Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1290/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1290/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 1290/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ NR. 1290
Ședința publică de la 23 octombrie 2014
PREȘEDINTE C. I.- judecător
A. C. M.- judecător
Grefier F. I.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror I. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
***
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 13 octombrie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă J. C. împotriva sentinței penale nr. 76 din data de 28 mai 2014 pronunțată de J. C. în dosarul nr._, privind pe inculpații I. A. și S. E. F..
C.,
Prin sentința penală nr. 76 din data de 28 mai 2014 pronunțată de J. C. în dosarul nr._, în baza art. 386 Noul Cod de procedura penala rap. la art. 5 Cod penal, a fost schimbată încadrarea juridica a faptelor după cum urmează:
1. pentru inculpatul I. A.:
- din art.208 al.1,209 al.1 lit.a,g Cp,cu aplic. art.75 lit.c Cp, în art. 228 al.1,229 al.1 lit.b NCp, cu aplic. art.77 lit.d NCp.
2. pentru inculpatul S. E. F.:
- din art.208 al.1,209 al.1 lit.a,g Cp,cu aplic. art.99 și urm. Cp, în art. 228,229 al.1 lit.b NCp, cu aplic.art.113 NCp.
- din art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicata, în art. 335 alin. 1, NCp, cu aplic.art.113 NCp.
În baza art.228 al.1, 229 al.1 lit.b Cp,cu aplic. art.77 lit.d NCp, cu aplic. art.5 Cp și art. 396 alin. 10 rap. la art. 375 din NCpp, a fost condamnat inculpatul I. A. I. A., la o pedeapsă de 8 luni închisoare.
În baza art. 81 alin. 1 rap.la art. 82 alin.1 din Codul penal anterior cu aplicarea art. 15 alin. 1 și 2 din legea nr. 187/2012 și a art. 5 alin. 1 din Codul penal actual s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 8 luni ce constituie termen de încercare.
Au fost puse în vedere inculpatului prevederile art. 83 din C.p.anterior.
În baza art.228 al.1, 229 al.1 lit.b Cp., cu aplic.art.113 NCp, cu aplic. art.5 Cp și art. 396 alin. 10 rap. la art. 375 din NCpp, a fost condamnat inculpatul S. E. F. S., la o pedeapsă de 3 luni închisoare.
În baza art.335 al.1 NCp,cu aplic.art.113 NCp, cu aplic. art.5 Cp și art. 396 alin. 10 rap. la art. 375 din NCpp, a fost condamnat inculpatul S. E. F. la o pedeapsă de 3 luni închisoare.
În baza art.85 V Cod penal a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 3 luni închisoare, aplicată inculpatului S. E. F., prin sentința penală nr.118/11.07.2013, pronunțată de J. C. în dosar nr._, definitivă la data de 09.08.2013 prin nerecurare.
S-a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunea de conducere pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, condamnat prin sentința penală nr.118/11.07.2013 și infracțiunile de furt calificat și conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, de către o persoană care nu posedă permis de conducere, din cauza de față, în concurs real prevăzut de art.33lit.a C.p.
În baza art.36 al.1 Cp., raportat la art.33-34 Cp. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului prin sentințele penale amintite anterior, dispunându-se ca inculpatul S. E. F. să execute în final, pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 luni închisoare.
În baza art. 81-110 VCp. cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 2 ani si 3 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 si art. 84 v.c.p.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă P. I., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt că, în seara de 09/10.11.2012 inculpații S. E. F. si I. A. au plecat cu autoturismul marca Dacia Break cu nr. de înmatriculare_, condus de inculpatul S. E. F., și s-au deplasat pana în . la domiciliul părții vătămate P. I. si au stabilit să petreacă noaptea respectivă în domiciliul acesteia.
Cei doi inculpați au plecat cu autoturismul cu care veniseră și care a fost condus de inculpatul S. E. F., și au rămas o perioada de timp în . revenit în domiciliul părții vătămate. In timp ce inculpatul S. E. F. a ținut-o de vorba pe partea vătămată si i-a distras atenția, inculpatul I. A. a sustras doua căldări din cupru cu capacitatea de 160 l si respectiv 70 l, după care au plecat pana in . vândut cele doua căldări numitului R. F., fără a-i spune ca provin din furt.
Din procesul verbal de cercetare la fata locului s-a reținut faptul ca in seara zilei de 09.11.2012 cei doi învinuiți au mers la domiciliul, părții vătămate cu autoturismul menționat si au sustras cele doua căldări de arama, iar din cele doua procese verbale din 10.12.2012 rezulta ca cele doua căldări de arama cu capacitatea de 160 l si respectiv 70 l au fost ridicate de la Raduț F. si predate părții vătămate, fără a fi distruse.
De asemenea din adresa nr. 3092/13.12.2012 emisa de S.P.C.R.P.C.I.V. O. s-a reținut ca inculpatul S. E. F. nu poseda permis de conducere.
Atât în faza de urmărire penala cat si in faza de judecata inculpații au recunoscut si regretat săvârșirea faptelor.
Potrivit art. 5 NCP, ”(1) În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.” Luând în considerare și dispozițiile constituționale incidente în materia aplicării legii penale în timp (art. 15 alin. 2), putem spune că legea penală mai favorabilă este, de regulă, retroactivă, cu excepția cazurilor în care legiuitorul a restrâns în mod expres incidența acesteia. Principiul constituțional este că legea nu poate retroactiva, iar legea penală se supune acestui principiu, însă în mod excepțional aceasta este una dintre cele două specii de legi penale (alături de legea contravențională) care poate retroactiva, dar numai dacă dezincriminează, este o lege penală nouă mai îngăduitoare (inclusiv legea interpretativă) sau este o lege procesual penală (care se aplică imediat, indiferent de data comiterii faptei).
Prima instanță a apreciat că legea penale mai favorabilă, în conformitate cu dispozițiile art. 5 din noul Cod penal, trebuie determinată în raport de instituțiile penale autonome. În cuprinsul unor decizii, C. Constituțională a statuat că aplicarea legii penale mai favorabile este un adevărat principiu, ceea ce înseamnă că, în ipoteza unei situații tranzitorii, legea penală mai favorabilă se aplică în toate cazurile. Regula mitior lex privește numai normele dreptului penal substanțial, iar nu și normele procesual penale.
Referitor la criteriile pe baza cărora are loc delimitarea normelor procesual penale față de cele de drept material, instanța constituțională a statuat că trebuie să se țină seama de aplicarea concretă a unei norme la o speță dedusă judecății.
Pentru incidența regulii mitior lex, în conformitate cu dispozițiile art. 5 din noul Cod penal, sunt necesare mai multe condiții cumulative: existența unei situații tranzitorii; fapta să fie prevăzută ca infracțiune în toate legile penale succesive; cauza să nu fi fost soluționată definitiv; dintre legile penale succesive una să fie mai favorabilă.
În alegerea legii penale mai favorabile instanța este obligată să țină seama de toate consecințele pe care le atrage încadrarea juridică într-o lege sau alta, respectiv de criterii precum condițiile de incriminare (conținut, tratament sancționator, felul pedepselor, limitele acestora, alte sancțiuni penale), cerințele privind tragerea la răspundere penală, condițiile de sancționare, consecințele condamnării, voința legislativă producându-și efectele indiferent de conduita procesuală a inculpatului, subiect al infracțiunii deduse judecății.
În materia dreptului penal și, în mod special, în domeniul instituției aplicării legii penale mai favorabile, sintagma lege penală trebuie avută în vedere în sensul de normă de drept penal. Semnificația de mai sus rezultă din prevederile art. 172 din noul Cod penal, precum și din întreaga economie a normelor penale referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile, inclusiv din dispozițiile Legii nr. 187/2012. Luând în considerare dispozițiile art. 172 din noul Cod penal, organele competente vor putea aplica norme penale din cuprinsul mai multor legi penale succesive, dacă este vorba despre dispoziții care reglementează instituții penale ce se pot aplica în mod independent (autonom). De pildă, normele care reglementează concursul de infracțiuni se bucură de autonomie comparativ cu cele privind limitele sancțiunilor. Și în practica judiciară regulile concursului de infracțiuni au fost aplicate autonom față de cele referitoare la incriminarea faptei, ajungându-se la situația de a se aplica norme penale din două legi, fără a fi afectată regula inadmisibilității creării unei a treia legi.
Legiuitorul a consacrat sistemul aplicării legii penale mai favorabile, în funcție de instituții penale autonome, care au caracter unitar, întrucât teza aplicării globale este una excesivă și nelegală, care poate determina situații inacceptabile, chiar absurde. Concepția legiuitorului cu privire la aplicarea legii penale în funcție de instituțiile juridice autonome se desprinde în primul rând din conținutul art. 10 din Legea nr. 187/2012, conform căruia: „Tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă”. Din aceste prevederi, dar și analizând în ansamblu normele penale referitoare la aplicarea legii penale în timp, coroborate cu alte dispoziții incidente, reiese că legiuitorul român a adoptat concepția aplicării autonome a instituțiilor de drept penal în situații tranzitorii, începând cu încadrarea juridică a faptei și, în funcție de datele cauzei, continuând cu instituția concursului de infracțiuni, instituția recidivei etc.
Legea mai favorabilă se identifică prin folosirea tuturor criteriilor analizate și în raport de fiecare speță dedusă spre soluționare.
Prima instanță a reținut că inculpații au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată în data de 09/10.11.2012, sub imperiul vechiului Cod penal, iar până la data de 15.01.2014 când cauza se afla în primă instanță, a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, deci în timp ce cauza de față era în cursul cercetării judecătorești. Față de o atare succesiune de legi penale în timp, s-a constatat că ultima reglementare – Noul Cod penal conține prevederi mai favorabile în ceea ce privește tratamentul sancționator și modalitatea de individualizare a executării pedepsei, astfel că s-a apreciat ca în speță sunt incidente prevederile art. 5 din Noul Cod penal.
Instanța, din oficiu, a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecata inculpatul I. A., din infracțiunea prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit. a, g CP, cu aplic. art. 75 lit. c CP, în infracțiunea prev. de art. 228 al.1, 229 al. 1 lit. b NCP, cu aplic. art. 77 lit. d NCP, si pentru inculpatul S. E. F. din infracțiunea prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit. a, g CP, cu aplic. art.99 și urm. CP, în art. 228, 229 al.1 lit. b NCP, cu aplic.art.113 NCP si din infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicata, în art. 335 alin. 1, NCP cu aplic. art.113 NCP.
În drept, față de cele expuse mai sus, s-a apreciat că fapta inculpatului S. E. F. care în seara de 09/10.11.2012, minor fiind, cu intenție a condus un autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. si ped. de art. 335 al. 1 N. C. Penal si se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani, iar fapta inculpatului care cu intenție a luat un bun mobil din posesia părții vătămate P. I., fără consimțământul acesteia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, în timpul nopții, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. si ped. de art. 228, 229 al.1 lit. b NCP, cu aplic.art.113 NCP si se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
De asemenea fapta inculpatului I. A. care cu intenție a luat un bun mobil din posesia părții vătămate P. I., fără consimțământul acesteia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, în timpul nopții, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. si ped. de art. 228, 229 al.1 lit. b NCP, cu aplic. art. 77 lit. d NCP si se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Sub aspectul laturii obiective aceste fapte presupun o atitudine comisivă, iar sub aspect subiectiv infracțiunile de conducere a unui autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere si de a lua un bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, în timpul nopții, nu se pot comite decât cu intenție directa, condiție care în speță este îndeplinita.
In procesul complex de individualizare a pedepselor, prima instanță a avut în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunilor; motivul săvârșirii infracțiunilor și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorilor, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. La individualizarea sancțiunii penale ce a fost aplicată inculpaților, prima instanță a avut în vedere, în primul rând, faptul că art. 335 al. 1 C.p. prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani iar art. 228, 229 al.1 lit. b NCP prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.
Pe cale de consecință, în baza art.228 al.1, 229 al.1 lit.b Cp,cu aplic. art.77 lit.d NCp, cu aplic. art.5 Cp și art. 396 alin. 10 rap. la art. 375 din NCpp, a fost condamnat pe inculpatul I. A. la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Relativ la scopul preventiv-educativ al pedepsei, s-a apreciat, având in vedere aspectele descrise mai sus, ca acesta poate fi atins si fără executarea pedepsei in regim de detenție.
Referitor la suspendarea condiționată a executării pedepsei, modalitate de individualizare fără corespondent în noul Cod penal, dacă facem o comparație a acestei instituții cu instituția amânării aplicării pedepsei, s-a apreciat că dispozițiile Codului penal din 1969 sunt mai favorabile cu atât mai mult cu cât după împlinirea termenului de încercare intervine reabilitarea de drept.
Pe cale de consecința, in baza art. 81 C.p., executarea pedepsei a fost suspendata condiționat pe o durata de 2 ani si 8 luni, termen de încercare stabilit conform art.82 C.p, din care 8 luni reprezintă durata pedepsei iar restul interval de timp.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 C.p., a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării condiționate.
De asemenea, în baza art.228 al.1, 229 al.1 lit.b Cp,,cu aplic.art.113 NCp, cu aplic. art.5 Cp și art. 396 alin. 10 rap. la art. 375 din NCpp, a fost condamnat inculpatul S. E. F. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, si în baza art.335 al.1 NCp ,cu aplic.art.113 NCp, cu aplic. art.5 Cp și art. 396 alin. 10 rap. la art. 375 din NCpp, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art.85 V Cod penal a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 3 luni închisoare, aplicată inculpatului S. E. F. prin sentința penală nr.118/11.07.2013, pronunțată de J. C. în dosar nr._, definitivă la data de 09.08.2013 prin nerecurare, constatând că inculpatul a săvârșit infracțiunea de conducere pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, condamnat prin sentința penală nr.118/11.07.2013 și infracțiunile de furt calificat și conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, de către o persoană care nu posedă permis de conducere din cauza de față, în concurs real prevăzut de art.33lit. a C.p.
În baza art.36 al.1 C.p, raportat la art.33-34 C.pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului prin sentințele penale amintite anterior, urmând ca inculpatul S. E. F. să execute în final, pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 luni închisoare.
De asemenea, în baza art. 81-110 VCp. cu aplicarea art. 5 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendata condiționat pe o durata de 2 ani si 3 luni, termen de încercare stabilit conform art. 82 C.p, din care 3 luni reprezintă durata pedepsei iar restul interval de timp.
În ceea ce privește acțiunea civila prima instanță a constatat ca in faza de urmărire penala partea vătămata nu s-a constituit parte civila in cauza, iar cu ocazia audierii in fata instanței de judecata aceasta de asemenea a declarat ca nu se constituie parte civila in cauza, deși cu ocazia cuvântului pe fondul cauzei a solicitat sa fie obligați inculpații la despăgubiri civile, fără a indica valoarea acestor despăgubiri. De asemenea din procesul verbal aflat la fila 30 d.u.p. prima instanță a reținut ca cele doua căldări au fost ridicate de la numitul Rădut F., iar din procesul verbal aflat la fila 31 d.u.p. s-a reținut ca bunurile respective au fost predate părții vătămate P. I. in data de 10.11.2012, cu mențiunea „cele două căldări nu sunt deteriorate si distruse”. In raport de aceste considerente a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civila formulata de partea vătămata P. I..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă J. C., criticând hotărârea pronunțată sub aspectul legalității și temeiniciei.
În ceea ce îl privește pe inculpatul major I. A., prin motivele de apel a fost criticată hotărârea pronunțată de prima instanță întrucât s-a dispus condamnarea inculpatului în baza dispozițiilor din Noul Cod penal dar a fost stabilită o modalitate de executare în baza Codului penal din 1969, încălcându-se astfel Decizie nr. 265/2014 a Curții Constituționale.
În privința inculpatului minor S. Emanul F. s-a invocat faptul că aplicarea pedepsei cu închisoarea este nelegală, în prezent regimul sancționator al minorilor prevăzând doar aplicarea măsurilor educative, privative sau neprivative de libertate.
Apelul este fondat.
În ceea ce îl privește pe inculpatul major I. A., prima instanță a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b Cp. cu aplicarea art. 77 lit. b Cp. și art. 5 N.Cp. și în condițiile art. 396 alin.10 C.p.p. dispunând totodată suspendarea condiționată a executării pedepsei în baza art. 81 din Codul penal din 1969.
Procedând în acest fel, prima instanță a combinat dispozițiile din legile penale succesive aplicând legea penală mai favorabilă pe instituții autonome într-o manieră contrară modului de interpretare dată de C. Constituțională dispozițiilor art. 5 din Codul penal.
Ca atare, urmează a se desființa sentința în ceea ce îl privește pe inculpatul I. A. înlăturându-se aplicarea art. 81 și urm. din V.Cp.
În privința acestui inculpat C. apreciază că se poate dispune amânarea aplicării pedepsei stabilindu-se un termen de supraveghere de 2 ani în conformitate cu disp. art. 83 și 84 N.Cp. întrucât în raport de persoana inculpatului, respectiv vârsta acestuia, lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală sinceră, colaborarea cu organele de anchetă în vederea identificării bunurilor sustrase și restituirii lor, dar și prin evaluarea gravității faptei, în special valoarea prejudiciului produs și modul cum a fost concepută și executată, aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară.
Se constată îndeplinite și condițiile prev. de art. 83 alin. 1 lit. a, b Cp. pedeapsa stabilită fiind închisoare de 8 luni iar inculpatul nu a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii.
În ceea ce privește lipsa acordului inculpatului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, C. constată că potrivit art. 85 alin. 2 lit. b Cp. o astfel de obligație nu operează ex lege, prin simpla dispunere a amânării aplicării pedepsei, rămânând la aprecierea instanței dacă se impune sau nu instituirea uneia sau mai multora din obligațiile prev. de art. 85 alin. 2 Cp.
Ca atare, în măsura în care instanța nu apreciază necesar să dispună ca inculpatul pe durata termenului de supraveghere să presteze o astfel de muncă în folosul comunității, nu este necesar nici acordul său în acest sens, absența acestei manifestări de voință neputând împiedica aplicarea disp. art. 83 Cp.
Prin urmare, în cazul acestui inculpat în baza art. 396 alin. 1 și 4 C.p.p. raportat la art. 83 Cp. se va stabili pedeapsa de 8 luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 228 al. 1, 229 al. 1 lit. b Cp., cu aplic. art. 77 lit. d N.Cp., cu aplic. art. 5 Cp. și art. 396 alin. 10 rap. la art. 375 N.C.p.p.
În baza art. 83 alin. 1 C.p. se va dispune amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 C.p., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. 1 C.p. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la S. de Probațiune O., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 C.p. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune O..
În baza art. 85 alin. 2 C.p. se va impune inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere sa nu comunice cu inculpatul S. E. F., apreciind că o astfel de obligație este necesară întrucât din datele dosarului, în special declarațiile inculpaților dar și referatul de evaluare atașat la filele 33 – 34 dosar fond, rezultă că implicarea inculpatului minor în activități infracționale s-a produs ca urmare sa anturajului nepotrivit, respectiv relația de prietenie cu I. A..
În baza art. 404 alin. 3 C.p.p. se va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În ceea ce îl privește pe inculpatul minor S. E. F., C. reține în principal faptul că aplicarea unei pedepse cu închisoarea în condițiile în care la data de 01 februarie 2014 a intrat în vigoarea Legea 286/2009 privind Codul penal este nelegală întrucât Noul Cod penal nu mai prevede pedepse în cazul minorilor sistemul sancționator fiind bazat exclusiv pe mpsuri educative, privative sau neprivative de libertate. Nici în cazul pedepselor definitiv aplicate în cazul inculpaților minori, prin hotărâri definitive pronunțate înainte de data de 01 februarie 2014, nu mai este posibilă menținerea unei pedepse cu închisoarea, fiind obligatorie transformarea acestora în măsuri educative privative de libertate, și ca atare, cu atât mai mult în aplicarea legii penale mai favorabile potrivit art. 5 Cp. pentru infracțiuni săvârșite de minori, instanța nu are posibilitatea de a stabili o pedeapsă cu închisoarea.
Prin urmare, în cazul acestui inculpat instanța urmează să aplice una din măsurile educative neprivative de libertate prev. de disp. art. 117 – 120 Cp., o singură măsură educativă pentru ambele fapte săvârșite astfel cum prevede art. 129 alin. 1 Cp.
În raport de vârsta inculpatului, datele despre fapta săvârșită, despre situația sa financiară precară, comportamentul în comunitate și nivelul de instrucție al inculpatului, C. urmează să dispună măsura educativă prev. de art. 117 Cp. respectiv stagiul de formare civică pe durat maximă de 4 luni.
În această perioadă inculpatului minor îi va fi interzis să comunice cu inculpatul major I. A., coinculpatul din prezenta cauză, întrucât se apreciază că cel din urmă are o influență negativă asupra comportamentului minorului, atrenându-se reciproc în derularea de activități infracționale.
Se va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 85 și următoarele V.C.p în ceea ce îl privește pe acest inculpat constându-se că potrivit art. 85 din Cp. din 1969, măsura anulării suspendării condiționate a executării pedepsei se putea dispune doar dacă pentru infracțiunea care atrage măsura anulării instanța aplică pedeapsa închisorii, fiind exclusă aplicarea art. 85 Cp. din 1969 atunci când pentru a doua faptă se aplică amendă penală sau o măsură educativă.
De altfel, analizând dispozițiile Legii 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind Codul penal, se constată că în capitolul IV dedicat regimului sancționator aplicabil minorilor, s-a reglementat doar modalitatea de rezolvare a situațiilor create prin revocarea unei suspendări (art. 22 alin. 2 din lege) nu și o posibilă anulare a suspendării condiționate, tocmai în considerarea faptul că o astfel de anulare este imposibilă atât timp cât față de minor nu mai este posibil în nici o situație să fie aplicată pedeapsa închisorii, iar acest tip de sancțiune este o condiție esențială pentru a se dispune anularea.
Pentru toate aceste considerente, se va admite apelul declarat de parchet urmând a se face aplicarea disp. art. 275 alin. 3 C.p.p. în privința cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat în cauză de P. de pe lângă J. C., desființează în parte, sub aspectul laturii penale, sentința numărul 76 din data de 28.05.2014 pronunțată de J. C. și rejudecând:
1) În baza art. 396 alin. 1 și 4 C.p.p. raportat la art. 83 Cp. stabilește pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatului I. A., fiul lui P. si L. – B., născut la 22.07.1993 in C., jud. O., domiciliat în comuna Brastavățu, ., cetățenie romana, studii liceale, fără ocupație, fără antecedente penale, legitimat cu CI ., nr._, CNP_ sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 228 al. 1, 229 al. 1 lit. b Cp., cu aplic. art. 77 lit. d N.Cp., cu aplic. art. 5 Cp. și art. 396 alin. 10 rap. la art. 375 N.C.p.p.
În baza art. 83 alin. 1 C.p. amână aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 C.p., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. 1 C.p. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la S. de Probațiune O., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 C.p. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune O..
În baza art. 85 alin. 2 C.p. impune inculpatului să execute următoarea obligație:
a) sa nu comunice cu inculpatul S. E. F. (fiul lui V. si F., născut la 29.06.1995 în C., jud. O., domiciliat în ., cu reședința în Timișoara, .. 7, jud. T., salariat la ., cetățenie romana, studii – 10 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, legitimat cu CI ., nr._, CNP_)
În baza art. 404 alin. 3 C.p.p. atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
2) În baza art. 117 Cp. cu referire la art. 129 Cp. aplică inculpatului minor S. E. F. (fiul lui V. si F., născut la 29.06.1995 în C., jud. O., domiciliat în ., cu reședința în Timișoara, .. 7, jud. T., salariat la ., cetățenie romana, studii – 10 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, legitimat cu CI ., nr._, CNP_) măsura educativă a stagiului de formare civica pe o durată de 4 luni, cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 228 al. 1, 229 al. 1 lit. b Cp., cu aplic. art. 113 N.Cp., si art. 5 Cp., și art. 335 al. 1 N.Cp., cu aplic. art. 113 N.Cp., și art. 5 Cp.
În baza art. 121 alin. 1 lit. d C.p., impune inculpatului ca pe durata executării măsurii educative a stagiului de formare civica să nu comunice cu inculpatul I. A. (fiul lui P. si L. – B., născut la 22.07.1993 in C., jud. O., domiciliat în comuna Brastavățu, ., cetățenie romana, studii liceale, fără ocupație, fără antecedente penale, legitimat cu CI ., nr._, CNP_)
Atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul executării măsurii educative a stagiului de formare civica.
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 85 și următoarele V.C.p în ceea ce îl privește pe acest inculpat.
Menține restul dispozițiilor din sentința apelata.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariile avocaților desemnați din oficiu (delegații nr.9110/2014 si nr.9111/2014) urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică de la 23 octombrie 2014.
Președinte, Judecător,
C. I. A. C. M.
Grefier,
F. I.
Red.jud.A.C.M.
j.f.E.L.
O.A. 30 octombrie 2014
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1297/2014.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
