Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 520/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 520/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-03-2013 în dosarul nr. 520/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 520
Ședința publică de la 08 Martie 2013
PREȘEDINTE A. I. S.- judecător
T. C. B.- judecător
A. C. M.- judecător
Grefier Ș. C. D.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă J. T. Cărbunești împotriva sentinței penale nr. 21 din data de 17 ianuarie 2013 pronunțată de J. T. Cărbunești în dosarul nr._, privind pe inculpatul C. C. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul C. C. C., în stare de arest, asistat de avocat B. S. A., apărător ales, lipsind partea civilă J. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de parchet pentru motivele de recurs indicate în scris pe care înțelege să le susțină în totalitate. În principal solicită casarea sentinței penale și trimiterea cauzei spre rejudecare apreciind că în mod greșit s-a făcut aplicarea disp. art. 320/1 C.p.p. în condițiile în care inculpatul a precizat cu ocazia audierilor că nu a intenționat să îl lovească pe agentul de poliție și a solicitat ulterior achitarea sa în baza art. 10 lit. d C.p.p. În subsidiar arată că se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului dar fiind gravitatea faptei comise dar și datele despre pedepsele ce i-au aplicate anterior și totodată revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei de patru ani închisoare și efectuarea contopirii între restul de pedeapsă de 690 de zile și pedeapsa aplicată în prezentul dosar.
Avocat B. S. A. pentru inculpatul C. C. C., având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat arătând că inculpatul regretă faptele, înțelege consecințele acestora și că nu a intenționat să lovească un polițist însă fiind prins într-u conflict dintre două grupuri de persoane în încercarea de a scăpa a lovit fără să se uite. Arată că inculpatul a solicitat în mod expres aplicarea art. 320/1 C.p.p. și de altfel și procurorul de ședință a solicitata aplicarea acelorași dispoziții legale. Consideră că pedeapsa este just individualizată și nu se impune revocarea liberării condiționate.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este irelevant în acest context faptul că procurorul de ședință a solicitat aplicarea art. 320/1 C.p.p. instanța fiind datoare să analizeze dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text de lege.
Inculpatul C. C. C., având ultimul cuvânt, precizează că în momentul în care a lovit nu și-a dat seama că cel pe care îl agresează este polițist, că nu a vrut să lovească pe nimeni și lasă la apreciere soluția ce se va pronunța în recurs.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 21 din data de 17 ianuarie 2013 pronunțată de J. T. Cărbunești în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de inculpatul C. C. C., privind judecarea sa potrivit procedurii prev. de art. 3201 C.p.p.
În baza art. 239 alin. 3 și 5 Cp., cu aplic. art. 37 lit. a Cp., cu aplic. art. 3201 alin. 7 C.p.p., a fost condamnat inculpatul C. C. C. la 8 (opt) luni închisoare.
S-a aplicat inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cp.
A fost menținut beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 690 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 321 din data de 18.06.2009 a acestei instanțe.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive începând cu data de 23.12.2012 la zi și a fost menținută starea de arest a inculpatului.
A fost admisă acțiunea civilă a părții vătămate J. M. și în consecință, a fost obligat inculpatul la 13.000 lei daune morale către acesta.
A fost obligat inculpatul la 410 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt că în seara zilei de 22.12.2012, partea vătămată J. M. având funcția de ajutor șef de post la Postul de Poliție Logrești, împreună cu colegul său, martorul Ș. D. M. (șef de post în aceiași localitate), în conformitate cu “graficul de servicii” existent la nivelul subunității și pentru îndeplinirea atribuțiunilor de menținere a ordinii și liniștii publice în zona de competență (aspect ce reiese din adresa cu nr._/23.12.2012 a IPJ Gorj - Poliția Orașului T. Cărbunești), s-au deplasat în zona localului . din satul T. Logrești, ..
Cei doi subofițeri de poliție își îndeplineau atribuțiunile de serviciu în schimbul II (având reper orele 22.00-06.00).
În jurul orelor 02.00-02.30, după ce programul desfășurat la discoteca . a încetat, cei doi subofițeri de poliție au sesizat apariția mai multor altercații între diverși cetățeni, intervenind de fiecare dată active pentru a preveni extinderea violențelor.
În acest context s-a reținut că ambii lucrători de poliție erau îmbrăcați în uniforma de serviciu, având asupra lor întreg echipamentul specific îndeplinirii sarcinilor de serviciu.
La un moment dat, sesizând că la o distanță de aproximativ 200 de metri de localul ., la intersecția DN 67B cu drumul ce duce la târgul (bîlciul) din localitate se afla un grup de cca 15 persoane între care exista riscul să izbucnească un conflict de natură violentă, martorul Ș. D. M. (în calitatea sa de șef de post) a solicitat colegului său, agentul de poliție J. M. să se deplaseze de urgență în zonă pentru a face verificările de rigoare și pentru a aplana escaladarea unui eventual incident.
În acest context, partea vătămată J. M. s-a deplasat la locul conflictului cu autoturismul de serviciu, având semnalele luminoase aprinse pentru a se face astfel remarcat, fiind urmat îndeaproape de către martorul Ș. D. M. care însă, pentru că se afla la o distanță relativ mică (aproximativ 50 de metri conform propriilor declarații) față de grupul de persoane a continuat deplasarea pe jos.
Potrivit propriilor declarații, partea vătămată a reușit să despartă doi tineri care, prin intervenția sa promptă, au încetat actele de agresiune.
Tot în aceste împrejurări, încercând să intervină și pentru a îndepărta inculpatul care lovea repetat pe martorul P. C. (aspect ce reiese din declarațiile acestui martor care se coroborează și cu declarațiile celor doi agenți de poliție dar și cu declarațiile martorilor P. C., M. C. B. și M. I.), agentul de poliție J. M. a fost lovit puternic cu pumnul în figură de către inculpatul C. C. C..
În urma loviturii primite partea vătămată a căzut, moment ce a fost surprins și de către colegul său, martorul Ș. D. M. care totodată, sesizând că inculpatul fuge de la locul săvârșirii infracțiunii, a plecat în urmărirea acestuia.
Momentul în care agentul de poliție a fost lovit de către inculpatul C. C. C. a fost observat direct și de către martorii oculari P. E. C., M. C. B., V. C., P. C. și M. I.,.
După imobilizare, inculpatul a fost condus la secția de poliție pentru a oferi detalii legate de incidentul provocat iar în cauză au fost efectuate primele investigații privitoare la locul săvârșirii faptei, identificarea și fixarea urmelor găsite, în acest sens fiind încheiat în prezența martorilor asistenți (P. D. D. și M. A. L.) un proces-verbal.
Cu ocazia investigațiilor preliminare efectuate de Serviciului de Medicină Legală Gorj, s-a stabilit că la data de 23.12.2012, J. M. prezintă o “tumefacție a ramului orizontal mandibular dreapta de cca 5/6 cm, avulsia traumatică a dintelui 43, gingia echimozată iar partea vătămată acuză totodată dureri la nivelul articulației temporomandibulare”.
S-a reținut că același înscris concluzionează că J. M. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, leziuni ce pot data din data de 23.12.2012 și care necesită 7-8 zile de îngrijiri medicale, fără ca viața victimei să fie pusă în primejdie.
După efectuarea unor investigații suplimentare la Spitalul T. J. a rezultat că partea vătămată J. M. a fost diagnosticat cu “fractură hemimandibulă dreaptă paramediană cu interesarea alveolei 45, fără deplasare. Fractură condil mandibular stg. (bază) cu deplasare inferioară”.
În aceste condiții s-a întocmit certificatul medico-legal nr. 2234 eliberat de SJML Gorj la data de 24.12.2012 care atestă că partea vătămată J. M. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, leziuni care pot data din 23.12.2012 și care necesită 40-45 zile de îngrijiri medicale, fără ca viața victimei să fie pusă în primejdie.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului C. C. C., care la data de 23.12.2012, în jurul orelor 02.00-02.30, a lovit cu pumnul la nivelul feței pe agentul de poliție J. M. în timp ce acesta din urmă se afla în exercițiul atribuțiunilor de serviciu (în zona centrală a satului T. Logrești din . a aplana conflictul dintre două grupuri de tineri), lovitură ce i-a provocat subofițerului de poliție leziuni traumatice ce au necesitat în final acordarea a 40-45 de zile de îngrijiri medicale, faptă săvârșită de inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, faptă prev. de disp. art. 239 alin. 3 și 5 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal și care se probează cu declarațiile inculpatului, ale părții vătămate, declarațiile de martor, certificatul medico-legal, procesul-verbal de deplasare la fața locului, rapoartele întocmite pentru folosirea forței și pentru sesizarea faptei de lovire a agentului de poliție, planșa fotografică întocmită la fața locului și fișa de cazier a inculpatului.
Inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, solicitând ca judecata să aibă loc potrivit procedurii instituite de dispozițiile art. 3201C.p.p., astfel că acesta a fost condamnat, după cum urmează:
A fost admisă cererea formulată de inculpatul C. C. C. privind judecarea sa in cadrul procedurii instituite de art. 320 ind. 1 C.p.p.
A fost admisă acțiunea civilă a părții vătămate J. M. și în consecință, a fost obligat inculpatul la 13.000 lei daune morale către acesta, reprezentând prejudiciul moral cauzat acestuia, agent de poliție, care, în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, a fost agresat fizic de inculpatul angrenat într-un conflict pe care partea vătămată s-a deplasat să-l estompeze.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă J. T. Cărbunești criticând soluția pronunțată sub aspectul legalității și temeiniciei. În esență s-a invocat faptul că în mod greșit s-a făcut aplicarea disp. art. 320/1 C.p.p. în condițiile în care inculpatul a precizat cu ocazia audierilor că nu a intenționat să îl lovească pe agentul de poliție și a solicitat ulterior achitarea sa în baza art. 10 lit. d C.p.p. În subsidiar s-a invocat că se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului dat fiind gravitatea faptei comise dar și datele despre pedepsele ce i-au aplicate anterior și totodată revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei de patru ani închisoare și efectuarea contopirii între restul de pedeapsă de 690 de zile și pedeapsa aplicată în prezentul dosar.
Recursul este fondat și urmează să fie admis pentru următoarele considerente de fapt și de drept.
Conform art. 320/1 C.p.p. până la începerea cercetării judecătorești inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare al instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
A.. 2 al aceluiași articol prevede în mod expres că judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate la urmărirea penală doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare și solicită administrarea de probe cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere.
Așa cum rezultă în mod expres din conținutul normelor legale redate anterior instanța de fond procedând la ascultarea inculpatului era datoare să verifice dacă recunoașterea celui din urmă este, așa cum prevede legea, o recunoaștere totală a faptelor reținute în actul de sesizare, o simplă exprimare formală a dorinței de a fi judecat în condițiile art. 320/1 C.p.p., expusă însă într-o declarație prin care se neagă existența laturii subiective a infracțiunii, invocându-se în cazul de față că nu a acționat cu intenția de a lovi pe cineva și că nu a observat că persoana agresată este polițist nefiind suficientă pentru aplicarea procedurii simplificate.
O astfel de declarație nu este în nici un caz echivalentă cu o recunoaștere totală a faptelor expuse în rechizitoriu, în substanță ea negând chiar existența infracțiunii pentru care a fost sesizată instanța, concluzie care se impune și în raport de poziția exprimată de inculpat cu ocazia dezbaterilor în recurs, atunci când cel din urmă a precizat că fiind într-o încăierare între două grupuri nu a vrut să îl lovească pe polițist și mai mult nici nu și-a dat seama de calitatea celui din urmă. De altfel, și în declarația din data de 17 ianuarie 2013 consemnată la fila 30 dosar fond inculpatul formulează exact aceeași apărare, care impunea primei instanțe respingerea cererii de judecată în procedură simplificată și administrarea integrală a probatoriului pentru stabilirea situației de fapt și verificarea apărărilor formulate de inculpat.
Pentru aceste considerente, se va admite recursul declarat de parchet, se va casa hotărârea Judecătoriei T. Cărbunești și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru administrarea probelor indicate în rechizitoriu urmând a se menține actele îndeplinite până la data de 17 ianuarie 2013.
Având în vedere gravitatea faptelor de care este acuzat inculpatul, săvârșirea acestora în stare de recidivă postcondamnatorie precum și necesitatea continuării cercetării judecătorești, se va menține starea de arest preventiv a inculpatului.
Cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. T. Cărbunești împotriva sentinței penale nr. 21 din data de 17 ianuarie 2013 pronunțată de J. T. Cărbunești în dosarul nr._, casează în totalitate sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Menține actele îndeplinite până la data de 17.01.2013.
Menține starea de arest preventiv a inculpatului C. C. C., fiul lui I. și E., născut la data de 13.11.1989 în orașul Tg. J., jud. Gorj, domiciliat în ., județ Gorj, de cetățenie română, studii 10 clase, necăsătorit, cu antecedente penale, CNP_.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. I. S. T. C. B. A. C. M.
Grefier,
Ș. C. D.
Red.jud.A.C.M.
j.f.M.M.
O.A. 12 Martie 2013
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 517/2013. Curtea de Apel... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
