Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 2459/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2459/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 2459/2013
Dosar nr._ - art. 208, 209 cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 2459
Ședința publică de la 12 decembrie 2013
PREȘEDINTE - L. B. - Judecător
Judecător S. P. M.
Judecător M. M. Ș.
Grefier M. V.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
.....................
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierile de amânare a pronunțării din datele de 28 noiembrie 2013, respectiv 09 decembrie 2013, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect recursul declarat de P. DE PE L. J. C. împotriva sentinței penale nr. 111 de la 28 iunie 2013, pronunțată de J. C. în dosarul cu nr._, privind pe intimatul - inculpat L. I. M..
Deliberând;
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 111 de la 28 iunie 2013 pronunțată de J. C. în dosarul cu nr._, a fost condamnat inculpatul L. I. M. (fiul lui I. și I., nascut la data de 16.12.1991 în orasul C., judetul O., domiciliat în orasul C., . nr.4, județul O., CNP –_) la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped. de art.208 al.1, 209 al.1, lit.g și i Cp, cu aplicarea art.3201 al. 1-4,6-7 Cpp ; s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr._ pronunțată de J. C. în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare la 12.01.2011 și s-au repus în individualitatea lor pedepsele de: 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 al.1,209 al.1 lit.a, g și i Cp (parte vătămată S.T.I.P Primaria C.); 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 al.1,209 al.1 lit.a, g și i Cp (parte vătămată C. S.); 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 al.1,209 al.1 lit.a, și i Cp (parte vătămată . Slatina, fapta din 12.07.2010) și de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 al.1,209 al.1 lit.a și i Cp (parte vătămată I. D. M., fapta din 12.07.2010); s-a constatat că inculpatul a savârsit infracțiunile de furt calificat pentru care a fost condamnat prin sentința penala nr._ pronunțată de J. C. în dosarul nr._ si infracțiunea de furt calificat din cauza de fata, în concurs real prevăzut de art.33 lit.a C.p.
În baza art.36 al.1 C.p, raportat la art.33-34 C.pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penala amintita anterior, cu pedeapsa din prezenta cauza, urmând ca inculpatul L. I. M. sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare; s-a constatat că inculpatul a executat în întregime pedeapsa aplicată prin sentința penala nr._ pronunțată de J. C. în dosarul nr._ și, în temeiul art. 36 alin.3 Cp, ceea ce s-a executat s-a scăzut din durata pedepsei de 2 ani aplicată pentru infracțiunile concurente.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. C. și, în baza art.14 rap.la art.346, alin.1 Cod proc.penală, art.998-999 din Codul civil, a fost obligat inculpatul L. I. M. către parte vătămată C. C., la plata sumei de 650 lei daune materiale constând contravaloarea bunurilor sustrase și nerestituite, respectiv combina muzicală marca Panasonic și radio CD-player marca Philips.
În baza disp. art.191 al.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin s.p.107/18.10.2012 pronunțată de J. C. în dosarul penal nr.3033_, s-a dispus, în baza art. 2o8 alin.1-2o9 alin.1 lit.g si i Cp cu aplic. art. 37 lit. a si art.57 C.p, condamnarea inculpatului L. I. M. la o pedeapsa de 4 ani inchisoare; s-a constat că inculpatul, la data săvârșirii infracțiunii, se afla în stare de liberare condiționată, având de executat un rest de pedeapsă de 183 de zile dint-o condamnare anterioară; în baza art. 61 alin1 C.p., s-a revocat liberarea conditonată a inculpatului dispusă prin decizia penală nr. 71/10.02.2012 a Tribunalului D.; în baza art. 61 alin. 1 C.p., s-a contopit pedeapsa de 4 ani cu restul de pedeapsă de 183 de zile, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 4 ani închisoare cu aplic. art.57 C.p.; pe durata executării pedepsei, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art.64 al.1,lit.a teza a II – a și lit.b C.p.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 650 lei daune materiale, catre partea civila și, în baza disp. art.191 al.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpatul L. I. M. și P. de pe lângă J. C., iar prin d.p. 327/18.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel C., au fost admise recursurile declarate de P. DE PE L. J. C. și inculpatul L. I. M.; s-a desființat hotărârea primei instanțe și s-a trimis cauza spre rejudecare.
Instanța de control judiciar a reținut că, prin sentința recurată, inculpatul a fost condamnat la 4 ani închisoare, în baza art. 208, 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal, instanța de fond reținând starea de recidivă postcondamnatorie prev de art. 37 lit. a Cod penal. În acest sens, având în vedere fișa de cazier judiciar depusă în dosarul de urmărire penală (filele 24 și 25 - d.u.p.), dar și relațiile solicitate de la Serviciul Cazier Judiciar din cadrul Inspectoratului de Poliție O. (filele 9,10 - dosar fond), s-a reținut că infracțiunea cu care a fost investită instanța de fond, săvârșită la 01 iulie 2010, atrage starea de recidivă prev de art. 37 lit. a Cod penal.
În aceste condiții, în baza art. 61 alin. 1 Cod penal s-a dispus revocarea liberării condiționate privind restul de pedeapsă rămasă neexecutată, de 183 zile, dintr-o pedeapsă anterioară, rest care a fost contopit, astfel că inculpatul urma să execute 4 ani închisoare, cu aplic. art. 71 și art. 57 Cod penal.
Instanța de control judiciar a constatat, din fișa de cazier judiciar depusă în dosarul de urmărire penală (filele 24 și 25 - d.u.p.), dar și relațiile solicitate de la Serviciul Cazier Judiciar din cadrul Inspectoratului de Poliție O. (filele 9,10 - dosar fond, că infracțiunile se află în concurs real, în sensul că fapta cu care a fost investită instanța de fond s-a săvârșit la 01 iulie 2010, iar inculpatul a fost arestat la 14 august 2010 în executarea unei pedepse de 2 ani închisoare aplicată tot pentru infracțiuni contra patrimoniului, prin sentința penală nr. 277/14 decembrie 2010 în dosarul nr._ al Judecătoriei C., jud. O..
În mod evident faptele se află în concurs, astfel că se constată nulitatea sentinței, conform art. 197 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatului findu-i adusă o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestui act.
În fond, după desființare, cauza a fost înregistrată la instanța de fond sub nr._, la data de 09.04.2013, iar din analiza actelor și lucrărilor dosarului, s-a reținut că prin rechizitoriul nr. 1110/P/2012 al Parchetului de pe lângă J. C., a fost trimis în judecată - în stare de libertate - inculpatul Lăcătus I. M., pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1, lit.g și i C.P., constând în fapt în aceea că partea vătămată C. C. administrează locuinta si curtea fiicei si ginerelui sau G. A. si G. Tatian care lucrează si locuiesc in Italia de mai multi ani. Locuinta este amplasată in C., ..68, jud. O. si aici nu locuieste nimeni efectiv. C. C. locuieste tot in C. si trece periodic, la căteva zile pe la locuinta pe care o administreaza, pentru a observa eventuale nereguli.
In data de 01.07.2010, C. C. a uitata sa încuie una din usile de acces in locuinta, această usă rămânând întredeschisă, fiind asigurată doar poarta de acces în curte. La data de 06.07.2010, când C. C. a trecut pe la locuinta respectivă a observat că din aceasta au fost sustrase o combină muzicală marca Panasonic, un radio CD player marca Philips și alte bunuri.
Partea vătămată C. C. a reclamat furtul la organele de poliție, care cu ocazia efectuării cercetării la fața locului, nu au constatat nici la poartă de la curte și nici la ușile sau găsit pe canapeaua din sufrageria locuinței (f.8-10) .
În urma efectuării constatării tehnico-științifice dactiloscopice, conform raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr._/06.06.2011 s-a concluzionat că urmele digitale ilustrate la pozițiile nr.25 și nr.27, în planșele fotografice executate cercetării la fața locului au fost create de degetul mare de la mâna dreaptă și de degetul mare de la mâna stângă, ale căror impresiuni se găsesc pe fișa dactiloscopică cu datele de stare civilă aparținând inculpatului Lăcătus I. M.,,.
Prejudiciul cauzat în urma comiterii furtului a fost în valoare de 650 lei, conform adresei aflate la fila 44 dup, nefiind recuperat.
Inculpatul a recunoscut in cursul judecății, la rejudecare, savarsirea infractiunii, insa in cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, în primul ciclu procesual, a negat constant săvârșirea faptei, instanta de fond înlăturând astfel declaratiile inculpatului din cursul cursul urmăririi penale și din fața instanței de judecată, din primul ciclu procesual, reținându-le pe cele din cursul judecății din cel de-al doilea ciclu procesual, conform art. 69 CPP, intrucat acestea se coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauza.
Astfel, în drept, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului, săvârșită în condițiile mai sus expuse, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit.g și i C.p., pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, iar la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere dispozițiile art. 320, indice 1 Cod procedură penală și criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cp, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare în partea specială a Codului penal, gradul de pericol social concret al faptelor relevat de modul de săvârșire al acestora și de locul săvârșirii faptei, de valoarea prejudiciului (respectiv suma de 650 lei, prejudiciul nefiind recuperat), persoana inculpatului - care are antecedente penale, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului (fila 14 dosar instanță), instanța de fond a reținut că împotriva acestuia a fost dispusă în mai multe rânduri măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, fiind condamnat prin sentința penala nr. 277/14.12.2010 pronunțată de J. C. in dosarul nr._, definitivă prin nerecurare la 12.01.2011, la 2 ani închisoare pentru art. 208 alin 1, 209 alin 1 C.p., fiind arestat la data de 14.08.2010 si liberat condiționat la data de 10.02.2012, având un rest de executat de 183 zile, așa încât s-a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunile de furt calificat pentru care a fost condamnat prin sentința penala nr._ ,pronunțată de J. C. în dosarul nr._ si infracțiunea de furt calificat din cauza de fata, în concurs real, prevăzut de art.33 lit.a C.p.
De asemenea, s-a constatat de prima instanță că inculpatul a executat în întregime pedeapsa aplicată prin sentința penala nr._ pronunțată de J. C. în dosarul nr._ și, în temeiul art.36, lin.3 Cp, ceea ce s-a executat s-a scăzut din durata pedepsei de 2 ani aplicată pentru infracțiunile concurente
Pe latura civila, în privința acțiunii civile exercitate de partea civilă C. C., instanța de fond a avut în vedere că această parte a solicitat despăgubiri pentru daune materiale în cuantum de 2000 de euro reprezentând valoarea bunurilor sustrase, respectiv o combină muzicală marca Panasonic, un radio CD-player Philips, două navete de șampanie din Italia
Astfel, s-a reținut că prejudiciul cauzat în urma comiterii furtului a fost în valoare de 650 lei - constând în valoarea bunurilor sustrase, respectiv o combină muzicală marca Panasonic, un radio CD-player Philips, conform adresei aflate la fila 44 dup - nu a fost recuperat.
Desi partea vătămtă C. C. s-a constituit parte civilă cu suma de 2000 de euro reprezentând valoarea bunurilor sustrase, aceasta nu a facut dovada care sunt acele ,,alte bunuri sustrase,, în afară de cele reținute prin probele administrate în cursul urmării penale, respectiv muzicală marca Panasonic, un radio CD-player Philips, iar pe de altă parte, la interpelarea instanței, partea vătămată a arătat că nu are alte probe de propus pe latură civilă, ci solicită dosar să fie despăgubit de inculpat cu suma solicitată.
Pentru aceste considerente, instanta de fond a admis în parte acțiunea civilă formulată și a obligat inculpatul la plata sumei de 650 lei daune materiale, catre partea civila.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs PARCHETULUI DE PE L. J. C., solicitând casarea sentinței ca nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond a condamnat inculpatul la o pedeapsă greșit individualizată în raport de criteriile prev de art. 72 cod penal, din fișa de cazier judiciar a acestuia rezultând că a fost condamnat de mai multe ori pentru infracțiuni de același gen, astfel încât se impunea condamnarea la o pedeapsă mai mare decât minimul special, de 2 ani; de asemenea, se arată că în mod greșit nun s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, întrucât inculpatul a fost liberat condiționat prin sentința penală nr. 277/2010 a Judecătoriei C., însă pedeapsa nu a fost executată integral, fiind liberat cu un rest de pedeapsă neexecutată, invocând de asemenea și cuantumul greșit al cheltuielilor judiciare stabilite de instanța de fiind, apreciind că este prea redus; în consecință, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și condamnarea inculpatului la o pedeapsă majorată, cu executare în regim de detenție.
Recursul este fondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și care corespund cazurilor de casare prev de art. 3859 alin. 1 pct. 14 și 171 cod procedură penală și din oficiu, în limitele prev de art. 3856 alin. ultim cod procedură penală, se constată că este nelegală și netemeinică.
Astfel, recurentul inculpat a fost trimis în judecată și condamnat pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 3201 cod procedură penală, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru inf. prev de art. 208, 209 alin. 1 lit. g și i cod penal.
Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni trebuie privită în sens larg, respectiv descurajarea și a altor persoane în săvârșirea de noi infracțiuni și nu numai intimatului inculpat, un astfel de scop - prevenția generală în săvârșirea de noi infracțiuni - neputând fi atins dacă pentru fapte de natura celor săvârșite s-ar aplica pedepse care să nu aibă caracter disuasiv.
Raportat la caracterul imprevizibil al comportamentului uman, riscul repetării unor fapte similare este crescut dacă pentru fapte grave, sancțiunea aplicată ar fi una modică, după cum și aplicarea unor pedepse excesive ar putea genera un efect contrar.
Instanța de fond nu a făcut în mod pertinent aplicarea criteriilor prev de art. 72 cod penal, pedeapsa aplicată inculpatului nefiind corect individualizată în raport de gradul de pericol social concret și toate celelalte circumstanțe de natură să caracterizeze faptele și, respectiv, intimatul inculpat.
La individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul criteriu, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, urmând ca celelalte două criterii alăturate și distincte, respectiv persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale; ori, gradul de pericol social al faptei săvârșite nu a fost apreciat în mod corespunzător de instanța de fond, astfel încât, instanța de recurs apreciază că se impune reconsiderarea cuantumului aplicat de instanța de fond inculpatului, respectiv majorarea acestui cuantum la 2 ani și 3 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, având în vedere că inculpatul trebuie să conștientizeze natura și pericolul social al faptei săvârșite, numai în acest mod obținându-se o reeducare concretă a acestuia, în condițiile în care, anterior a fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni de același gen și a beneficiat de clemența instanței, fiind condamnat la pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite.
De asemenea, este fondat motivul de recurs formulat de parchet privind greșita constatare a instanței de fond cu privire la executarea în întregime a pedepsei aplicată inculpatului, chiar dacă acesta a fost liberat condiționat la 10 februarie 2012 cu un rest de pedeapsă neexecutat de 183 zile.
Critica formulată de parchet cu ocazia dezbaterilor, privind cuantumul greșit al cheltuielilor judiciare către stat la care a fost obligat inculpatul la instanța de fond, este nefondată, întrucât acestea au fost apreciate în mod corect în raport de dispozițiile legale.
În raport de aceste considerente, recursul parchetului este fondat și urmează a fi admis, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d cod procedură penală, se va casa sentința în parte, sub aspectul laturii penale, se vor descontopi pedepsele, repunându-le în individualitatea lor și, în rejudecare, se va majora pedeapsa aplicată inculpatului L. I. M. în baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g și i, c.p. cu aplic. art. 320/1 C.p.p., la 2 ani și 3 luni închisoare.
În baza art. 36 alin.1 c.p., rap. la art. 34 lit. b c.p., se va contopi pedeapsa aplicată în cauza de față, cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 277/14.12.2010 a J. C., definitivă prin nerecurare, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 3 luni închisoare; se va înlătura dispoziția din sentința recurată, privind constatarea executării în întregime a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin s.p.277/14.12.2010 a Judecătoriei C.; în baza art. 36 alin. 3 C.p., se va deduce din durata pedepsei aplicată perioada executată de la 14.08.2010, la 10.02.2012.
Constatându-se legalitatea și temeinicia celorlalte rezolvări juridice ale cauzei, se vor menține celelalte dispoziții din sentința recurată.
În baza art. 192 alin. 3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariu avocat oficiu în cuantum de 200 lei, s-a dispus a fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul PARCHETULUI DE PE L. J. C. împotriva sentinței penale nr. 111 de la 28 iunie 2013, pronunțată de J. C. în dosarul cu nr._, privind pe intimatul - inculpat L. I. M..
Casează sentința în parte, sub aspectul laturii penale.
Descontopește pedepsele, repunându-le în individualitatea lor și, rejudecând:
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului L. I. M. în baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g și i, c.p. cu aplic. art. 320/1 C.p.p., la 2 ani și 3 luni închisoare.
În baza art. 36 alin.1 c.p., rap. la art. 34 lit. b c.p.;
Contopește pedeapsa aplicată în cauza de față cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 277/14.12.2010 a J. C., definitivă prin nerecurare, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 3 luni închisoare.
Înlătură dispoziția din sentința recurată, privind constatarea executării în întregime a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin s.p.277/14.12.2010 a Judecătoriei C..
În baza art. 36 alin. 3 C.p.;
Deduce din durata pedepsei aplicată perioada executată de la 14.08.2010, la 10.02.2012.
Menține celelalte dispoziții din sentința recurată.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariu avocat oficiu în cuantum de 200 lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. B. S. P. M. M. M. Ș.
Grefier,
M. V.
Red. jud.: L. B.
Jud. fond: R. F. D.
Dact. 2 ex./A.T. - 20 decembrie 2013
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 2425/2013. Curtea de... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 2444/2013. Curtea... → |
|---|
