenția care precede judecata inculpatului B. F. G. nu trebuie să dureze foarte mult timp, pentru că, în acest fel, prevenția nu face decât să se transforme în detenție propriu-zisă, de natură să încalce orice minimă prezumție de nevinovăție.
Cu privire la existența datelor certe din care să rezulte că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, ori că va săvârși alte infracțiuni, instanța de fond a apreciat că, în acest moment procesual, existența unor asemenea împrejurări nu se pot desprinde din cauza de față, fiind incontestabil că faptele de care este acuzat inculpatul și pentru care în continuare există presupunerea rezonabilă că au fost săvârșite de acesta, sunt grave, însă la acest moment procesual, pericolul pentru ordinea publică nu mai poate fi apreciat numai cu referire la gravitatea faptelor și a pedepselor pe care le poate primi inculpatul, ci și referitor la alte împrejurări, cum ar fi schimbarea temeiurilor avute inițial în vedere, antecedentele penale, atitudinea procesuală a inculpatului, ce pot confirma sau infirma existența unui astfel de pericol.
Au fost atașate la cererea de liberare sub control judiciar o . înscrisuri din care a rezultat faptul că, atât în comunitate, cât și la locul de muncă, în ciuda săvârșirii faptelor penale de care este acuzat, inculpatul este cunoscut ca fiind o persoană onestă, neconflictuală; de asemenea, există la dosarul cauzei înscrisuri care dovedesc absolvirea de studii superioare în două specializări, precum și studii postuniversitare; în ceea ce privește activitatea anterioară desfășurată de către inculpat la locul de muncă, din rapoartele de evaluare pentru ultimii ani a rezultat că acesta a avut întotdeauna calificativul „foarte bine”.
Deși existența împrejurărilor mai sus menționate este anterioară presupusei săvârșiri a faptelor reținute în sarcina sa și pentru care s-a dispus măsura arestării preventive, instanța de fond a apreciat că pot constitui garanții suficiente, alături de perioada în care inculpatul s-a aflat în stare de arest, că acesta nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză în vreuna din modalitățile prevăzute de lege.
S-a constatat că, în contextul elementelor de fapt și personale prezentate, scopul procesului penal, așa cum este prevăzut de art. 136 alin. 1 C.p.p., se poate realiza în măsură suficientă prin obligațiile ce se vor impune inculpatului cu ocazia acestei liberări provizorii.
Instanța de fond a apreciat așadar că nu mai există nici un argument care să justifice ca fiind oportună necesitatea menținerii inculpatului în stare de arest, cererea de liberare provizorie sub control judiciar fiind întemeiată, obligațiile care vor fi impuse inculpatului, conform dispozițiilor art. 1602 alin. 3 și alin. 31 C.p.p., fiind considerate ca reprezentând suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal și protejarea ordinii publice.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs D.I.I.C.O.T. - B. T. O., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând casarea acesteia și respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
A arătat că instanța de fond a reținut că starea de judecată a cauzei se află în faza incipientă, însă nu s-a avut în vedere faptul că inculpatul face parte dintr-un grup infracțional care se ocupă cu traficul de persoane, prezentând un pericol social deosebit de ridicat, aspecte ce au fost recunoscute de instanța de fond și instanța de control judiciar; inculpatul a sprijinit grupul infracțional confecționând două cărți de identitate cu ajutorul cărora au fost scoase din țară două victime minore, care ulterior au fost exploatate sexual.
La ultima menținere a măsurii arestări preventive, nu au fost administrate mijloace de probă care să schimbe situația juridică a inculpaților, inclusiv a inculpatului din cauză, iar motivarea instanței este neîntemeiată și în antiteză cu stadiul și rezultatele urmăririi penale, inclusiv cu declarațiile părților vătămate; a apreciat că instanța de fond și-a însușit cu multă lejeritate apărarea inculpatului referitor la faptul că are studii superioare, familie și nu este cunoscut cu antecedente penale, omițându-se a se reține că inculpatul este funcționar public și s-a folosit de calitatea sa pentru a sprijini activitatea grupului infracțional din care făcea parte, iar fără sprijinul acestuia activitatea grupului ar fi fost în mod vădit diminuată; de asemenea, s-a trecut cu ușurință peste faptul că, odată pus în libertate, inculpatul B. are posibilitatea să influențeze martorii și părțile vătămate pentru a obține o situație favorabilă sieși și celorlalți coinculpați, având în vedere legătura infracțională strânsă între aceștia.
În cauză mai sunt de audiat martori, urmărirea penală nu s-a încheiat, iar tocmai în această fază procesuală - cercetarea judecătorească fiind la început - sunt incidente dispozițiile art. 1602 cod procedură penală.
Recursul este fondat.
Este adevărat că legea nu prevede care sunt criteriile ce urmează a fi avute în vedere la examinarea temeiniciei unei cereri de liberare provizorie, însă instanța trebuie să se raporteze, respectând decizia în interesul legii dată cu privire la această instituție de către instanța supremă și la gravitatea faptei, la circumstanțele concrete ale cauzei, la urmările produse, precum și la datele care caracterizează inculpatul. Detenția provizorie poate fi menținută atunci când instanța constată insuficiența controlului judiciar, cu respectarea, pe toată durata procesului, a principiului proporționalității între măsura preventivă și gravitatea faptei respectiv a făptuitorului.
Îndeplinirea condițiilor negative prev. de art. 1602 C.p.p. nu atrage în mod automat admiterea cererii de liberare provizorie, atât timp cât continuarea privării de libertate a inculpatului corespunde necesității asigurării unei ordini juridice adecvate și suficient apărate. Existența unei familii legal constituite și închegate a inculpatului, caracterizările depuse de la locul de muncă nu reprezintă decât o situație de normalitate, în condițiile în care este acuzat că profitând de funcția sa a falsificat două cărți de identitate pentru a permite scoaterea din țară a două minore care au fost ulterior exploatate sexual, inculpatul cunoscând scopul pentru care confecționează acele cărți de identitate. Activitatea infracțională de care este acuzat prezintă complexitate atât prin dimensiunile faptice cât și prin presupusa cooperare a participanților.
În cauză nu a început cercetarea judecătorească, inculpatul și persoanele minore presupus traficate nu au fost audiate, în condițiile în care stadiul cercetării judecătorești reprezintă un element esențial, chiar dacă nu singular în aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie, trebuind coroborat cu alte elemente care individualizează fapta și persoana, modul în care este percepută relația juridicului cu societatea, impactul faptelor identice cu cea dedusă judecații, în rândul opiniei publice.
Curtea apreciază că este în interesul desfășurării normale a procesului penal, dată de necesitatea audierii inculpaților, părților vătămate și numărului mare de martori care au fost propuși spre audiere, de vârsta mică a părților vătămate, ca inculpatul să fie menținut în stare de arest pentru a nu influența zădărnicirea aflării adevărului și consideră că garanțiile prevăzute de art. 1602 alin. 3 C.p.p. nu sunt de natură să asigure o bună desfășurare a procesului penal, astfel că va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
Văzând și art. 192 alin. 3 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - B. T. O. împotriva Încheierii nr. 163 de la 27 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul cu nr._, privind pe intimatul - inculpat B. F. G., deținut în prezent în Penitenciarul de Maximă Siguranță C..
Casează încheierea instanței de fond, în sensul că respinge cererea formulată de inculpatul B. F. G..
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
T. C. B. A. I. S. I. E.
Grefier,
Ș. C. D.
Red. jud. A. I. S.
Jud. fond: D. M. C.
Dact../A.T.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Abuz în serviciu contra intereselor publice. Art.248 C.p..... → |
|---|
