Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 1978/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1978/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-10-2013 în dosarul nr. 1978/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1978/2013
Ședința publică de la 18 Octombrie 2013
PREȘEDINTE C. C. Judecător
D. F. Judecător
V. T. Judecător
Grefier L. M. P.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpatul O. N., partea civilă I. D. și asigurătorul B. V. I. G.-C. desemnat pe teritoriul României-Asirom Asigurarea Românească S.A.București, împotriva sentinței penale nr. 231 din 30 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns inculpatul recurent, asistat de avocat D. L., apărător ales, partea civilă I. D. asistată de avocat B. C. A., apărător ales, asigurătorul B. V. I. G.-C. desemnat pe teritoriul României-Asirom Asigurarea Românească S.A.București, reprezentat de avocat M. S., apărător ales, partea civilă C. A. I., asistat de avocat L. E., în substituire pentru avocat V. mioara, apărător ales, care reprezintă și pe partea civilă lipsă B. A. E., de asemenea, lipsind S. Orășenesc de Urgență Tg-Cărbunești, S. Județean de Ambulanță G., S. C. Județean de Urgență C., S. de B. C. "Sf. L." București, S. C. de Urgență" B. A." București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, recurentul învederează instanței faptul că înțelege să-și retragă calea de atac formulată, sens în care este declarația dată de acesta, după care, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat D. L. pentru inculpat solicită să se ia act de retragerea recursului iar, cu privire la recursurile declarate pentru restul laturii civile, lasă la apreciere.
Avocat B. C. A. pentru recurenta parte civilă ion D., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii, rejudecarea cauzei în sensul majorării daunelor morale acordate părții civile, suma fiind corespunzătoare suferinței morale cauzate, din actele medicale rezultând că a rămas cu handicap grav, fiind necesară asistența permanentă iar toată familia acesteia suferă datorită suferinței încercare de partea civilă.
Consideră că suma de 350.000 lei este corespunzătoare prejudiciului suferit; solicită majorarea rentei lunare acordate – suma necesară efectuării tuturor cheltuielilor este de 5000 lei pentru a asigura supraviețuirea.
Avocat S. M. pentru recurenta asigurător, solicită admiterea recursului, casarea sentinței, reducerea daunelor morale, pe care le apreciază ca fiind excesive; motivarea contradictorie a sentinței penale – se reține că o culpă incumbă părților civile care nu s-au deplasat la trotuar ci pe carosabil – asigurătorul răspunde numai pentru partea de vină corespunzătoare asiguratorului; toate rapoartele de expertiză au concluzionat că au avut culpă și cele trei părți civile, cu toate acestea instanța a stabilit culpa exclusivă a inculpatului.
În ceea ce privește daunele materiale rezultă că anterior partea civilă era angajată, astfel încât renta trebuie acordată în măsura dovedită, iar sentința penală este nelegală sub acest aspect; nu există criteriu obiectiv pentru stabilirea daunelor morale, însă jurisprudența relevă în concluziile scrise ..; acestea au fost acordate, despăgubirile sunt inferioare în cuantum și solicită să se ia act de retragerea recursului inculpatului.
Avocat L. E., pentru intimata parte civilă C. A. I., solicită respingerea recursului asigurătorului – daunele acestuia sunt modice; admiterea recursului părții civile I. D..
Avocat B. C. A. pentru recurenta parte civilă ion D., solicită respingerea recursului asigurătorului – arată că nu există legătură de cauzalitate între prezența pe carosabil a părții civile și accidentul de circulație produs și apreciază că pretențiile părții civile puteau fi dovedite cu orice mijloc de probă, pe baza unei hotărâri judecătorești și chiar prin convenția părților; copia cății de muncă a părții civile dovedește că aceasta lucra la momentul producerii accidentului și de asemenea, solicită să se ia act de retragerea recursului inculpatului
Reprezentantul parchetului solicită instanței să ia act de retragerea recursului inculpatului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Cu privire la recursul părții civile, apreciază că este nefondat, corect au stabilite daunele morale și materiale – au în vedere că recurenta parte civilă a suferit o infirmitate permanentă.
Cu privire la recursul asigurătorului, arată că nu se impune admiterea acestuia, nu a fost culpă comună, nu rezultă că la locul producerii accidentului exista trotuar, OUG nr. 195/2002 prevede că în lipsa trotuarului se poate deplasa pe acostament așa cum e cazul în speță și nu se impune reducerea daunelor morale, care au fost corect stabilite de instanța de fond.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să se ta act de retragerea recursului declarat.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr. 231 din 30 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr._, în baza art.184 alin.1 și 3 C.pen. a fost condamnat inculpatul O. N., fiul lui M. și N., născut la data de 27.09.1991 în T., Jud.G., cetățean român, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în com.Stoina, ., posesor al C.I. ..Z. nr._, eliberat de SPCLEP Tg.-Cărbunești, C.N.P. nr._ la o pedeapsă de 4 luni închisoare.
În baza art.184 alin.2 și 4 C.pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală față de partea vătămată B. A. E..
În baza art.184 alin.2 și 4 C.pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală față de partea vătămată I. D..
În baza art.33 lit.b) C.pen., s-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente și în baza art.34 alin.1 lit.b) C.pen. contopește cele trei pedepse, aplicându-i inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin.1 litera a) teza a -II –a și b) Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 3 ani termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art. 359 alin.1 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea unor drepturi civile pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
A fost obligat asigurătorul B. V. I. G. prin corespondentul desemnat în România Asirom Asigurarea Românească S.A. București la plata sumei de 8000 lei cu titlu de daune morale; 1500 lei despăgubiri materiale către partea civilă C. A. I.;_ lei cu titlu de daune morale și 5000 lei despăgubiri materiale către partea civilă B. Adreea E.; la plata sumei de_ lei cu titlu de daune morale și 6000 lei despăgubiri materiale către partea civilă I. D.; rentă viageră în favoarea părții vătămate I. D. de 1000 lei începând cu data de 11.06.2011 și până la schimbarea situației privind capacitatea de muncă a acesteia; 3165 lei cu titlu de despăgubiri materiale către S. Județean de Ambulanță G., cu dobânda legală aferentă până la plata integrală a debitului, la plata sumei de 2463.35 lei cu titlu de despăgubiri materiale către S. Orășenesc de Urgență Tg.-Cărbunești, cu dobânda legală aferentă până la plata integrală a debitului, la plata sumei de 222, 43 lei cu titlu de despăgubiri materiale către S. C. Județean de Urgență C., cu dobânda legală aferentă până la plata integrală a debitului, la plata sumei de 22.452 lei cu titlu de despăgubiri materiale către S. C. de Urgență ,,B., A.’’ București, cu dobânda legală aferentă până la plata integrală a debitului, la plata sumei de 3570 lei cu titlu de despăgubiri materiale către S. de B. C. ,,Sf. L.’’ București, cu dobânda legală aferentă până la plata integrală a debitului; 1038 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către B. A., la plata sumei de 593 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către I. D., la plata sumei de 1538 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către C. A. I..
În baza art.191 alin.1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.-Cărbunești, nr.1760/P/2011 din data de 31.08.2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului O. N., fiul lui M. și N., născut la data de 27.09.1991 în T., Jud.G., cetățean român, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în com.Stoina, ., posesor al C.I. ..Z. nr._, eliberat de SPCLEP Tg.-Cărbunești, C.N.P. nr._, pentru săvârșirea unei infracțiuni prev. și ped. de art.184 alin.1 și 3 C.pen. și a două infracțiuni prev. și ped. de art.184 alin.2 și 4 C.pen., cu aplicarea dispozițiilor art.33-34 C.pen.
În fapt, s-a reținut că, la data de 11.06.2011, în jurul orelor 17,00, inculpatul conducea autoturismul marca OPEL VECTRA cu nr. de înmatriculare BH – 0493BC pe DN 6 B în com. Stoina, . din direcția Tg.-Cărbunești (Căpreni) –C. (Crușeț), pe bancheta din față dreapta, aflându-se și martorul C. I. Camelius, rudă de gradul IV(văr) cu inculpatul.
În apropierea intersecției cu drumul lateral stânga care duce către R. Stoina(Toiaga), respectiv la aproximativ 200-300 m înainte de intersecție, aspect de rezultă din declarația martorului C. D. M., declarația dată în cursul urmăririi penale filele 79-82, inculpatul s-a angajat în depășirea autoturismului cu nr. de înmatriculare_ condus de martorul C..
Pentru efectuarea acestei manevre, inculpatul a pătruns pe banda de contrasens în imediata apropiere a intersecției însă, întrucât din direcția opusă circula o căruță, inculpatul a revenit brusc pe banda de sens din depășire, neputând să mențină autoturismul pe această bandă. În continuare, autoturismul condus de inculpat a pătruns parțial pe acostamentul din dreapta, inculpatul a virat stânga, revenind în diagonală pe banda de sens, a virat spre dreapta spre zona axului drumului, moment în care autoturismul a intrat în derapaj.
În zona limitei dreapta a părții carosabile și a pătrunderii pe acostament, autoturismul a lovit cele trei victime care se deplasau în direcția Tg.-Cărbunești(Căpreni)-C.(Crușeț) iar după impact, a traversat în derapaj acostamentul din dreapta, șanțul din dreapta, spațiul dintre șanț și gardul imobilului nr.31, a lovit gardul, până în stâlpul porții după care s-a oprit.
De asemenea, s-a reținut că viteza de deplasare a autoturismului marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare BH-0493 BC, condus de inculpat, în fazele premergătoare producerii accidentului a fost de minim 95-100 km.
Starea de fapt expusă a fost probată în cursul urmăririi penale prin coroborarea următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, buletine de analiză toxicologică alcoolemie, certificat medico-legal, raport de constatare medico-legală; raport de expertiză medico-legală, certificat de încadrare în grad de handicap, notă de constatare tehnică auto, declarații inculpat, adrese constituire parte civilă, certificat cazier judiciar, declarații părți vătămate C. A. I., B. A. E. și I. D. precum și martorii M. E., I. S., Știan L., Știan C., G. L., N. M., C. I., R. G., Știan E., P. M., V. A. M. și C. D. M..
Instanța a dispus efectuarea unei expertize medico-legale pentru a se stabili dacă, urmare a leziunilor suferite în urma accidentului de circulație, partea vătămată I. D. a rămas cu incapacitate de muncă, procentul de infirmitate și gardul de invaliditate, raportul fiind depus la dosarul cauzei, filele121-122.
De asemenea, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru a se stabili: mecanismul și dinamica producerii accidentului din data de 11.06.2011, regulile de circulație care au fost încălcate, cauzele care au generat producerea accidentului, dacă prezența atelajului cu tracțiune animală și poziționarea acestuia pe D.N. 6B a reprezentat o cauză favorizantă în producerea accidentului, raportul fiind depus la dosarul cauzei, filele 177-189. A fost depus la dosarul cauzei și ,,raportul de expertiză’’ întocmit de expertul care a participat la efectuarea expertizei la solicitarea inculpatului, filele 192-202.
Referitor la expertizele privind dinamica producerii accidentului efectuate în cursul procesului penal-una în faza de urmărire penală și cealaltă în cursul cercetării judecătorești, instanța a reținut-o la stabilirea stării de fapt pe cea efectuată în cursul cercetării judecătorești pentru următoarele considerente:
În cursul urmăririi penale a fost efectuată o expertiză privind dinamica producerii accidentului, aflată la filele 113-132, expertul răspunzând ulterior și obiecțiunilor formulate de inculpat, filele 130-131. În cuprinsul acestui raport de expertiză, expertul a reținut aspecte necorespunzătoare stării de fapt astfel cum rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză. Acesta a precizat că atelajul s-ar fi deplasat în aceeași direcție de mers cu autoturismul condus de inculpat deși, din niciun mijloc de probă, nu a rezultat această împrejurare ci, dimpotrivă, că atelajul se deplasa din sens opus în raport de direcția de deplasare a autoturismului.
Pentru aceste considerente, având îndoieli asupra exactității concluziilor raportului, instanța a dispus efectuarea unei noi expertize la termenul din data de 05.02.2013, fila 144 dosarul instanței, încuviințând ca la efectuarea acestuia să participe și un expert recomandat de partea vătămată și un expert recomandat de inculpat. Contrar prevederilor art.122 alin.2 C.proc.pen., expertul recomandat de inculpat, nefiind de acord cu concluziile expertului desemnat de instanță, nu a consemnat propriile opinii în cuprinsul raportului sau într-o anexă ci le-a depus la dosarul cauzei sub forma unui ,, raport de expertiză tehnică judiciară’’.
Instanța a apreciat că dinamica producerii accidentului descrisă de expertul M. A. corespunde adevărului în cauză coroborându-se cu împrejurări de rezultă din ansamblul celorlalte probe administrate, și parțial, chiar cu declarația inculpatului.
Singurele împrejurări de fapt cu privire la care declarația inculpatului și raportul de expertiză sunt contradictorii au constat în poziția atelajului pe drumul public și viteza cu care se deplasa inculpatul în momentule premergătoare accidentului.
Inculpatul a susținut că atelajul ar fi fost poziționat perpendicular pe axul drumului și pătruns cu spatele pe banda de sens pe care se deplasa autoturismul pe care îl conducea inculpatul, fiind astfel nevoit să îl ocolească prin afara părții carosabile.
Susținerile acestuia nu s-au coroborat însă decât cu declarația martorului C. I. Camelius care se afla cu inculpatul în autoturism și care este verișorul acestuia, fiind însă contrazise de declarațiile tuturor celorlalți martori oculari audiați în cauză. În acest sens martora I. S. arată că ,, am văzut o căruță venind din sens opus inculpatului’’ iar martorul C. D. M. declară că ,, atât căruța cât și calul erau orientați înainte spre sensul de mers’’.
De altfel, expertul a explicat de ce poziția în care inculpatul declară că s-ar fi aflat atelajul nu este verosimilă ,,chiar și în situația în care calul s-ar fi speriat și s-ar fi deplasat înapoi, având în vedere că poziționarea perpendiculară pe axul drumului ar fi trebuit să fie făcută din două manevre, respectiv întâi să fi pătruns prin viraj spre dreapta pe drumul lateral, poziționându-se aproximativ perpendicular pe axul drumului, după care ar fi trebuit să se fi deplasat înapoi cel puțin 5-6 m, greu de acceptat deplasarea calului înapoi pe această distanță. De asemenea, dacă deplasarea către înapoi s-ar fi produs mai devreme, respectiv pe durata sau la începutul virajului spre dreapta, căruța s-ar fi ,,frânat’’ în zona vârtejului osiei față, astfel că orientarea nu ar mai fi fost perpendiculară pe axul drumului’’.
Nu au fost reținute nici susținerile expertului recomandat de inculpat, care nu se coroborează cu niciun mijloc de probă administrat în cauză, în ceea ce privește la poziționarea atelajului. Arată acesta că ,, din sens opus inculpatului se deplasa vehiculul cu tracțiune animală condus de Știanu C. M. care, pentru a trece pe lângă martora G. L. E., care oprise pentru a repara lanțul de la bicicletă, a depășit cu calul sensul de circulație’’ obligându-l astfel pe inculpat să inițieze manevre de virare spre stânga. Nici măcar inculpatul nu a declarat că ar fi fost surprins de vreo manevră intempestivă de depășire efectuată de către atelaj.
În ceea ce privește viteza cu care se deplasa autoturismul, din toate probele administrate în cauză, inclusiv din declarația inculpatului, a rezultat că aceasta era peste limita legală în acea porțiune de drum, respectiv peste 50 km/h.
Ca urmare a producerii accidentului, cele trei părți vătămate au suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare mai multe zile de îngrijiri medicale.
C. A. I. a suferit leziuni traumatice care au necesitat de la producere 25-30 zile de îngrijire medicală potrivit CML nr.704/01.07.2011 completat la 25.07.2011(fila77 dosarul de urmărire penală), fiind internat la S. Orășenesc Tg-Cărbunești în perioada 11-17.06.2011.
Partea vătămată B. A. E. a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 75-80 zile de îngrijire medicală, potrivit RML nr.1363/12.07.2011, completat la_ (fila 55 dosarul de urmărire penală), fiind internată la S. Orășenesc de Urgență Tg-Cărbunești, în perioada 11-_ și 08-_ .
Partea vătămată I. D. a fost internată la S. C. Județean de Urgență C., perioada 11-_, S. B. A. București, perioadele 12/06-_, în Secția Neourochirurgie, 07/08-_, 13/10-_ și 12/03-_ Secția Recuperare(fila 176 dosarul de urmărire penală).
Aceasta a suferit TVM cervical cu leziune neurologică completă la nivel C4, luxații anterioare C4-C5 și C5-C6 precum și alte leziuni traumatice care inițial, au necesitat pentru vindecare 100-120 zile de îngrijire medicală, potrivit raportului de constatare medico-legală nr.1432 din_ . Ulterior, prin completarea nr.2350/11.11.2011 la raportul menționat s-a concluzionat că partea vătămată a suferit o infirmitate fizică inițial temporară până la 1 an de la producerea accidentului, dar foarte probabil, având în vedere gravitatea, va rămâne cu infirmitate permanentă, aflându-se în incapacitate totală de muncă și necesitând însoțitor(fila 67 dosarul de urmărire penală). Potrivit certificatuluinr.4572 din_ emis de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Județean G.(fila 69 dosarul de urmărire penală), partea vătămată a fost încadrată în gradul I de handicap GRAV cu deficiență funcțională gravă, cu termen de revizuire_ .
De asemenea, din raportul de expertiză medico-legală nr.1980/.05.12.2012 a rezultat că aceasta prezintă o deficiență globală gravă cu incapacitate adaptativă în procent de 98 0/0 care se încadrează în gradul I de invaliditate pe o perioadă de 12 luni, cu reducerea capacității de muncă în același procent.
În drept, fapta săvârșită de inculpat, așa cum au fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive a două infracțiuni prev. și ped. de art.184 alin.2 și 4 și o infracțiune prev. și ped. de art.184 alin.1 și 3 C.pen., atât sub aspectul laturii obiective cât și al laturii subiective, urmând a fi condamnat pentru săvârșirea acestor infracțiuni.
Din probele administrate în cauză, în special din cuprinsul expertizei privind dinamica producerii accidentului întocmită de expertul M. A., a rezultat că inculpatul a încălcat prevederile art.48 și 49 alin.1 din O.U.G. 195/2002 Rep., nerespectând regimul legal de viteză impus în localitate, prevederile art.45 alin.3 din O.U.G. 195/2002 Rep. și prevederile art.120 alin.1 lit.h), i) și j) din Regulamentul de aplicare al O.U.G. 195/2002 Rep. privind cazurile în care depășirea este interzisă.
Conform disp. art 48 și 49 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 Rep. conducătorul de vehicul trebuie sa respecte regimul legal de viteza și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevra în condiții de siguranță iar limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h. Or, inculpatul a circulat cu o viteză de minim 95-100 km.
Potrivit disp. art.45 alin.3 din O.U.G. nr.195/2002 Rep., atunci când prin manevra de depășire se trece peste axa care separă sensurile de circulație, conducătorii de vehicule trebuie să se asigure că din sens opus nu se apropie un vehicul și că dispun de spațiu suficient pentru a reintra pe banda inițială, unde au obligatia să revină după efectuarea manevrei de depășire.
De asemenea, art. 120 alin.1 lit.h), i) și j) din Regulamentul de aplicare al O.U.G. 195/2002 Rep. interzice depășirea autovehiculelor în următoarele împrejurări: în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă"; când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere; când din sens opus se apropie un alt vehicul, iar conducatorul acestuia este obligat sa efectueze manevre de evitare a coliziunii.
Inculpatul a încălcat și aceste prevederi întrucât nu s-a asigurat înainte de a efectua manevra de depășire iar pe sectorul de drum pe care a efectuat depășirea sunt amplasate indicatoare ,,Depășirea autovehiculelor, cu excepția motocicletelor fără ataș, interzisă’’, marcajul de separare a celor două sensuri de circulație fiind format dintr-o linie continuă.
Între încălcarea de către inculpat a prevederilor legale privind viteza de circulație și efectuarea manevrei de depășire și producerea accidentului există legătură de cauzalitate.
A susținut inculpatul că o culpă în producerea accidentului ar reveni și persoanei care conducea vehiculul cu tracțiune animală, persoanei care își repara bicicleta pe partea carosabilă și victimelor care au circulat pe partea carosabilă.
Cu privire la conducătorul vehiculului cu tracțiune animală, deși acesta a încălcat dispozițiile art.71 din O.U.G. 195/2002 Rep., în condițiile în care căruța s-a deplasat încadrată în limitele benzii de sens, nesurprinzând în niciun fel prin apariția în câmpul vizual al conducătorilor de vehicule care circulau din sens opus, nu se poate reține existența unei legături de cauzalitate între încălcarea prev. art.71 din O.U.G. 195/2002 Rep și producerea accidentului.
Aceeași concluzie s-a impus și cu privire la martora G. L. care, pentru a-și repara bicicleta, staționa pe partea dreaptă a părții carosabile a sensului opus de circulație în raport cu direcția de deplasare a inculpatului. Deși aceasta a încălcat disp.art.72 din O.U.G. 195/2002 Rep. însă între nerespectarea acestor dispoziții și producerea accidnetului nu există legătură de cauzalitate atât timp cât martora nu a surprins prin apariția în câmpul vizual al inculpatului și nu a împiedicat deplasarea regulamentară a acestuia întrucât nu a pătruns pe contrasens.
În ceea ce le privește pe părțile vătămate, chiar dacă toate trei s-ar fi deplasat pe acostament, având în vedere traiectoaria imprevizibilă a autoturismului, acestea nu ar fi putut evita contactul cu autoturismul care a părăsit partea carosabilă, a traversat în derapaj acostamentul din dreapta, șanțul din dreapta, spațiul dintre șanț și gardul imobilului nr.31, a lovit gardul, până în stâlpul porții, după care s-a oprit.
Prin urmare, instanța a reținut că inculpatul are o culpă exclusivă în producerea accidentului de circulație.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, s-a ținut seama de criteriile prev. de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei și împrejurările în care a fost săvârșită, limitele de pedeapsă reglementate de codul penal precum și persoana inculpatului.
În primul rând, din analiza limitelor de pedeapsă stabilite de către legiuitor în art.184 alin.1 și 3 și alin.2 și 4 s-a constatat că acestea prezintă un grad de pericol social generic ridicat, fiind sancționate cu pedeapsa închisorii.
Relevante în cauză au fost și împrejurările săvârșirii faptelor. Din ansamblul mijloacelor de probă administrate a rezultat că inculpatul, care obținuse permisul de conducere cu doar 6 luni înainte, a condus autoturismul a încălcând mai multe reguli de circulație, circulând cu o viteză excesivă și depășind printr-un loc nepermis, producând un accident de circulație cu urmări foarte grave, respectiv vătămarea corporală a celor trei părți vătămate.
Simpla recunoaștere a faptului că a condus autoturismul cu o viteză mai mare de 50 km/h, în condițiile în care în cauză există probe evidente, care înlătură orice dubiu, cu privire la atitudinea sa, astfel încât inculpatul trebuia să recunoască, neputând nega o situație certă, nu echivalează cu o comportare sinceră în cursul procesului penal, de natura circumstanței atenuante prevăzută de dispozițiile art.74 alin.1 lit.c) C.pen.
Mai mult, inculpatul a încercat să îi învinovățească de producerea accidentului pe conducătorul atelajului, pe martora G. L. care își repara bicicleta și inclusiv pe părțile vătămate.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că gradul de pericol social concret al faptelor este ridicat, motiv pentru care nu va reține ca circumstanțe atenuante conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii și atitudinea sinceră constând în recunoașterea săvârșirii infracțiunilor.
Astfel, spre deosebire de circumstanțele atenuante legale, care se aplică în virtutea legii și se impun instanței în mod obligatoriu, circumstanțele atenuante judiciare sunt împrejurări de fapt care numai prin raportare la fapta concretă, la ansamblul împrejurărilor în care a fost comisă și la persoana infractorului, pot dobândi, prin apreciere, valențe atenuante.
Împrejurările susceptibile de a constitui circumstanțe atenuante sunt realități obiective care, atunci când există, nu pot fi ignorate, dar, constatându-le, instanța nu este obligată să le recunoască în mod automat caracter ușurător.
Totuși, având în vedere conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunilor constând în lipsa antecedentelor penale, faptul că s-a prezentat în fața instanței precum și că a recunoscut să are o culpă în producerea accidentului, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.184 alin.1 și 3, o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.184 alin.2 și 4 față de partea vătămată Butuceal A. și 1 an pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.184 alin.2 și 4 față de partea vătămată I. D..
D. fiind faptul că inculpatul a săvârșit cele trei infracțiuni înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, instanța a dispus contopirea pedepselor stabilite.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, instanța a constatat că scopul educativ preventiv al acesteia poate fi atins și fără executarea în regim de detenție și, a suspendat condiționat executarea pedepsei cu închisoarea pe un termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal și compus din durata pedepsei la care se va adăuga un termen de doi ani.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite duce la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile pe durata executării pedepsei principale.
Dată fiind suspendarea condiționată a executării pedepsei privative de libertate aplicată inculpatului, instanța, a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Sub aspectul laturii civile, potrivit dispozițiilor art.998 din Codul civil, în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunilor, orice fapta a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
De asemenea, potrivit art.999 din Codul civil, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Din prevederile legale menționate, a rezultat că pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie să fie întrunite anumite condiții și anume: existența unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în cauză, instanța a constatat îndeplinite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale în ceea ce privește părțile civile.
Astfel, instanța a obligat societatea de asigurări Bulstard V. I. G. prin corespondentul desemnat în România Asirom Asigurarea Românească S.A. București la plata despăgubirilor civile, fila 196 dosar de urmărire penală.
A fost obligată societatea de asigurări și nu inculpatul în solidar cu asiguratorul de răspundere civilă întrucât solidaritatea nu se prezumă, ci trebuie prevăzută expres, iar în raport de contractul de asigurare intervenit între inculpat și asiguratorul de răspundere civilă acesta din urmă acordă despăgubirile către terți, urmând a recupera în cazuri excepționale despăgubirile de la cel asigurat.
În ceea ce privește despăgubirile materiale, instanța a obligat asigurătorul la plata următoarelor sume: 1500 lei despăgubiri materiale către partea civilă C. A. I., 5000 lei despăgubiri materiale către partea civilă B. Adreea E. și 6000 lei despăgubiri materiale către partea civilă I. D., reprezentând contravaloarea tratamentului medical, cheltuielilor făcute cu deplasările la spital, alimentației pe perioada spitalizării părților vătămate. Cheltuirea acestor sume de bani rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, filele 48-69, 131-138, 165-168, și din declarațiile martorilor R. G., Știan E., P. M., V. A. M., filele 140-143.
În cursul cercetării judecătorești, partea vătămată I. D. și-a majorat cuantumul despăgubirilor materiale la suma de 300.000 euro motivând că este posibilă vindecarea sa printr-un tratament cu celule stem foarte costisitor, fila 170, avocatul inculpatului neopunându-se la această modificare. Partea civilă nu a făcut dovada că un astfel de tratament i-a fost recomandat de un medic și nici nu a făcut dovada costului tratamentului.
Dacă partea vătămată va urma un astfel de tratament are posibilitatea de a se adresa cu acțiune la instanța civilă pentru a solicita contravaloarea tratamentului în conformitate cu dispozițiile art.20 alin.3 C.proc.pen.
Instanța a obligăt asigurătorul B. V. I. G. prin corespondentul desemnat în România Asirom Asigurarea Românească S.A. București la plata unei rente viagere în favoarea părții vătămate I. D. de 1000 lei începând cu data de 11.06.2011 și până la schimbarea situației privind capacitatea de muncă a acesteia.
Din raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză a rezultat că partea vătămată se încadrează în gradul I de invaliditate, cu reducerea capacității de muncă în același procent, fila 122, iar din declarația martorei V. A. M. rezultă că, anterior accidentului, partea vătămată lucra ca și vânzătoare. Astfel, având în vedere că anterior producerii accidentului partea vătămată era încadrată în muncă, realizând venituri iar în prezent nu mai poate realiza nici un venit, acesta este îndreptățită să primească o prestație periodică până la încetarea stării de incapacitate totală de muncă.
Referitor la daunele morale solicitate de părțile civile, instanța a reținut că părțile civile au suferit fizic și psihic ca urmarea a vătămărilor corporale pe care le-au fost provocate, în cazul părții vătămate I. D. vătămări deosebit de grave, respectiv tetraplagie, prognosticul medical fiind ca aceasta să rămână cu infirmitate permanentă.
Aceste vătămări au generat suferințe și neplăceri de ordin fizic și psihic părților civile pe o perioadă îndelungată de timp, iar pentru partea vătămată I. D. și în prezent, aceasta având un sentiment de neputință sau inferioritate ca urmare a infirmității permanente. A declarat partea vătămată că este ajutată în permanență de părinții săi, că nu poate să se întoarcă singură în pat, să meargă singură la toaletă și nici să mănânce singură, fila 170.
Cu privire la cuantumul daunelor morale, acesta se stabilește, prin apreciere, urmare aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de părțile vătămate în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care le-au fost afectate situația familială, profesională și socială. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei.
Raportat la aceste criterii, tribunalul a apreciat că sumele de: 8000 lei cu titlu de daune morale pentru C. I. A.,_ lei cu titlu de daune morale pentru B. Adreea E. și_ lei cu titlu de daune morale pentru I. D. reprezintă o despăgubire morală rezonabilă, având în vedere numărul de zile de îngrijire medicală stabilite pentru fiecare parte vătămată, precum și împrejurarea că Partea vătămată I. D. a suferit o infirmitate permanentă, aceasta constituind o consecință ireversibilă a accidentului rutier.
A fost obligat asigurătorul B. V. I. G. prin corespondentul desemnat în România Asirom Asigurarea Românească S.A. București la plata sumei de 3165 lei cu titlu de despăgubiri materiale către S. Județean de Ambulanță G., cu dobânda legală aferentă până la plata integrală a debitului, la plata sumei de 2463.35 lei cu titlu de despăgubiri materiale către S. Orășenesc de Urgență Tg.-Cărbunești, cu dobânda legală aferentă până la plata integrală a debitului, la plata sumei de 222, 43 lei cu titlu de despăgubiri materiale către S. C. Județean de Urgență C., cu dobânda legală aferentă până la plata integrală a debitului, la plata sumei de 22.452 lei cu titlu de despăgubiri materiale către S. C. de Urgență ,,B., A.’’ București, cu dobânda legală aferentă până la plata integrală a debitului, la plata sumei de 3570 lei cu titlu de despăgubiri materiale către S. de B. C. ,,Sf. L.’’ București, cu dobânda legală aferentă până la plata integrală a debitului. Sumele reprezintă contravaloarea transportului părților vătămate la spital și a tratamentului medical acordat acestora.
A fost obligat asigurătorul B. V. I. G. prin corespondentul desemnat în România Asirom Asigurarea Românească S.A. București la plata sumei de 1038 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către B. A., la plata sumei de 593 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către I. D., la plata sumei de 1538 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către C. A. I., reprezentând onorariu avocat și sumele plătite pentru obținerea certificatelor medico-legale și pentru expertizele efectuate în cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpatul O. N., partea civilă I. D. și asigurătorul B. V. I. G.-C. desemnat pe teritoriul României-Asirom Asigurarea Românească S.A.București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea recursului declarat de recurentul inculpat inculpatul O. N., împotriva sentinței penale nr. 231 din 30 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr._ .
Respinge recursurile declarate de partea civilă I. D. și asigurătorul B. V. I. G.- prin Asigurarea Românească SA București, împotriva aceleiași sentințe penale, ca nefondate.
Obligă recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 60 lei fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Octombrie 2013.
C. C. D. F. V. T.
Grefier,
L. M. P.
Red.jud. CC
j.f.I.M.
IB
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1979/2013. Curtea... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 2376/2013. Curtea... → |
|---|
