Cerere de transfer de procedură în materie penală. Legea 302/2004. Decizia nr. 757/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 757/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 757/2013
Dosar nr._ - transfer de procedură în materie penală
Legea nr.302/2004 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.757
Ședința publică de la 05 Aprilie 2013
PREȘEDINTE G. Vizirujudecător
C. Șeleajudecător
T. Mireajudecător
Grefier B. D.
M. Public reprezentat de procuror D. N. T.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut lor în ședința publică de la 29 martie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind recursul declarat de P. de pe lângă T. M., împotriva încheierii nr.1 din 21 decembrie 2012, pronunțată de T. M., în dosarul nr._, privind pe învinuitul V. K. R..
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
P. încheierea nr.1 din 21 decembrie 2012, T. M., a respins propunerea de transfer procedură penală inițiată de autoritățile judiciare române, privind pe cetățeanul bulgar V. K. R..
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 07.11.2012, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului M., referatul nr. 893/P/2011 din 05.11.2012, al Parchetului de pe lângă T. M., cu propunerea de transfer de procedură în materie penală în legătură cu inculpatul cetățean bulgar V. K. R., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 8 alin.1 și art.9 alin.1, lit.c și f din Legea nr. 241/2005.
În referatul înaintat instanței, s-a arătat, în esență că, la data de 09.11.2011, Garda Financiară – Secția M. a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că numitul V. K. R., în calitate de administrator al . SRL Tr.S. a efectuat achiziții și livrări intracomunitare de bunuri, pe care nu le-a declarat organelor fiscale române, în scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului general consolidat.
P. rezoluția nr.893/P/2011 din 09.03.2012, organele de cercetare penală din cadrul IPJ M. au dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul cetățean bulgar V. K. R., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 8 alin.1 și art.9 alin.1, lit.c și f din Legea nr. 241/2005., în urma cercetărilor efectuate constatându-se că învinuitul a înființat în Tr.S. o societate comercială cu sediul la locuința contabilului societății, martora D. M. R., societate pe care, în realitate, nu a desfășurat nicio activitate, întrucât, după două săptămâni de la înființarea firmei, învinuitul a părăsit țara, nemaiputând fi contactat de către martoră, iar învinuitul nu i-a prezentat pentru a înregistra în evidențele contabile decât actele de constituire și câteva facturi de achiziții intracomunitare de bunuri, de la furnizori din Bulgaria, care nu erau însoțite, însă, de documente justificative de transport. De asemenea, s-a constatat că societatea nu avea declarate puncte de lucru sau sedii secundare, iar la sediul declarat, unde locuiește efectiv contabilul societății, nu au fost depozitate nicidată mărfuri.
S-a mai arătat că, în urma unor verificări în sistemul VIES, referitoare la livrările și achizițiile intracomunitare declarate de toți contribuabilii din statele membre, a rezultat că operatorii economici din statele membre au declarat că au efectuat achiziții și livrări intracomunitare către și de la . SRL, până la 31.02.2012, după cum urmează:
- în perioada 01.07._12, . SRL a efectuat un număr de 26 achiziții de bunuri de la mai mulți furnizori din Bulgaria, în valoare totală de 11.804.685 lei;
- în perioada 01.09.2011 – 31.09.2012, . SRL a efectuat o singură livrare de bunuri către un client din Bulgaria, în valoare de 787.000 lei.
DGFP M. a solicitat autorităților fiscale din Bulgaria informații despre realitatea operațiunilor comerciale efectuate între operatorii economici bulgari și . SRL TR.S., iar, în urma verificărilor, s-a stabilit că, atât achizițiile, cât și livrările intracomunitare mai sus menționate sunt fictive și nu au la bază operațiuni comerciale reale.
S-a mai arătat că, învinuitul se sustrage urmăririi penale, că s-a emis un mandat de aducere pe numele acestuia, un exemplar fiind înaintat Punctului de Trecere a Frontierei Calafat, pentru punerea în executare, iar, în urma tuturor activităților desfășurate de organele judiciare, nu s-a reușit identificarea învinuitului pentru a i se aduce la cunoștință învinuirea și pentru a fi audiat.
De asemenea, s-a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 123 și 124 alin.2 din Legea nr. 302/2004, se impune transferul procedurii penale inițiate de autoritățile judiciare românești, în vederea continuării de către autoritățile competente din Bulgaria, dat fiind că singurul domiciliu cunoscut al învinuitului este cel din Bulgaria, unde acesta deține sau administrează alte patru societăți.
La propunerea formulată s-a atașat dosarul de urmărire penală nr. 893/P/2011 al Parchetului de pe lângă T. M..
Instanța, analizând cauza de față, a constatat următoarele:
Parchetul de pe lângă T. M. a propus transferul procedurii penale inițiate de autoritățile judiciare române, privind pe V. K. R., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, fapte prevăzute și pedepsite de art. 8 alin.1 și art. 9 alin.1 lit. c și f din legea 241/2005, în vederea continuării de către autoritățile competente din Bulgaria.
Art. 124 din legea 302/2004 prevede în alineatul 1 cazurile generale în care este admisibil transferul procedurii penale (ce nu se regăsesc în speța de față); iar în alineatul 2 este prevăzută o situație specială în care este posibil un astfel de transfer, respectiv „atunci când autoritățile judiciare române apreciază, funcție de particularitățile cauzei, că prezența persoanei învinuite de săvârșirea infracțiunii la cercetarea penală nu poate fi asigurată și acest lucru este posibil în statul străin.”
În cauza cu nr. 893/P/2011 a Parchetului de pe lângă T. M. numitul V. K. R. este cercetat pentru că a înființat o societate comercială, ce nu a funcționat la sediul declarat (. SRL, cu sediul la domiciliul contabilei D. M. R., conform contractului de închiriere de la filele 25&80 d.u.p. și a contractului de prestări servicii financiar – contabile de la fila 78 d.u.p.), iar după înființare a efectuat în mod fictiv operațiuni de achiziții intracomunitare.
Deși organele de cercetare penală au încercat să-l citeze pe acest învinuit cu mandat de aducere (transmițând în acest scop mandatul către Inspectoratul Poliției de Frontieră G. – Sectorul Poliției de Frontieră Calafat – conform înscrisurilor de la filele 92-93), din actele de la dosarul cauzei nu reiese că mandatul de aducere ar fi fost executat, iar din adresa da la fila 83 d.u.p. reiese că Inspectoratul General al Poliției de Frontieră – Centrul Comun de Contact Româno – B. G. nu este autoritatea judiciară competentă să înainteze procesele verbale de îndeplinire a procedurii de citare.
Mai mult chiar, din dresa nr. IA/_/04.01.2012 a Inspectoratul General al Poliției de Frontieră – Centrul Comun de Contact Româno – B. G. (de la fila 96 d.u.p.) reiese că învinuitul V. K. R. este proprietar/director la patru societăți comerciale cu sediul în S., Bulgaria. În condițiile în care martora D. a afirmat că acest învinuit a părăsit România după câteva săptămâni de la înființarea societății, iar din adresa nr._/21.12.2011 a DGFP M. reiese că acest învinuit nu mai locuiește la adresa cunoscută din Bulgaria (fapt atestat și de dovada de îndeplinire a procedurii de citare în instanță cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire – ce a fost restituită cu mențiunea „ demenage = mutat de la adresă”), s-a apreciat că organele de cercetare penală trebuiau să dispună adrese către autoritățile competente din Bulgaria (pentru a li se indica noul domiciliu sau adresa de reședință); precum și trebuiau transmise citații la sediile societăților comerciale administrate de acesta în Bulgaria (cu atât mai mult cu cât acestea erau implicate și în achizițiile intracomunitare de bunuri ce fac obiectul cercetărilor din cauza de față).
Având în vedere toate aceste considerente, s-a apreciat că pentru buna desfășurare a procesului penal este necesară continuarea cercetărilor de către autoritățile judiciare române, întrucât este posibilă localizarea și citarea pentru audiere a învinuitului V. K. R., iar numai printr-o cercetare pe teritoriul României se poate asigura o apărare mai eficientă a intereselor naționale – având în vedere că prin faptele comise se afirmă existența unui prejudiciu important cauzat bugetului de stat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs P. de pe lângă T. M., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe, întrucât în mod greșit a respins cererea de transfer de procedură, prezența și ascultarea învinuitului, cetățean bulgar, nu poate fi realizată de către organele de urmărire penală române, în condițiile în care a înființat o societate comercială la domiciliul contabilei, după care nu a mai putut fi găsit, fapt pentru care sunt incidente dispozițiile art.274 din Legea nr.302/2004.
Verificând actele și lucrările dosarului, atât prin prisma dispozițiilor art.3856 alin.3 Cod pr.penală, cât și a criticilor formulate, Curtea constată recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Se constată că prin rezoluția nr.893/P/2011 din 9 martie 2012 organele de cercetare penală din cadrul IPJ M., au dispus începerea urmăririi penale, rezoluție ce a fost confirmată de către procuror prin rezoluția nr.893/P/2011 din 15 martie 2012 a Parchetului de pe lângă T. M., față de învinuitul V. K. R. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, fapte prevăzute de art.8 alin.1 și art.9 alin.1 lit.c și f din Legea nr.241/2005, reținându-se că învinuitul în calitate de administrator al . SRL Drobeta Turnu Severin a efectuat achiziții și livrări intracomunitare de bunuri pe care nu le-a declarat organelor fiscale române în scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului general consolidat.
Într-adevăr, potrivit art.124 alin.2 din Legea nr.302/2004, transferul procedurii penale poate fi solicitat și atunci când autoritățile judiciare române apreciază, în funcție de particularitățile cauzei, că prezența persoanei învinuite de săvârșirea infracțiunii la cercetarea penală nu poate fi asigurată și acest lucru este posibil în statul străin.
Totuși, art.171 din același act normativ, reglementează asistența judiciară internațională ce cuprinde, printre alte activități, și comisiile rogatorii internaționale ce constă în împuternicirea pe care o autoritate judiciară dintr-un stat o acordă unei autorități dintr-un alt stat, mandatată să îndeplinească, în locul și în numele său, unele activități judiciare, privitoare la un anumit proces penal, între care, potrivit art.174 alin.1 lit.a din Legea nr.302/2004, localizarea și identificarea persoanelor, inclusiv audierea inculpatului.
Deși se susține că învinuitul nu a putut fi identificat de către autoritățile judiciare române, susținându-se că singurul domiciliu cunoscut se află în Bulgaria unde acesta deține sau administrează alte 4 societăți, Curtea apreciază că nu este necesar transferul de procedură, în condițiile în care mandatul de aducere emis nu a fost executat, mai ales că Inspectoratul General al Poliției de frontieră - Centrul comun de contact româno-bulgar nu este autoritatea judiciară competentă să înainteze procese-verbale de îndeplinire a procedurii de citare, se constată că autoritățile judiciare române nu au făcut demersuri către autoritățile competente din Bulgaria pentru a identifica persoana învinuitului (inclusiv în ceea ce privește datele de identificare, dar și domiciliul sau adresa de reședință), în evidența cărora se află, dar și prin transmiterea acelor citații la sediile societăților comerciale administrate în Bulgaria.
Mai mult de atât, organele de urmărire penală au hotărât să se prevaleze de o procedură mai facilă, respectiv transferul procedurii penale, fără a folosi instrumentele oferite de către Legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciară în materie penală, în condițiile prevăzute de art.174 din acest act normativ, dar și de o semnalare privindu-l pe acesta, implementată în S.I.S. la data de 25 aprilie 2012, cu mențiunea că este căutat în vederea participării la proceduri judiciare.
Ca atare, organele de urmărire penală vor avea în vedere și Convenția Uniunii Europene de asistență judiciară reciprocă în materie penală din 29 mai 2000, precum și Protocolul adițional din 2001, Convenția Europeană de asistență judiciară în materie penală de la Strassbourg din 17 martie 1978, precum și Cel de-al doilea Protocol adoptat la Strassbourg la 8 noiembrie 2001, dar și Tratatul bilateral încheiat între Republica Populară Română și Republica Populară Bulgară, urmând a solicita autorităților judiciare competente din Bulgaria asistență judiciară în identificarea învinuitului, localizarea acestuia și eventual, audierea în măsura în care se va aprecia că este necesară punerea în mișcare a acțiunii penale, participarea inculpatului la desfășurarea urmăririi penale nefiind obligatorie, ci doar încunoștințarea acestuia și eventual, citarea pentru a fi audiat.
Pe considerentele sus-menționate și având în vedere și dispozițiile art.38515 pct.1 lit.b Cod pr.penală, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și art.192 alin.3 Cod pr.penală.
PENRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P. de pe lângă T. M., împotriva încheierii nr.1 din 21 decembrie 2012, pronunțată de T. M., în dosarul nr._, ca nefondat.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care 320 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 aprilie 2013.
G. ViziruCamelia ȘeleaTatiana M.
Grefier,
B. D.
Red.jud.CȘ
j.f.I.C.S.
PS/8.04.2013
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 937/2013. Curtea... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 796/2013.... → |
|---|
