Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1979/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1979/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-10-2013 în dosarul nr. 1979/2013
Dosar nr._ - Art.208, 209 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.1979
Ședința publică de la 18 Octombrie 2013
PREȘEDINTE C. Crăciunoiujudecător
D. Filimonjudecător
V. Trifănescujudecător
Grefier L. M. P.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea recursului declarat de P. de pe lângă J. T. J., împotriva sentinței penale nr.1427 din 3 iulie 2013, pronunțată de J. T. J., în dosarul nr._, privind pe inculpatul B. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat P. M., apărător oficiu, pentru inculpatul lipsă, lipsind și partea vătămată B. I. C..
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul parchetului a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece în mod greșit inculpatul a fost condamnat pentru altă faptă decât cea pentru care a fost trimis în judecată, respectiv în loc de infracțiunea prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e și g Cod penal, a dispus condamnarea acestuia pentru fapta prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e și d Cod penal.
De asemenea, a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului este greșit individualizată în raport cu prevederile art.72 Cod penal, nefiind de natură să conducă la reeducarea inculpatului, iar prima instanță în mod greșit nu a confiscat suma de 650 lei de la inculpat, întrucât martorul M. C. M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice care să țină cont de criticile formulate.
Avocat P. M. pentru inculpat, a arătat că recursul parchetului este fondat doar în ceea ce privește primul motiv, solicitând respingerea cu privire la motivul al doilea, deoarece pedeapsa a fost corect individualizată și lăsând la aprecierea instanței soluția în ceea ce privește cel de-al treilea motiv invocat de procuror, arătând că este corectă confiscarea sumei respective.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1427 din 3 iulie 2013, J. T. J., a admis cererea formulată de inculpatul B. I., privind judecarea sa potrivit procedurii prevăzută de art 320/1 C.p.p.
În baza art. 208 alin 1 C.pen. – art 209 alin 1 lit e, d C.pen. cu aplic art 320/1 alin 7 C.p.p cu aplic art 74 alin 1 lit c și alin 2 C.pen. - art 76 lit d C.pen. a fost condamnat inculpatul B. I. - fiul lui N. și N., născut la 12.05.1983 în Tg-J., jud. Gorj, domiciliat în Tg-J., . 342, etaj 3, apart. 313, jud. Gorj, CNP, la pedeapsa de 1 an închisoare.
S-a aplicat inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II- a și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani, termen de încercare potrivit art. 82 C.pen.
În baza art.71 al. 5 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C.pen.
S-a luat act că prejudiciul cauzat părții vătămate B. I. C., domiciliat în Tg-J., ., ., apart. 19, jud. Gorj, a fost recuperat integral prin restituire.
A fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Tg-J. cu nr. 1893/P/2013 din 12.06.2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. I., pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. e și g C.pen., reținându-se următoarea stare de fapt:
La data de 10.03.2013, în jurul orelor 19:00, după lăsarea întunericului, inculpatul s-a deplasat la terenul de fotbal din incinta complexului Dolce Vita din Tg-J., unde avea loc un meci de fotbal și s-a așezat în tribună, observând pe o masă amplasată pe marginea terenului de joc un telefon mobil, pe care a hotărât să îl sustragă.
Astfel, inculpatul a mers la respectiva masă și după ce s-a asigurat că nu poate fi observat de vreo persoană din apropiere și-a însușit pe nedrept telefonul ce aparținea părții vătămate, telefon marca Samsung S3, evaluat la suma de 2700 lei.
A doua zi, la data de 11.03.2013, inculpatul a vândut telefonul sustras martorului M. C. M., contra sumei de 650 lei, fără a-i aduce la cunoștință că bunul era furat.
Starea de fapt descrisă în rechizitoriu a fost dovedită prin plângerea și declarația părții vătămate, proces-verbal de reconstituire și planșe foto,dovezi de predare –primire a bunului sustras, declarațiile martorilor M. C. M., Nay E. D., precum și prin declarațiile inculpatului, ce a recunoscut și regretat fapta, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței.
În drept, fapta inculpatului, săvârșită în modalitatea descrisă mai sus și constând în însușirea fără drept a telefonului mobil aparținând părții vătămate B. I. C., faptă săvârșită într-un loc public și pe timp de noapte, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. e și g C.pen., pentru care instanța, reținând aplicabilitatea disp. art. 320 1C.p.p., dar și a disp. art. 74 alin. 1 lit. c și alin. 2 C.pen - art. 76 lit d C.pen., va condamna inculpatul B. I., la un 1 an închisoare.
La individualizarea pedepsei aplicate, instanța a avut în vedere modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei, pericolul social concret, natura infracțiunii, nivelul prejudiciului, felul și limitele de pedeapsă, persoana inculpatului, care a avut o conduită sinceră, a mai suferit o condamnare, însă pentru infracțiuni la regimul circulației prev. de OUG 195/2002 și care însă nu mai poate produce vreun efect juridic, întrucât s-a scurs termenul necesar pentru a se considera că intervenită reabilitarea de drept.
Au mai fost avute în vedere disp. art. 320 1 alin. 7 C.p.p., iar ca și circumstanțe atenuante, atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii, în sensul că acesta a recunoscut imediat fapta, s-a prezentat de câte ori a fost chemat de diferite organe judiciare, a regretat efectiv, dar și faptul că prejudiciul a fost recuperat integral, iar inculpatul are o vârstă tânără, a fost lipsit efectiv de orice susținere materială și morală, părinții săi nefiind cunoscuți și că, deși a mai fost condamnat, infracțiunile pentru care s-au aplicat pedepse, nu au avut legătură cu patrimoniul vreunei terțe persoane, inculpatul ducându-și până la momentul faptei existența ,prin mijloace licite .
Având în vedere conduita inculpatului, cuantumul pedepsei aplicate, pericolul social concret al faptei, și inexistența din punct de vedere juridic a vreunui antecedent penal, instanța consideră că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă, drept pentru care, în baza art. 81 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani, termen de încercare potrivit art. 82 C.pen. și să atragă atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C.pen.
Pe latură civilă, observând dovada încheiată de organele de poliție al 20.05.2013, instanța a luat act că prejudiciul cauzat părții vătămate B. I. C. a fost recuperat integral prin restituire.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă J. T. J., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece în mod greșit inculpatul a fost condamnat pentru altă faptă decât cea pentru care a fost trimis în judecată, respectiv în loc de infracțiunea prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e și g Cod penal, a dispus condamnarea acestuia pentru fapta prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e și d Cod penal.
De asemenea, a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului este greșit individualizată în raport cu prevederile art.72 Cod penal, nefiind de natură să conducă la reeducarea inculpatului, iar prima instanță în mod greșit nu a confiscat suma de 650 lei de la inculpat, întrucât martorul M. C. M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice care să țină cont de criticile formulate.
Recursul este fondat și urmează a fi admis, din următoarele considerente:
Examinând sentința penală recurată, Curtea constată că în mod greșit prima instanță a dispus condamnarea inculpatului B. I. pentru infracțiunea prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e și d Cod penal, în cauză fiind incident cazul de casare prev.de art.3859 alin.1 pct.12 Cod pr.penală.
În acest sens, deși prin rechizitoriul nr.1893/P/2013 de la 12 iunie 2013 al Parchetului de pe lângă J. T. J., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B. I., pentru infracțiunea prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e și g Cod penal, reținându-se în fapt, că acesta, pe timp de noapte și din loc public a sustras telefonul mobil marca Samsung S3 proprietatea părții vătămate B. I. C., cauzându-i un prejudiciu în cuantum de 2.700 lei, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru fapta prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e și d Cod penal, astfel încât în temeiul dispozițiilor art.38515 pct.2 lit.d Cod pr.penală, va fi admis recursul declarat de parchet, se va casa în parte, sentința, iar în baza art.208 alin.1 Cp., art.209 alin.1 lit.e și g Cp., cu aplic. art.320 ind. 1 alin.7 Cpp. și art.74 alin.1 lit.c și alin.2 CP, art.76 lit.d CP, va fi condamnat inculpatul B. I. la pedeapsa de 1 an închisoare.
Curtea mai constată că în mod greșit instanța de fond nu a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 650 lei, dobândită prin săvârșirea infracțiunii, deoarece martorul de bună credință M. C. M. a cumpărat bunul sustras de la inculpat contra sumei de 650 lei, iar partea vătămată B. I. C. a arătat în cursul urmăririi penale că nu se constituie parte civilă în cauză, întrucât a recuperat bunul sustras.
Pe de altă parte, din declarația martorului M. C. M., dată în fața organelor de urmărire penală la 20 mai 2013 și aflată la fila 27 dosar u.p., rezultă că acesta nu are pretenții civile de la inculpat, astfel încât în temeiul dispozițiilor art.118 alin.1 lit.e Cod penal, se va dispune confiscarea specială, cu titlu de măsură de siguranță de la inculpat, a sumei de 650 lei, sumă dobândită prin săvârșirea infracțiunii.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul apărător oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi virat din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul D..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. T. J., împotriva sentinței penale nr.1427 din 3 iulie 2013, pronunțată de J. T. J., în dosarul nr._ .
Casează, în parte, sentința.
In baza art.208 alin.1 Cp., art.209 alin.1 lit.e și g Cp., cu aplic. art.320 ind. 1 alin.7 Cpp. și art.74 alin.1 lit.c și alin.2 CP, art.76 lit.d CP.
Condamnă pe inculpatul B. I. la pedeapsa de 1 an închisoare.
In baza art.118 alin.1 lit.e Cod penal;
Dispune confiscarea specială, cu titlu de măsură de siguranță de la inculpat, a sumei de 650 lei, sumă dobândită prin săvârșirea infracțiunii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărător oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi virat din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul D..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 18 octombrie 2013.
C. C. D. FilimonValentina T.
Grefier,
L. M. P.
Red.jud.VT
j.f.M.M.
PS/1.11.2013
| ← Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
