Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1452/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1452/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 1452/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1452
Ședința publică de la 27 iunie 2013
PREȘEDINTE C. L.- judecător
A. M. S.- judecător
M. C. G.- judecător
Grefier F. U.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul S. A. I. împotriva încheierii din data de 17 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat S. A. I., în stare de arest, asistat de avocat F. I., apărător ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat F. I. pentru recurentul inculpat S. A. I., având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și, în urma rejudecării cauzei, admiterea cererii de liberare sub control judiciar. A arătat că inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală, probațiunea este finalizată iar în urma efectuării expertizei prejudiciul s-a redus cu 4 miliarde de lei. Cererea este întemeiată și ca urmare a faptului că, lăsat în libertate, inculpatul ar putea să achite prejudiciul aspect de care se va ține cont cu ocazia individualizării pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Încheierea primei instanțe este legală și temeinică deoarece, deși sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, cererea de liberare nu este oportună față de valoarea ridicată a prejudiciului ce i se impută inculpatului - peste 7 milioane lei.
Recurentul inculpat S. A. I., având ultimul cuvânt, a arătat că achiesează la concluziile avocatului ales și dorește să achite prejudiciul.
Constatând dezbaterile încheiate,
Deliberând,
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 17 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ 13, a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S. A. I. fiul lui V. și M., născut la data de 23.08.1982, în localitatea C., județul D., domiciliat în C., ., nr. 17, județul D., CNP_, deținut în Penitenciarul C.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a constatat că prin cererea formulată la data de 11.06.2013 de apărătorul ales al inculpatului și însușită de acesta la termenul de judecată din data de 17 iunie 2013, s-a arătat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1602 alin. 1 C.p.p în sensul că pentru infracțiunea de care inculpatul este acuzat legea prevede o pedeapsă ce nu depășește 18 ani închisoare, inculpatul are cunoștință de obligațiile ce i-ar reveni în ipoteza admiterii cererii nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni sau riscul sustragerii de la judecată, iar prin lăsarea în libertate s-ar da posibilitate inculpatului să achite prejudiciul, aspect relevant din punct de vedere al încadrării juridice și stabilirii ulterioare a sancțiunii ce urmează a-i fi aplicată.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoare situație de fapt:
La data de 15.02.2013 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului D. la nr._ 13 rechizitoriul cu nr. 1098/P/2011 din data de 14.02.2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., rechizitoriu prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului S. A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
Prin același rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpatul S. A. I. pentru infracțiunile prev. de art. 4 și art. 9 lit. f din Legea nr. 241/2005.
La data de 14.02.2013 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. la nr._ cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv al inculpatului S. A. I., cererea fiind înaintată în vederea soluționării completului investit cu soluționarea cauzei pe fond.
În fapt, în sarcina inculpatului s-au reținut următoarele:
La data de 29.07.2010 organele de poliție judiciară din cadrul IPJ D. s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că S. A. I., în calitate de administrator al . C., în perioada 2008-2009 a efectuat mai multe achiziții intracomunitare în valoare de peste 3.200.000 lei pe care nu le-a declarat în totalitate, mărfurile achiziționate fiind comercializate la diferite societăți din România, livrările nefiind înregistrate în totalitate în documentele de evidență contabilă. Sesizarea a fost înregistrată sub nr._/P/2010 la P. de pe lângă Judecătoria C. (vol. 1, fila 43). La data de 05.08.2010 la P. de pe lângă Judecătoria C. s-a înregistrat și dosarul penal nr. 9679/P/2010 având ca obiect sesizarea Gărzii Financiare – Secția D. conform căreia, în urma unui control efectuat la . C. în anul 2009, societatea a efectuat achiziții intracomunitare de mărfuri pe care nu le-a declarat în totalitate, mărfurile fiind comercializate fără a fi înregistrate în documentele de evidență contabilă, prejudiciul produs bugetului de stat fiind în sumă de 673.636 lei (vol. 1, filele 46-69).
Prin ordonanța din 24.08.2010 s-a dispus conexarea dosarului nr. 9679/P/2010 la dosarul cu nr._/P/2010, acesta fiind declinat la data de 24.01.2011 în conformitate cu prevederile art. XXIV alin. 5 din Legea nr. 202/2010 în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul D., unde a fost înregistrat sub nr. 173/P/2011.
La data de 09.12.2011, prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. nr._/II/6/2011, dosarul nr. 173/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul D. a fost preluat și înregistrat în evidența Secției de urmărire penală la indicativul „P”, supravegherea cercetărilor urmând a fi efectuată de un procuror desemnat.
Descrierea activității infracționale a inculpatului S. A. I., desfășurată în legătură cu .
. C. a fost înscrisă la Oficiul Registrului Comerțului la data de 10.11.2008, obiectul principal de activitate al societății fiind transportul rutier de mărfuri, iar sediul social al societății a fost declarat în C., .. 49A.
Până la data de 05.11.2009 administrator și asociat unic al societății a fost martora V. T. M. și în baza cererii nr._ din 05.11.2009, prin încheierea nr._/30.11.2009 s-a consemnat retragerea din societate a acesteia și . calitate de asociat unic a inc. S. A. I., care a devenit și administratorul societății.
La data de 31.03.2009, printr-un act adițional la statutul societății, V. T. M. a cesionat toate părțile sociale inc. S. A. I., actul adițional și noul statut al societății fiind atestate de avocatul C. L. M. din cadrul Baroului D., documentele fiind comunicate Oficiului Registrului Comerțului D. pentru efectuarea mențiunilor necesare abia la data de 05.11.2009.
Prin controlul efectuat de organele fiscale concretizate în procesele verbale nr. 2963/DJ/29.07.2010 (vol. 1, fila 62) și 826/28.01.2011 (vol. 1, fila 54) – care potrivit art. 214 alin. 5 C.pr.penală constituie mijloc de probă - s-a constatat că inc. S. A. I., în calitate de administrator al . a efectuat achiziții intracomunitare și interne de mărfuri de la diferiți operatori comunitari și agenți economici fără a declara în totalitate valoarea achizițiilor, neevidențiind în contabilitate veniturile realizate, scopul urmărit fiind al sustragerii de la plata impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat.
Activitatea infracțională a inculpatului se suprapune perioadei 30.06._10, iar conform evidențelor Oficiului Registrului Comerțului D. și organelor fiscale, . nu a depus bilanțurile contabile pentru anii 2008 și 2009 și nici deconturile de TVA aferente lunilor noiembrie 2008-noiembrie 2009, depunând o singură declarație recapitulativă privind livrările și achizițiile intracomunitare aferente trimestrului III 2009, iar după această dată, începând cu 01.12.2009, . nu a mai depus niciun fel de declarații la organele fiscale în vederea verificărilor financiare și fiscale.
Astfel, în perioada iunie 2009 – aprilie 2010, . a efectuat achiziții intracomunitare și interne de mărfuri de la diferiți operatori comunitari și societăți comerciale de pe teritoriul național, fără însă a fi evidențiate în totalitate în actele contabile ale societății și în alte alte documente legale (declarațiile 100, 101, 300, 390 și 394).
Din materialul de urmărire penală rezultă că . a efectuat achiziții intracomunitare de mărfuri în trimestrele II, III și IV ale anului 2009 din Bulgaria și Austria în valoare de 3.354.034 lei, situația acestor achiziții fiind transmisă organelor fiscale de către C. de Schimb Internațional și Informații D., după cum urmează: trimestrul II 2009 achiziții intracomunitare de la Galus Trade Bulgaria – în valoare de 56.876 lei, trimestrul III 2009 achiziții intracomunitare de la Galus Trade Bulgaria - în valoare de 2.098.665 lei, trimestrul III 2009 achiziții intracomunitare de la DECKER GERHARD Austria - în valoare de 11.730 lei, trimestrul III 2009 achiziții intracomunitare de la IVI GROUP LTD Bulgaria - în valoare de 112.709 lei, trimestrul IV 2009 achiziții intracomunitare de la MAKLER KOMERC Bulgaria - în valoare de 405.349 lei.
Deși . a efectuat aceste achiziții intracomunitare, prin declarația recapitulativă 390 aferentă trimestrului III 2009 și înregistrată la organele fiscale sub nr. 969/25/26.10.2009, societatea a declarat achiziții intracomunitare în valoare de 2.162.459 lei de la un număr de 5 operatori comunitari, respectiv GALUS TRADE, BAUER FRANZ, GERHARD DECKER, MAKLER KOMERC și IVI GROUP LTD, pentru care nu a completat codul de înregistrare în scopuri de TVA.
În luna noiembrie 2009 Garda Financiară D. a efectuat un control tematic privind achizițiile intracomunitare efectuate de societate în anul 2009, iar în cursul anului 2010, în baza datelor transmise de C. de Schimb Internațional de Informații D. și având la bază o singură declarație recapituativă depusă de societate, s-a concluzionat că . ar trebui să dețină stocuri de marfă de cel puțin 3.160.360 lei fără TVA. Având în vedere caracterul perisabil al mărfurilor (brânză, cașcaval, carne de pui), precum și faptul că societatea nu avea declarate puncte de lucru unde ar fi putut fi depozitate mărfuri, s-a concluzionat că acestea au fost fie deteriorate – situație ce impunea existența unei lipse la inventar, fie comercializate.
De asemenea, organele de control au constatat că, în cursul lunilor martie și aprilie 2010, . a achiziționat în baza a 21 de facturi emise în perioada 01.03.2010 – 18.04.2010 cartofi și ceapă de la . SRL C. în valoare de 458.259,48 lei cu TVA, pe care nu le-a declarat organelor fiscale.
Prin procesul verbal nr. 2963/DJ/29.07.2010 Garda Financiară D. a stabilit că valoarea totală a prejudiciului cauzat bugetului de stat este de 673.636 lei, prin nedeclararea la organele fiscale a sursei impozabile.
În perioada 25.01.2011 – 27.01.2011, DGFP D. a efectuat o inspecție fiscală asupra activității desfășurate de . în vederea stabilirii TVA de plată ca urmare a nedeclarării operațiunilor efectuate, stabilindu-se că prejudiciul produs bugetului de stat este de 700.396 lei. Conform actelor de control întocmite de organele fiscale și conform facturilor puse la dispoziție de operatorii comunitari și agenții economici care au derulat relații comerciale cu ., rezultă că în perioada iunie 2009 – aprilie 2010 societatea a efectuat achiziții intracomunitare și interne de mărfuri, astfel:
1. Achiziții intracomunitare de mărfuri
- operatorul comunitar GALUS TRADE LTD Bulgaria a declarat livrări de carne congelată către . în baza a 35 facturi emise în perioada 30.06.2009 – 29.09.2009, în valoare de 527.947,21 euro, marfa fiind achitată cu numerar și transportată cu mijloace de transport ale operatorului comunitar, mai puțin marfa aferentă facturilor_/25.09.2009 și_/29.09.2009 care a fost transportată de . C. în baza notelor de comandă-contract semnate de către inculpatul S. A. I.;
- operatorul comunitar VLANEL LTD Bulgaria a declarat o singură livrare de carne de pui congelată către . în baza facturii_/29.09.2009 în valoare de 8160 euro, achitată cu numerar, transportul mărfii fiind realizat de . C.;
- operatorul comunitar IVI GROUP LTD Bulgaria a declarat două livrări de carne congelată de pui către . în baza facturilor având nr._/26.08.2009 și_/30.08.2009 în valoare de 49.600 euro, achitate cu numerar, transportul fiind asigurat de 2 firme din Bulgaria;
- operatorul comunitar MAKLER KOMERC EOOD Bulgaria a declarat livrări de brânză și cașcaval către . C. în baza a 17 facturi emise în perioada 08.07.2009 – 18.10.2009 în valoare de 244.886,97 euro, marfă achitată cu numerar și transportată cu mijloace de transport ale operatorului comunitar, mai puțin marfa aferentă facturilor nr._/04.10.2009 și_/07.10.2009 care a fost transportată de către . C.;
- operatorul comunitar BAUER FRANZ Austria a declarat o singură livrare de cartofi către . în baza facturii nr. 09._/08.08.2009 în valoare de 2760 euro, achitată cu numerar, transportul fiind realizat de către o firmă din România;
- operatorul comunitar DECKER GERHARD Austria a declarat o singură livrare de cartofi către . în valoare de 2070 euro, achitată cu numerar, transportul fiind realizat de către o firmă din România.
2. Achiziții interne de mărfuri
În perioada 01.03.2010 – 18.04.2010 . SRL C. a livrat mărfuri (cartofi și ceapă) către . în valoare de 458.259,48 lei în baza a 21 de facturi confirmate prin semnătură și ștampilă de către inculpatul S. A. I., fără a declara achizițiile organelor fiscale și fără a le înregistra în evidența contabilă.
În vederea stabilirii prejudiciului produs bugetului de stat s-a dispus efectuarea unei expertize contabile (vol.1, filele 187-195) care a concluzionat:
- valoarea achizițiilor intracomunitare de mărfuri efectuate în perioada iunie 2009 – octombrie 2009 este de 3.742.512 lei, valoarea declarată de . prin singura declarație recapitulativă fiind de 2.162.459 lei;
- în perioada martie-aprilie 2010 . a efectuat achiziții interne de mărfuri de la . SRL C. în valoare de 458.259,48 lei pe care nu le-a înregistrat în documentele de evidență contabilă și nici nu le-a declarat organelor fiscale;
- expertiza a evidențiat că au fost declarate livrări de mărfuri în valoare de 80.798 lei fără TVA, conform documentelor din lunile martie și septembrie 2009 pentru luna decembrie 2009 și tot anul 2010, societatea nedepunând deconturi, ceea ce conduce la concluzia că vânzările de mărfuri nu au fost declarate în totalitate la organele fiscale;
- la valoarea de 3.742.512 lei marfă achiziționată de pe piața intracomunitară corespunde un TVA de plată în valoare de 597.543,93 lei care nu a fost declarată și virată la bugetul de stat de către . C.;
- pentru achizițiile interne de mărfuri în valoare de 458.259,48 lei efectuate în cursul anului 2010, expertiza a calculat TVA de plată în valoare de 73.167,48 lei, sumă care nu a fost declarată și virată la bugetul de stat;
- astfel, . datorează bugetului de stat un TVA colectat de 993.283,14 lei;
- având în vedere că impozitul pe profit aferent achizițiilor este de 56.480.96 lei și impozitul pe profit aferent livrărilor este de 24.694,48 lei, expertiza a stabilit că societatea datorează bugetului de stat un impozit pe profit în sumă totală de 81.175,44 lei.
În concluzie, din conținutul raportului de expertiză contabilă s-a reținut că inculpatul S. A. I. a efectuat aprovizionări și vânzări de mărfuri care nu au fost înregistrate în evidența contabilă a ., sustrăgându-se de la plata către bugetul general consolidat al statului cu suma de 1.074.458 lei, din care suma de 993.283,14 lei reprezintă TVA de plată, iar suma de 81.175,44 lei reprezintă impozitul pe profit de plată.
În legătură cu activitatea infracțională a inculpatului S. A. I. au fost audiați martorii V. T. M., fost administrator al ., R. D. I., administrator al ., I. D. M., administrator la . SRL, care au declarat următoarele:
În declarația din 18.12.2012, martora V. T. M. a declarat că nu cunoaște nimic în legătură cu activitatea desfășurată de S. A. I. în numele . și nu a avut vreo implicare în activitatea societății după data de 31.03.2009 când au fost încheiate actele de cesiune (vol.1, fila 329).
În declarația din 16.01.2013, martorul R. D. I. a declarat că este administratorul . și că la data de 21.09.2009 S. A. I. s-a prezentat la sediul societății și a făcut o comandă de transport mărfuri din Bulgaria în C., comanda fiind onorată în data de 22.09.2009 și achitată în numerar.
Martorul a precizat că la solicitarea lui S. A. I. a mai efectuat și alte curse de transport din Bulgaria în C., depunând copii ale documentelor întocmite cu ocazia transporturilor de mărfuri făcute în beneficiul . (vol.1, filele 336-354).
În declarația din 17.01.2013, martora I. D. M., administrator la . SRL C., a declarat că în lunile martie și aprilie 2010 a livrat ceapă și cartofi în valoare de aproximativ 458.000 lei către . la solicitarea lui S. A. I..
De asemenea, martora a declarat că, inițial, pentru a-i câștiga încrederea, S. A. I. i-a achitat cu numerar câteva facturi, după care acesta nu a mai achitat nicio sumă de bani, datorându-i în prezent suma de 300.000 lei, pentru care l-a acționat în instanță (vol.1, fila 355).
Astfel, din declarațiile martorilor rezultă fără echivoc că inculpatul S. A. I. s-a ocupat efectiv de administrarea ., că a efectuat achizițiile intracomunitare și interne, folosindu-se și de mijloacele de transport ale . și fără a achita furnizorului . SRL contravaloarea mărfurilor,datorând peste 300.000 lei
Prejudiciul produs bugetului general consolidat al statului prin activitatea infracțională a inculpatului S. A. I. este de 1.074.458 lei, din care 993.283,14 lei TVA și 91.175,44 lei impozit pe profit.
D.G.F.P. D. a comunicat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 1.260.862 lei constituită din TVA de plată în sumă de 1.170.126 lei și impozit pe profit în sumă de 90.736 lei la care se vor adăuga accesorii calculate de la data de 25.07.2009 și până la plata efectivă (vol. 1, filele 207-208).
În cauză nu s-au dispus măsuri asiguratorii deoarece inculpatul S. A. I. nu dispune de bunuri proprii.
La reținerea acestei situații de fapt au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: proces-verbal de control nr. 2963/DJ/29.07.2010 (vol. 1, filele 62-69) și anexele; proces-verbal de inspecție fiscală nr. 826/28.01.2011 (vol.1, filele 54-58) și anexele; raportul de expertiză contabilă (vol. 1, filele 187 - 205); înscrisuri (documente contabile, facturi, alte documente legale, documente bancare, etc. - vol. 2 – filele 1 - 322, vol. 3, filele 1 - 319); declarații martori (vol.1, filele 20 - 25, 376 - 393); comunicarea Oficiului Registrului Comerțului, act adițional la statutul ., statutul societății (vol.1, filele 214-285); adrese și comunicări de la bănci și alte instituții de credit, extrase de cont (vol.1, filele 286-321); adresa nr._/05.10.2012 a DGFP D. (vol.1, fiele 322-324); chitanțe, facturi, comandă transport, scrisoare transport, jurnal livrări . (vol.1, filele 337-354); contract vânzare-cumpărare, facturi . SRL C. (vol.1, filele 359-371), raportul de expertiză al expertului parte (vol.1, filele 396-399); declarații inculpat (vol.1, filele 20-25, 376-393).
Cu privire la persoana inculpatului S. A. I. s-a reținut că, pe parcursul urmăririi penale nu a colaborat cu organele de urmărire penală, nu a răspuns la solicitările acestora pe parcursul efectuării actelor de procedură penală, încercând să tergiverseze urmărirea penală.
Astfel, inculpatul a propus probe în apărare care nu au confirmat susținerile sale sau nu au putut fi administrate, întrucât persoanele solicitate pentru audiere nu existau (nu au fost identificate în baza de date a M.A.I.) și inculpatul nu a putut oferi date de identificare a acestora.
Inculpatul a susținut că a contestat procesul-verbal de constatare încheiat de către D.G.F.P. D. și că a solicitat efectuarea unei inspecții fiscale dar a fost refuzat, aspecte care nu sunt reale, deoarece din adresa nr._/05.10.2012 a D.G.F.P. D. rezultă că împotriva actelor administrativ-fiscale nu a fost formulată contestație în termen de 30 de zile de la data comunicării, potrivit art. 205 și art. 207 din OG nr. 92/2003 republicată.
În ceea ce privește reverificarea societății solicitate în numele ., prin adresa nr._/12.03.2012, potrivit prevederilor art. 1051 din OG nr. 92/2003, nu au fost prezentate informații suplimentare necunoscute care să justifice această măsură, iar administratorul societății nu s-a prezentat la organul fiscal cu documentele financiar-contabile și nici nu a depus vreun document de evidență contabilă al . personal sau prin intermediul vreunei alte persoane autorizate în condițiile legii.
În apărarea sa, inculpatul S. A. I. a solicitat și audierea martorului G. V., despre care susținea că ținea evidența contabilă a .. Conform procesului verbal încheiat de organele de poliție (vol.1, fila 325), în baza de date informatizată nu a fost identificată nicio persoană cu numele de G. V. care să domicilieze pe raza județului D., fiind identificate 2 persoane de sex feminin având numele de „G.”, respectiv: G. Georgette Rose-M., născută la data de 08.09.1949, de profesie cadru didactic, G. M. V., născută la data de 31.03.1979, de profesie corepetitor.
În același sens, inculpatul a solicitat și audierea martorului R. Sinel despre care a susținut că a ținut evidența contabilă a societății. Conform procesului-verbal din 15.10.2012 întocmit de organele de poliție a fost identificat R. Sinel din C., ., ., ., care, deși invitat, nu s-a prezentat pentru audiere (vol. 1, fila 32).
Încercarea inculpatului de a induce ideea că responsabilitatea neînregistrării în evidența contabilă a documentelor financiare-contabile ar reveni acestor persoane, nu poate fi însușită deoarece, potrivit dispozițiilor legale, administratorul răspunde pentru conducerea contabilității societății comerciale pentru neînregistrarea veniturilor și cheltuielilor societății . Astfel, potrivit art. 10 alin. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991 republicată, dar și potrivit Legii 241/2005, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la societățile comerciale revine administratorului, întrucât numai acesta are controlul asupra situației de fapt și de drept relevante fiscal a persoanei juridice. Cu prilejul audierii, inculpatul S. A. I. a declarat că de la începutul anului 2009 s-a ocupat de administrarea . și că în această perioadă a efectuat achiziții intracomunitare din Bulgaria, Austria și Germania, reprezentând produse perisabile, brânză, cașcaval, carne de pui congelată, cartofi.
De asemenea, inculpatul a declarat că o parte din achizițiile intracomunitare le-a declarat la organele fiscale, inculpatul recunoscând și achizițiile interne de cartofi și ceapă de la . C., dar nu a putut preciza valoarea acestora.
Inculpatul S. A. I. nu a cunoscut faptul că avea obligația legală să ia măsurile necesare pentru întocmirea în mod corect a evidenței contabile, susținând că obligația depunerii declarațiilor la organele fiscale revine contabilei societății G. V., căreia i-a dat toate documentele contabile și care, ulterior, i le-a restituit în stradă, în fața biroului acesteia situat în .> De asemenea, a susținut că a încheiat un contract de prestări servicii cu contabila G. V., dar că nu-l poate prezenta, neștiind unde se află contractul. Inculpatul a susținut că a răspuns la toate solicitările Gărzii Financiare D., că a pus la dispoziția acesteia toate documentele societății, că a solicitat Administrației Finanțelor Publice efectuarea unei noi inspecții fiscale, dar a fost refuzat.
Cu privire la prejudiciul stabilit prin expertiza contabilă, inculpatul S. A. I. a declarat că nu și-l însușește, fiind de acord însă cu prejudiciul de peste 100.000 lei stabilit de expertul parte.
Inculpatul a susținut că s-a ocupat personal de plata tuturor furnizorilor, de încasările de la clienți, pe care însă nu le-a înregistrat în contabilitate și că, pentru bunurile achiziționate din spațiul intracomunitar, întrucât nu dispunea de spații de depozitare, le vindea direct la diverși clienți, fapt pentru care societatea nu a înregistrat niciodată marfă în stoc.
În declarația din 24.01.2013 a recunoscut achizițiile intracomunitare efectuate din Bulgaria, iar în legătură cu plângerea pe care a adresat-o organelor de urmărire penală, prin care sesiza că persoane necunoscute au efectuat tranzacții comerciale în numele său și al ., inculpatul S. A. I. a declarat că achizițiile intracomunitare și interne de bunuri constatate de organele gărzii financiare și inspecție fiscală sunt reale și le recunoaște.
Față de susținerile inculpatului s-a apreciat că acestea sunt infirmate de probele administrate în cauză, rezultând că acesta a efectuat achiziții intracomunitare și interne de bunuri, realizând venituri pe care nu le-a declarat și înregistrat în evidența contabilă a societății, scopul urmărit fiind prejudicierea bugetului de stat.
Prin încheierea nr. 18/24.01.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul D. a admis propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. și a dispus arestarea preventivă a inculpatului S. A. I. pe o perioadă de 29 de zile, începând de la data de 24.01.2013 până la data de 21.02.2013 inclusiv.
Curtea de Apel C., prin încheierea penală nr. 19 din 29.01.2013 a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. A. I. împotriva încheierii nr. 18 din 24.01.2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția penală, în dosarul nr._ .
La data de 14.02.2013 urmărirea penală fiind finalizată, a fost întocmit rechizitoriul cu nr. 1098/P/2011 fiind înregistrat pe rolul Tribunalului D. la nr._ 13 .
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 15.02.2013 în baza art. 300 1 C.pr.pen. și ulterior prin încheierea din data de 8.04.2013 Tribunalul D. a menținut arestarea preventivă a inculpatului S. A. I. .
Prin încheierea din data de 20.05.2013 Tribunalul D., în baza art. 3002 C.pr.pen., art. 160b C.pr.pen., art. 136 și art. 145 C.pr.pen. a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive dispuse față de inculpat cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea C., fără încuviințarea instanței de judecată. A stabilit în stabilit în sarcina inculpatului obligațiile impuse de art. 145 alin. 11 și art. 145 alin. 12 C.pr.pen. și a atras atenția inculpatului asupra încălcării cu rea credință a obligațiilor impuse.
Prin decizia penală nr. 1177/24.05.2013 Curtea de Apel C. a admis recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul D. împotriva încheierii menționate, a casat încheierea atacată în ceea ce privește măsura preventivă și, î baza art. 3002 C.p.p. raportat la art. 160 b alin. 1 și 3 C.p.p. a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul S. A. I. .
Analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar prin prisma dispozițiilor legale incidente precum și în raport de motivele prezentate, prima instanță a constatat următoarele:
Potrivit art. 1602 C.p.p., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În alin. 2 al art. 1602 C.p.p., se menționează situațiile în care liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă și anume în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din redactarea textului legal citat mai sus rezultă cu titlu obligatoriu, imperativ, situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie - când există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă, însă îndeplinirea condițiilor privind categoriile de infracțiuni pentru care se poate acorda liberarea provizorie, precum și lipsa condiției negative, anterior arătate, creează doar o posibilitate, o facultate, și nu o obligație pentru instanță, de a admite cererea. Revine deci instanței sarcina de a analiza temeinicia unei astfel de cereri, oportunitatea punerii în libertate a inculpatului, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze în parte.
În cauză, s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602 alin. 1 și 2 C.p.p. - infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt infracțiuni intenționate pedepsite cu închisoarea ce nu depășește 18 ani, actele dosarului de urmărire penală nu evidențiază, până la acest moment date, din care să rezulte necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat prin jurisprudența sa că persistența motivelor plauzibile de a bănui că persoana privată de libertate ar fi comis o infracțiune, după o anumită perioadă, nu mai este suficientă, autoritățile trebuind să analizeze situația personală a acuzatului mai în detaliu și găsească motive specifice pentru menținerea sa în detenție (cauza Khudoyorov c. Rusiei). Pe această linie, Curtea a dezvoltat 4 motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces; riscul ca, în cazul eliberării, acuzatul să împiedice desfășurarea procesului sau să comită alte infracțiuni; riscul să tulbure ordinea publică.
În privința primului aspect - riscul de a nu se prezenta la proces, în prezenta cauză, s-a constatat că acesta este minim, deoarece în cazul liberării provizorii sub control judiciar, legea instituie anumite obligații în sarcina inculpatului, a căror nerespectare atrage revocarea liberării și arestarea din nou a acestuia.
Pentru următoarele două riscuri, prevăzute de altfel și de legislația națională - riscul de a împiedica desfășurarea procesului sau de a comite alte infracțiuni, s-a reținut că nu există date la dosar, din care să rezulte o astfel de situație.
În ceea ce privește riscul de tulburare a ordinii publice, în chiar accepțiunea instanței europene (prin gravitatea lor și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni, pot suscita o tulburare socială, de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp) – prima instanță a apreciat că acesta se regăsește în cauză, pentru următoarele considerente:
S-a apreciat la momentul arestării, și respectiv al menținerii acestei măsuri că pericolul pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpatului este unul real, derivând din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 9 lit.b și alin 2 din legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., rezonanța socială negativă a unei astfel de manifestări infracționale, în contextul creșterii fenomenului de evaziune fiscală.
În concordanță și cu jurisprudența Curții Europene, unul dintre motivele pentru care o persoană poate fi lipsită de libertate - protejarea ordinii publice în cazul infracțiunilor cu un puternic impact în rândul comunității, cum sunt cele din speță - este incident și în cazul de față, motiv care, referindu-se la un interes public real, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare față de regula generală a judecării în stare de liberate (cazul Labila c. Italiei, hotărârea din 6 aprilie 2000).
Potrivit art. 136 C.p.p. scopul măsurilor preventive se poate realiza, fie prin măsuri preventive, fie prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, instanța fiind cea care, în funcție de datele concrete ale cauzei referitoare la fapta imputată și la elementele de circumstanțiere ale inculpatului, va opta pentru una dintre aceste măsuri.
Prima instanță a apreciat însă că, raportat la necesitatea protejării ordinii publice (prin prisma reacției publice la modul în care autoritățile judiciare răspund unor astfel de manifestări și în contextul escaladării acestui fenomen în societatea românească), în scopul bunei desfășurări a procesului penal în continuare, controlul judiciar ar fi insuficient, cel puțin la acest moment, motiv pentru care apreciază că, nu se justifică încă punerea inculpatului în libertate.
În același sens a apreciat și Curtea de Apel C. în decizia penală nr. 1177 din 24 mai 2013 pronunțată în dosar nr._ 13a5 având în vedere gravitatea infracțiunii, numărul actelor materiale săvârșite de inculpat, consecințele acestora față de bugetul consolidat al statului, amploarea fenomenului infracțional, dar și stadiul procesual al cauzei.
În ceea ce privește indiciile temeinice ale comiterii faptelor de care este acuzat inculpatul, această chestiune fiind statuată la momentul luării măsurii și menținerii măsurii arestării preventive, acestea nu au fost analizate, întrucât în cadrul unei astfel de proceduri, se subînțelege că temeiurile arestării subzistă, privarea de libertate însăși fiind premisa, condiția sine qua non a formulării unei cereri de liberare provizorie, în cazul schimbării sau încetării temeiurilor arestării, sunt incidente alte instituții - revocarea arestării sau înlocuirea măsurii arestării cu altă măsură preventivă.
S-a reținut că se impune însă, a fi avute în vedere și aceste temeiuri, pentru că subzistența lor, completată de necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal și insuficiența controlului judiciar asupra inculpatului - conduc la concluzia inoportunității liberării provizorii.
Pentru aceste motive prima instanță a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S. A. I..
Motivele de recurs au fost formulate oral de avocatul ales al recurentului inculpat și sunt expuse în prima parte a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de recurentul inculpat, prin intermediul apărătorului ales cât și a motivelor ce pot fi invocate din oficiu potrivit art.385/6 al.3 și art.385/9 al.3C.p.p., Curtea constată că este nefondat, urmând să fie respins ca atare pentru următoarele argumente de fapt și de drept:
În mod corect prima instanță a apreciat că, fata de dispozițiile art.160 ind. 2 alin. 1 și art.160 ind.8 alin. 1C.p.p. este îndeplinită condiția formală ca pedeapsa prev. de lege pentru infracțiunile pentru care s-a început urmărirea penală și s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva recurentei inculpate, să nu depășească 18 ani închisoare, având în vedere maximul special prevăzut de textul legal incriminator al fiecăreia dintre infracțiuni.
Îndeplinirea acestei condiții creează însă pentru inculpat doar o vocație și nu conduce automat la admiterea cererii și liberarea provizorie sub control judiciar, fără îndeplinirea condițiilor legale care privesc fondul cererilor, întrucât din examinarea dispoz. art.160 indice 2 C.p.p. rezultă că pentru a se putea dispune liberarea provizorie sub control judiciar a unui inculpat, nu este suficient a fi îndeplinită numai condiția ca pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea dedusă judecății să fie sub un anumit cuantum, fiind necesar ca instanța să facă și o apreciere a efectului pe care l-ar avea lăsarea în libertate a inculpatului.
Astfel, potrivit art.160 indice 2 alin.2C.p.p. «liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să comită noi infracțiuni sau că acesta va încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau alte asemenea fapte ».
Așa cum s-a statuat constant și în jurisprudență, „datele” la care se referă textul legal nu pot fi înțelese în sensul de informații certe care să ateste comportamentul ulterior al inculpatului, în condițiile în care obținerea unor asemenea informații este în mod obiectiv imposibilă, astfel că instanța de judecată trebuie să analizeze în ansamblu probele din dosar, atât cele cu caracter obiectiv cât și subiectiv, referitoare la fapte și persoana inculpatului, pentru a aprecia asupra pericolului concret pe care îl poate prezenta lăsarea în libertate a acestuia.
Folosirea termenului „date” de către legiuitor a fost interpretată nu în sensul de probe, ci informații, situații, împrejurări concrete din dosar privind atât persoana inculpatului dar și modul de operare, faptele propriu-zise care să îndreptățească prezumția producerii rezultatelor prev. de art. 160 indice 2 alin.2C.p.p.
Din aceasta perspectiva Curtea apreciază că prima instanță a avut în vedere și a analizat corespunzător datele despre situația de fapt și circumstanțele inculpatului, luând în considerare atât natura infracțiunilor de care este acuzat, gravitatea acestora, modul în care au fost comise, dar și conduita în proces a inculpatului, comportamentul său anterior, atitudinea acestuia față de faptă și urmările produse și riscul ca acesta sa reitereze comportamente similare în viitor.
Relevant în cauza sub aspectul necesității menținerii privării de libertate a inculpatului este nu atât riscul de recidivă, cât reacția puternică de tulburare a ordinii și liniștii publice pe care lăsarea în libertate a acestuia o poate provoca, în principal datorită modului în care infracțiunile se pare că au fost concepute și executate, dar și ca urmare a prejudiciului foarte mare cauzat bugetului de stat, cu consecințe asupra bunei desfășurări a activității a numeroase sectoare ce depind de finanțarea statului.
Față de aceste date, corect a apreciat prima instanță că, raportat la necesitatea protejării ordinii publice, în scopul bunei desfășurări a procesului penal în continuare, controlul judiciar ar fi insuficient iar lăsarea în libertate a inculpatului nu este oportună.
Curtea reține totodată că pentru achitarea prejudiciului nu este neapărat necesar ca inculpatul să fie lăsat în libertate acesta putând să procedeze la achitarea prejudiciului și în condițiile menținerii stării de arest.
Pentru aceste considerente, Curtea, având în vedere și dispoz. art.160 ind. 8a alin.6 C.p.p. constată că este legală și temeinică soluția dispusă de prima instanță recursul declarat de inculpat urmând a fi respins ca nefondat.
Va fi obligat recurentul la plata suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul S. A. I. împotriva încheierii din data de 17 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ 13, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata a 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. L. A. M. S. M. C. G.
Grefier,
F. U.
Red.jud.S.A.M.
j.f.L.L.U.
O.A. 03.07.2013
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1234/2013. Curtea de Apel... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Sentința nr.... → |
|---|
