Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 529/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 529/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 529/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIA PENALĂ 529
Ședința publică de la 11 martie 2013
Completul compus din:
Președinte:- A. I. - judecător
-C. I. - vicepreședinte Curte
-O. D. - judecător
Grefier: -S. V.
…………..
Ministerul Public reprezentat prin procuror V. N.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
000ooo000
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpatul D. V. C., și partea civilă S. R. P. A. B. pentru DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. G., împotriva sentinței penale numărul 2374 din 28 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit:
- recurentul inculpat - D. V. C.
- recurenta parte civila - S. R. P. A. B. D. G. A F. P. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate întrucât sentința atacată este legală și temeinică.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA,
Asupra recursului de față ;
Constată că, prin sentința penală nr.2374/28 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, s-a admis cererea inculpatului D. V. C. - fiul lui V. și E., născut la data de 11.04.1966, în mun. Tg J., jud. G., cu domiciliul în mun. Tg J., .. 53, jud. G., reședința în mun. Tg -J., localitatea Slobozia, nr.1 A, județul G., cetățean român, studii liceu, stagiul militar îndeplinit, căsătorit, fost administrator la S.C. Lasgo Corn S.R.L. Tg-J., fără antecedente penale, CNP_, privind judecarea sa potrivit procedurii prev. de art.3201 C.pr.pen. și,
În baza art.6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal și art.3201 alin.7 C.p.p, a fost condamnat inculpatul D. V. C., la pedeapsa de 8 luni închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II- a și lit. b C.pen. pe durata prev. de art.71 C.p.
În baza art.81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata prevăzută de disp. art.82 C.pen.
S-a pus în vedere inculpatului disp. art.83 C.p.
În baza art. 71 alin. 5 C.p., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii
S-a admis în parte cererea formulată de A. prin DGFP G..
A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă cu titlu de despăgubiri a sumei de 11.212 lei, cu accesoriile calculate de la 31.12.2009 la 03.11.2010.
În baza art.191 C.p.p., a fost obligat inculpatul la 1.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul Duțeseu V.-C. a avut calitatea de administrator al . Tg –J., până la data de 03.11.2010, când Tribunalul G. a dispus prin sentința nr. 1242 deschiderea procedurii generale a insolvenței, la cererea creditorului DGFP G., fiind numit administrator judiciar Siomax SPRL Tg-J.. P. sentința nr.33 din 12.01.2011, Tribunalul G. a admis cererea formulată de administratorul judiciar Siomax SPRL dispunând deschiderea procedurii falimentului . Tg J..
Numitul V. N., fost angajat în cadrul . Tg-J., a formulat plângere penală împotriva inculpatului Duțeseu V.-C., sesizând P. de pe lângă Judecătoria Tg- J., despre faptul că acesta, în calitate de administrator al . nu a pus în executare prevederile sentinței nr. 494 din 08.03.2010 pronunțată de Tribunalul G. și nu a achitat la bugetul general consolidat al statului impozitele și contribuțiile ce fuseseră reținute prin stopaj la sursă.
P. sentința nr. 494 din 08.03.2010 Tribunalul G. a obligat ., să plătească numitului V. Nicolac salariul aferent lunii decembrie 2008 și să vireze contribuțiile legale datorate la bugetul statului aferente perioadei lucrate și neachitate.
Din adresa nr._ din 22.06.2011 a DGFP G., a rezultat că . Tg J., figura cu următoarele obligații de plată constând în impozite și contribuții cu reținere la sursă datorate bugetului general consolidat al statului la care au fost calculate accesorii aferente:-3515 lei impozitul pe veniturile din salarii neachitat în perioada 25.01._09
-3.859 lei CAS asigurați neachitat în perioada 25.06._09 -260 lei șomaj asigurați neachitat în perioada 25.02._09; -2.933 lei CASS asigurați neachitat în perioada 25.02._09.
Pentru stabilirea cu exactitate a situației de fapt, precum și dacă inculpatul a avut posibilitatea să achite impozitele cu reținere la sursă în termenul legal, în cauză a fost dispusă și efectuată o expertiză contabilă care a concluzionat următoarele:
- valoarea totală a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă ce nu au fost virate în cel mult 30 zile de la scadență este de 11.212 lei, după cum urmează: impozitul pe veniturile din salarii în sumă de 3839 lei, CAS asigurați în sumă de 3973 lei, șomaj asigurați în sumă de 282 lei și CASS asigurați în sumă de 3118 lei ;
- aceste impozite și contribuții cu reținere la sursă au fost reținute în cotele legale fiind deduse la calculul salariului impozabil și a celui net pe statele de plată pentru fiecare salariat în parte;
- valoarea totală a încasărilor . Tg –J., începând cu data scadenței plăților impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă este de 726.494,58 lei, din care: 331.406,11 lei încasări din contul 411 (activitate bază), 395.088,47 lei credite pe termen scurt contractate și 20.000 lei aport propriu asociați ;
- valoarea totală a plăților efectuate în cadrul societății în aceeași perioadă, altele decât cele de natură salarială și bugetul statului, a fost de 690.410,50 lei, din care: 121.550,81 lei plăți furnizori, 442.861,66 lei rambursări credite, dobânzi și comisioane bancare, 14.913,06 lei plăți buget local, 104.000,00 lei retrageri aport propriu asociați, 3.000 lei amendă G.F.R. și 4784,97 lei plăți diverse;
- inculpatul D. V.-C. a avut posibilități financiare să achite impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă la termenele scadente sau până cel mult 30 zile de la scadență după cum se poate observa din situația comparativă lunară dintre soldul disponibil și al obligațiilor cu reținere la sursă;
- impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă ar fi putut fi plătite chiar în condițiile în care s-au făcut plăți de altă natură decât cele salariate sau la bugetul statului (deși trebuiau achitate inițial debitele ce reprezentau stopajul la sursă și ulterior trebuiau făcute alte plăți necesare desfășurării activității economice).
Cu ocazia audierii, în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut valoarea debitelor către bugetul consolidat al statului reprezentând impozitele și contribuțiile reținute prin stopaj la sursă, declarând că nu a putut să achite aceste sume datorită dificultăților financiare în care s-a aflat societatea, precizând totodată că avea cunoștință despre faptul că plata impozitelor cu reținere la sursă era prioritară față de alte plăți.
Din adresa nr._/05.09.2011 a Direcției P. de Venituri Tg- J., s-a reținut că inculpatul figurează în evidențe cu un autoturism marca Ford Fiesta, care însă a fost înstrăinat de acesta conform contractului de vânzare-cumpărare anexat, motiv pentru care organele judiciare au fost în imposibilitatea de a institui măsuri asigurătorii pentru recuperarea prejudiciului cauzat de către acesta la bugetul consolidat al statului.
DGFP G. - Administrația Finanțelor P. Tg-J. s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 10.567 lei, cu toate că în baza expertizei contabile s-a constatat că prejudiciul real cauzat prin comiterea faptei este de 11.212 lei.
A. București-prin DGFP G. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 18.630 lei, cu accesoriile aferente până la achitarea integrală a prejudiciului, așa cum precizase și prin adresa nr._ din 22.06.2012, cu mențiunea că suma include accesoriile calculate până la data de 11.01.2011.
Față de solicitarea indisponibilizării bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, în vederea reparării prejudiciului, instanța de fond s-a adresat Direcției P. de Venituri Tg-J., care a comunicat prin adresa nr.98.255/2012 că acesta nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri mobile sau imobile declarate, împrejurare față de care, prin încheierea de ședință din 06.11.2012, s-a respins cererea privind instituirea sechestrului.
În ședința publică din 30.10.2012, inculpatul D. V. C., a învederat instanței că are cunoștință de actul de inculpare, declarând că, începând cu anul 2006 a fost unic administrator al . în anul 2010 a intrat în procedura de insolvență. A confirmat că în perioada ianuarie 2008 decembrie 2009 a reținut impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, respectiv CAS, șomaj, CASS și impozit pe salarii, însă nu le-a virat în totalitate la bugetul de stat. A mai precizat inculpatul că a făcut plăți la buget, însă sume mai vechi din TVA, impozit pe profit, iar apoi a avut dificultăți financiare, nemaiputând să achite restanțele. Și-a însușit concluziile expertizei, inclusiv în privința cuantumului pagubei de 11.200 lei, pe care s-a declarat de acord să o achite, adăugând însă, că nu este de acord, cu plata penalităților și dobânzilor stabilite de DGFP, cu motivarea că societatea este în faliment din luna noiembrie 2010 și nu mai trebuiau calculate accesoriile. Inculpatul a mai învederat că recunoaște și regretă săvârșirea infracțiunii, își însușește în totalitate probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și nu dorește administrarea de alte probe în apărare, solicitând aplicarea disp. art.3201 C.pr.pen.
Față de probele administrate în cauză instanța de fond instanța a reținut starea de fapt expusă prin rechizitoriu și a contatat că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei, prim instanță a menționat că are în vedere limitele prevăzute de lege, reduse conform art. 3201 C.p.p., pericolul social concret al faptei (apreciat prin prisma modalității de comitere, caracterului continuat, cuantumul pagubei, împrejurării că nu s-a reparat în nici o măsură, faptul că prin nevirarea contribuțiilor reținute au fost afectați și salariații societății ) dar și persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, manifestând un bun comportament anterior săvârșirii infracțiunii dar și pe parcursul procesului penal.
În raport de cele de mai sus s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendarea executării.
Pe latură civilă, analizând cererea formulată de A. prin DGFP G. privind acordarea despăgubirilor, prima instanța a apreciat-o întemeiată în parte. Așa cum s-a arătat, inițial, A. se constituise parte civilă cu suma de 10.567 lei ( în urma solicitării lucrătorilor IPJ G.), iar ulterior, conform adresei 38.104/22.06.2011, s-a precizat că se solicită suma de 18.530 lei, reprezentând obligații cu reținere la sursă, cu accesoriile calculate până la deschiderea procedurii falimentului. (12.01.2011).
S-a reținut că expertiza efectuată a stabilit doar sumele neachitate până la data de 31.12.2009, ( în cuantum de 11.212 lei ), fără accesoriile aferente.
În aceste condiții instanța de fond a constatat că nivelul prejudiciului real produs este de 11.212 lei, la care se adaugă accesoriile ce se vor calcula începând cu data de 31.12.2009 până la data de 03.11.2010, când s-a deschis procedura generală a insolvenței ( așa cum impun dispozițiile art.41 alin.1 din Legea 85/2006 ), iar nu până la data de 12.01.2011, când s-a deschis procedura falimentului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatul D. V. C., prin apărător și partea civilă S. R. prin A. B. pentru Direcția Generală a Finanțelor P. G..
Inculpatul nu și-a motivat recursul formulat, nu s-a prezentat în instanță pentru susținerea acestuia și nici nu a trimis motive scrise de recurs la dosar.
Partea civilă a motivat recursul numai cu privire la latura civilă a cauzei, susțnând că hotărârea este greșită prin admiterea doar în parte a acțiunii civile și că prejudiciul total este de 18.630 lei la care se adaugă majorările și penalitățile care curg continuu până la achitarea prejudiciului.
S-a susținut că majorările și penalitățile nu curg împotriva societății, datorită falimentului, dar curg împotriva inculpatului ca persoană fizică.
S-a susținut și aptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii de indisponibilizare a bunurilor mobile și imobil ale inculpatului, în vederea reparării prejudiciului.
Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse, pentru următoarele considerente:
Cu privire la faptă, aceasta a fost corect stabilită, în baza probelor administrate, recunoscută de inculpat, iar vinovăția a fost asumată de acesta.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, atât cu privire la cuantum cât și la modalitatea de executare, instanța de recurs constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C.p. și a explicat detaliat acest lucru.
Referitor la latura civilă a cauzei, se reține că suma acordată de prima instanță a fost stabilită printr-o expertiză la care partea civilă nu a formulat obiecțiuni viabile și pe care nici nu a combătut-o prin solicitarea efectuării unei alte expertize, de către un expert autonom și independent.
Instanța nu poate lua de plano susținerile părții civile privind prejudiciul ce a fost cauzat bugetului de stat.
În ceea ce privește susținerea că accesoriile fiscale trebuie să curgă, în continuare, în sarcina inculpatului și după . societății comerciale la care era administrator, instanța constată următoarele:
Inculpatul a comis infracțiunea în perioada în care era administrator al unei societăți comerciale iar această societate a fost principalul beneficiar al reținerii dar nevirării la bugetul de stat a diferitelor impozite, taxe și contribuții.
Între inculpat și societatea comercială respectivă a existat un raport de tipul prepus – comitent.
Faptul că inculpatul nu a mai fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei ce s-a constatat a fi prejuiciu, s-a datorat împrejurării că societatea comercială nu mai exista ca entitate juridică la data pronunțării sentinței, fiind închisă prin faliment.
Ținând cont de specificul infracțiunilor de evaziune fiscală, unde evaziunea se reține de fapt în sarcina contribuabilului, care este societatea comercială, este nejustificată solicitarea părții civile de a obține de la inculpat mai mult decât poate obține de la contribuabilul pentru care și în numele cui s-a făcut evaziunea fiscală.
Ca atare, este corectă obligarea inculpatului la plata accesoriilor fiscale până la data deschiderii procedurii insolvenței.
Referitor la susținerea că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii privind instituirea măsurii asigurătorii, se constată de asemenea că este neîntemeiată.
Prima instanță s-a pronunțat asupra acestei cereri (prin respingere), prin încheierea din 06.11.2012.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu disp. art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., recursurile formulate vor fi așadar respinse ca nefondate.
Văzând și disp. art. 192 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpatul D. V. C., și partea civilă S. R. prin A. B. pentru Direcția Generală a Finanțelor P. G., împotriva sentinței penale numărul 2374 din 28 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr._, ca nefondate.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2013.
A. I. C. I. O. D.
Grefier,
S. V.
Red.jud.A.I.
Red.jud.fond C.E.M.
2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 796/2013.... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 517/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
