Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 401/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 401/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 401/2013
Dosar nr._ - Lg.241/2005 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 401/2013
Ședința publică de la 10 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. C. B. - Judecător
A. I. S. - Judecător
Grefier Ș. C. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
¤¤¤¤¤¤
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 3 decembrie 2013 consemnate prin încheierea de ședință de la această dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală având ca obiect apelurile declarate de către P. DE PE L. T. M., de către inculpatul I. F. V. și de către părțile civile DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. M. și S. R. - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. F. împotriva sentinței penale nr. 14 din data de 21.01.2013 pronunțată de T. M. în dosarul nr._, având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005).
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 14 din data de 21.01.2013 pronunțată de T. M. în dosarul nr._, În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 alin.1 lit. d C.p.p., s-a dispus achitarea inculpatului I. F. – V., fiul lui F. și F., născut la data de 14.02.1955, în A., județul A., posesor al CI . nr._, elib. de Poliția Dr.Tr.S., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
În baza art. 9 alin.1 lit. c din legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, a condamnat pe inculpatul I. F. – V., fiul lui F. și F., născut la data de 14.02.1955, în A., județul A., posesor al Ci . nr._, elib. de Poliția Dr.Tr.S., CNP_, la doi ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 71 alin.1 și 2 Cod penal, a aplicat acestui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1, lit.a teza a II-a, lit.b și lit. c Cod penal, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei principale, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În baza art. 86 indice 1 C.p., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere, pe o perioadă de 4 ani, care constituie termen de încercare, potrivit art. 86 indice 2 Cod penal.
În baza art. 86 indice 3 alin.1 și 2 C.p., pe durata termenului de încercare, inculpatul I. F. – V. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă T. M., serviciu desemnat cu supravegherea lui, la datele fixate de acest serviciu;
b) să anunțe, în prealabil, la Serviciul de Probațiune de pe lângă T. M., orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice la Serviciul de Probațiune de pe lângă T. M. schimbarea locului de muncă;
d) să comunice la Serviciul de Probațiune de pe lângă T. M. informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În temeiul art. 359 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului I. F. – V. asupra dispozițiilor art. 83 și art. 86 ind. 4 din C.p., privind revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, precum și în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.
În baza art. 71 alin.5 C.p., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 65 C.p., a aplicat inculpatului I. F. – V. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1, lit.a, teza a II-a, lit.b și lit. c Cod penal, pe o durată de 2 ani, ce se va executa în conformitate cu prevederile art. 66 C.p.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea prezentei sentințe la Oficiul Național al Registrului Comerțului, la data rămânerii definitive.
În baza art.14 C.p.p, rap.la art.998 și urm. C.Civ. și art.346 alin.1 CPP, s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. R., reprezentat legal de ANAF prin Direcția G. a Finanțelor P. M..
A obligat pe inculpatul I. F. – V. la plata sumei de 203.584 lei, către partea civilă S. R., reprezentat legal de ANAF prin Direcția G. a Finanțelor P. M., sumă ce se va actualiza cu indicele de inflație la momentul plății efective.
În baza art. 11 din legea 241/2005 rap. la art. 163 C.p.p., 353 C.p.p. și 357 alin.2 lit. c C.p.p., s-a dispus menținerea sechestrului asiguratoriu instituit asupra imobilului (apartament) situate în Dr.Tr.S., ., ., ., aparținând inculpatului I. F. – V., până la achitarea integrală către partea civilă S. R., reprezentat legal de ANAF prin Direcția G. a Finanțelor P. M., a sumei de 203.584 lei, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflație la momentul plății efective (măsură instituită în faza de urmărire penală prin ordonanța nr. 4739/P/2009 din data de 10.08.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr.Tr.S. și înscrisă în cartea funciară conform Încheierii nr._/24.08.2010 a OCPI M. – BCPI Drobeta – T. - S.).
În baza art.191 CPP, a obligat pe inculpatul I. F. – V. la plata sumei de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 600 lei reprezintă contravaloarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală, iar suma de 1900 lei reprezintă contravaloarea cheltuielilor judiciare efectuate în faza de judecată, inclusiv suma de 100 lei, ce reprezintă 1 din onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat (avocat C. S., conform delegației nr. 3235/31.10.2011, emisă de Baroul M.), sumă avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că la data de 26.10.2011 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe, dosarul nr._ în care prin sentința penală nr. 1897/13.10.2011 s-a dispus declinarea competenței de soluționarea a cauzei privind pe inculpatul I. F. V..
Prin sentința penală nr. 1897/13.10.2011 s-a reținut că, potrivit art. XVIII pct. 3 din Legea 202/2010 prin care au fost modificate prevederile codului de procedură penală cu referire la dispozițiile art. 27 pct. 1 lit. e1 cod procedură penală infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt de competența în primă instanță a tribunalului, astfel că în temeiul art.42 cod procedură penală, s-a dispus declinarea competenței spre soluționarea cauzei privind pe inculpatul I. F. V., pentru infracțiunea prevăzută de art.6 din legea 241/2005 cu art.41 alin.2 cod penal și art.9 alin.1 lit.c din legea 241/2005 cu art.41 alin.2 cod penal în favoarea Tribunalului M..
Prin rechizitoriul nr. 4739/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr.Tr.S., s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului I. F. V., pentru două infracțiuni de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplic. art.41 alin.2 CP, și art.9 alin.1, lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplic. art.41 alin.2 CP, ambele cu aplic. art.33 lit.a CP.
În actul de inculpare s-a reținut că la data de 02.01.2009 organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numitul I. F. -V., administrator al ..Tr.S., în perioada februarie 2009-iulie 2009, a calculat, reținut însă nu a virat în termenul legal la bugetul de stat, contribuțiile cu reținere la sursă în valoare de 24.862 lei ( f.12-13).
De asemenea, la data de 03.05.2010 a fost înregistrată plângerea penală a ANAF, DGFP M., prin care această instituție a arătat că . de către numitul I. F. V., în perioada 01.01._09 a înregistrat în documentele contabile ale societății un număr de 45 de facturi care nu au la bază operațiuni comerciale reale, prejudiciindu-se bugetul de stat cu suma de 314.096 lei ( f.15).
Având în vedere cele de mai sus, în cauză s-a dispus și s-a efectuat o expertiză fiscală judiciară care a stabilit că . declarat în perioada februarie 2009-iulie 2009, dar nu a plătit la termen suma de 16.083 lei C.A.S., 8050 lei C.A.S.S și 731 lei asigurări pentru șomaj (f.44).
De asemenea, sumele neplătite la 31.08.2011 din cele aferente perioadei februarie-iulie 2009 se prezintă astfel: 8.800 lei C.A.S., 3.925 lei C.A.S.S. și 731 lei asigurări pentru șomaj, în total suma de 13.536 lei impozite și contribuții cu reținere la sursă (f.44).
Prin suplimentul de expertiză efectuat în cauză s-a stabilit la obiectivul nr. 1 că în perioada martie 2009-august 2009 în conturile . disponibilități bănești ( f. 58).
Fiind audiat învinuitul nu a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că nu a efectuat plățile contribuțiilor cu reținere la sursă reținute de la angajați întrucât nu a avut disponibilități bănești.
În cauză au fost audiați mai mulți martori, foști salariați ai . Ș., Driciu P., B. Mileva, C. D., M. F., I. P., Bandolescu C., T. E., V. M., B. M., R. E. E.) persoane care au declarat că, primeau lunar fluturaș de salariu în care erau menționate reținerile efectuate pentru bugetul de stat.
De asemenea, martorii menționați mai sus au mai declarat că doar lunile februarie, august, și septembrie nu au primit salariu motiv pentru care au dat societatea în judecată ( f. 56-59).
Cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, la data de 03.05.2010, ANAF, DGFP M. a sesizat faptul că . înregistrat în evidența contabilă bunuri și servicii ca fiind achiziționate de la un număr de 26 contribuabili - furnizori ( persoane juridice) care în urma controalelor încrucișate a rezultat că nu au la baza operațiuni reale ( f. 15).
Astfel, în cauză au fost audiați mai mulți martori ( Anitaș C. S. ( f. 82), P. V. ( f. 87), T. C. ( f.88), D. P. ( f.99), V. G. ( f.100), P. E. A. ( f. 119), I. T. ( f.750), S. Zamfis ( f.753), D. N. ( f. 757), M. O. ( f. 767), Andorean Z. F. ( f. 771), Mețac F. S. ( f. 790), Kincses E. ( f. 797), administratorii unora dintre societățile furnizoare de mărfuri, declarații din care a rezultat că facturile sunt nereale n sensul că furnizorii menționați în acestea nu au avut niciodată relații comerciale cu . nici nu au emis facturile respective, ele evidențiind operațiuni fictive.
Prin raportul de expertiză fiscală judiciară efectuat în cauză s-a evidențiat situația facturilor care au la bază operațiuni reale și care au fost înregistrate în contabilitatea ..47).
La obiectivul nr.5, expertul contabil a stabilit că paguba produsă bugetului de stat se ridică la suma de 285.115,24 lei, reprezentând valoarea TVA și impozit pe profit determinat ca urmare a înregistrării de cheltuieli ce au la bază operațiuni fictive ( f.46).
Din suplimentul la raportul de expertiză fiscală judiciară efectuat în cauză a rezultat că operațiunile fictive înregistrate de . referă la achiziții de bunuri și servicii, iar documentele în care au fost evidențiate aceste operațiuni sunt: note de intrare-recepție, bonuri de consum, dispoziții de plată, jurnale de cumpărături, balanțe de verificare, deconturi de TVA, situații financiare - bilanț contabil, situația contului de profit și pierdere întocmite pentru perioada 01 ianuarie 2008-31 decembrie 2008 ( obiectivul nr. 2, pag 58).
Fiind audiat, învinuitul I. F. - V. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii susținând că cele 45 facturi fiscale evidențiază operațiuni reale, acestea fiind înregistrate în contabilitatea firmei pe care o administrează.
În drept, fapta învinuitului I. F. - V., care în calitate de administrator la ..Tr.S. în perioada februarie - iulie 2009 a reținut însă nu a vărsat în cel mult 30 zile de la scadență, suma totală de 24.864 lei reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „ evaziune fiscală în formă continuată”, prev. de art.6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p..
Totodată, fapta aceluiași învinuit care în perioada 01.01._09 a înregistrat în actele contabile ale . unor cheltuieli care au la bază operațiuni reale în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „evaziune fiscală în formă continuată”, prev. de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p..
Întrucât infracțiunile au fost săvârșite de către aceeași persoană înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 33 lit.a C.p. privind concursul real de infracțiuni.
Situația de fapt reținut a fost probată cu : proces - verbal de sesizare ( f. 12-13);plângere penală ( f. 15-17);raport de expertiză fiscală judiciară ( f. 43-49); supliment la raportul de expertiză fiscală ( f. 53-58); declarații martori ( f.59-69, 82, 87, 88, 99, 100, 119, 750, 753, 757, 767, 767, 771, 790, 797); înscrisuri: raport de inspecție fiscală generală din 28.06.2010 ( f.294-322), procese - verbale de control încrucișat încheiate de organele de inspecție fiscală din cadrul ANAF, extras ONRC ( f. 821-822);declarații învinuit ( f. 830-831).
În cursul urmăririi penale, MF.P, ANAF, DGFP M. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 24.862 lei reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă ( f.144).
Prin rezoluțiile din data de 14.02.2010 și din data 13.05.2010 s-a dispus începerea urmăririi penale față de numitul I. F. - V. pentru săvârșirea a două infracțiunii de „ evaziune fiscală”, prev. de art. 6 și art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr. 241/2005 ( f.6,8).
Prin ordonanța din data de 04.07.2011 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina învinuitului din două infracțiuni de „ evaziune fiscală”, prev. de art. 6 și art.9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, în două infracțiuni de „ evaziune fiscală în formă continuată”, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p, art.9 alin. 1 lit.c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. ( f. 832).
Prin ordonanța din data de 10 august 2010 s-a dispus luarea măsurilor asiguratorii prin instituirea sechestrului pe apartamentul situat în Dr.Tr.S., ., ..1, . proprietatea inculpatului I. F. - V. ( f. 21).
Inculpatul a fost cercetat cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale, iar la data de 05.07.2011 i-a fost prezentat materialului de urmărire penală ( f. 833).
Cu această ocazie inculpatul I. F. - V. a declarat că nu solicită administrarea altor probe și că nu are cereri noi de formulat în apărarea sa.
Față de cele expuse și având în vedere că urmărirea penală este completă, existând probele necesare și acestea fiind legal administrate, în temeiul art. 262 pct. 1 lit.a, C.p.p.
S. R. reprezentat de Agenția Națională de A. F. cu sediul în București prin Direcția G. a Finanțelor P. M., prin adresă nr._/10.11.2011, aflată la fila 7 din dosar, a comunicat faptul că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 314.096 lei.
Din oficiu, s-a dispus efectuarea de către Serviciul de probațiune de pe lângă T. M. a unui referat de evaluare al inculpatului I. F. V. (ce a fost atașat la filele 19-21 din dosar).
La termenul din data de 09.01.2012, prin încheierea de ședință, a fost conceptat în cauză și citat statul român, prin ANAF București, instituție către care, prin adresa din 09.01.2012 (de la fila 25 din dosar), i s-a solicitat să comunice dacă se constituie parte civilă în cauză.
De asemenea, la același termen de judecată s-a dispus emiterea de către instanță a unei adrese, aflată la fila 24 din dosar, către DGFP M. prin care i se solicita să menționeze dacă constituirea ca parte civilă în cauză de față, de la fila 7 din dosar, are la baza o împuternicire specială emisă în acest sens de ANAF București.
Prin adresa nr._/19.01.2012 ( de la fila 28 din dosar) DGFP M. a arătat că comunică alăturat, prin fax, împuternicirea data de ANAF București pentru DGFP M. în vederea asigurării intereselor statului în cauză, dar din motive tehnice, a lipsit această împuternicire, motiv pentru care la termenul de judecată din data de 23.01.2012, instanța a revenit cu adresă către DGFP M. prin care i se solicita să comunice această împuternicire specială dată de ANAF București.
Prin adresa nr._/31.01.2012 ( aflată la fila 32-33 din dosar) DGFP M. a comunicat delegația nr. 7028/18.01.2012, prin care ANAF București mandata DGFP M. să se constituie parte civilă în cauză.
În cauză a fost audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la fila 35 din dosar.
Inculpatul a arătat că nu este de acord să dea declarație în cauză în calitate de inculpat și că își menține declarațiile date anterior în cursul urmăririi penale și că nu dorește să uzeze de procedura instituită de art. 3201 C.p.p.
În cursul judecății, au fost audiați martorii D. P. ( fila 80 din dosar), D. N. ( fila 81 din dosar), C. ( fostă V.) M. G. ( fila 82 din dosar), Bandolescu C. ( fila 83 din dosar), R. E. E. ( fila 84 din dosar), T. E. ( fila 85 din dosar), V. M. ( fila 86 din dosar), I. T. ( fila 99 din dosar) și martorul P. V. care nu a fost prezent în instanță, dar a depus precizările sale printr-un înscris aflat la filele 56-60 din dosar, instanța constatând că nu se poate realiza audierea efectivă a acestui martor, motiv pentru care s-a procedat în conformitate cu prevederile art. 327 alin.3 C.p.p.
Inculpatul, prin apărătorul ales, la termenul de judecată din data de 02.04.2012, a depus la dosarul cauzei mai multe înscrisuri, aflate la filele 100-115 din dosar, reprezentând: un contract de vânzare - cumpărare M/2007, copie a facturii 651/29.05.2008, copii ale unor ordine de plată, copie a hotărârii nr. 2/16.01.2009 a Tribunalului Arbitral, copie a unei acțiunii în anulare, copie a sentinței nr. 2599/24.11.2009 a Tribunalului D., o copie a unei întâmpinării depusă în dosarul nr._/63/2009 al Curții de Apel C., o copie a unei facturii nr. 22/16.01.2008 și o copie a unei planșe foto.
De asemenea, la termenul de judecată din data de 14.05.2012, inculpatul prin apărătorul ales, a depus la dosarul cauzei mai multe înscrisuri aflate la filele 117-159 ce constau în: copii ale mai multor ordine de plată, extrase de cont și note de contabilitate, o copie a unui raport de expertiză contabilă judiciară efectuat într-o altă cauză pentru a dovedi că operațiunile între . Spitalul Județean Dr.Tr.S. se efectuau prin trezorerie.
A fost solicitată fișa de cazier a inculpatului, ce a fost atașată la fila 177 din dosar.
La termenul de judecată din data de 28.05.2012, inculpatul prin apărătorul ales a depus la dosarul cauzei mai multe planșe foto aflate la filele 172-176 din dosar și a solicitat, în probatoriu, efectuarea unei noi expertize contabile în cauză, cerere admisă de instanță.
La termenul de judecată din data de 30.05.2012, instanța a atașat la dosarul cauzei la fila 182, lista cu persoanele fizice care dețin calitatea de consultant fiscal, în vederea desemnării uneia dintre acestea pentru efectuarea expertizei fiscale încuviințate.
Prin încheierea de ședință din data de 30.05.2012, la propunerea apărătorului inculpatului, instanța a numit expert pe consultantul fiscal A. V. și a dispus emiterea unei adrese către acesta, cu mențiunea să întocmească o expertiză fiscală în cauză, urmând să răspundă obiectivele menționate.
La termenul de judecată din data de 17.09.2012 inculpatul a depus copia chitanței nr._/2/07.09.2012 cu care a achitat onorariul cuvenit expertului în contul Biroului Local de Expertize.
La termenul de judecată din data de 22.10.2012 a fost depus la dosarul cauzei la filele 203-217 din dosar, raportul de expertiză fiscală judiciară dispus în cauză și la același termen s-a dispus emiterea unei adrese către Camera Consultanților Fiscali conform art. 17 din Ordonanța nr. 2/2000.
La termenul de judecată din data de 05.11.2012, prin încheierea de ședință s-a luat act că inculpatul prin apărătorul ales a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză, obiecțiunii aflate la filele 221-222 și a solicitat revenirea cu adresă la expertul din cauză pentru a comunica răspunsurile la obiecțiunile formulate și la completarea expertizei și cu obiectivele din suplimentul la expertiza efectuată în cursul urmăririi.
De asemenea, la același termen de judecată instanța a admis cererea formulată de inculpat prin apărătorul ales, privind efectuarea unui supliment la raportul de expertiză și a dispus revenirea cu adresă către expertul fiscal contabil desemnat în cauză pentru a răspunde la obiecțiunile formulate și la completarea expertizei și cu obiectivele din suplimentul la expertiza efectuată în cursul urmăririi și să precizeze dacă înțelege să-și suplimenteze onorariul de expert.
Prin înscrisul aflat la fila 225 din dosar expertul A. V. a arătat a primit dispoziția instanței de a răspunde la obiecțiunile formulate și a solicitat suplimentarea onorariului de expert.
Prin încheierea de ședință din data de 03.12.2012, instanța a admis cererea de majorare a onorariul de expert și a pus în vedere inculpatului să achită această sumă sub sancțiunea decăderii din probă și a dispus revenirea cu adresă către consultantul fiscal pentru a depune suplimentul la raportul de expertiză.
La termenul de judecată din data de 17.12.2012 inculpatul, prin înscrisul aflat la fila 229 a făcut dovada că a achitat plata suplimentului la onorariul de expert.
La același termen de judecată a fost depus suplimentul la raportul de expertiză dispus în cauză, supliment aflat la fila 233-238 din dosar și răspunsul la obiecțiunile formulate, aflat la filele 239-240 din dosar.
La termenul de judecată din data de 07.01.2013, inculpatul prin apărătorul ales a depus la dosarul cauzei obiecțiuni la suplimentul la raportul de expertiză fiscală și a solicitat revenirea cu adresă la expert pentru a răspunde la acestea
Instanța, la același termen de judecată, a respins această cerere, apreciind că pe baza actelor aflate la dosarul cauzei poate răspunde la obiecțiunile formulate.
La termenul de judecată din data de 14.01.2013, inculpatul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Analizând și coroborând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale cu materialul probator administrat în mod direct, public, nemijlocit și contradictoriu pe parcursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr.Tr.S. s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului I. F. V., pentru săvârșirea a două infracțiuni de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 6 din legea 241/2005 și de art. 9 alin.1 lit. c din legea 241/2005, ambele cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p. și art. 33 lit. a C.p., constând în aceea că în calitate de administrator la ..Tr.S., în perioada februarie – iulie 2009 a reținut și nu a vărsat în cel mult 30 de zile de la scadență, suma totală de 24.864 lei, reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă; precum și că în perioada 01.01.2008 – 30.06.2009 a înregistrat în contabilitatea aceleiași societăți comerciale cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Sub aspect procedural, s-a reținut că la data de 08.07.2011 (când a fost întocmit actul de sesizare al instanței) infracțiunile prevăzute de art. 9 din legea 241/2005 erau de competența tribunalului, ca primă instanță de fond; astfel că în mod normal și cercetările din faza de urmărire penală trebuiau să fie efectuate de un parchet corespunzător.
În cauza de față cercetările au fost efectuate de P. de pe lângă Judecătoria Dr.Tr.S., însă nu s-a putut reține că urmărirea penală s-ar fi efectuat de un organ necompetent (cu consecința restituirii cauzei la parchet), întrucât la data demarării cercetărilor acest parchet avea competența materială să cerceteze toate infracțiunile prevăzute de legea 241/2005; astfel că devin incidente dispozițiile art. XXIV alin.5 din legea 202/2010.
Sub acest aspect, s-a reținut că potrivit art. XXIV alin.5 din legea 202/2010 „cauzele aflate în cursul urmăririi penale rămân în competența organelor de urmărire penală, care erau legal sesizate la momentul intrării în vigoare a prezentei legi. Sesizarea instanței, în aceste cauze, se va face potrivit normelor de competență în vigoare la momentul emiterii rechizitoriului.”
Pe fondul cauzei, s-a reținut că la data de 05.10.2004 între . Spitalul Județean de Urgență Tr.S. s-a încheiat un contract de prestări servicii pentru o perioadă de 5 ani, prin care reclamanta se obliga să efectueze servicii de gestionare și igenizare a rufelor aflate în circuitul spitalicesc din județul M.. Pe durata desfășurării contractului părțile au încheiat acte adiționale prin care au fost de acord să crească prețul serviciilor furnizate, însă în final relațiile dintre părți s-au deteriorat, ceea ce a generat litigii între acestea și . . cărei administrator era inculpatul I. F. V.).
Din compararea planșelor fotografice de la filele 171-176 cu cele de la fila 180 din dosarul cauzei s-a reținut că spațiul în care funcționa spălătoria din cadrul Spitalului Județean de Urgență Dr.Tr.S. au fost reamenajat și reutilat în mod corespunzător, pe parcursul derulării contractului dintre părți.
Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 6 din legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.2, s-a reținut că într-adevăr în perioada ianuarie - iunie 2009 . cărei administrator era inculpatul I. F. V., deși a calculat în mod corect impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, la scadență (data de 25 a lunii următoare) nu a achitat integral aceste contribuții la bugetul de stat, acumulând datorii de 24.864 lei (reprezentând contribuții la asigurările sociale, la asigurările sociale de sănătate și la șomaj).
În aceeași perioadă, societatea administrată de inculpat a calculat și a achitat suma de 17.321 lei, cu titlu de impozit pe salarii; precum și o parte din contribuțiile cu reținere la sursă (3.810 lei – CAS; 1963 lei – CASS și 180 lei – C.șomaj); fără a achita salariile propriilor angajați.
Concludente în acest sens sunt mențiunile din cele două expertize ce au fost efectuate în cursul urmăririi penale și al judecății, precum și depozițiile foștilor salariați, ce au fost audiați în cauză în calitate de martori.
Din actele de la dosarul cauzei s-a mai reținut că în perioada analizată, doar în lunile mai și iunie, societatea administrată de inculpat a avut în casă (iar nu și în conturile de trezorerie/bancare prin care se derulau operațiunile curente de plăți) sume disponibile (20.494,28 lei – în luna mai - și_,23 lei – în luna august).
Deși până la finalizarea urmăririi penale parte din datoria restantă a fost achitată (4125 lei – reprezentând CASS - conform dispoziției de compensare nr. 3152/02.12.2009 și 7.203 lei – reprezentând CAS – conform notei de compensare nr. 2580/02.03.2010), atât la emiterea actului de sesizare al instanței, cât și la constituirea părții civile, a fost menționată aceeași sumă de bani, cu titlu de contribuții cu reținere la sursă restante, fără scăderea sumelor deja achitate.
Infracțiunea prevăzută de art. 6 din legea 241/2005 constă în :„ reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.”
Actele de la dosarul cauzei confirmă că în perioada analizată (ianuarie - iunie 2009) societatea administrată de inculpat a calculat și virat în mod corespunzător impozitul pe salariu.
În ceea ce privește contribuțiile cu reținere la sursă (contribuția de asigurări sociale, contribuția de asigurări sociale de sănătate și contribuția la bugetul de șomaj) s-a reținut că toate aceste contribuții au fost calculate în mod corect de societatea administrată de inculpat, pentru perioada de referință, însă sumele astfel calculate nu au fost și achitate integral la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Față de faptul că activitățile prestate de societatea administrată de inculpat constau în „servicii de spălătorie” în folosul Spitalului Județean M., iar în cursul anului 2009 această unitate spitalicească a acumulat față de . datorii de 111.908,16 lei (reprezentând facturi nedecontate până la data de 31.12.2009, conform expertizei de la fila 142 din dosarul cauzei), este evident că în perioada analizată au existat dificultăți în plata salariilor și a contribuțiilor cu reținere la sursă aferente drepturilor salariale.
După cum s-a constat și în cele două suplimente la rapoartele de expertiză întocmite în cauză, în perioada analizată (prin raportare la data scadenței – 25 a lunii următoare) în conturile ., deschise la BRD și la Trezorerie, nu existau sume suficiente pentru plata tuturor obligațiilor curente, de natura impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă.
S-a mai reținut că în luna august 2009 în contul de trezorerie al acestei societăți comerciale se afla suma de 2.405,12 lei, sensibil apropiată cu valoarea contribuțiilor cu reținere la sursă aferente lunii iulie 2009 (2.905 lei).
Foștii angajați ai societății administrate de inculpat (cum sunt de exemplu martorii Bandolescu C., R. E. E., T. E., V. M., atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății în primă instanță) au declarat că au fost salariate ale . care nu le-a achitat integral drepturile salariale, motiv pentru care au formulat plângere penală împotriva administratorului, precum și acțiune civilă împotriva respective societăți comerciale.
Cum contribuțiile cu reținere la sursă se calculează din salariul brut cuvenit fiecărui angajat, iar din actele de la dosarul cauzei reiese că fondul de salariu nu era alimentat cu sumele necesare pentru plata salariilor și a contribuțiilor cu reținere la sursă, motiv pentru care nici salariile nu au fost achitate la timp (cea mai mare parte a drepturilor salariale fiind achitate ulterior, de către Spitalul Județean M. din sumele depuse cu titlu de garanție de bună execuție de către societatea administrată de inculpat sau din sumele plătite cu întârziere de această unitate spitalicească pentru serviciile deja prestate), este evident pe de o parte că inculpatul I. a fost în imposibilitate de a achita integral aceste contribuții (fondul de salarii nefiind alimentat cu sume suficiente), iar pe de altă parte că nu a acționat cu vinovăție sub forma intenției atunci când pe parcursul a numai două luni nu a plătit integral sumele astfel calculate, deși avea unele disponibilități bănești în casă.
Față de toate aceste considerente, s-a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii mai sus menționate.
Cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin.1 lit. c din legea 241/2005, s-au reținut următoarele:
Din înscrisurile de la filele 56-60 din dosarul cauzei și 87 vol. I d.u.p., reiese că martorul P. V. a fost administrator la ., societate ce a fost suspendată încă din anul 2008, iar în prezent se află în stare de insolvență, fiind deci evident că nu a emis în favoarea societății administrate de inculpatul I..
La rândul său, martorul D. P. (f.80 dosar instanță și f. 90 vol. I d.u.p.) a arătat că este administrator la . Servicii Activ SRL, societate ce are ca obiect de activitate „servicii de vulcanizare”; că nu a avut nici un fel de relații comerciale cu . facturile fiscale emise în favoarea acesteia, avea inscripționate eronat seriile, codul, capitalul social și adresa firmei furnizoare.
Martorul D. N. (f.81 dosar și f. 757 vol.II d.u.p.) a arătat că este administratorul ., că nu a avut nici un fel de relații comerciale cu . pe inculpat l-a văzut pentru prima dată cu ocazia audierii sale și că facturile fiscale prezentate de societatea administrată de inculpat aveau menționate eronat . numărul, semnătura, codul numeric, precum și toate celelalte mențiuni, cu excepția denumirii și codului fiscal al societății furnizoare.
De asemenea, martorul C. (fostă V.) M. G. (f. 82 dosar și f. 100 vol.I d.u.p.) a arătat că a lucrat ca economist la ., societate ce se ocupa de ținerea evidenței contabile a . București, care avea ca obiect principal de activitate impresariat artistic și organizarea unor spectacole. Martorul a mai arătat că această societate nu a emis facturi fiscale către . facturile prezentate de această societate erau emise în format tipizat, cumpărate de la Imprimerie, facturi ce nu corespundeau ca format celor emise de . București (care folosește facturi emise în format electronic, pe baza unui program informatic).
Martorul A. C. – S. (filele 82-83 vol. I d.u.p.) a arătat că . Satu M., pe care o administrează, nu a avut niciodată relații comerciale cu . de inculpatul I. și că obiectul societății respective îl constituie comercializarea de produse alimentare, alcool și tutun, după cum reiese și din documentele de la filele 84-85 vol. I. d.u.p.
Martorul T. C. (f. 88 vol. I dup) a declarat că este administrator la . SRL, având ca obiect principal de activitate „comerț textile” și că nu a derulat relații comerciale cu societatea administrată de inculpatul I. (fapt atestat și de procesul verbal de la filele 89 - 95 vol. I d.u.p.).
În mod asemănător sunt și declarațiile martorilor P. E. A. (f. 119 vol. i d.u.p. – administrator la .), I. T. (f. 750 vol Ii d.u.p. – administrator la . SRL) S. Z. P. (f. 753 vol. II d.u.p. – administrator la .), M. O. (f. 767 vol. II d.u.p. – administrator la .), D. D. (f. 797 vol. II d.u.p. – administrator la .), Mețac F. S. (f. 790-791 vol. II d.u.p., administrator la . Baia M.) și Kincses E. (f. 797 vol. II d.u.p., administrator la .).
Toate aceste declarații s-au coroborat și cu mențiunile din rapoartele de control încrucișat efectuate de organele fiscale competente, pe baza cărora s-au demarat cercetările în prezenta cauză, precum și cu restul înscrisurilor, privind operațiunile comerciale reale desfășurate de societățile administrate de martorii audiați în cauză.
Conform expertizelor efectuate în cauză și a facturilor din Anexa I la expertiză, în perioada ianuarie 2008 – iunie 2009 .-a aprovizionat cu bunuri în valoare de 997.068,02 lei, din care TVA 159.257,04 lei; însă nu toate aceste facturi au condus la înregistrarea unor cheltuieli nereale.
Astfel, operațiunile cu . sunt reale, după cum reiese și din înscrisurile de la filele 100-115 din dosar; iar pentru altele nu s-a finalizat încă controlul încrucișat – inculpatul beneficiind sub acest aspect de prezumția de nevinovăție (cum este cazul . SRL și .).
În aceste condiții, în mod cert în perioada 2008-2009 . înregistrat în contabilitate cheltuieli nereale cu aprovizionări de mărfuri în valoare de 611.198,70 lei; deducând în mod incorect TVA în cuantum de 116.200 lei și Impozit pe profit în cuantum total de 87.384 lei; prejudiciul total cauzat statului prin influențarea TVA și a impozitului pe profit fiind de 203.584 lei, sumă ce urmează a se actualiza cu indicele de inflație la momentul plății efective.
Deși din punct de vedere formal toate facturile fiscale prezentate de . condițiile prevăzute de Codul fiscal și de legea contabilității pentru a putea fi considerate document justificativ, fiind înregistrate în mod corespunzător în contabilitatea acestei societăți și fiind declarate ca atare organelor fiscale în scopul diminuării TVA și a impozitului pe profit; facturile menționate în anexele la expertizele contabile efectuate în cauză conțin o . date nereale (cum ar fi codul fiscal, contul bancar sau tranzacționarea unor bunuri diferite de obiectul specific de activitate al societăților furnizoare), ceea ce conduce la concluzia fictivității operațiunilor consemnate.
Cheltuielile nereale, reprezentând aprovizionări fictive cu mărfuri, reies atât din concluziile rapoartelor de control încrucișat, cât și din depozițiile martorilor audiați în cauză, ale căror depoziții nu au fost combătute în nici un fel de inculpat, care nu a ridicat obiecții cu prilejul audierii martorilor în instanță, deși aceștia au arătat că facturile prezentate cuprindeau o . date eronate la rubrica „furnizor,” că mărfurile pretins facturate nu corespundeau obiectului de activitate al respectivelor societăți sau că nu au avut nici un fel de relații comerciale cu societatea administrată de inculpat.
Față de toate aceste considerente s-a reținut că într-adevăr în perioada 2008-2009 inculpatul I. F. V., în calitate de administrator al . înregistrat în contabilitatea acestei societăți cheltuieli nereale, constând în aprovizionări fictive cu mărfuri în valoare totală de 611.198,70 lei (39 de facturi fiscale fictive); deducând în mod incorect TVA în cuantum de 116.200 lei și Impozit pe profit în cuantum total de 87.384 lei; prejudiciul total cauzat statului prin influențarea TVA și a impozitului pe profit fiind de 203.584 lei, sumă actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective.
Fapta acestui inculpat, care, cu intenție directă, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, la date diferite de timp a înregistrat în contabilitatea firmei cheltuieli nereale (pe baza unor facturi fiscale fictive), cauzând bugetului de stat un prejudiciu neactualizat de 203.584 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin.1 lit. c din legea 241/2005.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, au fost avute în vedere limitele de pedeapsă principală prevăzute de lege pentru fapta astfel săvârșită (închisoarea de la 2 la 8 ani), împrejurările în care a fost comisă fapta (ce-și poate avea o posibilă explicație și în nemulțumirile acumulate în legătură cu modul de derulare a relațiilor contractuale pe care societatea administrată de inculpat le derula cu Spitalul județean de Urgență M., în folosul căruia presta servicii de spălătorie), urmările produse (consecințe deosebit de grave, prin raportarea valorii prejudiciului, chiar neactualizat, la dispozițiile art. 146 C.p.), astfel că o pedeapsă principală de doi ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală; precum și o pedeapsă accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1, lit.a teza a II-a, lit.b și lit. c Cod penal, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei principale, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, sunt considerate ca fiind suficiente pentru atingerea scopurilor prevăzute de art. 52 și 72 Cod penal.
Instanța de fond a apreciat că scopurile pedepselor (preventiv, represiv și educativ) pot fi atinse și fără privarea efectivă de libertate a acestui inculpat, pe de o parte deoarece din fișa sa de cazier reiese că această persoană nu a mai săvârșit fapte penale; iar pe de altă parte deoarece, potrivit referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă T. M. (de la filele 19-21), inculpatul I. nu va mai reitera comportamentul infracțional, întrucât are un nivel educațional ridicat și vechime în câmpul muncii, o relație bună cu membrii familiei, bazată pe atașament și suport, un comportament prosocial (înainte și după comiterea infracțiunii), astfel că dispune de resurse individuale temeinice, care să-l țină în afara ariei infracționale.
Astfel, în baza art. 86 indice 1 C.p., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere, pe o perioadă de 4 ani, care constituie termen de încercare, potrivit art. 86 indice 2 Cod penal; iar în baza art. 86 indice 3 alin.1 și 2 C.p., pe durata termenului de încercare, inculpatul I. F. – V. va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă T. M., serviciu desemnat cu supravegherea lui, la datele fixate de acest serviciu;
b) să anunțe, în prealabil, la Serviciul de Probațiune de pe lângă T. M., orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice la Serviciul de Probațiune de pe lângă T. M. schimbarea locului de muncă;
d) să comunice la Serviciul de Probațiune de pe lângă T. M. informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Prin prezenta sentință, în temeiul art. 359 C.p.p., i s-a atras atenția inculpatului I. F. – V. asupra dispozițiilor art. 83 și art. 86 ind. 4 din C.p., privind revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, precum și în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.
Cum executarea pedepsei principale a fost suspendată, în baza art. 71 alin.5 C.p., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
Față de faptul că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă principală de doi ani de închisoare, prin raportare și la consecințele deosebite ale unei astfel de fapte, din punct de vedere patrimonial, în baza art. 65 C.p., s-a aplicat inculpatului I. F. – V. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1, lit.a, teza a II-a, lit.b și lit. c Cod penal, pe o durată de 2 ani, ce se va executa în conformitate cu prevederile art. 66 C.p. ; iar în baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea prezentei sentințe la Oficiul Național al Registrului Comerțului, la data rămânerii definitive.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a reținut că în mod evident fapta de evaziune fiscală pentru care s-a dispus condamnarea acestui inculpat are valoarea unui delict civil, fiind cauzatoare de prejudicii de ordin material față de bugetul de stat, existând o legătură cauzală directă între faptă și prejudiciu.
Cum această faptă a fost comisă înainte de . noului cod civil, instanța a făcut aplicația dispozițiilor art.14 C.p.p, rap.la art.998 și urm. (vechiul) Cod civil; precum și ale art.346 alin.1 CPP, dispunând admiterea în parte a acțiunii civile exercitată de partea civilă S. R., reprezentat legal de ANAF prin Direcția G. a Finanțelor P. M. și obligarea inculpatului I. F. – V. la plata sumei de 203.584 lei, către partea civilă S. R., reprezentat legal de ANAF prin Direcția G. a Finanțelor P. M., sumă actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective.
La stabilirea prejudiciului, instanța a avut în vedere că probele nu au o valoare dinainte stabilită și că pe baza raportului de expertiză judiciară complexă (contabilă și fiscală) s-a reținut ca fiind cert un prejudiciul mai sus menționat.
Cum inculpatul I. a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală, iar din actele de la dosarul cauzei nu reiese că acoperirea acestui prejudiciu, prin plată/punerea la dispoziția părții civile a sumelor necesare în acest scop, în baza art. 11 din legea 241/2005 rap. la art. 163 C.p.p., 353 C.p.p. și 357 alin.2 lit. c C.p.p. a dispus menținerea sechestrului asiguratoriu instituit asupra imobilului (apartament) situate în Dr.Tr.S., ., ., ., aparținând inculpatului I. F. – V., până la achitarea integrală către partea civilă S. R., reprezentat legal de ANAF prin Direcția G. a Finanțelor P. M., a sumei de 203.584 lei, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflație la momentul plății efective (măsură instituită în faza de urmărire penală prin ordonanța nr. 4739/P/2009 din data de 10.08.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr.Tr.S. și înscrisă în cartea funciară conform Încheierii nr._/24.08.2010 a OCPI M. – BCPI Drobeta – T. - S.).
Inculpatul a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și al judecății în primă instanță, prin aplicarea în mod corespunzător a dispozițiilor art. 191 din Codul de procedură penală.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel P. de pe lângă T. M., inculpatul I. F. V. și părțile civile Direcția G. R. A Finanțelor P. M. - S. R. - Agenția Națională De A. F..
În motivarea apelului declarat de parchet, s-a precizat că hotărârea pronunțată în cauză este nelegală, întrucât în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev.de art.6 din legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 C.p., dispunând achitarea inculpatului pentru această infracțiune. S-a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței atacate, precizând că expertizele contabile efectuate în cauză fac dovada existenței în contul societății comerciale a disponibilităților bănești, iar în condițiile în care acestea erau insuficiente, plățile urmau să se facă în limita posibilităților.
Partea civilă Direcția G. R. A Finanțelor P. C. - S. R. - Agenția Națională De A. F., în apelul declarat au susținut că în mod injust instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă, întrucât partea civilă S. R. a dovedit concludent și pertinent întinderea prejudiciului determinat prin fapta de evaziune fiscală în forma prevăzută de art.6 și art.9 lit.c din legea nr.241/2005.
S-a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței atacate, în ceea ce privește latura civilă, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii civile exercitate.
Prin apelul declarat inculpatul I. F. V., vizează netemeinicia și nelegalitatea hotărârii primei instanțe, în condițiile în care probele administrate nu fac dovada săvârșirii faptei prev. de art.9 lit.c din Legea 241/2005 de către inculpat, criticând condamnarea și individualizarea judiciară realizată de către prima instanță.
În mod arbitrar au fost alese cele 19 societăți comerciale din cele 334, societăți cu care societatea comercială administrată de apelant avea relații comerciale, în mod greșit nu s-a procedat la inventarierea elementelor de activ și pasiv ale societății apelantului.
Neregularitățile actelor contabile întâlnite la societățile comerciale partenere ale societății apelantului, nu-i pot fi imputate acestuia din urmă, în condițiile în care actele contabile îndeplineau condițiile de formă pentru a fi calificate ca documente justificate.
Totodată, se arată de către apelant că mențiunile facturilor fiscale coincid cu cele afișate de site-ul ANAF, iar depozițiile martorilor, administratori sau lucrători ai societăților comerciale sunt subiective, atâta timp cât aceștia aveau interes a pleda pentru nerealitatea operațiunilor comerciale.
Se menționează și starea de insolvabilitate la o parte din firmele partenere, survenită ulterior încheierii operațiunilor comerciale cu societatea apelantă, precum și necercetarea tuturor probelor impuse de activitatea societăților comerciale, sub aspectul administratorilor, lucrătorilor, martori în cauza de față.
Cu prilejul soluționării apelului au fost depuse acte, copia sentinței pronunțate în dosarul nr._ a Tribunalului A., însoțită de raportul de evaluare, precum și de acte contabile, a fost luată declarație apelantului inculpat.
De asemenea, s-a efectuat un supliment la raportul de expertiză întocmit cu prilejul soluționării dosarului pe fond, având ca obiective, precizarea, în raport de fiecare agent economic, menționat în facturile fiscale a existenței prejudiciului și cuantumul acestuia, precum și verificarea modalității de calcul și efectuarea plăților pentru obligațiile cu stopaj la sursă.
Analizând motivele de apel invocate, hotărârea instanței de fond, precum și noile probe administrate, în conformitate cu dispoz.art.372 și urm. C.p.p., se constată că, o parte din criticile formulate de inculpat sunt întemeiate, astfel încât, în temeiul art.379 pct.2 lit.a c.p.p., va admite apelul declarat de inculpatul I. F. V., și va desfința sentința instanței de fond în ceea ce privește cuantumul prejudiciului reținut, astfel, va obliga inculpatul către partea civilă la plata sumei de 184.677 lei, cu titlu de prejudiciu, sumă ce va fi actualizată la data plății.
În temeiul art.379 pct.1 lit.b C.p.p., va respinge apelurile formulate de P. de pe lângă T. M. și partea civilă Direcția G. R. a Finanțelor P. M. - S. R. - Agenția Națională De A. F., împotriva aceleiași sentințe penale, pentru cele ce urmează a fi expuse:
Inculpatul I. F. V. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.6 din Legea 241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 C.p., respectiv art.9 alin.1 lit.c din Legea 241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 C.p.
S-a reținut, în sarcina inculpatului, în actul de sesizare al instanței, faptul că inculpatul, în calitate de administrator al ..Tr.S., în perioada februarie – iulie 2009 a reținut și nu a vărsat în cel mult 30 de zile de scadență suma de ce reprezintă impozite și contribuții cu reținere la sursă. Totodată, în sarcina aceluiași inculpat s-a reținut că, în perioada 01.01.2008 – 30.06.2009, a înregistrat în contabilitatea societății comerciale arătate cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale către stat, TVA și impozit pe profit.
Or, în raport de probele administrate în faza de urmărire, precum și cele din faza de judecată a cauzei pe fond, inclusiv efectuarea unei noi expertize contabile, precum și reaudirea angajaților societății comerciale administrate de către inculpat, a reieșit, dincolo de orice îndoială, că în perioada analizată, ianuarie – iunie 2009, societatea inculpatului a calculat și virat în mod corespunzător impozitul pe salariu, iar în ceea ce privește contribuția la asigurări sociale de sănătate și contribuția la ajutor de șomaj, societatea a calculat în mod corect aceste contribuții, fără a le achita integral la bugetul asigurărilor sociale de stat, dar aceste întârzieri au fost determinate de blocajul financiar al societății, determinat de neonorarea în lanț a altor facturi de societățile comerciale partenere.
Angajații societății comerciale administrate de apelant audiați și cu prilejul cercetării judecătorești arată că au primit integral drepturile salariale, însă cu întârziere, astfel încât nu au formulat plângere penală împotriva inculpatului.
Or, toate aceste probe, precum și suplimentul de expertiză contabilă efectuat cu prilejul soluționării apelului demonstrează că neplata contribuțiilor și impozitelor cu reținere la sursă, s-a datorat lipsei disponibilităților bănești ale societății comerciale, cum corect a reținut și judecătorul fondului, atunci când a pronunțat achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infr.prev.de art.6 din Legea 241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 C.p.
În cauză nu se poate reține vinovăția inculpatului în îndeplinirea obligației de plată a contribuțiilor cu reținere la sursă datorată de către societatea comercială bugetului asigurărilor sociale, astfel încât criticile aduse de către parchet și partea civilă sub acest aspect, urmează a fi înlăturate ca nefondate.
Săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prev.de art.9 alin.1 lit.c din Legea 241/2005 este corect reținută de către prima instanță, ce a asigurat o corectă interpretare a probatoriilor administrate, în conformitate cu dispozu.art.62 și urm.C.p.p.
Expertizele contabile efectuate în faza de urmărire penală cât și cea efectuată la instanța de fond, depozițiile martorilor, administratorii sociali ai tuturor societăților comerciale, audiați inclusiv în faza de cercetare judecătorească, în raport de care s-a reținut caracterul fictiv al operațiunilor comerciale, mențiunile obținute de la registrul comerțului, ce atestă falimentul la o parte din societățile comerciale partenere în operațiunile fictive, mențiuni coroborate cu declarațiile administratorilor sociali, dar și cu verificările efectuate asupra formularelor tipizate ale documentelor contabile, ce confirmă caracterul nereal al actelor emise de . București, obiectul de activitate străin operațiunilor comerciale facturate al societăților comerciale menționate în actele contabile apreciate ca fictive, sunt probe corect interpretate de către judecătorul fondului atunci când a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 lit. c din Legea 241/2005.
De asemenea, controlul încrucișat efectuat de autoritățile fiscale, a demonstrat că facturile fiscale supuse analizei nu îndeplineau caracterele juridice ale unui document justificativ, în condițiile în care ele conțin o . date nereale, respectiv codul fiscal, contul bancar sau tranzacționarea unor bunuri ce nu intră în obiectul de activitate al societăților furnizoare.
Caracterul fictiv este confirmat și de martori, audiați de judecătorul fondului, depoziția acestora, în măsura în care se coroborează cu toate celelalte probe enumerate mai sus, se apreciază că exprimă adevărul și nu caracterul subiectiv cum susține apelantul.
Împrejurarea că societatea administrată de apelant, având calitatea de prestator de serviciu, este în litigiu cu Spitalul Județean Dr. Tr. S. în calitate de achizitor, în litigiu fiind echipamente, utilaje și alte bunuri mobile, așa cum rezultă din copia sentinței dată în dosarul_ a Tribunalului A., precum și din raportul de evaluare întocmit în dosarul_/2009 al Tribunalului M., nu este de natură a infirma starea de fapt demonstrată de probatoriul enumerat mai sus,atâta timp cât sunt vizate raporturi juridice deținute de societatea inculpatului cu alte societăți comerciale și persoane juridice, străine de cauza de față, aceste raporturi excedând conflictului penal dedus judecății.
De asemenea, suplimentul de expertiză contabilă efectuat cu prilejul soluționării apelului, confirmă caracterul fictiv al operațiunilor comerciale încheiate de societatea administrată de inculpat, însă în limita sumei de 184.677 lei, alcătuită din TVA și impozit pe profit la nivelul anului 2008-2009, calculat în raport de actele de control, precum și bilanțul și declarațiile fiscale depuse de societatea apelantului, sumă la care urmează fie obligat inculpatul, cu titlu de prejudiciu, modificând sentința instanței de fond sub acest aspect.
Modificarea sumei reprezentând prejudiciul, a reieșit, așa cum arată expertul în faza apel, din verificarea documentelor puse la dispoziție de societatea comercială, bilanț și declarațiile fiscale, inclusiv procesele verbale de control ale autorităților fiscale, cuantumul sumei nefiind contestat de partea civilă, sub acest aspect.
De aceea, vor fi înlăturate criticile părții civile sub aspectul componenței și cuantumului sumei acordate cu titlul de prejudiciu.
În ceea ce privește operațiunea de individualizare judiciară realizată de către prima instanță, se constată că aceasta respectă dispozițiile art.72 și 52 C.p., în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, domeniul relațiilor sociale, vătămat prin faptele penale săvârșite, întinderea prejudiciului, dar și persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale, gradul de inserție socială a inculpatului.
Văzând și disp.art.192 alin.2 și 3 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul I. F. V., împotriva sentinței penale nr. 14 din data de 21.01.2013 pronunțată de T. M. în dosarul nr._ ,inculpatului.
Desființează sentința instanței de fond în ceea ce privește cuantumul prejudiciului reținut, astfel:
Obligă inculpatul către partea civilă la plata sumei de 184.677 lei, cu titlu de prejudiciu, sumă ce va fi actualizată la data plății.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă partea civilă la 50 lei, cheltuieli judiciare statului.
Cheltuielile judiciare, din care 200 lei, onorariu avocat oficiu, rămân în sarcina statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică de la 3 decembrie 2013.
Președinte, Judecător,
T. C. B. A. I. S.
Grefier,
Ș. C. D.
Red.jud.T.C.B.
G.S./ 2013
| ← Abuz în serviciu contra intereselor publice. Art.248 C.p..... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 2425/2013. Curtea de... → |
|---|
