Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1297/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1297/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 1297/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE A.
DECIZIA PENALĂ NR.1297
Ședința publică de la 23 Octombrie 2014
PREȘEDINTE Ș. Bădulescujudecător
C. Șeleajudecător
Grefier B. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror S. I.
din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
c.c.c.
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 14 octombrie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind apelul declarat de inculpatul R. Ș. A., împotriva sentinței penale nr.1 din 6 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1 din 6 ianuarie 2014, Judecătoria C., în baza art. 334 C.p.p., a schimbatr încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului R. Ș. A. din infracțiunea prev. de art. 85 alin. 1 și 2 din OUG nr. 195/2002 în infracțiunea prev. de art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În baza art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, a fost condamnat inculpatul R. Ș. A. - fiul lui M. și N., ns. 09.06.1988 în C., jud. D., domiciliat în Filiași, ., ., CNP_, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. b, 34 lit. b C.p., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art. 83 C.p., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin s.p. nr. 161/03.11.2008 a Judecătoriei Strehaia, definitivă prin d.p. nr. 312/27.03.2009 a Curții de A. C. și s-a cumulat pedeapsa de 2 ani închisoare cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
În temeiul 71 C.p. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.
A fost obligat inculpatul la 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că prin rechizitoriul nr. 5095/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., a fost trimis în judecată inculpatul R. Ș. A., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având suspendată exercitarea dreptului de a conduce și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și cu numere false de înmatriculare, fapte prevăzute și pedepsite de art. 85 alin. 1 și 2, art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 33 lit. b Cp.
În fapt, s-a reținut, în esență, că la data de 08.04.2010, deși avea suspendat dreptul de a conduce autovehicule, inculpatul R. Ș. A. a fost depistat de organele de poliție conducând pe drumurile publice din C. autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare BN-504C, expirat la data de 08.09.2009.
Pentru dovedirea acestei situații de fapt, au fost propuse următoarele mijloace de probă: declarații martori, acte, proces-verbal de depistare, declarații inculpat.
În cursul cercetării judecătorești, în temeiul art. 323 C.p.p., a fost audiat inculpatul R. Ș. A., declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
În temeiul art. 327 C.p.p., au fost audiați martorii T. S. C., S. V., M. C. și R. A. F., declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar.
Instanța a dispus din oficiu audierea martorului E. C., martor asistent în cursul urmăririi penale și nepropus de P. prin rechizitoriu, însă a constatat imposibilitatea audierii, fiind plecat din țară.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În data de 08.04.2010, în jurul orelor 17:50, în timp ce inculpatul R. Ș. A. conducea autoturismul marca BMW pe . C., având lipsă, în partea din față a autovehiculului, plăcuța de înmatriculare, iar în partea din spate numărul de înmatriculare provizoriu BN-504-C, a fost depistat de un echipaj de poliție care efectua serviciul de patrulare în traficul din acea zonă.
Observând că lipsea plăcuța din față a numărului de înmatriculare, echipajul de poliție a procedat la urmărirea în trafic a autoturismului condus de inculpat, folosind, în mod regulamentar, semnalele ascustice și luminoase.
Inculpatul a refuzat că oprească la semnalul polițiștilor, continuându-și deplasarea pe . dreapta pe . intersecția cu . a virat din nou dreapta. Ulterior, inculpatul a oprit autoturismul, l-a abandonat și a fugit de la locul faptei.
Inculpatul a fost prins de organele de poliție după aproximativ 100 de metri de locul în care abandonase autoturismul, și în prezența martorului asistent S. V., a fost legitimat și i s-au solicitat să prezinte documentele personale și cele ale autoturismului pe care-l conducea.
Inculpatul a comunicat organelor de poliție că nu are asupra sa actele de identitate, iar cheile autoturismului le-a aruncat în zona în care a abandonat autoturismul, precizând însă că se numește R. Ș. A. și totodată indicând și datele sale de stare civilă.
Inculpatul a fost condus la Secția nr. 6 de Poliție C. unde a fost identificat și i s-a solicitat să dea o declarație în cauză, însă acesta a refuzat.
Conform procesului verbal de la fila 12 dup, cheia autoturismului a fost găsită de organele de poliție în zona indicată de inculpat și a fost recunoscută de către acesta ca fiind cea a autoturismului în cauză, potrivindu-se închizătorii respectivului autovehicul.
Conform adresei nr._/02.06.2010 IPJ M., Serviciul Rutier, a comunicat că, la data de 08.04.2010 inculpatul nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, fiindu-i reținut permisul de conducere pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă comisă la data de 15.07.2007.
Conform însrisurilor de la filele 23-29 dup, coroborate cu declarația martorului T. S. C., autoturismul condus de inculpat a fost achiziționat de la martorul T. S. C., care îl cumpărase din Germania și îl înmatriculase în România, atribuindu-i-se numere provizorii cu valabilitate în perioada 07.09.2009 – 06.01.2010.
La data de 08.04.2010, anterior momentului depistării în trafic a autoturismului, inculpatul demontase de pe autovehicul plăcuțele cu numărul de înmatriculare cu care îl cumpărase, și a căror valabilitate expirase, și montase în partea din spate a autovehiculului plăcuța de înamtriculare emisă de autoritățile germane, a cărei valabilitate expirase la data de 08.09.2009, fiind anterioară celor provizorii sub care fusese înmatriculat în România.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, declarând că fratele său a condus autoturismul la data de 08.04.2010. Aceleași aspecte au fost relatate de martorii Ș. A. F. și M. C.. Declarațiile inculpatului și martorilor vor fi înlăturate, pentru următoarele motive.
Conform declarației martorului S. V., în luna aprilie 2010, în jurul orelor 16:30-17:00, a auzit semnalele acustice ale unei mașini de poliție și a ieșit din curtea locunței sale, situată la interseția . 6 Brestei, pentru a verifica ce fac copiii săi care se jucau la poartă.
În acest moment, a observat un autoturism marca BMW de culoare neagră care a oprit brusc lângă locuința sa, iar conducătorul autoturismului s-a dat jos din mașină și a fugit. La aproximativ 2-3 minute au sosit organele de poliție care au găsit pe șofer și l-au adus înapoi la locul unde abandonase mașina.
În ședința publică din data de 12.09.2013, martorul a făcut o descriere a conducătorului auto, care corespunde cu semnalmentele inculpatului, observate de instanță, respectiv "mâna stângă amputată de la cot, un pic grăsuț, aproximativ 1,70 m înălțime".
Este adevărat că martorul a dat anumite date inexacte, respectiv că la fața locului s-au mai prezentat două persoane "cu o mașină străină", poate Opel sau Ford, de culoare vișiniu sau maro, aspecte care nu corespund realității, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că martorii R. F. și M. C. au sosit la fața locului cu o mașină marca Dacia L. de culoare gri. Aceste aspecte nu au însă influență asupra stabilirii adevărului cu privire la faptele săvârșite de inculpat, pe care martorul l-a observat personal în momentul în care a coborât din mașină și cu privire la care a făcut o descriere a semnalmentelor.
Martorul a mai precizat că, deși nu a văzut momentul în care inculpatul a aruncat cheile mașinii, ulterior prinderii sale de către organele de poliție, l-a auzit pe acesta spunând că a aruncat cheile.
Declarația martorului S. V. s-a coroborat cu procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, precum și cu procesul verbal de la fila 11 dup, din care a rezultat că organele de poliție au găsit cheile autoturismului în fața imobilului cu nr. 16, în iarbă.
Cu privire la declarațiile martorilor R. A. F. și M. C., instanța a reținut că acestea sunt subiective prin prisma calității de frate, respectiv prieten cu inculpatul, aceștia încercând să înlăture răspunderea penală a inculpatului.
Din declarația martorului S. V., instanța a reținut că martorii au ajuns la fața locului la aproximativ 30 minute după prinderea inculpatului.
Instanța a reținut că martorii au refuzat în cursul urmăririi penale testul cu aparatul poligraf, deși inițial au acceptat testarea.
Martorul M. a motivat refuzul testului motivând că nu are încredere în rezultatele acestuia, iar martorul R. A. F. că are teamă de fire.
Motivele refuzului testării, în condițiile în care martorii sunt persoane mature, fără probleme de sănătate indicate instanței sau organelor de urmărire penală, denotă o lipsă de sinceritate a acestora și de părtinire a inculpatului, temându-se de depistarea comportamentului simulat.
De asemenea, s-a constatat că martorul M. A. nu a fost constant în declarații revenind asupra acestora. Astfel, în ședința publică din data de 23.05.2013, acesta a arătat că, aflându-se la volanul autorismului marca L., a urmat traseul făcut de martorul R. A. F., despre care a declarat că el ar fi condus autoturimul marca BMW.
Martorul a arătat că l-a văzut pe R. A. făcând un viraj la dreapta, lucru pe care l-a făcut și el, iar ulterior R. A. a oprit mașina. Martorul a continuat spunând că a oprit și el autoturismul marca L., iar inculpatul R. Ș. A., care ocupa locul din dreapta față al autoturismului L., s-ar fi dat jos din mașină și ar fi mers la martorul R. A..
Ulterior, martorul a revenit asupra acestor afirmații și a declarat că, de fapt, atunci când inculpatul a coborât din mașina L., martorul R. A. fugise deja.
Martorul R. A. a declarat că, după efectuarea primului viraj la dreapta, a mai efectuat un viraj la dreapta, după care nu i-a mai observat pe inculpat și pe martorul M., aflați în autoturismul L.. Ulterior, a abandonat mașina și a fugit.
Inculpatul R. Ș. A. a declarat că fratele său, martorul R. A. F., a coborât din autorismul marca BMW și a fugit, iar el a coborât din L. și s-a luat după el ca să-l oprească, să nu mai fugă. În timp ce alerga după fratele său, a ajuns pe o stradă înfundată, iar la scurt timp a fost imobilizat de un polițist și un jandarm.
Raționând logic, instanța a reținut că, dacă martorul R. A. s-ar fi aflat la volanul autoturismului BMW și ar fi fugit în direcția indicată de inculpat, s-ar fi aflat în aceeași situație, respectiv ar fi ajuns pe o stradă înfundată și ar fi fost el însuși prins de organele de poliție.
Timpii de reacție și de acțiune, astfel cum au fost descriși de inculpat în ședința publică din data de 18.04.2013, indică o desfășurare foarte rapidă a evenimentelor, aspecte care conturează ideea că incupatul nu l-ar fi pierdut niciodată din vedere pe fratele său, după abandonarea autoturismului BMW, indicând că s-a luat după el, să-l oprească, să nu mai fugă.
Or, în situația în care inculpatul, la rândul său a fost urmărit la rândul său de organele de poliție, ambii, atât inculpatul, cât și martorul R. A. ar fi trebuit surprinși de organele de poliție în același loc sau cel mult la mică distanță unul față de celălalt.
Pe de altă parte, martorul M. C. a declarat în ședința publică din 23.05.2013, că inculpatul se afla lângă autoturismul marca BMW în momentul în care au ajuns polițiștii, care l-au luat și l-au băgat în mașină.
Având în vedere toate aceste aspecte, instanța a apreciat că declarațiile inculpatului și ale martorilor sunt vădit nesincere, urmând a fi înlăturate.
În baza art. 334 C.p.p., instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului R. Ș. A. din infracțiunea prev. de art. 85 alin. 1 și 2 din OUG nr. 195/2002 în infracțiunea prev. de art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, pentru următoarele motive.
Conform disp. art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, constituie infracțiune conducerea pe drumurile publice a unui vehicul neînmatriculat.
Conform considerentelor deciziei nr. 18/10.12.2012 pronunțată de ÎCCJ, Secțiile Unite, dificultatea stabilirii încadrării juridice a faptei de punere in circulație sau conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul pe care sunt aplicate plăcuțe cu numărul provizoriu de circulație expirat este generata de împrejurare că legislația rutieră nu definește înțelesul noțiunii de număr fals de înmatriculare.
Astfel, referitor la sensul exact si limitele firești ale expresiei menționate, s-a pus problema daca aceasta noțiune vizează doar numărul plăsmuit sau alterat ori cel care corespunde altui autoturism decât cel pe care este montat sau daca numărul fals de înmatriculare poate fi considerat si numărul provizoriu care nu mai avea valabilitate.
Înalta Curte de Casație și Justiție și-a însușit opinia conform căreia numărul provizoriu pentru care a expirat autorizația de circulație nu poate fi considerat falsificat, întrucât nu este contrafăcut sau alterat si, deși este expirat, nu se poate susține ca el nu are o corespondenta in realitate, pentru ca apare in evidentele autorităților, permițând identificarea autoturismului, astfel incat, ., nu se poate retine decât infracțiunea prevăzuta de art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Analizând cuprinsul dosarului, instanța a constatat că numărul de înmatriculare atașat autoturismului condus de inculpat, respectiv BN-504-C, este cel emis de autoritățile germane, fiind menționat în cartea de identitate a autoturismului.
Aplicând prin asemănare considerentele reținute în motivarea deciziei nr. 18/10.12.2012 pronunțată de ÎCCJ, Secțiile Unite, instanța a constatat că numărul de înmatriculare, deși nu este emis de autoritățile române, ci de cele germane, nu este nici contrafăcut, nici alterat și nici nu aparține altui autovehicul, ci este doar expirat, fiind atașat autoturismului întrucât numerele provizorii emise de autoritățile române erau, de asemenea, expirate.
Prin urmare, instanța nu însușește opinia procurorului în sensul că numerele de înmatriculare sunt false, fiind doar expirate, ceea ce face ca autoturismul să fie unul neînmatriculat în circulație.
De altfel, și în situația în care numerele ar fi fost false, încadrarea stabilită de procuror este greșită, trebuind reținute două infracțiuni, una prev. de art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, iar cea de-a doua prev. de art. 85 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, iar nu o singură infracțiune prev. de art. 85 alin. 1 și 2 din OUG nr. 195/2002.
În drept, fapta inculpatului R. Ș. A. care, deși nu avea dreptul de a conduce autovehicule, întrucât îi fusese reținut permisul de conducere, la data de 08.04.2010, a condus pe drumurile publice din municipiul C. autoturismul marca BMW, neînmatriculat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 85 alin. 1 și 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, în concurs ideal.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, gradul de pericol social concret, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, pe drumul public, relațiile sociale afectate, faptul că este cunoscut cu antecedente penale, persoana inculpatului care a avut o atitudine nesinceră în fața instanței de judecată.
Din fișa de cazier a inculpatului a rezultat că a fost condamnat anterior la 2 ani închisoare cu aplicarea art. 81 Cp pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin. 2, 5 Cp prin s.p. nr. 161/03.11.2008 a Judecătoriei Strehaia, definitivă prin d.p. nr. 312/27.03.2009 a Curții de A. C..
Instanța a constatat că faptele ce fac obiectul prezentei cauze sunt săvârșite în stare de pluralitate intermediară de infracțiuni, respectiv în termenul de încercare acordat prin s.p. nr. 161/03.11.2008 a Judecătoriei Strehaia.
În baza art. 83 C.p., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin s.p. nr. 161/03.11.2008 a Judecătoriei Strehaia, definitivă prin d.p. nr. 312/27.03.2009 a Curții de A. C. și s-a cumulat pedeapsa de 2 ani închisoare cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul R. Ș. A., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și achitarea sa pentru cele două infracțiuni, întrucât nu există probe care să stabilească cu certitudine vinovăția sa, în condițiile în care martorul S. V. a declarat inițial că a fost prezent la fața locului, pentru ca apoi să afirme că nu a fost niciodată, martor care susține că înainte de a fi audiat de către prima instanță a fost chemat de către polițist cu o săptămână înainte pentru a-i fi citită declarația, iar singurii martori oculari au fost fratele inculpatului și M. A. și care confirmă susținerile sale referitor la faptul că acesta nu a putut să conducă autoturismul, având mâna stângă amputată, iar autoturismul avea cutie manuală.
Verificând actele și lucrările dosarului, atât prin prisma dispozițiilor art.417 Cod pr.penală, cât și a criticilor formulate, C. constată apelul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Se constată că din probele administrate în cauză, respectiv proces-verbal de constatare a săvârșirii infracțiunii, procese-verbale încheiate de către organele de poliție în datele de 8.04.2010, adresa nr._ din 2.06.2010 a Inspectoratului de Poliție M., Serviciul Rutier, copii înscrisuri de identificare a autoturismului, declarațiile martorilor S. V., T. S. C., M. C., R. A. F., și declarațiile inculpatului, prima instanță în mod corect a stabilit starea de fapt, în sensul că în data de 8.04.2010, în jurul orelor 17:50 inculpatul R. Ș. A. a condus autoturismul marca BMW pe . C., având în partea din spate numărul de înmatriculare provizoriu BN-505 C, iar în față lipsindu-i plăcuța de înmatriculare, numărul provizoriu fiind expirat din data de 8.09.2009.
Observând neregulile susmenționate, echipajul de poliție care l-a depistat a procedat la urmărirea în trafic a autoturismului, folosind semnale acustice și luminoase prin care îl somau să oprească, însă inculpatul a refuzat să se conformeze, a accelerat, continuându-și deplasarea, după care, a virat spre dreapta pe . intersecția cu . a virat din nou dreapta, oprind autoturismul pe partea carosabilă și abandonându-l.
După circa 100 de metri, învinuitul fugar a fost prins de către organele de poliție și în prezența martorului asistent S. V. a fost legitimat. Acesta nu se mai afla în posesia cheilor autoturismului, pe care le aruncase în zona în care fusese depistat, însă cheia autoturismului a fost găsită ulterior în aceeași zonă indicată de inculpat.
Deși inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptelor, susținând că autoturismul BMW a fost condus de fratele său, R. A. F., el personal aflându-se într-un alt autoturism împreună cu martorul M. C., respectiv un autoturism Dacia L. care se deplasa în spatele autoturismului condus de fratele său, C. constată că susținerile acestuia, cât și ale martorilor M. C. și R. A. F. sunt infirmate atât de către martorii asistenți audiați în cauză, cât și de procesele-verbale încheiate la data de 8.04.2010 de către organele de poliție.
Astfel, deși se susține pe de o parte, că inculpatul avea mâna stângă imputată și nu putea efectua manevrele respective cu o viteză considerabilă, iar pe de altă parte, se susține prezența la fața locului și a celorlalți doi martori, respectiv martorii R. A. F. și M. C., C. constată că, chiar și cu acest handicap, inculpatul putea conduce autoturismul, chiar dacă cutia de viteză era manuală și nu automată, în condițiile în care volanul autoturismului era pe partea stângă, iar cutia de viteză putea fi manevrată cu mâna dreaptă, mai ales că inculpatul nu conducea un autoturism pentru prima dată, fiind condamnat anterior chiar pentru săvârșirea unei infracțiuni de ucidere din culpă prin s.p.nr.161 din 13.11.2008 a Judecătoriei Strehaia, definitivă prin d.p.nr.312 din 27.03.2009 a Curții de A. C., iar pe de altă parte, aspectele invocate de către martorii sus-amintiți nu sunt confirmate de nicio probă administrată în cauză, fiind considerați martori pro-cauza, în condițiile în care în momentul în care inculpatul a fost prins de către organele de poliție, ar fi fost inexplicabilă dispariția acestor martori de la fața locului sau prezența acestora să fi fost neobservată de martorii asistenți, mai ales că martorul S. V. a observat coborând din autoturismul BMW o persoană de sex masculin îmbrăcat într-un tricou negru, ochelari de soare, tuns scurt, care a alergat abandonând autoturismul, pentru ca apoi să observe, după ce la scurt timp a ajuns și echipajul de poliție, că acea persoană s-a reîntors la autoturism împreună cu echipajul de poliție care coborâse din autoturism care pornise în urmărirea sa, moment în care a observat că acesta avea montată o proteză din plastic la mâna stângă.
Față de cele arătate mai sus, C. constată că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită cu probele administrate în cauză, prima instanță în mod corect înlăturând ca nesincere depozițiile martorilor M. C. și R. A. F..
Legea de procedură penală nu stabilește aprioric valoarea diferitelor probe, aceasta trebuind să fie rezultatul aprecierii concrete de către organele judiciare a probelor administrate în cauză, fiind astfel consacrat principiul liberei aprecieri a probelor care trebuie să se facă în scopul aflării adevărului. Pentru stabilirea adevărului nu se face o paritate a probelor atunci când acestea sunt contradictorii, astfel că o singură probă directă poate fi suficientă pentru stabilirea existenței faptei ori a vinovăție, în timp ce o singură probă indirectă nu poate fi niciodată suficientă, fiind necesare mai multe probe indirecte din a căror coroborare să se poată stabili existența faptei ori a vinovăției inculpatului.
Deși se solicită achitarea inculpatului, pe considerentul că acesta nu a săvârșit infracțiunea, fiind aplicabil în cauză principiul in dubio pro reo, C. constată critica inculpatului ca fiind nefondată, întrucât există probe directe care dovedesc săvârșirea infracțiunii chiar de către inculpat, respectiv atât procesele-verbale de constatare a infracțiunii, cât și declarațiile martorilor asistenți.
Cu privire la încadrarea juridică a faptelor, se constată că în mod corect a apreciat că fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul având plăcuțele cu numărul provizoriu de circulație expirat, iar permisul de conducere fiindu-i anulat, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prev.de art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002, dar și al infracțiunii prev.de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002.
De asemenea, se constată că sunt incidente dispozițiile art.5 Cod penal, privind intervenirea a două legi penale succesive, care impune aplicarea legii penale mai favorabile și având în vedere și decizia nr.265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, se constată că legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză o reprezintă dispozițiile anterioare intrării în vigoare a Codului penal, în sensul că raportat la limitele de pedeapsă pentru infracțiunile săvârșite, inclusiv dispozițiile privind concursul de infracțiuni, se impune reținerea infracțiunilor prev.de art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002 și art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002.
Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art.74 Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunilor (infracțiuni care pun în pericol siguranța circulației pe drumurile publice), modalitatea și împrejurările concrete (inculpatul deși avea brațul stâng amputat, iar anterior fusese condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 alin.2 și 5 Cod penal anterior, având astfel permisul de conducere anulat și fără a ține seama de handicapul său a condus un autoturism având numărul provizoriu expirat, iar la semnalele echipajului de poliție acesta nu a oprit, accelerând și încercând să scape de răspundere, a abandonat autoturismul fugind, dar fiind prins în scurt timp, punând astfel în pericol din nou siguranța circulației pe drumurile publice), conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii și pe tot parcursul procesului penal, faptul că acesta anterior a mai fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, executarea pedepsei fiind suspendată condiționat, fiind astfel recidivist postcondamnatoriu, stare de recidivă ce nu mai poate fi reținută în condițiile în care este singurul titular care a promovat calea de atac, fapt pentru care se va aplica principiul non reformatio in pejus, inculpatul circulând la acel moment cu o viteză ce a depășit cu mult limita legală, cauzând moartea a două victime, dar și amputarea brațului său, C. constată că aceste aspecte se regăsesc atât în dozarea pedepsei, cât și în modalitatea de executare stabilită de prima instanță, fapt pentru care se apreciază că executarea pedepsei în regim de detenție asigură scopul preventiv-educativ al pedepsei aplicate.
Pe considerentele susmenționate și având în vedere și dispozițiile art.421 alin.1 pct.1 lit.b Cod pr.penală, apelul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Văzând și art.275 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de inculpatul R. Ș. A., împotriva sentinței penale nr.1 din 6 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă apelantul-inculpat la 600 lei cheltuieli judiciare către stat efectuate în apel, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu (delegația nr. 1173/2014).
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 23 octombrie 2014.
Ș. BădulescuCamelia Ș.
Grefier,
B. D.
Red.jud.CȘ
j.f.S.M.
PS/27.10.2014
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Sentința nr.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1290/2014. Curtea de... → |
|---|
